447 matches
-
mai erau încă patru mii de oameni, printre care două mii sub comanda lui Fujita Dengo. Dengo bătea în toba mare, iar oamenii se desfășurau în formație de luptă. Membrii corpului de arcași din față își lansau strania ploaie de săgeți vâjâind la unison, iar inamicul le răspundea cu o grindină de gloanțe. În momentul când o comandă a lui Dengo sfâșie văzduhul, arcașii se dispersară, înlocuiți de pușcași. Fără a aștepta o clipă ca fumul prafului de pușcă să se risipească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
eu pe spate, dar m-a prins Szabi și m-a ajutat să mă ridic, ne-am dus, încet, până la o bancă, am mai găsit una întreagă, avea și spătar și ziț, ne-am așezat, eu eram amețit, capul îmi vâjâia, Szabi a spus că și el se simte ca dracu’, dar că, după părerea lui, asta-i numai de la apă, c-am băut repede și mult, însă pentru o pneumonie apa nu-i destul de rece, o să facem eventual o diaree
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ține-l de nas, și atunci am și simțit că mă înăbuș, am închis ochii, am vrut să strig să-mi dea drumul, că taică-miu o să-l facă praf, n-am vrut să-mi deschid gura, simțeam că-mi vâjâie urechile, dar până la urmă carameaua îmi ajunsese cumva pe limbă, muncitorul mi-o vârâse în gură cu două degete, degetele lui aveau un gust amar de tutun, de mi s-a întors stomacul pe dos, am vrut s-o scuip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
față cei cu praștiile, iar în spatele lor, la vreo zece metri, arcașii, suflătoare n-am văzut la nimeni, și cu toții au început să tragă, ne-am aruncat repede pe burtă și am început să înaintăm târâș, în timp ce pietrele de praștie vâjâiau în jurul nostru, am găsit și două săgeți înfipte în pământ, am scos una, era o săgeată obișnuită, cu o pană și un cui în vârf, inofensiv, însă dacă te-ar fi nimerit în cap, te-ar fi putut lovi zdravăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
drum, între timp se făcuse foarte cald, simțeam că am transpirat de curgeau apele de pe mine, însă nu ne-am oprit, ne-am continuat târâșul, în spatele nostru cafteala încă era în toi, din când în când câte o săgeată ne vâjâia pe la urechi și ne era tot mai sete și transpiram tot mai abundent și când mi s-a părut că trebuie să fim deja foarte aproape de marginea lanului, m-am pus pe burtă, s-a apropiat și Puiu, punându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
înaintea mea se înălțau flăcări galbene, și atunci, uitându-mă peste umăr, l-am văzut pe Remus, care-l ducea pe Romulus în cârcă, alergând spre mine și strigând că ăsta mi-e sfârșitul, Romulus agita un lasou, auzeam cum vâjâie prin aer, și atunci am plonjat drept în mijlocul flăcărilor, simțind cum mi se pune lațul de gât, strangulându-mă, am căzut pe spate, sacul de plastic mi-a căzut din mână, rostogolindu-se în foc, iar eu mi-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
focului peste tot în jurul meu, și atunci am știut cu siguranță că n-o să mai am puterea să mă ridic, că-n genunchi o s-aștept să mă cuprindă flăcările. Zgomotul ajunsese atât de puternic-încât aveam impresia că numai capul meu vâjâie de la atâta fum înghițit, deodată mi s-a părut că aud vocea lui Puiu strigându-mă pe nume, și când am încercat din nou să mă ridic, brusc fumul s-a risipit și am văzut un convoi de mașini uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în aer, sprijinindu-se de cârje, obiectele zburau în jurul lui, cravatele, învelitorile de discuri, fotografiile, bucățile de hârtie, bancnotele, batistele și ciorapii se înălțau într-un vârtej, țopăiam și noi, gramofonul urla, scârțâitul acului îl simțeam parcă în piept, îmi vâjâia capul de sunetul acordeonului, îl vedeam pe caporal aruncându-și cârjele, ridicând canistra de benzină pe care o îmbrățișa ca pe-o femeie, dansând într-un picior, învârtindu-se, era cât pe-aci să cadă, dar continua să păstreze ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
