554 matches
-
au murit pe pământ străin, alungați din Țara lor de trădători și intruși. Trăim vremuri de întunecate speranțe. În adâncul inimii noastre împovărată de greul atâtor genuni, îi păstrăm - morți sfinți până la marea revedere. Până atunci, în piepturile noastre arde vâlvătaia atâtor amintiri înfrigurate de flacăra marilor tensiuni de azi. Căpitanul a fost asasinat. Elita legionară a fost asasinată. A urmat apoi „la rug” generația 1948, care a întrecut în timp și bestialități toată gândirea drăcească de până acum, tot ce
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
toți oamenii sunt la fel. Punându-și eroii în situații limită, el evidențiază comportamente și mentalități diferite, pe care le raportează rădăcinilor primare, dar și evoluției în plan moral, educativ, instructiv. Așa cum solidaritatea umană se naște și se cimentează în vâlvătaia întâmplărilor potrivnice, tot așa și adeversitatea. Egoismul le înlătură pe toate cele bune și îl face pe posesor să acționeze ca atare. Ne mai supune atenției ceva Vasile Ilucă: Indiferent de gradul de cultură sau social profesional, omul-om nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cel din colțul întunecos. ― Întâi să-mi spui de ce ne zicea sergentul „răcute”? - a sărit cu întrebarea mustăciosul. ― Că se plictisise să ne tot numească „răcani” - răcane, drepți, răcane, culcat, răcane, târâș, marș... Râsul a cuprins încăperea vagonului ca o vâlvătaie. ― Dacă n-a fi cu supărare, oi încerca eu să vă povestesc o întâmplare de când făceam milităria - a pornit să vorbească omul ascuns în dosul mustății. ― Să auzim! Să auzim! - au strigat toți. ― Apoi știți voi cât de speriat ești
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că mongolii au Înțeles... murmură Angelo, privind neliniștit spre est. În mai puțin de trei secunde, o linie perfectă de săgeți aprinse se ridică În văzduh, traversă valea și coborî exact În locul În care Apărătorii aruncaseră petrolul. O succesiune de vâlvătăi se ridică pe o lungime de trei sute de pași, În interiorul liniilor turce. - Se pare că au Înțeles... murmură Giuliano, admirând precizia execuției. În următoarele secunde o altă linie de săgeți aprinse lovi În același loc. Apoi o altă linie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Chiar cuvintele sfântului Daniel erau de foc. Ardeau. Ridicau la luptă. În depărtare, poate mai jos de Cetatea de Scaun, zările se aprinseseră. Nu era soarele, care răsărise demult. Era chiar Focul. Cerul se Înroșea și orizontul se frământa În vâlvătăi. Tunete se auzeau, Înfundat, ca și cum o furtună neașteptată s-ar fi apropiat, distrugând totul În calea ei. Răzeșii Începură să-și facă cruce. - Foc În cer, În zi sfântă... , murmură cineva. Se schimbă crugul vremii... - Mențineți pozițiile! porunci voievodul. - Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
calea gândurilor mele. Scriu pentru a consona cu lumile ce populează alte astre din galaxiile Universului. Scriu... O zi Dimineața devreme, când visele se amestecă cu zorii, iar noaptea își trăiește clipele din urmă, luminile ochilor mi se topesc în vâlvătaia razelor ce apar încet, încet, la orizont. Mă îmbrățișez cu Sfântul Soare și, cu el la braț, pornim să hoinărim împreună, nu înainte de a ne îmbăia în lacul ce ne trimite chemări scânteietoare. Pornim la drum să mângâiem lanurile, livezile
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cea din flori de tei, Blândă-i toamna când se lasă seara; Un cristal în ochii de femei, Este steaua prinsă în volara. Ploaia se adună-n ochii tăi, Soarta nu ți-a fost deloc ușoară; Sufletul e prins în vâlvătăi, Gândul ca o piatră grea, de moară. Plângi acum, ți-e sufletul amar, Plângi, femeie dulce, ca vioara, Plângi femeie-n drumul spre altar, Corpul iți vibrează ca ghitara. IOAN GHEORGHIȚĂpseudonim Ion Caesarion Născut în com. Grindu, jud. Tulcea, la
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
