477 matches
-
de fiecare dată. Dacă tatăl ar mai fi trăit, i-ar fi tras o mamă de bătaie, orice vârstă ar fi avut. Cu cureaua din piele roșcată cu cataramă de alamă. Exista oare o rațiune pentru care una dintre curele ustura mai tare decât altele sau totul era În imaginația lui care se concentra doar pe o anumită curea și astfel Îi permitea să creadă că nu avea să-l usture atât de tare când avea să dea peste altele, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
alamă. Exista oare o rațiune pentru care una dintre curele ustura mai tare decât altele sau totul era În imaginația lui care se concentra doar pe o anumită curea și astfel Îi permitea să creadă că nu avea să-l usture atât de tare când avea să dea peste altele, să se simtă recunoscător, chiar norocos? Însă tatăl lui se dusese și cineva avea nevoie să i se reamintească cine era stăpânul. — Acum că tata a murit, a declarat Mustafa, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Cocoș și oamenii lui sînt la fel cu țînțarii, trebuie să piște ca să trăiască. Dacă-i plesnești te doare și te murdărești. Așa că mai bine, cel mai bine este să te obișnuiești cu ei." "Și dacă nu poți? Dacă te ustură și te mănîncă, dacă te umfli din cauza lor, dacă ajungi să faci friguri, atunci cum o să-i lași să te obișnuiești, domnule Ali?" Turcul făcu un gest a lehamite, "dacă nu poți să te obișnuiești atunci seci balta. Dacă-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de nepotrivită, tocmai pentru a-i face o comunicare importantă. Ori să-i dea o misiune de extremă urgență și gravitate ceea ce era cam același lucru. S-a lăsat încetișor pe speteaza scaunului. Respiră adînc, pînă cînd simți că-l ustură gîtul. Își plimbă mîna peste obraz, era cam nebărbierit. În primele săptămîni cînd se aștepta să fie chemat se rădea pînă la sînge, avea un obraz ca un fund de copil, după cum spunea George Stan, care se uita atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se făcea, nimeni în afară de K.F. nu făcea dulceață din ei, doar vin și iarăși vin. Subsolurile Cramei și ale tuturor pivnițelor, casele însele pluteau în vin. Nu era rău. Cînd termină tuși ușurel, nu știa că dulcele pînă la urmă ustură, tuși apoi reluă " Cred că vă dați seama că e absolut de competența mea să mă interesez de cei doi musafiri ai dumneavoastră. Aș putea spune că e de datoria mea și de aceea mi-am permis, nu?" K.F. aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
smuls o furtună de aplauze și un oftat de încîntare și chiar satisfacție. Deocamdată nu voia să alunece și de aceea luă două hotărîri importante. Cea dintîi îl privea pe domnul inspector George Stan. După cîteva clipe de meditație, îl usturau pleoapele și vedea în întunericul lor două lumini intermitente, portocalii, trebuiau să fie semnele unei fluctuații de tensiune, aproape că era cu un picior în groapă și îi ardea de echilibristică!, ridică receptorul telefonului și chemă prin ofițerul de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la prea omeneasca lui operație. Nici zeii nu pot fi fără întrerupere zei. Din când în când, pentru câteva clipe, se umanizează. Și cât de plăcut e să ai un zeu alături de tine, fie și în fața unui pisoar. Nările te ustură din pricina dezinfectantului prea puternic, dar, ce să-i faci, bucuriile nu se obțin gratuit. Trebuie să plătești măcar olfactiv cinstea de a vedea un zeu degradat și descheiat la pantaloni, arătând o grijă divină rușinoasei sale podoabe. Încerci să fii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
folos cu ceva, vă rog, să mă solicitați” “Vă mulțumesc.” ...tic-tac, tic-tac, tic-tac... Ce noapte! Aș fi înclinat să spun: de coșmar. Însă epitetul nu e veridic. Chiar dacă somnul îmi joacă feste - și câtă nevoie am de el!, ochii mă ustură sau mă dor, nu-mi e prea clară senzația. Și-i simt grei - chiar dacă pe ecranul mirific al acestei nopți se derulează secvențe răzlețe din filmul vieții, ele nu mă chinuie, nu-mi produc stări de criză interioară. Deși, nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
