25,587 matches
-
păsări pestrițe sau ca doi clovni (ni se sugerează că sînt ceva manechine, lansate pe mapamond), care se întorc "acasă", în austeritatea și pustietatea unei insule, unde dezlănțuie un veritabil taifun sentimental; dincolo de aparențele reci și convenționale, descoperim, pe insula uscată, povești toride, la concurență cu orice melodramă sud-americană. Un film trăznit și provocator, plin de energie demolatoare, dar mai ales plin de profunzime și de toleranță. După ce vezi acest Bye Bye Blue Bird, insulele Feroe - care pînă acum îți evocau
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
despre haine uzate;/ vorbim despre ei ca și cum n'ar mai fi/ decît reproduceri pe cărți ilustrate,/ anemice còpii, decolorate,/ tot mai puține păreri - și tot mai tîrzii./ Vorbim ca și cum din păduri ne-ar veni/ miresme de ierburi și de frunze uscate,/ plante retrase în singurătate/ ca umbrele seara de prin case pustii./ Vorbim ca și cum nemaifiind și-au pierdut/ sub propria mască înfățișarea/ și graiul și harul și mersul și starea/ și-acum rătăcesc în necunoscut,/ acolo unde numai Ion, clopotarul cel
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
într-o vreme în care nimeni n-are nevoie de poeți: "ssst faceți liniște/ sam își scrie poemul/ vede cum vaporul/ se apropie de capătul străzii/ vede apa neagră deșirându-se lent/ vede bucla unei fetițe/ răsucite pe-un deget uscat/ sam umblă pe cer/ trebuie să ajungă la mecca/ să cumpere mere" (sam umblă pe cer) Două lucruri trebuie deci să facă un poet: să ajungă la Mecca și să cumpere mere. Prin această observație sarcastică, Nora Iuga își pune
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
era frumoasă și bună, în timp ce a ei era urîtă și respingătoare." Într-o zi de iarnă, cu ger și zăpadă mare, ea o trimite în pădure după fragi, îmbrăcată într-o rochie de hîrtie. Îi dă un colț de pîine uscată, sperînd că fata va muri de foame și frig. " Ajungînd în pădure, ea zări o căsuță la fereastra căreia erau trei pitici. Ea le dădu bună ziua și bătu încet la ușă. Ei îi strigară să intre, ea intră în încăpere
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
trecere la teoria recunoașterii sau a acceptării, care acordă prioritate celui de al doilea pol al puterii: acordul, aprobarea, adeziunea condușilor. O putere neascultată nu mai este putere, iar un general fără armată este o contradicție in terminis, ca apa uscată. Concluzia ar fi că poporul îl face pe suveran, este suveranul suveranilor. O serie întreagă de aforisme, maxime, "principii" transferă asupra polului colectiv al puterii, asupra masei, atributele rezervate anterior polului individual, șefului: originea divină (Vox populi vox Dei) și
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
scrieri (Bürger, Goethe ori, mai înainte, vrăjitoarele din Macbeth); nicăieri vreun "ce horcăit"... Cuvintele se aștern cu paloare, Bolintineanu asigurând mai cu seamă ritmul (foarte important): "Aci se fac misterele/ De babe blestemate/ Ce scot la morți arterele/ Și hârcele uscate.// Aci se fierb și oasele/ În vase aurite,/ Aci s-adun frumoasele? Când nu mai sunt dorite." Apoi versurile capătă viață și demnitate, umplu un spațiu, transmit neliniște și fascinație; sunt trei strofe de vârf în creația supra-abundentului autor: "O
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
secțiunea a opta a poemului). Or, libația vrăjitoreasca dezlănțuie dânsul macabru al unor entități ale râului, ce se năpustesc spre Mihnea, una mai expresiva decât altă. Este a doua secvență de capodoperă: "Toți morții din mormânturi,/ Cu ghearele-ncleștate,/ Că frunzele uscate/ Ce zbor când sufla vânturi,/ Spre Mihnea alerga;// Iar vârcolacii serii,/ Ce chiar din luna pișca,/ Când frunzele se mișcă/ În timpul primăverii/ Țipând, acum zbura// Șoimanele ce urlă/ Că vijelii turbate,/ Coloase deșirate/ Cu forma că o turla,/ Din munți
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
vedeau un fel de ațe ca sforile unei marionete. * 24 XII 1954. Curtea unei biserici. Trei cîini, dintre care doi încîrligați. Cel de al treilea execută pe lîngă ceilalți doi mișcări înnebunite, obscene, fără efect. Pe jos, umezeală înghețată, crăci uscate căzute din copaci după furtuna de ieri cu puțină zăpadă, mai mult vînt, un viscol sec, gol, uscat. Miros de plante putrezite, - izul avînd ceva din copilărie cînd ne jucam în cimitir după ploaie. Cățeaua gîfîia satisfăcută exact ca o
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