câte unii, cu har de Sus. Șeful de post n-o luase la arest, dar se răspândise vestea - neadevărată, se jurau soldații și paznicul de vânătoare - că i-ar fi tras o palmă-două. Vestea se Întinsese și sporise ca o vâlvătaie Într-un lan uscat. La urechile singurului fiu al Tușii ajunsese că maică-sa fusese călcată În picioare, schilodită, scuipată și batjocorită cu vorbe grele, Îi fuseseră scoși dinții, i se umflaseră ochii, i se spărseseră buzele, Îi crăpaseră coastele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să se arate Îngâmfat de calitatea lui de naș și mândru de Încălțările pe care le văcsuise cu grijă, ocolind fiecare dungă albă. Picere era mare, gros, plin de mușchi, cu obrajii roșcovani, cu părul creț și roșu ca o vâlvătaie (era singurul din sat care avea părul roșu și, la puțină vreme după venirea lui pe lume, Începuseră să umble zvonuri cum că ori ar fi fost luat de suflet, ori mamă-sa greșise cu vreunul de pe la oraș unde, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să pătrundă înăuntru. Un fum negru ca smoala începu să iasă de la etajul doi, apoi, de la al treilea și de la al patrulea. — Bine! răcni Hideyoshi, când, din streșinile cu multiple fațete ale turnului, țâșni o uriașă umbrelă de flăcări. Era vâlvătaia care semnala sfârșitul lui Katsuie. Shibata Katsuie și cei optzeci de membri ai casei sale le ținuseră piept atacanților la etajele doi și trei ale fortului și luptaseră, din răsputeri, până la capăt, alunecând pe sângele vărsat. Acum, însă, îl chemară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
puternic. Un om care e la fel de puternic și hotărât ca Mao. Chun-qiao e bun la intrigi. Caracterul lui îl oglindește pe cel al lui Kang Sheng. Chun-qiao e de profesie un teoretician comunist elocvent. Operele lui au adăugat considerabil la vâlvătăile Revoluției Culturale. Capacitatea sa de a convinge este incomparabilă. El și discipolul său, Yiao, lucrează bine împreună. Ca și muzicienii, Chun-qiao vinde melodiile, iar Yiao vinde aranjamentele orchestrale. Acum, lucrează la Citate importante din cuvântările tovarășei Jiang Ching. Nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
poarta mare și grea licărea vesel sub ninsoare. Zăpada de pe alei fusese bine bătătorită cu maiul și apoi acoperită cu un strat de paie. Strădanie inutilă. Ninsoarea țesea de acum un nou covor de omăt. Numai fulgii care nimereau în vâlvătăile jarului din marile masalale de tombac suflat cu aur, înfipte printre tufele albe de trandafiri și hortensii, se evaporau spontan, piereau cu un sfârâit scurt. În curte, doi platani uriași își legănau cerceii țepoși pe ramurile lor golașe. Între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ai să vezi, spuse Ammaji, lăsând să se vadă printre buze o sclipire gălbuie prevenitoare. O să avem necazuri. Se vede pe fețele lor. Kulfi aruncă niște lut umed peste o pasăre în care înfipsese cuișoare și îi dădu drumul în mijlocul vâlvătăii ca să se perpelească. Aerul se umplu de fum. — Așteaptă și-ai să vezi, repetă Ammaji pe un ton sumbru. Și nu trecu mult până când trupa din Shahkot, prezidată de Maimuța de la Cinema, se transformă într-un oaspete regulat al câmpurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dune, urmărit de privirile tuturor într-o tăcere plină de respect, căci ca prin farmec bucuria petrecerii dispăruse și nimeni nu părea să-și dea seama că unul din berbeci se ardea. Gri-gri, duhul nenorocirii, părea că se ivise din vâlvătaia focului și alungase cu suflarea lui fetidă strălucirea entuziastă din priviri și dorința cărnii de a petrece. în întuneric, Gacel căzu în genunchi și-și îngropă fața în nisipul dunei, stăpânindu-se să nu dea frâu liber lacrimilor și înfigându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
contrazicea, reluase: — Se va mai aminti de mine Într-o sută, Într-o mie de ani? — Cum putem ști? Nizam, după ce Îl privise insistent, cu neîncredere, continuase: — Nu ești tu oare cel care a rostit cândva: „Viața e ca o vâlvătaie. Flăcări pe care trecătorul le uită, cenușă pe care vântul o Împrăștie, a trăit un om”. Crezi că aceasta va fi soarta lui Nizam al-Mulk? Gâfâia. Omar tot nu spusese nimic. — Prietenul tău Hasan Sabbah străbate țara strigând sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
amor”. „Atunci cea sincretizată ești tu. Hai să vedem. Și asta e cultură”. „Există o singură cultură: să spânzuri ultimul preot cu mațele ultimului rozacrucean”. Agliè ne făcu semn să intrăm. Dacă exteriorul era modest, interiorul era tot numai o vâlvătaie de culori violente. Era o sală dreptunghiulară, cu o zonă rezervată dansului de cavalos, cu altarul În fund, protejată de un grilaj În spatele căruia se Înălța postamentul tobelor, și al așa-numitelor atabaques. Spațiul ritual era Încă liber, În timp ce dincoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dacă boierii se împotrivesc. Se aude pe la noi că la muscali a început împăratul lor să împartă pământurile boierești. Dar muscalii s-au sculat mai an, cu mic cu mare, și-au pus mâna pe topoare și-au făcut o vâlvătaie de a mers vestea în toată lumea. Au pierit ei mulți, nici vorbă, că nici boierii lor nu s-au dat bătuți și-au scos călărimea și tunurile să-i potolească. Iar țarului lor, când a văzut atâta sânge și omor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
