537 matches
-
la tiranie, ca un proces de dezintegrare atît individuală cît și socială. Iar rădăcinile tiraniei sunt în democrație, cum le vedem. "Omul tiranic și statul tiranic nu sunt decît produsele finite ale unei degenerări progresive care începe atunci cînd ambiția uzurpă democrația" (Platon, op.cit). Deci sunt și lucruri mai rele decît rațiunea, cum ar fi ambiția, orgoliul, invidia și multe altele. Se văd în jur, se văd în ochii noștri. Mai presus de toate aș pune răutatea aceea nudă, autentică
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
conducători slabi de după Soliman, la care s-au adăugat înfrîngerile în războaie, le-au permis centrelor provinciale să se elibereze de autoritatea centrală. Spre sfîrșitul secolului al optsprezecelea, ayanii locali din multe regiuni își organizaseră propriile lor forțe militare și uzurpaseră funcțiile de strîngere a impozitelor în propriul lor beneficiu. Cîrmuirea habsburgică a urmat însă o altă cale. Imperiul acesta era un amalgam de ținuturi disparate unite în primul rînd prin casa de Habsburg. Nu conducătorul, ci nobilimea locală avea control
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
10 decembrie, modificarea licenței i-a fost respinsă cu 8 voturi din 10 de către membrii CNA. Noi refuzăm să luăm parte la o asemnea ședința, organizată sub presiune. 4. În nume personal, a acordat miercuri, 11 decembrie, premii de excelență uzurpând autoritatea Consiliului Național al Audiovizualului. Aceste premii nu reprezintă decizia CNA, au fost acordate pe criterii lipsite de transparență și fără consultarea tuturor membrilor Consiliului. 5. A legitimat cel mai politizat concurs organizat de CNA în ultimii cinci ani pentru
Soarta postului Antena Stars se decide azi! Jucan și Iorga cer demisia Laurei Georgescu by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/55698_a_57023]
-
scrie personajele lui Bogdan Teodorescu seamănă, teribil de bine cu unele VIP-uri ale societății românești de astăzi. Iată cîțiva dintre eroii romanului Spada care, prin felul lor de a vorbi și prin domeniile în care își desfășoară activitatea, au uzurpat identitatea cîtorva dintre simpaticii noștri contemporani: președintele - Emil Constantinescu, Andrei Rusu - Adrian Sârbu, Florian Năstase - Stelian Tănase, Nicoleta Apetrei - Alina Mungiu, Radu Rădulescu - Ion Iliescu, Costel Ardeleanu - Cornel Nistorescu, Marius Ionescu - Cristian Tudor Popescu, Alin Dobrescu - Florin Călinescu, Bogdan Vasilescu
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
se îmbie percepției și analizei ca atare, ci aidoma unor cadavre pe care nu s-ar putea efectua decît autopsii. Urmărită cu maniacală fervoare, "depărtarea de real" a eului poetic, înțeles într-un chip exiguu, se substituie criteriului estetic, îl uzurpă sub semnul unui iluzoriu "progres". Pseudodiacronia operată de exeget eșuează într-o scară de valori indubitabil grevată de prezumția extraestetică, de schema doctrinară. Dar e oare posibilă, Doamne, o justificare a poeziei prin expulzarea ontologicului? E oare acceptabil să hipertrofiezi
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
Cum să împart, Doamne, / Strămoșii și copiii ce îi am / Cum să împart o țară-n trei / Și în două același neam?”. Ar fi o îngustime să credem că poezia de patrie, pe care național comunismul a încercat s-o uzurpe în amurgul „epocii de aur”, în pofida ondulațiilor sale de substanță, și-ar fi spus ultimul cuvînt. Poezia Bucovinei, Selecție, prefață, note bibliografice de Vasile Tărâțeanu, Ed. Universul Școlii, 2009, 376 pag.