zbughim printre aracii și lujerii de viță-de-vie, și cădem și ne ridicăm din nou, dar râdem ca apucații, ca demenții, și curând obosim și ne trântim pe pământul uscat. E fierbinte pământul și pe noi ne ard obrajii și ne ustură curul. Și tremurăm, și suntem atât de tineri. — Gustarea! Hai, bă, că a venit gustarea! Sărim ca arși și o luăm din nou la goană, de astă dată pe câmpul de lângă podgorie. Gâză, gradatul de la anul trei, ne trântește în
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cada din baie. A măturat toate camerele, le-a privit, le-a mai măturat o dată, însă parchetul se încăpățâna să rămână închis la culoare, iar pereții înnegriți, cu pete mai deschise în locurile unde se aflaseră tablouri sau mobile. Îl usturau mâinile, i se înroșiseră buricele degetelor și pielea din jurul unghiilor se albise și se umflase, încrețită, mergea îndoit de la mijloc. S-a așezat pe un scaun în mijlocul acelui spațiu gol în care își mutase patul îngust și în care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Înapoi la bicicletă. Nu fusese niciodată lovit atît de tare, nici la meciurile de box din școală, nici În Încăierările dintre găștile de pe Avenue Foch. Se simțea ca și cum o parte a feței i-ar fi fost smulsă de pe oase. Îl usturau ochii, dar se stăpîni să nu plîngă. Servitoarele erau puternice, cu brațele Întărite de o viață de spălat rufe. Urmărindu-le cum trăgeau masa de toaletă, Jim știa că Îi plăteau ceva ce el sau băieții Raymond le făcuseră. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bancă și când prin ploaie, hai? Hai! și Pinochio și-a scos hainele și a luat-o la fugă când toți se ascunseseră la Ovidiu, apa verzuie albicioasă spartă de ploaie în cioburi, băi, nu pot să merg cu fața, usturau picăturile și la întors mergeam ca la duș, alergând invers, gâfâiam și râdeam, și am băut votcă și a ieșit soarele, normal, și până seara am băut votcă, ne gândeam, vor spune a 2-a zi niște oameni, să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
nisip la vânt ca un șnițel, nu găsim farmacie în Mamaia, spunem noi mergând printre oameni ca și cum am fi extratereștri cu piele humanoidă, Marius îmi vorbise foarte urât atunci, știi Cehov? Mâncăm o ciorbă de burtă să ne dregem? Mă ustură limba de la semințe, și cafea, și smântână, cola, votcă pusă în pahar pe sub masă, dăm toți banii, mă fut! suntem boieri, mai e puțin până la tren, ne vedem tocmai la anu’... știi ce urât mi-a vorbit, foarte urât, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
vacă, răspundeam cuminte, să-i dai morcovi și să nu-l culci pe jos, nu, doarme în pat, foarte bine, să-i dai o pernă de puf și să doarmă în puf, așa trebuie, el e un puf. Deja ne usturau ochii de cât nisip ne aruncase în ochi, Pinochio era zgâriat, Prințesa voia medicamente, Xanax, „liniște la cutie”, visez urât, iar am visat urât, e normal să suferi, doar a murit tatăl tău, dacă iau distonocalm, măcar pot să dorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
La un moment dat îi strigase să oprească. Coborâse și luase un pumn de castane coapte. Le luase cu mâna direct din tăvița sub care ardeau cărbunii. Nu-i mai păsa de arsuri. Mestecase vreo două așa, fierbinți, chiar dacă îl ustura limba. Cu gura plină, îi poruncise vizitiului să-i aducă muieri. După vreun sfert de oră se întorsese cu două dintre acele femei care slujeau de „sfânta găurică” pentru soldații ruși. Dar la capătul străzii scăpase de ele. Miroseau îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Apoi acostase un tânăr îmbrăcat în trencicot și cu o pălărie de damă pe cap, însă tânărul îl pălmuise și o luase la sănătoasa. În timp ce agentul de stradă Mancuso mergea pe Chartres Street, frecându-și obrazul care tot îl mai ustura în urma palmei primite, auzi ceva ce părea a fi o explozie. În speranța că vreun individ suspect a aruncat o bombă sau s-a împușcat, dădu colțul în goană, ieșind pe St. Anne Street și văzu șapca verde de vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de când plecaseră de la secție fusese să comenteze despre afurisita de vreme. Despre faptul că lucrau Într-o zi de sâmbătă. Despre faptul că ploua. Despre faptul că Îi era frig. Despre faptul că Îi era foame. Despre faptul că Îl ustura vezica din cauza vremii. Logan Încercă să nu ofteze. Dacă Nicholson n-avea să apară curând, avea să fie altă crimă În ziarele de a doua zi. „UN TICĂLOS DE POLIȚIST PLÂNGĂCIOS SUGRUMAT CU PROPRIILE-I