914 matches
-
după care tamponă degetele mortului cu cerneală și le rulă pe o bucată de carton solid, mulțumit că obținuse amprente perfecte din prima. Apoi examină gâtul și capul, măsură cu un compas urma învinețită, cauzată de strangulare, notând toate datele. Vânătaia se întindea de jur împrejurul gâtului, mult prea lungă pentru a fi lăsată de o mână, chiar de două. Mijindu-și ochii detectă o fibră sub bărbie; o pescui cu o pensetă, se gândi că era din bumbac alb, introducând-o într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sistemul sanguin nu există heroină reziduală, deci în prezent domnul nostru nu era dependent de droguri, deși urmele de ace de pe brațele lui indică faptul că a fost odată. Doi: moartea a survenit între orele 1 și 2 noaptea, iar vânătăile de pe gât și de pe organele genitale au apărut post-mortem. Tăieturile de pe spate sunt tot post-mortem, fiind aproape sigur făcute cu o lamă ascuțită, atașată de o bucată de lemn de pin sau o stinghie de pin. Până acum e brutal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe un scaun stomatologic, mi-am pus niște mănuși grele și i-a spart fiecare os al feței. L-am ținut pe morfină în timp ce se recupera acolo, lângă cotețele de găini. A plecat cu o mică dependență și cu niște vânătăi nu foarte mici. Și-a lăsat barbă și tot ce-a mai rămas din Reynolds erau ochii. Acum vrei să iei bastonul ăsta afurisit de pe mine? Bingo - explicația heroinei din cazul Goines. Buzz ridică bastonul. — Știu că îți prepari morfina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în crescătorie și ținându-l cu morfină și seringi, ca să-i amorțească durerile. Coleman a citit acolo texte de anatomie și fiziologie. A plecat de la clinică, a renunțat la droguri și s-a prezentat la ușa lui Claire plin de vânătăi, dar fără să mai arate ca tatăl lui. Când a rugat-o pe Claire să se culce cu el, femeia a fugit îngrozită. 1945. Coleman s-a mutat din Los Angeles. Repulsia lui Claire l-a stimulat s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
chirăielile se ostoiră și se prefăcură În foșnete și murmure nedeslușite. Capătul negru al văgăunii se Închise ca o poartă. Băieții se sprijiniră cu spinările de trunchiul cireșului. Erau murdari ca niște porci În care intrase Aghiuță. Aveau zgârieturi și vânătăi peste tot. Pielea le tremura și se scutura ca a cailor când alungau muștele și tăunii. Răsuflau din ce În ce mai adânc. Noroiul se zbicea pe ei și se făcea zgrunțuri. Zgomote Îi făcură să-și Întoarcă privirile către culmea dealului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu știa, amărâtul, pe unde să scoată cămașa și dincotro Îi venea nenorocirea. Până la urmă, Mișu a mărturisit că furase o singură sută, după ce mâncase bătaie de-a zăcut o săptămână, cu febră mare, cu spinarea și coastele pline de vânătăi. Poștașul se Încurcase În declarații, pomenise și ceva despre vigilența de care el, ca un cetățean cinstit, dăduse dovadă față de dușmanii poporului. Așa că a venit și unul de la Securitate ca să vadă ce făcea și cum acționa vigilentul Împotriva elementelor dușmănoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nostru l-ați omorât, aproape, și ne-a costat și ochii din cap ca să-l punem cât de cât pe picioare...”. Ciocănitoarea mai avea Încă multe de spus, dar s-a deschis ușa și a intrat Hristică. Nu-i trecuseră vânătăile de pe față și hârâia când răsufla. Avea, Însă, pe chip o hotărâre de bărbat cumpănit, care știe bine ce vorbește și nu are de gând să se ascundă după vorbe și să facă ocolișuri fără de folos. Bătaia pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
atunci când păgubiții obțineau făgăduiala că În repriza următoare eu, Ectoraș, neclintitul apărător, aveam să joc În echipa lor, În așa fel Încât toată lumea să se bucure În mod egal de serviciile intrărilor mele la sacrificiu. Seara, mama Îmi oblojea juliturile, vânătăile și umflăturile și-mi ardea câte o palmă după ceafă. Tata nu-mi făcea și nu-mi zicea nimic, acum Îmi dau seama că era chiar mulțumit că fiu-său nu era de tot un papă-lapte și că se purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vreme Îl Încântaseră și-l Înduioșaseră cele văzute și trăite În timpul somnului. Fără vorbe, liniștit, curat, cu o strălucire molcomă În ochii mari, negri și adânci, Ion sărutase un genunchi al Mariei. Picioarele ei strâmbe se Îndreptaseră, zgârieturile se Închiseseră, vânătăile se topiseră, ochii se limpeziseră, pielea se netezise și se albise. Întreaga ei făptură răspândea miros molcom de grâu În soare, maci și albăstrele. Apoi amândoi, și Ion cel Frumos, și străvezia lui mireasă Începuseră să se topească ușor, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
