463 matches
-
udă Încât mi-ar putea intra mâna pânla cot. Chiloții și pantalonii Îmi alunecă pe pulpe În jos, aerul cald și Închis din mașină adăugând mirosului puternic care se degajă din ei o aromă Înțepătoare suplimentară. Am pula transpirată, mă ustură pulpele și la un moment dat mă gândesc că n-o să i-o mai bag după ce mă distrez punându-mi rahatul ăla de prezervativ. N-ar fi trebuit să mă chinui. După vreo două Încercări ratate din cauza berii și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cel mai diabolic, rău și servil care a trăit vreodată pe Pământ... Presupun că așa e, o aprobăm noi. Suntem o rușine. Noi toți. Încep să mă piș pe mine. Urina fierbinte mi se scurge pe pulpă, făcând să mă usture eczema. ... dar În același timp, paradoxal, n-am cunoscut niciodată vreun băiat care să-mi provoace o stare de excitație sexuală atât de intensă... — Îmi tremură labiile vaginului și se lărgesc când intri În cameră Robertson... gâfâie ea. Băga-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Oricât de intimă ar fi o scrisoare, ea nu trebuie să fie compromițătoare pentru nimeni. Chiar dacă avem un conflict cu cineva și alegem această cale pentru a-l rezolva, simțind nevoia de a-i spune câteva cuvinte care să-l usture ca „un brusture”, ne vom abține de la a ne exprima nepoliticos. Să nu uităm că se compromite întotdeauna cel care folosește cuvinte urâte și cel care le citește. Secretul corespondenței Curiozitatea ține de natura omului - nimeni nu este complet scutit
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
întorc într-o clipă. —Te simți bine? Aidan părea îngrijorat. —O mică durere de cap, recunoscu ea. Din cauza buzei și a piciorului... —Ce? o privi Nieve întrebător. —Poveste lungă, spuse Darcey. Încercă să nu șchiopăteze până în bucătărie, însă piciorul o ustura groaznic. Deschise ușa de la frigider și-și turnă un pahar cu apă, apoi luă vreo două pastile. Simțea că durerea de cap nu avea nimic de-a face nici cu buza umflată, nici cu piciorul, că nu era decât tensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mă coste ceva. Înainte de a pleca din Kripo, el și Wecke Îmi puseseră gând rău. Eu nu am uitat asta, și nici el. Trebuie să-l chinui un pic. — Păi, cu siguranță ai făcut În așa fel Încât să te usture la buzunar când ai menționat cât a costat halatul ăla. — Nu chiar, i-am răspuns. A costat aproape o sută. — Isuse, rămase Stahlecker fără grai. Tesmer are dreptate. Chiar câștigi prea mulți bani. Își vârî adânc mâinile În buzunare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de sodiu. Adăugă apoi mai răspicat: Sare de bucătărie, știi, prietene. Ți-am acoperit dungile de la bici cu sare. — Dumnezeule mare, m-am revoltat eu, doar nu sunt o omletă. — Așa o fi, dar eu sunt un doctor dat dracu’. Ustură ca un prezervativ plin cu urzici, știu, dar e cam singurul lucru pe care-l pot prescrie care va Împiedica șanțurile astea de răni să se infecteze. Vocea lui era plină, sonoră, ca a unui actor de comedie. A adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
din toamnă părintele Ioan mă trimite la Seminar, mâine îmi deschide Cartea, Fratele Rafael vine de bună dimineață după mine, îl urmez tăcut pe cărare, a crescut mare iarba în curtea mănăstirii, și-afară parcă se întunecă de ploaie, mă ustură pielea, m-a prins rău de tot ieri soarele, m-am dezbrăcat până la brâu, și, puișorii de găină aurii, luptându-se vitejește cu firele de iarbă înaltă, cloșca își umflă penele adunându-i în jurul ei, cotcodăcind întruna, Numai astăzi i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
deschis-o și a dispărut fără ca eu să mai aflu vreodată adevărul despre mine, știu că părintele i-a deschis și lui Theo Cartea, am să-l întreb mâine despre asta, nu m-am dat cu cremă pe brațe, mă ustură și mă cuprinde frigul, nu cred că voi avea odihnă și liniște până când nu voi fi aflat Cartea părintelui Ioan, lăsată mie, acum scriu în acest caiet nici eu nu știu prea bine de ce, poate fiindcă a scris și Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în colibe de crengi verzi, aproape goi, fără rușine, strânși în jurul unuia care cântă din chitară, sau lângă un casetofon, slănină prăjită, cei ce n-au apucat încă să înalțe coliba de crengi încep