KorAP: Find »[drukola/base=vâlvă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...61 >

1,519 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

gropii. Nu de oameni se fereau ei deși, nici dacă ar fi fost surprinși de paznicul cimitirului, nu le-ar fi fost ușor să explice ce căutau acolo. În definitiv, ceea ce făceau ei se numea profanare de morminte. Acum, pentru că vâlva ieșise din nou din peștera ei, de ea se păzeau. Erau în plină noapte, într-un loc retras și, după cum bine știau, aceasta ar fi putut apare oricând. O rugase să fie atentă la orice schimbare din jur. Cea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
el, nu s-ar fi putut apropia nimeni de dânsul ca să-l atace. Asta dacă nu cumva Calistrat chiar s-a omorât. Îți repet că așa ceva nu s-a întâmplat. Moș Calistrat nu s-a spânzurat. Și atunci, crezi că vâlva are vreun amestec? În nici un caz. Dacă ar fi fost vorba de așa ceva, nu mai găsea nimeni cadavrul bătrânului. Vâlva nu lasă urme. Nu înțeleg ce vrei să spui. Din moment ce nu s-a sinucis și nici bestia nu are nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
a omorât. Îți repet că așa ceva nu s-a întâmplat. Moș Calistrat nu s-a spânzurat. Și atunci, crezi că vâlva are vreun amestec? În nici un caz. Dacă ar fi fost vorba de așa ceva, nu mai găsea nimeni cadavrul bătrânului. Vâlva nu lasă urme. Nu înțeleg ce vrei să spui. Din moment ce nu s-a sinucis și nici bestia nu are nici un amestec, ce crezi că s-a întâmplat totuși? Încă nu știu, dar cineva este vinovat de moartea lui. Ileana dădu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să-l convingă pe Pop că nu au de a face cu simple dispariții. Susținuse din răsputeri ipoteza unui asasin în serie care își alegea victimele din rândul locuitorilor Băii de Sus. E drept că atunci nu știa de existența vâlvei și nici nu-și închipuia ce aventuri urma să trăiască însă se dovedise că nu se înșelase. Avusese însă dreptate, persoanele dispărute fuseseră ucise de duhul eliberat din adâncurile pământului. Mai căutăm? întrebă Ileana. După ce răscoliseră fără succes curtea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de făcut mai departe însă nu mai știa încotro să o ia. Plecase plin de speranță de acasă de la socrul său, convins că va găsi toiagul. Știa că, de acum înainte, el era cel ce trebuia să se ocupe de vâlvă. Habar n-avea cum reușise aceasta să scape atât de repede din peștera unde o închiseseră în urmă cu trei ani. Intenționa să se lămurească asupra acestui lucru mai târziu, dar pentru a face asta, avea nevoie de toiag. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să dea tăcută din cap. Înțelegea foarte bine ce voia să spună soțul ei. Gândul că va trebui să meargă la cimitir ca să dezgroape cadavrul bătrânului nu o încânta absolut de loc. Era însă conștientă că dacă vor să stăpânească vâlva atunci le trebuia toiagul. Femeia se ocupă mai departe în liniște de treburile gospodărești. Mă duc la cimitir, îi spusese el Ilenei, vreau să găsesc mormântul pe lumină ca să nu să orbecăim la noapte, căutându-l cu lanternele. Nu lipsise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
se vedea că au pregătire militară. Ceva nu era în ordine iar băieții erau în alertă. Nu-i trebuise mult să înțeleagă despre ce era vorba, bestia era cea care îi speriase. Dar cum de mai erau în viață? Dacă vâlva vizitase colonia în cursul nopții, cum de cei doi erau încă vii și nevătămați? Probabil că nu își făcuseră datoria chiar așa cum prevedea consemnul. Nu stătuseră afară pe parcursul nopții. Numai așa se explica faptul că mai trăiau. Având grijă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
putut speria de flăcări. Un zâmbet înflori în colțul gurii inspectorului, la gândul că aceștia fuseseră atât de naivi. Amintirile începuseră să-l năpădească. În urmă cu trei ani și el fusese în aceeași situație, refuza să creadă în existența vâlvei. E drept că el se gândea atunci la un ucigaș în serie și nu la un animal sălbatic. Numai când Calistrat îl dusese sus la peșteră ca să vadă cu ochii lui, se convin sese că lucrurile stăteau cu totul altfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Atent și cu urechile ciulite, își continuă drumul în sus. Dorea să afle până unde urca drumul acesta dar mai ales de ce îl construiseră oamenii aceia. Deocamdată direcția în care mergea îl făcea să bănuiască că va ajunge la peștera vâlvei dar încă mai spera ca acest lucru să nu fie adevărat. Lumina dimineții începea să alunge umbrele nopții. Drumul era o rană în trupul muntelui, lamele buldozerelor mușcaseră adânc din sol. Bolovani și pietre mai mărunte ieșeau din pământul roșu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