care doi încîrligați. Cel de al treilea execută pe lîngă ceilalți doi mișcări înnebunite, obscene, fără efect. Pe jos, umezeală înghețată, crăci uscate căzute din copaci după furtuna de ieri cu puțină zăpadă, mai mult vînt, un viscol sec, gol, uscat. Miros de plante putrezite, - izul avînd ceva din copilărie cînd ne jucam în cimitir după ploaie. Cățeaua gîfîia satisfăcută exact ca o femeie și cu o expresie amuzată... Atunci a apărut de după biserică tata popa, un om bătrîn, nu în
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
tocmai în hățișurile astea? Cuprins de curiozitate înainta precaut. Auzi niște glasuri. Vorbeau încet de nu se putea desluși ce și cum. S-apropie și mai mult. Păreau să fie cel puțin trei persoane. Păreau că se ceartă. Un vreasc uscat țipă ascuțit sub povara tălpii. Glasurile-ncetară subit, apoi hățișul se mișcă înaintea lui și din el țâșni un om. Un om necunoscut. Se priviră o clipă nedumeriți. Un altul sosit în salturi îl lovi în moalele capului. Mai auzi
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
și... Sarmiza Jacotă a obosit, i se face tot mai frig, știe că fata aceea blondă e ea, fata aceea sînt eu, unde s-a dus cu nebunul, cu scumpul de Falstaff? grădina lui King e de mult pustie și uscată, la radio, pe programul 3, cîntă Armstrong". Senzaționalul sparge, la rîndul său, amorțirea burgheză, cotidiană, ca un semnal în fața unei nevăzute primejdii, un S.O.S. estet: În lumina plușată a foaierului, îmbrăcat cum e în costumul lui bleu, pare
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
a zeilor, bucurie prin care participi la Creațiune! Ce chip va avea viața în ziua în care seva va fi secat în noi, în care trupul nostru uzat nu o va mai conține, când ea va fugi din carcasa noastră uscată? Inevitabila tragedie a vârstei de la care nu te poți sustrage decât proiectându-te prin gândire ca și prin voință, în domeniul Frumuseții pure, sublimând modalitățile de a iubi, de a dori și de a te bucura, renunțând, despărțindu-te de
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
viață se silește să vomite fără a reuși;/ Am cules mărturisiri în preajma unor buze bîntuite de febră la a căror dogoare/ S-ar coace dintr-odată un lan de orz/ Și o pajiște de iarbă s-ar preface în fîn uscat./ Singur m-am învinovățit pentru plaga de neînțeles din preajmă/ Pe care n-am izbutit s-o tămăduiesc sau să-i micșorez cuprinsul" (Turnul febrelor). Deoarece e convins că "apoteoza Răului va dura" și că ea îi va cere sacrificiul
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
tine, de ceea ce tu însuți consideri că ai de spus, de dat și de primit, dacă nu te-ai agăța de fapt cu înverșunare, cu disperare, cu toată puterea (atîta cîtă o ai) de viață, așa pustiitoare, goală de conținut, uscată, cenușie, nedreaptă, imperfectă, cum este ea pentru unii, ai rămîne ca în glosa eminesciană, rece la toate, chiar ,,de te-ndeamnă, de te cheamă". Dar nu, departe de a fi resemnat, senin, olimpian, dorești, dorești încă atîtea, numai că între
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
Pe de o parte Franța lui Voltaire, a lui Renan și a clasicilor, de cealaltă parte Germania și romantismul său tenebros: întreaga filozofie bendiană se rezumă la această separare elementară (...) Din dragoste pentru rațiune, din suspiciune față de voluptate, acest omuleț uscat și arțăgos și-a făcut chiar o datorie din a nu mai asculta muzică pentru a evita emoțiile prea personale". Această respingere a emoțiilor personale, a afectivității, a ,,umanismului" mic burghez denumit uneori și ,,sentimentalism mic burghez" să fie oare
Cele două morale și politica by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15707_a_17032]
-
setea de-a spune "povești și poezii", deși tare ni-e teamă că "biografia ideii de literatură" nu e decît o "poveste", o halima sui generis!), dl Marino nu trage decît consecințele raționalismului d-sale de tip iluminist, liniar și uscat, ale inaptitudinii d-sale de-a percepe transcendența. Dezgustul d-sale suveran pentru literatură (și ea, la rigoare, o formă de transcendență) vine din aceeași perspectivă a unui raționalism ce nu se îndură a-și recunoaște limitele. Sînt efectele unei
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
și perete, în vreme ce altul făcea poze cu un aparat acoperit cu o pânză neagră, ca fotografii de prin parcuri. Doamna Forbes nu se afla în patul răvășit. Era trântită pe jos, într-o rână, goală, într-o baltă de sânge uscat care mânjise toată pardoseala camerei, și trupul ei era ciuruit de lovituri de cuțit. Erau douăzeci și șapte de răni mortale, și după numărul și sălbăticia lor se vedea că fuseseră făcute cu furia unei iubiri înverșunate, și că doamna