devastarea copacilor cu toporașe mici, mă ustură sufletul de ceea ce văd, și avea dreptate Theo, în unele momente religia nu e decât o formă a mulțumirii de sine, acum aud cum răsună în toată valea cuvântul preotului ce ține slujba, nu-mi dau seama cum se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și, Daniel își amintește cum l-a condus la oraș, aici în V. n-au știut doctorii ce să-i facă, se temeau că, dacă vor interveni, își va pierde vederea, ne-au trimis mai departe, avea dureri cumplite, îl ustura și n-a scos pe tren nici un cuvânt, eu în sinea mea m-am rugat pentru el, din gară am sunat-o pe Corina să vină să ne ia, se făcuse târziu dar Alex după câteva telefoane a reușit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe o canapea, lângă o măsuță de cafea pe care se aflau împrăștiate cele mai recente titluri. La vederea lor, nervii i-au intrat în vrie - își dorea cu disperare slujba asta. Inima îi bătea cu putere, iar stomacul o ustura. Uitându-se în gol, rostogolea piatra norocoasă între degetul mare și cel arătător. Cuprinsă de anxietate, abia dacă era conștientă de omul mușcat care se lovea de colegi și de fata care se grăbea către lift, cu perdeaua de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de când plecaseră de la secție fusese să comenteze despre afurisita de vreme. Despre faptul că lucrau Într-o zi de sâmbătă. Despre faptul că ploua. Despre faptul că Îi era frig. Despre faptul că Îi era foame. Despre faptul că Îl ustura vezica din cauza vremii. Logan Încercă să nu ofteze. Dacă Nicholson n-avea să apară curând, avea să fie altă crimă În ziarele de a doua zi. „UN TICĂLOS DE POLIȚIST PLÂNGĂCIOS SUGRUMAT CU PROPRIILE-I ORGANE GENITALE ÎN MAȘINA PARCATĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să mergem să-l vedem? Îl Întrebă Insch pe Logan după ce acesta termină supa. Pe cine, pe Cleaver? Nu, pe eroul orei! Își ridică mâinile, În poza clasică de luptă cu pumnii. Pe cel care plutește ca un fluture și ustură ca un pumn dat În nas. Logan zâmbi. — De ce nu? În fața celulelor de detenție se găsea o mică mulțime. Toți veseli și trăncănind. Mormăind, Insch Îi trimise de acolo. Nu știau că era extrem de neprofesionist ceea ce făceau? Voiau ca lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
în exil. Lași și lipsiți de milă, aleseră însă o insulă îndepărtată, stâncoasă, stearpă și cu foarte puțină apă din Aegeus, în arhipelagul insulelor Cyclades: Gyaros. — Nu-l vom mai vedea, spuse Agrippina. Închise ochii, își strânse pleoapele care o usturau, înroșite; acesta era acum felul ei de a plânge. Adăugă: — Nimeni nu s-a întors viu din insula aceea. Drusus scrise: „Te obișnuiești cu delictele, nu te mai indignezi, devii prevăzător. Fiecare se teme să nu i se întâmple ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
luase Înainte. Împotmolit la marginea rândului, uitase parcă literele. Bietul creion Încearcă zadarnic să rotunjească litera. 22 septembrie 1964 Cârciuma murdară și plină de strigăte impregnate cu alcool mă făcea să cred că sunt În mijlocul unui torent interminabil. Ochii mă usturau, buzele mi le ardeam cu băutură tare, mintea mi se Învolburase și cerea cer albastru. Da... el vorbea despre cer albastru, despre noi, veșnicii pribegi spre clipe de fericire... despre noi... Iar eu, atunci, pentru că-l iubeam, am legat cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Înapoi la bicicletă. Nu fusese niciodată lovit atît de tare, nici la meciurile de box din școală, nici În Încăierările dintre găștile de pe Avenue Foch. Se simțea ca și cum o parte a feței i-ar fi fost smulsă de pe oase. Îl usturau ochii, dar se stăpîni să nu plîngă. Servitoarele erau puternice, cu brațele Întărite de o viață de spălat rufe. Urmărindu-le cum trăgeau masa de toaletă, Jim știa că Îi plăteau ceva ce el sau băieții Raymond le făcuseră. