567 matches
-
apoi spre perioada interbelică. Evenimentele politice sunt văzute din interiorul mediului militar căruia îi aparține Horia Coman, personajul principal al cărții, marcat de memoria zonei argeșene de unde vine. RĂzboiul care avea să cuprindă Europa în numai cîteva zile ca o vîlvătaie, primul război mondial, izbucni la doi pași de România, în Serbia. Era vara, pe la jumătatea lunii iulie. În anturajul regelui și în cercurile guvernamentale, la Sinaia și la București, emoția fu grozavă. Ecoul ei zgudui și vîrfurile sociale mai puțin
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
o casă privirea ei întoarsă-i moștenire stoarsă ciur prin care zorile se cern scormonind cotloane ca niște hăuri de pîslă forfecînd hățișuri de coridoare înguste unde lumina e o cusătură în trecere pe acolo și pîrîie șfichiuie sleită în vîlvătăi lingușitoare și doar un murmur răzbate „mă voi îngropa în poezie ca o secure a războiului la mare adîncime acolo tăișul nu mai poate fi ocolit"' una din acele clădiri cu o cruzime mocnită de aisberg depozitare fără scrupule ale
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
Aleksandrovskaia din Moscova, o parte a presei exultă: „Chiar de la prima privire el predispune la simpatie. O față energică, vie, extrem de frumoasă. Ochii săi negri și adânci privesc ironic și vioi interlocutorul. Marinetti este plin de foc, arde tot; e vâlvătaie. Mișcări impulsive, iuți. În timp ce Tasteven îl salută, el se întoarce mereu dintr-o parte în alta, privește publicul, soarbe fețele celor din preajmă (...) - Sunt bucuros să vin în Rusia... Despre Rusia aveam o părere deformată cu desăvârșire. Credeam că o să
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
PANDELICA RADEȘ Astăzi, către-a lor morminte, Cu sfială, ne-nchinăm, Iară lacrima fierbinte, Printre gene-o strecurăm. Când războiul, peste Țară Vâlvătaia, și-o-ntindea, Ei, abia ieșeau din școală, Însă moartea mi-i pândea. Ei, pe câmpul de bătaie, Împlinit-au lucru sfânt, Că-n inimi, aveau văpaie Și în suflet, crezământ. Tot ei sunt aceia care, În luptă, când s-
BALSAM PE SUFLET by PANDELICA RADEŞ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/352_a_607]
-
poetului i se recomanda să treacă la o "documentare profundă", pentru a cunoaște "viața complexă a categoriei celor mai ridicați oameni", pentru a trece de la o "iubire abstractă" a Republicii și Partidului, la una reală etc. Produsă și controlată ideologic, vâlvătaia iscată la începutul anului 1951 în jurul proletcultismului a anihilat practic pentru mult timp acele câteva tentative "formaliste" ale scriitorilor și criticilor, prin ingenioasa integrare (în fapt, dizolvare) a acestora 9. De altfel, la scurt timp, discuția, care promitea să aibă
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
spus! Odată cu lumina, au ajuns și păsările; am înălțat zmeul, s-a rotit puțin prin aer și-apoi a coborât, cât să mă clatin - chiar dacă aș fi rămas nemișcat, tot nu l-aș fi putut păstra în aer. Am observat vâlvătaia din pumnul meu, oamenii și pădurea ce înghițea lumina. Acum, din când în când mai ies din oraș; cu Vorlicek și oamenii lui de pe cealaltă parte a lumii: viața îmi pare frumoasă, de aici, de sus. Și, când se întunecă
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
calea gândurilor mele. Scriu pentru a consona cu lumile ce populează alte astre din galaxiile Universului. Scriu... O zi Dimineața devreme, când visele se amestecă cu zorii, iar noaptea își trăiește clipele din urmă, luminile ochilor mi se topesc în vâlvătaia razelor ce apar încet, încet, la orizont. Mă îmbrățișez cu Sfântul Soare și, cu el la braț, pornim să hoinărim împreună, nu înainte de a ne îmbăia în lacul ce ne trimite chemări scânteietoare. Pornim la drum să mângâiem lanurile, livezile
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
frumos salon din palat de servitorii contelui, mobilizați În grabă mare. Alatriste, pe când aștepta, auzise mare forfotă prin uși, voci de slugi la intrare și nechezat de cai În grajduri, de unde se vedea, prin ferestrele cu ochiuri prinse În plumb, vâlvătaia torțelor. Toată casa părea pe picior de război. Contele Însuși scrisese bilete urgente În odaia lui de lucru, Înainte de a veni să discute cu Alatriste. În pofida sângelui rece și a obișnuitei sale bune dispoziții, rareori Îl mai văzuse căpitanul atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ceață, venind spre ea parcă de departe, de la capătul pământului răscolit de bombe, stând din clipă-n clipă să se surpe și el odată cu pământul. Când se opri și-i zări fața ascuțită și bărbătească smulsă negurilor și spaimei de vâlvătaia rece a lunii, un sentiment brusc de recunoștință o năpădi și nu se feri când el o atinse cu mâinile. Tudor o trase spre pieptul lui, ușor, abia simțit, dar energic, vrând s-o apere cu trupul lui mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