ORGANE GENITALE ÎN MAȘINA PARCATĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să mergem să-l vedem? Îl Întrebă Insch pe Logan după ce acesta termină supa. Pe cine, pe Cleaver? Nu, pe eroul orei! Își ridică mâinile, În poza clasică de luptă cu pumnii. Pe cel care plutește ca un fluture și ustură ca un pumn dat În nas. Logan zâmbi. — De ce nu? În fața celulelor de detenție se găsea o mică mulțime. Toți veseli și trăncănind. Mormăind, Insch Îi trimise de acolo. Nu știau că era extrem de neprofesionist ceea ce făceau? Voiau ca lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ar fi fost el însuși martor la discuțiile dinăuntrul Sfatului. Nici samuraiul, nici Tanaka cel nepriceput la vorbe, nici tânărul Nishi nu puteau să-l contrazică pe Matsuki în judecata lui temeinică. Însă, deși uimiți, cei trei simțeau cum îi ustură pe gât ceva cu neputință de înghițit. Tanaka nu se mai putu stăpâni: Toate astea sunt presupuneri de-ale tale... Bineînțeles, sunt presupunerile mele. Nu cred nici o iotă! — Poți să-mi dai dreptate sau nu, după cum dorești, se avântă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vreo răsplată? — Acum nu poate face nimic. Mi-a spus să aștept un prilej mai bun. Samuraiul nu putea să-i reteze unchiului nădejdea vieții sale. Trebuia să-i spună că încă mai exista o umbră de speranță. Minciuna îl usturase pe limbă, dar rostise acele cuvinte cu un glas nepăsător. În astfel de momente îi prindea bine chipul acela pe care nu se citeau nici bucuria, nici tristețea. Când toți ceilalți adormiră lângă vatră, samuraiul deschise cutia de scrisori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dincolo. / Emblema de arbore, emblema de aripă, / Emblema de izvor, de cer, de luceafăr / Metodic ni le-ai crucificat / Recreând / Mereu / Altare fumegând” (Anca Motriuc, Zbor frânt, 2, 1994, p. 23); „Mă doare asfințitul nins cu sânge / Și îngerii mă ustură stingheri... / E-atât de frig... Și valul ăsta plânge / Din toate baierele lui de cer... // Cernut din aripi, fluturam tăcere / În mângâieri de perle fumegând... / Foșnea molatec marea printre stele / Și scrijelea dumnezeiri în vânt. // Ardea lumina ca o jertfă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
prin minte nici un cuvânt. Zgomotul motoarelor se apropia, se Întețea, auzea deja bubuitul obuzelor și lătratul mitralierelor În spatele unei serpentine. Și vedea fulgere În norul de fum sau praf care umplea defileul, Îi intra În ochi și făcea să-l usture gâtul. Era În Întârziere. Nu avea să ajungă la timp. Nu existau pe lume cuvinte care să poată opri Înaintarea taurului turbat ce se rostogolea spre el. Într-o clipă avea să fie strivit. Și iată că mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
găsit. Mi-a zis ... am crezut că te-ai înecat. Zach și-a dat seama că Jina nu-l credea. Femeia a clătinat din cap și una dintre lacrimile ei a aterizat pe brațul lui Zach. Lacrima aia l-a usturat. Te-am căutat, a spus ea. Nici nu știi. Prin pădure. Pe vârfurile munților. Te-am căutat peste tot. Jina - Motivul nu contează. M-ai lăsat să mor. Zach s-a lăsat pe spate. Nu putea să nege acuzația femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Tot era să plec așa și așa!" se gândi Lică sumar. Dar de ce tăcea muierea? Mușcîndu-și buzele înroșite, Ada de usturime abia își ținea lacrimile. Dunga loviturii, acum învinețită, bobotea, și mina avea un tremur tetanic. - Ceva... să nu mai usture . . . zise Ada cu un gemet, cu gemetul unui câine biciuit. Lică își aminti de mica farmacie instalată în odăița de lângă grajd, care slujea de cancelarie. Cu dinții de sus înfipți în buza de jos nu-i spuse nimic, nici n-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
magazie, iar jos o sală de cinematograf. Ambele sunt păzite. Tăcură un timp. Apoi, când oamenii de pe coridor se opriră, McCann spuse: - Mă surprinde prezența lui von Grossen printre ei. Credeam că-i un admirator al dumitale. - L-am cam usturat calificându-l drept "amator", ca și pe ceilalți. Acum vine să se convingă personal de puterile mele. Pe coridor, atacatorii păreau să se sfătuiască între ei. - Dar pe dumneata ce te-a adus aici? îl întrebă Grosvenor pe geolog. McCann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]