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
meu. Ce mai rămînea din mine, fără prieteni și fără Mediterana? Am spus-o întotdeauna: singur nu fac doi bani. Eu trebuie să iubesc nebunește pe cineva sau ceva ca să nu mă simt gol și fără rost, ca un bostan uscat, uitat într-o porumbiște. Așa sînt eu croit". A ajuns la Damasc, care i s-a părut cel mai prăfuit, urît și murdar oraș din tot imperiul turcesc. După ce și-a lăsat calabalîcul la un han unde se vorbea grecește
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
în întuneric e întotdeauna mai răcoare, și care (pe măsură ce soarele bătea tot mai din plin pe această latură a casei) se zăbrălea cu dungi gălbui încărcate de fire de praf - Quentin se gîndea că ar fi cojițe din vopseaua veche, uscată, decolorată, suflată înăuntrul camerei de pe jaluzelele jupuite, așa cum le-ar fi împins boarea de afară. O tufă de glicină înflorise a doua oară în vara aceea pe un grilaj de lemn în fața unei ferestre, și în ea se opreau din
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
împins boarea de afară. O tufă de glicină înflorise a doua oară în vara aceea pe un grilaj de lemn în fața unei ferestre, și în ea se opreau din cînd în cînd vrăbiile în stoluri întîmplătoare, iscînd cîte un sunet uscat, viu, prăfos, înainte de a-și lua zborul mai departe; și în fața lui Quentin, domnișoara Coldfield în veșnicul ei veștmînt negru pe care-l purta de patruzeci și trei de ani acum, pentru sora ei, pentru tatăl ei sau pentru cel
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
de bal" (Golit, p. 261). O poezie ce echivalează în întregime cu gestul smulgerii măștilor, traversată de crisparea neputinței și a eșecului, marcată parcă de limitele constrictive ale realității obiectuale, și care "se aude(ca) un sunet/ același/ prin coaja uscată a copacilor/ fără ecou/ și mintea e prinsă/ într-o pată." (Fără ecou, p. 31). Spațiul închis, fără respirație și fără perspectivă, desprins parcă din geometria lui Kandinsky - "Tristețea se solidifică în pahare de carton" (Carnavalul muștelor, p. 33) - epuizează
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
crevetele se prăjesc într-o lingură de ulei încins". Mi se pare totuși că forma de largă circulație e cea masculină (singular crevete, plural creveți); în acest caz, a contat un detaliu de viață cotidiană: prezența obsedantă a creveților orientali (uscați, prelucrați), ca unic aliment depozitat, alături de vinul spumant, în magazinele anilor '80: "Adică să o dea pe creveți și pe muștar, alimente care umpleau din belșug magazinele de pînă în 1989" (Bulimie colectivă, în arhiva Monitorului de Brașov). Erau parcă
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]
-
deziluzii, părînd a confirma gîndul sumbru că, indiferent de context, "binele pur este amenințător": "Dovadă că omenirea/ Și-a condamnat la moarte/ Nu atît criminalii,/ Cît sfinții" (Nord). Elocvent este peisajul suav-macabru al îngerilor atîrnînd în crengi, aidoma unor fructe uscate sau al unor spînzurați, "toți cu hainele vestejite,/ Fibroase,/ Cu aripile încîlcite de vînturi,/ De mult nemaiîncercînd să se desprindă/ Și să cadă,/ Ca și cum ar ști/ Că mai jos sunt alte crengi, pe care se veșteșesc/ Alți îngeri" (Agățați în
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
3, 1998); în contexte asemănătoare, apar și sintagmele investitori autohtoni, producător autohton etc. Termenul e folosit adesea și în rubricile sportive: "Organismele ce conduc arbitrajul autohton au suferit schimbări majore" (Cotidianul, 1.3.2000); "după o etapă "mai curată, măi uscată, mai sigură", aranjamentele murdăresc din nou campionatul autohton" (Cotidianul, 20.3.2000); "întrebat despre posibili jucători autohtoni pe care să-i recomande Boavistei, al cărei reprezentant pentru estul Europei este, Timofte a evitat să nominalizeze pe cineva" (Evenimentul zilei, 11
Autohton by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16452_a_17777]
-
regim - în frunte cu Mugur Isărescu! Ceea ce nu e tocmai rău! Apoi, diversiunea cu seceta: reporteri ce ne turnau povești apocaliptice despre Sahara carpato-danubiană, emițând din puțuri înfricoșătoare, dominate de ecoul lugubru al "trimișilor speciali", sunetele agonice ale propriilor gâtleje uscate. Au urmat, și mai continuă, imaginile insuportabile cu copii înfometați, violați, omorâți de părinți, într-o escaladare insuportabilă a canibalismului. Placa penibilă cu "ne denigrează străinătatea" a fost înlocuită cu brio de una a autodenigrării. Nu sunt, firește, pentru ascunderea
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]