privind viitorul nominalizat. Vâlva stârnită de decizia juriului de la Stockholm în octombrie 2012 s-a topit încet-încet într-un freamăt care a mai fost întreținut o vreme de editori, redactori, specialiști pentru ca într-un final să se stingă. În urma acestei vâlvătăi, în spațiul cultural românesc au rămas câteva articole risipite în publicații culturale citite de un număr tot mai restrâns de persoane, și cele două cărți lansate în noiembrie 2012 la Târgul de Carte Gaudeamus, respectiv Obosit de viață, obosit de
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]
-
șLucia Demetriusț e de patruzeci de grade”. O vedem prin ochii lui „chinuită și sfâșiată în carne și nervi, frământată de aspirații nerealizate, minată în tot ce constituie viața normală a femeii, invadată de spaimă și trac, arzând ca o vâlvătaie, sângerând prin toți porii, exasperată, obsedată, lamentabilă, cârpă umană stoarsă de așteptări zadarnice, profund nefericită” (328). Încă o dată, dominanta portretului scriitoricesc e aceea a slăbiciunii. În locul frumuseții, Lovinescu se va ocupa de creionarea unor corpuri fragile, plăpânde, nedezvoltate, adesea mutilate
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
față și se uită fix la fața profesorului. Se afla într-o lume în care nu avea șanse să se descurce și dorea să lase o impresie de obediență pentru ca autoritățile să-l trateze cu îngăduință. Dar tot timpul simțea vîlvătaia palidă a blondei, undeva în spatele lui, în stînga. Scăpă de două ori o carte ca pretext să se uite la ea în timp ce-o ridica. Părea o fată neliniștită și vioaie, care-și mișca în permanență umerii, își scutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu mi-e foame, zise Thaw. Domnul Drummond plecă din încăpere. Drummond trase scaunul tatălui său spre cazan și-i deschise ușița dînd la iveală un defileu roșu de cărbuni cuprinși de flăcări. Se așeză și-și întinse palmele spre vîlvătaie spunînd: — Doar din întîmplare semăn cu Diavolul, dar îmi place enorm căldura. Trage-ți scaunul mai aproape, Duncan. Domnul Drummond se întoarse cu un platou cu sendvișuri și-l puse jos, între Thaw și Drummond. — Aveți brînză, ouă, somon, pastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spațiul dansa între frunzele fremătînde. Beat de spațiu, se întoarse și privi pretutindeni, contemplînd cu gura și ochii larg deschiși cum lumina crea culori, nori, distanțe și lucruri solide ușor de atins. Printre toate astea, clădirile în flăcări păreau mici vîlvătăi care urmau să se stingă foarte curînd. Ușor dezamăgit, văzu potopul retrăgîndu-se din panta drumului. Rima veni lîngă el și-i spuse sîcîitoare: — Din nou ai greșit, Lanark. El dădu din cap, oftă și zise: Rima, m-ai iubit vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iad chiar în clipa zidirii umbrei, lăsând doar hoitul putred să mai rătăcească o vreme sub soare. Diavolii-l primeau într-o bortă săpată-n stei, îl agățau cu capu-n jos de un fier înroșit, deasupra podelei arzând cu vâlvătăi, și, în aerul roșu, în putoarea de pucioasă mai arzătoare ca focul, în răcnete mai sfâșietoare ca pucioasa, în groază mai asurzitoare ca răcnetele, îi sfârtecau limba, îi smulgeau boașele, îi crăpau ochii, îi rupeau carnea și-i zgâriau cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
abominabil, acolo-ntre granulele scuturate ale măselelor noastre, între bețele de chibrit arse până la alb ale oaselor noastre, se mai află ceva, și-n acel ceva este totul. Când tunelul intră în linie dreaptă și gura cuptorului îl linge cu vâlvătăi, topind pereții sticloși, când te repezi cu o viteză fantastică direct spre orbirea de dincolo de orbire, spre surzenia față de care surzenia e un zbieret de abator, când protuberante de foc care ard focul ca pe vreascuri uscate izbesc trandafirul negru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
microni grosime. Ardea Circul de Stat, dar de unde ne aflam noi, despărțiți de zidurile fabricii de pâine "Pionierul", de șirul de blocuri de pe alee și de plopii care produseseră toată vara cantități de necrezut de fulgi înecăcioși, nu puteam vedea vâlvătăile care mistuiau cupola, nu puteam auzi pocnetele reflectoarelor calcinate și urletele animalelor din menajerie, înconjurate de flăcări. Doar un fum negru se ridica drept spre cer, ca dmtr-un cuptor mare, în locul în care știam că se află Circul. Ne-nchipuiam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