O antologie bucovineană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5830_a_7155]
-
USL etc. Uluitoare această abordare și, dacă nu este o autoironie subtilă, ceea ce personal nu cred, pare a fi dovada faptului că fotoliul de la Cotroceni, pe care și l-a dorit atât de mult și pe care acum l-a uzurpat, i-a luat mințile. Astfel, au ieșit la iveală frustrările mai vechi, dar și un complex puternic față de Traian Băsescu. Ce ne facem, că senatorul Antonescu pare serios, nu autoironic?! Cred că, până va reuși să afle “cât este halatul
Udrea, atac la "aşternuturile" lui Crin Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/42968_a_44293]
-
intertextual și afectează, desigur, atât opera de la care se pleacă, cât și toate celelalte opere ce au fost sau ar urma să fie scrise. Astfel, povestea magicianului Prospero, fostul duce al Milanului, exilat de fratele său, Antonio, care i-a uzurpat tronul impreună cu Alonso, regele Neapolului, se schimbă și ea cu fiecare nouă rescriere, nerămânând nicidecum la faza ei shakespeareană inițială. Dramaturgul l-a imaginat pe Prospero doar la bătrânețe, trăind deja de mai mult de un deceniu pe insula
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
la orele de română, la clasele mari, biografia lui Stalin, în alternanță cu studiul operei Sofiei Nădejde sau a lui Bacalbașa. Ca asistent la universitate, prin 1950-1951, n-am scăpat de pacostea de a relua exegeza acestor modești epigoni, care uzurpaseră brusc locul maeștrilor. Încât despărțirea (silită) de învățământ aproape că am socotit-o în acel moment o descătușare. Un „dans al omului descătușat” am și executat cu acea ocazie, în camera pe atunci a lui Geo Dumitrescu și în fața colegilor
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]
-
rămânea, pe poziții, rezistent. Mai ales că aflase, la sfârșitul lui septembrie, că guvernul Groza a primit instrucțiuni suplimentare de la Moscova care preveneau să nu i se aducă vreun prejudiciu și să nu se comită vreo ăncercare care să-i uzurpe prerogativele regale. A urmat impunătoarea manifestație pro-regalistă de 8 noiembrie, ziua patronimică a regelui Mihai. S-au adunat mii, zeci de mii de persoane (preponderent tineri) an fața Palatului Regal, scandând, cu intenția că, apoi, să se ănscrie nominal an
Greva regală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17429_a_18754]
-
de vară. Cititorul se închină înainte de a se deschide Cartea Genezei. în veșnicie e tot mai aprigă lumina și nici o intrare nu indică prezența cuiva, memoria se sfărâmă ca un fluture cap de mort. Verbul arde smerit și amurgul își uzurpă melancolia în fructele uscate. Ardere pură și nostalgia șerpuitoare a verii, ruguri înalte de lumini în care se topesc strigătele mulțimii, asmuțită fiind de biciuirea eului sarcastic în tratate codificate. La intrarea în veșnicie ne așteaptă înfrigurată clipa ieșirii din
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
mecanismul limbajului (în care sînt inevitabil concepute) e mai bine înțeles. În acest scop menirea literaturii devine de o importanță uriașă. Însă observați subtilitatea cu care deconstructivismul deschide studiul literaturii, cu mult înaintea multor alte curente postmoderniste, fără a-i uzurpa integritatea sau autonomia, ci dimpotrivă, glorificînd-o, promovînd-o la rang de model și disciplină tutelara. Metodă ca atare, felul în care deconstructivismul propune studierea limbajului în texte literare și apoi prin extensie în alte discipline, este preluată masiv din retorica clasică
Deconstructivismul - un nod de legătură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16217_a_17542]
-