susur slab de apă, semn că pe acolo curgea un pârâiaș de munte. Imediat ce trecu de pintenul care ieșea din munte Cristian își dădu seama unde se afla. Cele mai negre presimțiri ale sale se adeveriseră, era exact la peștera vâlvei. În stânga, o pată întunecată arăta locul unde se deschidea intrarea. Bolovani de toate mărimile zăceau împrăștiați în jur. Zona din fața sa fusese curățată, resturile de rocă erau împinse în lateral, lăsând o porțiune largă liberă. Gura peșterii era deschisă, simți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
răceala aceea răzbătea de dincolo de intrare. Din întuneric se auzea un foșnet ca și cum ceva foarte mare se freca de pereți imediat dincolo de intrare, încercând să se târască afară. Instinctiv, Cristian făcu un pas înapoi strângând cu putere toiagul în mâini, vâlva știa că era acolo, îl simțise și acum îi transmitea un mesaj. O ură necuprinsă se scurgea din peșteră și era convins că dacă întindea mâna ar putea pipăi răul ca pe un corp material. Îl tenta să intre și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-se din nou. Chiar atât de mult am dormit? Ce s-a întâmplat? Nimic deosebit, câteva tone de bolovani s-au prăbușit peste tine, restul chiar nu merită să mai fie pomenit. Ah, ba da. Calistrat a fost la peștera vâlvei. Se pare că ai reușit să o închizi acolo, bestia nu a mai ieșit afară, nici atunci și nici în noaptea care tocmai a trecut. Îmi amintesc de explozie și de bolovanii căzuți peste mine. Întrebam ce s-a întâmplat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
datoria, asta este treaba lui, să țină bestia în frâu. În schimb, cu tine era altceva. Tu ești noul paznic, trebuia să te faci bine ca să-ți poți duce misiunea la capăt. Să presupunem că Moș Calistrat murea, îl prindea vâlva, dădea damblaua în el ori pur și simplu se stingea de bătrânețe. Cine îl înlocuia? Până te vindecai tu pe cale naturală, bestia ar fi făcut prăpăd. Nu, crede-mă că aceasta a fost singura alternativă pe care o aveam la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vizibilitatea din jur crescuse, soarele se vedea ca un disc prin ceața care începea să se ridice. O grămadă uriașă de pietre și bolovani se afla în fața lui, dincolo de intrarea în peșteră. Tot materialul cu care obturaseră ei gura bârlogului vâlvei fusese îndepărtat și adunat acolo. Oare, ce Dumnezeu se întâmplase? Ce căutaseră oamenii aceia și de ce dăduseră drumul bestiei din nou? Își amintea eforturile depuse de el și Calistrat ca să o ferece în bârlogul subteran și convingerea bătrânului că acest lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ciripitul acestora nu se mai auzea. Tresări speriat, oprindu-se pe loc. Știa ce înseamnă asta, bestia era aproape, numai când se afla ea prin preajmă se întâmpla așa ceva. Refuza totuși să creadă, una ca asta. Era încă dimineață și vâlva nu ieșea din bârlog niciodată la lumina zilei. Un fior rece i se strecură pe șira spinării, în timp ce încerca să înțeleagă ce se întâmplă. Strânse toiagul cu putere în mâini, așteptându-se să-l simtă vibrând ușor, așa cum făcea ori de câte ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nu ieșea din bârlog niciodată la lumina zilei. Un fior rece i se strecură pe șira spinării, în timp ce încerca să înțeleagă ce se întâmplă. Strânse toiagul cu putere în mâini, așteptându-se să-l simtă vibrând ușor, așa cum făcea ori de câte ori vâlva se pregătea de atac. Ciudat, lumina căpătase nuanțe portocalii bătând spre roșu, de parcă soarele s-ar fi aflat la asfințit. Se opri locului și își aruncă privirile în sus. Deși senin, cerul era plumburiu. Cu capul în continuare ridicat, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Ah, mai e ceva: atunci când vorbești despre noi, încearcă să nu mai pronunți cuvântul hoți! Nu suntem decât oameni de afaceri. Ai văzut că alții încalcă legile mai abitir ca noi! Am înțeles! spuse Godunov zâmbind. 28 Eram convins că vâlva intrase în mintea mea, continuă Cristian să povestească, mă așteptam din clipă în clipă să mă atace. Deși știam că e ziua în amiaza mare și ea nu poate ieși din peșteră cât timp soarele e sus pe cer, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