într-adevăr, am văzut c-are în mână o pungă de plastic cu o jumătate de cărămidă în ea, și nu numai el, fiecare avea câte o pungă de-asta, Lupu și-o rotea pe-a lui pe deasupra capului, punga vâjâia atât de zgomotos, încât m-am speriat de-a binelea, știam că dacă mă nimerește o ghioagă din asta, de cărămidă, îmi zdrobește oasele, Marius mi-a mai spus, pesemne că mă cred tare isteț, nu-i așa?, c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Ce se întâmplă cu jucătorii de tenis? Ce e cu acea rotunjime pe care ei o înțeleg mai bine decât noi? Lumea e rotundă. Ei înțeleg și acest lucru. Nici nu am apucat să-i văd primul serviciu. Mingea a vâjâit pe lângă mine, pierzându-și pentru o clipă conturul deasupra fileului, înainte de a se izbi, după prima săritură, de prelata verde din spatele meu. Zborul mingii părea să fi lăsat dâra galbenă a unei cozi de cometă pe fundalul verdelui artificial al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nea să cred ce auzeam. Pictorița mi-a spus mai departe cu câtă dificultate izbutise să-mi dea de urmă, iar la sfârșit mi-a dictat adresa Ioanei și numărul ei de telefon. Am pus în furcă receptorul, cu urechile vâjâind de emoție. Ioana să trimită după mine? Să-și dorească să mă vadă? Imposibilul părea să-și deschidă porțile. Am stat câteva zile în cumpănă, neștiind ce să fac. Mi-a venit mai întâi să-i scriu, dar m-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
a repezit afară. Dinspre miazănoapte se auzeau. Probabil că vânătorii târgului, scăpați de grija lupilor albi, porniseră după iepuri. Sau se iviseră - iar - vulpi. Donna Iulia a deslușit, parcă, un urlet, mai multe; alte împușcături le-au acoperit. Era vântul, vâjâia în acele pinilor. Tot vântul fusese, poate, și altădată; doar sminteala unora luase șuierul drept altceva. Donna Iulia și-a dus mâna pâlnie la ureche. Doar vuietul. A stat un timp așa. ...Vânătorul de lupi albi a fost găsit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ies din casă de șase zile. Scriu în continuare, știu că nu o să te superi. Mai ales că am o veste, într-adevăr, mare! Rebelul e pe ducă! Am reușit! Sunt epuizat. Capul. Capul! Nu mai aud bine, totul e vâjâit! Vâjjjjjjjjjj...jjj..∗ Compresele nu mai ajută la nimic. A, da, Rebelul! Și lui îi vâjâie! Precis că are și amețeli. Eu am. Dar sunt lucid. Mă verific mereu. Sunt mai lucid ca oricând. Joc șah singur și câștig de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Mai ales că am o veste, într-adevăr, mare! Rebelul e pe ducă! Am reușit! Sunt epuizat. Capul. Capul! Nu mai aud bine, totul e vâjâit! Vâjjjjjjjjjj...jjj..∗ Compresele nu mai ajută la nimic. A, da, Rebelul! Și lui îi vâjâie! Precis că are și amețeli. Eu am. Dar sunt lucid. Mă verific mereu. Sunt mai lucid ca oricând. Joc șah singur și câștig de fiecare dată, iar astăzi am spus pe de rost poezii pe care nu le-am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pulsul, bate într-un ritm extraordinar, de abia prididesc cu număratul. Mă îngrijorează uneori lipsa aerului din încăpere - respir din ce în ce mai greu, însă îmi dau seama că suntem doi inși, iar holul nu este chiar atât de mare. Încetez. Iar îmi vâjâie capul. Vâjjjjjjjjjj... Îți scriu după moartea Rebelului. Nu mai are nici măcar puterea să capituleze. Mâine ...Cei câțiva medici care au fost solicitați să elucideze, sub aspect clinic, cele petrecute au presupus că ar fi vorba de o afecțiune nemaiîntâlnită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
dom’ sergent și de mine, pe autostradă, un bătrân își trage camioneta pe dreapta. Iese din cabină, se duce în spate și ia de acolo o pătură. Se așază pe vine ca să lase pătura pe marginea șoselei, în timp ce pe lângă el vâjâie mașinile, în aerul fierbinte al dimineții. Bătrânul dă la o parte colțurile păturii și dezvelește un câine mort. O grămadă cârlionțată de blană maronie, cam la fel ca grămada mea de blană. Dom’ sergent scoate încărcătorul din pistol; e plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de blană maronie, cam la fel ca grămada mea de blană. Dom’ sergent scoate încărcătorul din pistol; e plin de gloanțe. Bagă încărcătorul la loc. Bătrânul se lasă în jos, cu palmele lipite de asfaltul fierbinte, în timp ce mașinile și camioanele vâjâie în ambele sensuri, și-și freacă obrazul de mormanul de blană maronie. Se ridică și se uită în lungul autostrăzii, în amândouă părțile. Se întoarce în cabina camionetei și-și aprinde o țigară. Așteaptă. Așteptăm și noi, dom’ sergent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a strigat să aștepte. A zis că ar putea să dea o mână de ajutor. Câinele era doar un hoit putred în niște zdrențe de blană. Bărbatul era tânăr, blond, cu plete blonde fluturând în rafalele stârnite de mașinile care vâjâiau pe lângă ei. Avea o țăcălie roșcată și cicatrice care îi brăzdau amândoi obrajii, chiar sub ochi. Cicatricele erau stacojii, iar tânărul a băgat mâna în sacul de gunoi unde era câinele mort și le-a zis muncitorilor că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zis muncitorilor că nu e mort. Și muncitorii au râs. Au aruncat lopata în camion. Și din sac s-a auzit un scheunat. Un lătrat. În momentul ăsta, în timp ce scriu rândurile de față, în timp ce bătrânul așteaptă mai încolo, fumând. Traficul vâjâie pe șosea. Pe partea cealaltă a Autostrăzii 84, o familie care s-a dat jos dintr-un break desface un pled pe acostamentul de pietriș; înăuntru e o pisică portocalie moartă. Mai încolo, o femeie și un copil stau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu-i mai dau drumul. Și nu pare s-o deranjeze. Și mergem ținându-ne de mână. Și e plăcut. Mai are doar vreo câteva inele mari, așa că nu doare chiar atât de tare pe cât s-ar putea crede. Călușeii vâjâie în jurul nostru, cu lumini albe ca diamantul, verzi ca smaraldul, roșii ca rubinul, lumini albastre ca turcoazul ori safirul - galbenul topazului, portocaliul chihlimbarului... Muzica rock urlă din toate părțile de la difuzoarele urcate pe stâlpi. Acești obsedați de rock, alergici la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să stau în echilibru perfect, ascultând idei care-mi amăgesc trăirile pierdute. Am pus îngerii să-mi sărute trupul-pământ ca să-i dezgheț încheieturile pentru zborul spre alte lumi. Reptila din mine s-a dezmorțit. Sărbători Și sărbătorile vin și vântul vâjâie prin ființa-mi pierdută printre gândurile înseninate ale străzilor dintre două lumi. Lupt să răzgândesc trupul pentru a-și găsi traiectoria dar el imi aruncă lacrimile norului în ochii triști de beția poveștilor dintre vieți. Și merg rătăcind cărări și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
romantică, melancolică, acum intonau hotărâți o dinamică simfonie. Broscuța, bulversată de dorința mea de a opri soarele din mica sa excursie, a început să acompanieze ritmic greierii cu renumitele sale note: ,,Oac-oac!“. Nici frunzele nu se lăsau mai prejos și vâjâiau cât puteau ele de tare în bătaia vântului. Pe neașteptate, corpul meu ce zvâcnea de emoție, a fost trecut de un fior rece care parcă încerca și el să mă țină pe loc. Simțeam cum natura era împotriva mea. Soarele
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și mișcă apos din ochii lui mari și verzi fără sprâncene. Îmi întinde o gheară de cocoș și se prezintă ceremonios: Bazilikos, văr de gradul doi al Aspidei. Rostește malițios, fixându-mă în privirea lui pătrunzătoare. Îmi simt deja capul vâjâind. Încântat, am cunoscut-o deja pe verișoara dumitale, încântătoare făptură! Da, desigur! Este o năpârcă de femeie, ferește-te de ea, am văzut-o cum ți-a pus deja gând rău. Și-apoi, rulându-și ochii peste cap: Mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
P și P, la doar câteva luni de când plecasem de-acolo. Ce umilitor! Dacă puteam să-mi atrag mânia lui Vivian lucrând până târziu într-o noapte de vineri, cine știe cât mai dura până când aveam să mă trezesc cu un capsator vâjâindu-mi pe lângă ureche și cu o notificare de concediere pe birou? Vivian se descotorosea de angajați la fel de rapid și de fără nici o remușcare, ca o persoană care-și golea coșul de gunoi. I-am făcut semn chelneriței să-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
saltele gonflabile, fierbătoare electrice, reșouri, rîșnițe de cafea, tutun, biscuiți, grisine, muzică non stop, Dylan, Beatles, Hendrix dintr-un pick-up vechi cules de la gunoi, femei care nu purtau chiloți, haine care puțeau, un du-te vino care făcea să-ți vîjîie capul, să te apuce greața, să faci și tu ce făceau ei. Nu puteai să te lași mai prejos, Părințele, pentru ei revoluția se terminase de mult, de-abia i-am scos în stradă în ziua cu pricina, era timpul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]