negru zarea din curte spre Ruginoasa. De-abia în uliță Leonte Bumbu văzu și înmărmuri cu mâna la falcă: ― Aoleu, mamă, mamă! La răsărit, pe cer, atârna o uriașă perdea de flăcări. Cu toate că satul se afla la peste trei kilometri, vâlvătaia părea atât de aproape, ca și când ar fi fost la marginea Amarei. Cerul era curat și luminos ca în zorii zorilor, doar câteva stele mari mai pâlpâiau, înfricoșate și mirate, gata parcă și ele să moară. Dintr-o vatră de jăratic
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ochii ei. Nadina, zvîrcolindu-se, întîlni privirea aprinsă și-i văzu obrajii inundați de o bucurie mare. Începu să-l izbească cu pumnii peste față, peste cap, îi smulse căciula și-l lovi peste ochii în care pofta ardea ca o vâlvătaie. El răbdă loviturile ei ca niște mângâieri până ce, luîndu-și seama, își ascunse obrajii pe pântecele ei. Nadina nu simțise mâinile aspre care-i strângeau șoldurile și mijlocul, dar acuma simțea cum îi zgârie pielea mustățile și buzele lui fierbinți. Zbătîndu-se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se pregăteau să slobozească un strigăt de oroare și suferință. Nu ar fi avut curajul să-l suporte. Țeava lansatorului de flăcări își îndreptă gura spre cocon. Ripley apăsă pe trăgaci, convulsiv; curând corpul celui care fusese Dallas dispăru în vâlvătaie. Arse fără nici un vaiet. Cu sălbăticie apăsă pe trăgaci de mai multe ori, în toate direcțiile, carbonizând totalitatea antrepozitului. Focul vuia sub ea când escaladă barele scării. Aruncă o privire prudentă în sala mașinilor. Pustie. Învăluită de fum, puse iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Privea înfrigurat lumina, tot mai puternică, mai sclipitoare, care se răspândea deasupra orașului, prefăcând clădirile în imense cristale, asemenea unor nesfârșite flăcări de aur și de pietre scumpe. Cristalele se înălțau, apropiindu-se unul de altul, contopindu-și pe nesimțite vâlvătaia. - E adevărat! murmură Ieronim fără să-și dea seama că vorbește singur. Știam că e adevărat! Așa au văzut și ei... Îl orbea acum, și totuși nu clipea din ochi, îl orbea lumina, ca și cum orașul ar fi fost incendiat de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
contur de stea, cu colțuri lungi, ascuțite, mobile, care se mișcau încoace și încolo, și la fiecare zvâcnire deveneau de o luminozitate intensă, orbitoare. Și această stea se apropia de el, era chiar foarte aproape. Plutea spre el ca o vâlvătaie pârjolitoare, o conflagrație catastrofică pe cerul înserării, trimițând jeturi prelungi de flăcări. Și pe măsură ce ardea cu raze ascuțite ca niște suliți de foc năucitoare, în miezul uriașei stele incandescente începu să crească un cerc negru, făcând ca astrul să semene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
decât atunci când ea l-a privit drept în ochi. Nu mai conta ce-i spunea. Îl invita, era clar. Se făcuse liniște, vacarmul jocului încetase subit. Fata era în dreptul lui și îl invita la dans. Dumnezeule, ce privire avea! O vâlvătaie neîncarnată în care sfiala era acoperită de departe de cutezanță. Dar ea tot fragilă rămânea. O vâlvătaie încarnată... Dar Marilena-Melisa? Dănilă trebuia să deducă singur și să tragă învățăminte din cele ce spuneau cei mari: să nu te lași niciodată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
era clar. Se făcuse liniște, vacarmul jocului încetase subit. Fata era în dreptul lui și îl invita la dans. Dumnezeule, ce privire avea! O vâlvătaie neîncarnată în care sfiala era acoperită de departe de cutezanță. Dar ea tot fragilă rămânea. O vâlvătaie încarnată... Dar Marilena-Melisa? Dănilă trebuia să deducă singur și să tragă învățăminte din cele ce spuneau cei mari: să nu te lași niciodată indus în eroare de îmbrăcămintea arătoasă a unei femei. Melisa purta o panglică înfășurată în jurul calotei pălăriei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sărit de pe cuptor, și-a pus un zăbun pe ea și a ieșit în prag. Ochii i-au fost izbiți de o lumină puternică ce se ridica deasupra Șărpăriei. „O fi luat foc ceva pe acolo prin gârlă.” Năucită de vâlvătaia ce se proiecta pe cer, a rămas o bună bucată de vreme încremenită, cu mâna la gură, pentru a-și înăbuși strigătul de groază... Prin minte îi umblau o mie de întrebări, 105 dar la nici una nu găsea răspuns. Deodată
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]