orice clipă. Profesarea criticii implică sacrificii și să nu uităm ce a spus E. Lovinescu în această privință. El a vorbit chiar despre asceză: „Cu excepția cazului când nu devine ea însăși pârghia unei ascensiuni sociale, a unei cariere - și atunci uzurpă un nume nemeritat -, critica implică un fel de asceză; independența morală, elementul ei esențial, nu se dobândește decât în urma unei renunțări la niște bunuri accesibile doar dependenței și complezenței". În general, criticii îi nemulțumesc pe cei despre care scriu, mai
Dimisianu - „Un critic trebuie să iubească literatura...“ by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/6292_a_7617]
-
-se „în cartografierea locurilor comune (în bună parte deja defrișate) și nu își riscă «prestigiul» științific, evoluând la un trapez fără plasă, chiar dacă e vorba de un viraj paradigmatic firesc, aducător de înțelesuri și subînțelesuri nebănuite... P.T. nu vrea să uzurpe sfera de influență a clasicismului psihologic și nici să atenteze la integritatea bunurilor sale. Unicul ei deziderat este să navigheze mai departe în explorarea spațiilor lăuntrice, încă necunoscute, întru spiritualizarea și dezmărginirea ființei umane. Iată pentru ce, iubitorii împătimiți ai
Agenda2004-14-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282249_a_283578]
-
considerat, în epocă, cel puțin egalul lui Eminescu, dacă nu superior lui". Nu e omisă împrejurarea că G. Călinescu îl omagia, în aula Academiei, pentru ""puritatea" ideologiei sale, promovată atît de măiestrit, prin versuri "nespus de frumoase artisticește"". Producția "realist-socialistă" uzurpă prerogativele religiei, cultivînd o mistică sacrilegă, ideologică, ale cărei rezultate nu pot fi decît dezgustul cititorilor și compromiterea iremediabilă a scriitorilor colaboraționiști: Se lucra cu sîrg, ca să folosim limbajul epocii, la formarea noii mitologii. Prin calchierea elementelor constitutive ale religiei
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
chiar a lui Corneliu Vadim Tudor), d-sa incriminează, dorindu-se "spiritual", "mania idealismului de dreapta (dreptaci)" și "eticismul moraliștilor de ambe sexe". Primii ani de după 1989 sînt cu năduf apreciați ca o epocă "în care cartea românească a fost uzurpată din tronul ei, stuchită fiind de fundamentaliștii de alba-neagra și înlocuită fiind de sandre roze pe sub fuste". O habituală confuzie între "roșii" și "albi" e menită, desigur, a discredita inocența istoriei, atîta cîtă mai e: "O stare paranoică, un fel
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
meritelor sale literare reale (faptul dacă a crezut sau nu sincer în propaganda desfășurată cu nemăsură e de interes secundar). Drept care invocă valoarea. Valoarea personală. Însă nu o face direct, ci comparîndu-se cu mari creatori și cu mari opere, deci uzurpînd în continuare. Iată cum se pune, cu dibace nonșalanță, sub scutul lui Arghezi: Nu e cazul să dăm exemple din ziua de azi, însă din ziua de ieri este instructiv-educativ să dăm cîteva exemple, fiindcă par calchiate după ziua de
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
Toma d'Aquino), ci instituie un tip de spiritualitate inversă, un prestigiu bizuit pe concepția diavolului ca simia Dei. Pornind de la arhetipul divin, demonul îl copiază cu sarcasm, îl parodiază în așa fel încît fosforescențele contestării pot deveni atractive. Simulacrul uzurpă meritele originalului, le exploatează în beneficiul său. Reflexelor normale li se substituie un paralelism al pornirilor deviante, asociate cu cruzimea, dictate , spre a-l cita din nou pe autorul Florilor Răului, de "geniul perversității", întrucît "mlaștinile pierzaniei licăresc mai seducător
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