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îi spune că țara noastră trimite În ajutor poporului ungar trenuri cu lemne de foc și pături și el se gândește la săracul popor ungar și la oamenii ăia spânzurați și cum le pun foc cu ardei iute ca să-i usture și Își aduce aminte de iobagi și i se face frică. Și Îi mai spune cum reacționarii exploatatori au făcut pipi pe Ianoș Kadar. Și vin iernile una după alta. Este bolnav, este răcit și stă multă vreme În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de a fi definitivată În prezența sectoristului. TU, În baie, la câteva momente după Încheierea tratatului de pace Între mai sus numitele armate ale mai sus numitelor străzi. În timp ce te speli și Încerci să-ți ștergi zgârieturile cu spirt care ustură, Încremenești. Din cuibul de sub subsuori se zbârlesc spre tine, abia crescute, câteva fire de păr. Mai apuci să privești În oglindă chipul de războinic și atât. Căci se aude chemarea la masă a mamei care tocmai ți-a făcut cartofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aproape În afară de Maurer, Hrușciov și Antonin Novotny? Pe nimeni. Poate pe Mircea Crișan și pe Horia Căciulescu, odată, demult, la Teatrul de vară, de 1 Mai. Ți-a intrat niște sare Într-o carie și te doare dintele. Te mai ustură și julitura de la câinii ăia din față de la Oglinzi. Ce bine ar fi dacă mâine la Astronomie ar fi numai o discuție liberă, ca la dirigenție, pentru că teoria aia cu hiperbola n-ai Învățat-o. Și pe deasupra nici starea sănătății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
prin minte nici un cuvânt. Zgomotul motoarelor se apropia, se Întețea, auzea deja bubuitul obuzelor și lătratul mitralierelor În spatele unei serpentine. Și vedea fulgere În norul de fum sau praf care umplea defileul, Îi intra În ochi și făcea să-l usture gâtul. Era În Întârziere. Nu avea să ajungă la timp. Nu existau pe lume cuvinte care să poată opri Înaintarea taurului turbat ce se rostogolea spre el. Într-o clipă avea să fie strivit. Și iată că mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care fiecare noapte mi le lăsa pe față. După ce se va termina toată povestea, va trebui să mă duc la oftalmolog pentru că cred că am plâns atât de mult încât trebuie să-mi dea altă rețetă. Lentilele de contact mă ustură ca naiba când le pun, dar le port în continuare. Nu știu dacă Mark plânge. Dacă o face, atunci e mai priceput decât mine la aplicatul anticearcănului. Nu am fost niciodată plângăcioși. Ține de faptul că suntem englezi. Dacă filmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
întrebări. Bărbaților le place asta și așa o să afli multe lucruri despre el. Maria și cu mine putem să interpretăm informațiile și să-ți spunem dacă ascunde ceva. Și tot așa nu știu cât timp pentru că fusta îmi strângea mijlocul de mă ustura, iar pantofii mă rodeau și nu mă puteam gândi decât la durere. —Asculți, Jen? Pentru că e important. Am sărit ca arsă la întrebarea Mariei. Sigur că ascult. Ținea în mână telefonul meu mobil. —OK, știu că nu te pricepi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
eu și Mark ne-am împăcat, nu? Kieran se frecă pe frunte. —Știu, dar nu înțeleg. Nici nu trebuie, am mormăit eu. L-am lăsat chiorându-se la ziarul pe care-l ținea la doi centimetri de față pentru că-l usturau prea tare ochii ca să-și pună lentilele de contact. Mark a fost ultimul care s-a sculat, douăzeci de minute după Kieran. Eu făcusem deja duș, mă îmbrăcasem, luasem micul dejun, contractasem proiecte în valoare de 800 de lire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
aprecia meritele, acestea i-ar fi fost strivite sub călcâiul răzbunător al atacatorului fără nume. Dacă The Times era de partea huliganilor de la galerie, atunci nu exista loc pentru el În teatrul englez. „Un efort dureros și prost direcționat“ - vorbele usturau ca o palmă În obraz, dar era posibil ca ele să fie și epitaful carierei lui de dramaturg. Fusese Într-adevăr dureroasă și vizibil prost direcționată. Irosise cinci ani căutând inutil un Sfânt Potir iluzoriu, cinci ani În care neglijase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la L.A. Mirror. — Deci armistițiu. Ești bun să aprinzi un chibrit? Jack se Înclină. Lynn stropi dosarele și le aprinse. HÎrtia sfîrÎi și aruncă În aer mingi de foc. Jack se uită țintă la flacără pînă cînd Începură să-l usture ochii. — Du-te acasă și culcă-te, domnule sergent. Arăți Îngrozitor. *** Nu acasă. La Karen. Conduse pînă acolo amețit și agitat. Începea să simtă lațul: datoriile prost făcute se rezolvă tot prost, iar totul e dat uitării. Ideea asta Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]