venit vremea să mă lămurești și pe mine? Deși trecuseră trei ani de la evenimentele petrecute în Baia de Sus, Cristian nu discutase niciodată cu soția sa pe această temă. În tr-un consens reciproc, evitaseră amândoi subiectul. După explozia de la peștera vâlvei, convalescența inspectorului se întinsese câteva zile. Deși urmele rănilor dispăruseră și nici nu se putea plânge de altă suferință fizică, continua să stea în pat. Dacă l-ar fi întrebat cineva, ar fi negat cu vehemență dar adevărul era că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
un fel de camaraderie caldă, era acum meșterul care îl învață pe tânărul ucenic tainele meseriei sau, cel puțin, asta încerca el să facă. Cristian însă nu se arăta de loc dornic să fie inițiat. Ori de câte ori Calistrat aducea vorba de vâlvă ori de îndatoririle paznicilor, el se eschiva, spunând că mai este timp pentru asta. Timpul însă se scurgea foarte repede, își prelungise concediul cât putuse de mult însă, ziua când trebuia să se întoarcă acasă se apropia implacabil. Constatase că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
femeia era cea de lângă care nu se putea desprinde. Îi plăcea să fie alături de ea și nu avea nici un chef de altceva. O rugase să-i fie alături pentru toată viața în poienița unde Ileana îi vorbise prima oară despre vâlvă, paznici și domnițe. Tot acolo o sărutase prima oară, după ce ea îi spusese că nimic altceva nu-și dorește mai mult în viață. Îmbătați de pasiune, nici unul dintre ei nu-l observase pe Calistrat ascuns în umbra copacilor. Bătrânul, zâmbind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Înțelege însă că vreau niște răspunsuri și nu la modul general. Hai să discutăm concret: ce trebuie să faci tu? Să mă asigur că întotdeauna există un paznic. Inspectorul o privi lung, pe sub sprâncene. Un paznic care să vegheze asupra vâlvei. El trebuie să țină vâlva închisă, să o împiedice să umble slobodă printre noi. Asta vor ei? Ileana îl privi câteva clipe: Zeii n-au nimic de a face cu vâlva. Nu înțeleg. Cum să-ți spun? Zeilor nu le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
răspunsuri și nu la modul general. Hai să discutăm concret: ce trebuie să faci tu? Să mă asigur că întotdeauna există un paznic. Inspectorul o privi lung, pe sub sprâncene. Un paznic care să vegheze asupra vâlvei. El trebuie să țină vâlva închisă, să o împiedice să umble slobodă printre noi. Asta vor ei? Ileana îl privi câteva clipe: Zeii n-au nimic de a face cu vâlva. Nu înțeleg. Cum să-ți spun? Zeilor nu le pasă. Ești obișnuit să îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
lung, pe sub sprâncene. Un paznic care să vegheze asupra vâlvei. El trebuie să țină vâlva închisă, să o împiedice să umble slobodă printre noi. Asta vor ei? Ileana îl privi câteva clipe: Zeii n-au nimic de a face cu vâlva. Nu înțeleg. Cum să-ți spun? Zeilor nu le pasă. Ești obișnuit să îi vezi pe zei ca pe Dumnezeu, însă nu este așa. Atunci, de ce le mai spui zei? Cum altfel să le spun? Inspectorul ridică din umeri: Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
după o scurtă pauză, schimbând subiectul discuției. Nu, de unde ai mai scos-o și pe asta? Tu ai spus-o, mai adineauri. Am spus că trebuie să mă asigur că în permanență există un paznic care să aibă grijă ca vâlva să nu își facă de cap pe aici. Și, care e diferența? Nu eu hotărăsc cine va fi paznicul. Dar cine? Fiecare paznic își alege succesorul. Atunci, care este rolul tău? Merg cu amândoi la Stânca Adevărului, ca să îl prezint

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
dar e atât de important? Eu cred că da. Ei, câți ani putea să aibă? Șaptezeci și cinci, poate optzeci, nu mai mult. Bătrânul era încă verde, mi-a povestit despre momentul când taică-su l-a dus prima dată la peștera vâlvei. Era copil pe vremea aceea și spunea că asta s-a întâmplat imediat după război. Așa. Am calculat bine, spuse Cristi, văzând că Ileana îl privește fără să spună nimic. Desigur, numai că nu ți-a spus care război. Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]