încremeniți ca sculptați în lemnul străvechi, câte un singur călător, bătrân ca lumea, privea cu ochi largi înainte. Intrând în coroana de flacără neagră fluturând furios în jurul sferei de-o infinită curbură, pânzele navelor luau foc, flamurile se consumau în vâlvătăi, părul și barba, cărunte și incendiate acum, ale celor chemați le luminau straniu fețele și pieptul. Hainele deveneau cenușă incandescentă, abia întinate, ca niște petale de mac, pe trupuri. Curând se scuturau și se risipeau peste ape, lăsând trupuri scheletice
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
avea cu totul altceva în minte. — Ce stai așa aici? îl mustră. Du jos lucrurile, mișcă-te! Ajunsă pe terasă, se găsi în aer liber. Simți imediat în nări mirosul de fum, iar pe față, în locul aerului rece de noapte, vâlvătaia fierbinte a incendiului ce devora villa. Sprijinită de balustradă, contemplă îngrozită peisajul de coșmar ce i se oferea ochilor. Aripa edificiului rezervată servilor era toată un rug: așa cum o anunțase Clemantius, acoperișul, cel puțin latura lui cea mai apropiată, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dom’ Șef, zice Gulie, noi o să ne întoarcem într-o clipită. Curistul își aranjează cu grijă fularul în jurul gîtului ieșind primul, să nu uităm sticlele, își aduce aminte Gulie, altfel iar o să facă vreo boacănă, ce mai focuri, trasoare, zdruncinături, vîlvătăi, asta da reprezentație, haideți să nu mai pierdem timpul, focuri, vîlvătăi, unde sînt, unde le vedeți? mai apucă să le strige Roja cu sclipiri de piroman în priviri, dar Tîrnăcop nu-l mai ia în seamă, iese și el valvîrtej
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Curistul își aranjează cu grijă fularul în jurul gîtului ieșind primul, să nu uităm sticlele, își aduce aminte Gulie, altfel iar o să facă vreo boacănă, ce mai focuri, trasoare, zdruncinături, vîlvătăi, asta da reprezentație, haideți să nu mai pierdem timpul, focuri, vîlvătăi, unde sînt, unde le vedeți? mai apucă să le strige Roja cu sclipiri de piroman în priviri, dar Tîrnăcop nu-l mai ia în seamă, iese și el valvîrtej din chichineață izbind cu toată puterea ușa în urma sa. Închide ochii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
răbufnească. Nu și dacă admiți că Raiul și Iadul fac parte din aceeași materie intergalactică, a cărei existență a fost de curînd demonstrată, se gîndește Tîrnăcop. Mi-e cald, transpir, zice Roja, cu ochii tot mai bulbucați în direcția focului. — Vîlvătaia asta seamănă cu bolta luminată pe care Iehova i-a arătat-o lui Avraam, trezindu-l în toiul nopții, trăgîndu-l de mînecă înspre un loc anume, spune Gulie. — Mie nu mi-e frică, răspunde Tîrnăcop, stăpînindu-și un tremur al obrazului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
amorțească brațele. Dă-i drumul, ordonă Dendé, înșfăcînd actul de identitate din mîna lui Gulie, uite-așa pățesc mincinoșii și trădătorii, zice făcîndu-i vînt în direcția focului în mijlocul căruia se mai văd încă bucăți din cele două rame cuprinse de vîlvătăi, din clipa asta nu mai exiști, ești un nimeni, îl informează. O să înceapă să se certe pentru niște fleacuri, începe Roja să simtă tensiunea de parcă s-ar fi aflat chiar el în mijlocul disputei, o să le distragă pînă la urmă atenția
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
puternic. Un om care e la fel de puternic și hotărât ca Mao. Chun-qiao e bun la intrigi. Caracterul lui îl oglindește pe cel al lui Kang Sheng. Chun-qiao e de profesie un teoretician comunist elocvent. Operele lui au adăugat considerabil la vâlvătăile Revoluției Culturale. Capacitatea sa de a convinge este incomparabilă. El și discipolul său, Yiao, lucrează bine împreună. Ca și muzicienii, Chun-qiao vinde melodiile, iar Yiao vinde aranjamentele orchestrale. Acum, lucrează la Citate importante din cuvântările tovarășei Jiang Ching. Nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din atom și spui că nu. Propui experiență atomică pentru ziua următoare și mai propui să nu știe nimeni. După o noapte de taină, a doua zi, rugul este alcătuit din mici scândurele tăiate cu briceagul ce sunt cuprinse de vâlvătaie după ce le-ai stropit cu gazul furat de Oprescu din lampa de gătit. El a adus gazul, tu ai adus atomul. Va urma experiența atomică. Adică explozia. Cu mâini tremurânde așezi eprubeta veche În flăcări și fugiți de mama focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]