tulburătoare. Pasajul este uimitor: „Sângele a-ncetat să curgă și, la lumina aceluiași soare de acum trei sute de ani, porțile de fier ale cetății Alba-Iulia se deschid de perete să primească pe biruitor, pe stăpânul ce se-ntoarce în casa lui uzurpată de vremuri de un sălbatic cotropitor. Din toate plaiurile și văile curg roiurile unui mare popor. O mândră oaste biruitoare s-apropie, cu steagul tricolor în frunte... În sunetul triumfal al muzicilor, un rege măreț și sever, înconjurat de un
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
cheag complotul care va îngropa patria sub stagnare. Concomitent, alți exponenți ai elitei bucureștene, mai slabi de înger, s-au frecat la ochi fără să poată totuși zări limpede firele malefice. Ba au cochetat chiar cu favorurile baricadei care a uzurpat puterea, tolăniți "dilematici" la răspîntie de drumuri, bătîndu-si joc de deviza intransigentei și a loialității în principii. Au tras foloase din pretinsa lor neutralitate, cusuta cu ață albă și mai trag și acum. Aplauze și ricanări ÎN ULTIMĂ instanță, ce
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
vizualul are o putere de persuasiune sporită în comparație cu auditivul, e posibil ca și în registrul senzorialului fantasmatic el să aibă o mai mare forță de inducție. Si atunci nu e de mirare că nepămînteana și volatila melodie nocturnă a fost uzurpată brutal de satelitul atît de perfect integrat lumii vizibile, chiar dacă el nu avea decît strălucirea inconsistentă a stelelor. Iar cînd se va face un bilanț al impactului pe care zborurile cosmice l-au avut asupra umanității, este obligatoriu să se
Vizualitate și metafizică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12500_a_13825]
-
prin nenumărate scrisori și telegrame - publicate în „Scânteia”) - cerându- se condamnarea la moarte.” Citind toate acestea ne punem întrebarea: istoria este lipsită de fantezie, este repetitivă? Probabil da, este repetitivă: există un număr limitat de proceduri prin care un grup uzurpă puterea și, în mod inevitabil, aceste proceduri ajung să se reia, să se resusciteze ciclic.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4444_a_5769]
-
rafinat ca poet, mentorul fenomenului cluboptist vine parcă să mai relaxeze încrâncenarea și stereotipiile limbajelor publicistice din Capitală. Fie și numai ca terapie stilistică, dialogul merită parcurs. Cap-coadă. Și vă pot dovedi asta: "Cum prea puțini îmi știu boiul, aș uzurpa o imagine de spadasin ager. Cine mă știe mă știe însă așa cum sunt și nu vreau să m-ascund: un pingpong-ist cu burtă". Sau, eschivând o întrebare destul de tăioasă, despre competitorii săi direcți (Homer, Ioan Es. Pop sau Marius Ianuș
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9438_a_10763]
-
publicat». Prima întrebare pe care mi-o punea era următoarea: Cine a mai scris despre mine?»". Deoarece: „în cazul lui Mircea Eliade, obsedantă - devenită aproape maniacală - era preocuparea exclusivă de reeditare, publicitate etc.". Nu cumva acești autori lacomi de „publicitate" uzurpau aspirațiile adînci ale lui Adrian Marino însuși? Care sunt preocupările sale consemnate? „Mă ocup și de «autodifuzare» cu metode artizanale". Ori mai precis: „Deși pare greu de crezut, am expediat în diferite direcții și cîte 70-80 de exemplare din cărțile
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
Nu-i cam mult? În 1820, breasla scriitorilor decisese: poate să se ocupe de orice „în afară de literatură”. Pare de râs, dar nu e. Tineri, destui viitori mari scriitori nu te lasă să le prevezi evoluția. Cazul lui Balzac. Și-a uzurpat particula nobiliară. Măcar într-o privință n-a greșit. Ca număr de silabe e mai bine așezat Honoré de Balzac. Criteriile se mai schimbă. Curtius scrie fraze deosebit de puternice pentru a interzice judecarea moralității oricărui artist, iar asta ca să-l
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4473_a_5798]