strașnic șut în fund, cu mijloacele proprii. Unii mai reușesc chiar și în zilele noastre asemenea performanță de contorsionism politic... De ziua Sfântului Mardeiaș Dacă ar fi să scriu pe îndelete despre Sfântul Nicolaie, marele premergător al făcătorilor de cucuie, vânătăi și oase rupte, singurul sfânt ghiogar, atestat documentar, deci cu acte în regulă, ce nu pot fi contestate de nimeni, aș începe așa, cu ceea ce scrie în cărțile cu viețile sfinților și anume: „Pre făcătorul cel mare de minuni, ajutătorul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mea zi acasă, în timp ce mă dezbrăcam pentru un somn de recuperare în urma zborului, am surprins-o pe mama holbându-se la mine de parcă mi-ar mai fi crescut un cap. Doamne ferește! a spus ea cu vocea tremurândă. De unde ai toate vânătăile alea îngrozitoare? M-am uitat în jos și mi s-a părut că văd corpul altcuiva. Pântecele, brațele și coastele îmi erau acoperite de o grămadă de pete de un purpuriu întunecat. —O! am șoptit eu. Presupun că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
însă, unde puteam să pitesc sticla? Haina mi-o lăsasem la recepție, iar alte buzunare nu aveam. Aproape nevenindu-mi să cred, mi-am ridicat puloverul și-am îndesat sticla în sutien, între sâni. Dar pieptul îmi era plin de vânătăi, așa că sticla îmi producea niște dureri îngrozitoare. Am încercat s-o așez într-una dintre cupe, apoi am mutat-o în cealaltă, dar forma sticlei se distingea fără dificultăți prin puloverul mulat de angora îcare, normal, nici măcar nu era al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
stilul anilor optzeci. încă vreo câteva vieți pierdute la faza asta. Fiind convinsă c-o să mor de-atâta vomat după o noapte întreagă de destrăbălare. BANG! Curgându-mi sânge din nas la fiecare două zile. PUF! Trezindu-mă plină de vânătăi, fără să am nici cea mai vagă idee cum mă căptușisem cu ele. BASTA! Trezindu-mă în spital, cu perfuzii și conectată la un monitor. O altă viață pierdută. Dându-mi seama că mi se făcuseră spălături stomacale. încă una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
avusese cum să mă evite. în raportul poliției se spunea că fusesem „nebună“. Cei care erau cu mine au fugit și m-au lăsat să zac pe caldarâm. Mi s-a explicat c-am fost teribil de norocoasă - în afara unei vânătăi enorme pe coapsă, nu pățisem absolut nimic. Bine, doar că îmi pierdeam mințile. îmi doream, tânjeam să mor. Mai mult decât în toate celelalte dăți când îmi dorisem să fi murit. Un atac de disperare, de dimensiunile unui bolovan, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
neînțelese, decisese să facă un jurământ de tăcere, impunându-și un mutism voluntar pentru a-și pune la încercare voința și curajul - un joc copilăresc, de care avea să se plictisească până la urmă? Fața și brațele îi erau curate, fără vânătăi, dar am hotărât ca în cursul zilei să o ademenesc în baie, ca să mă uit și pe restul corpului. Doar ca să mă conving că nu o bătuse nimeni și nu fusese supusă vreunui abuz. Am așezat-o în fața televizorului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din pură curiozitate. — Vă rog mult Încetați, amândouă ! spun. Dacă Jack nu vrea să-mi spună secretul lui... atunci nu vreau să i-l aflu. Fără veste, mă simt total epuizată de ziua de azi. Și, cumva, bumbăcită, plină de vânătăi. Nu mă interesează absolut deloc misterioasa viață a lui Jack. Și nu vreau să mă mai gândesc la asta. Vreau să fac o baie lungă, să mă culc și să uit că l-am cunoscut vreodată. DOUĂZECI ȘI TREI Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bunicul opera. Ca să se amorțească. În operă, retrăiește grandoarea trecută a Chinei. Oamenii se păcălesc singuri. La școală, Yunhe se dovedește a fi o elevă plină de elan. Cămașa îi este mereu udă de transpirație. Pe genunchi și coate are vânătăi vizibile de la practicarea artelor marțiale. În timpul orelor de canto, petrece ore în șir studiind o arie și nu se dă bătută până nu-i iese perfect. Profesorii sunt încântați de standardele înalte pe care și le fixează singură și este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
celulă e frig și umezeală. Yunhe observă că, la fiecare cincisprezece minute, cineva e aruncat înapoi în încăpere și e scoasă afară o altă persoană. Se adună toate în preajma celor aduse înapoi ca să obțină informații. Femeile, bătute și pline de vânătăi, zac pe jos, goale. Din păr le picură apă. Cu respirația întretăiată, ele descriu interogatoriul. Capul e scufundat în apă care ustură de la ardeiul iute. Lovituri în spate. Nu cunosc nici-un comunist, hohotește una dintre ele. Aș vrea să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
izbucni în plâns. Problema părea a nu avea soluție. Sampath era epuizat de discuțiile acestea, de parcă el însuși ar fi fost prins și tras în diferite direcții; de parcă ar fi fost călcat în picioare și bătut până se umpluse de vânătăi. Și totuși, deși era obosit, din când în când era cuprins de o izbucnire de mânie și nu putea face altceva decât să se abțină să nu sară și să arunce cu obiecte, să urle tare sau să izbucnească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
așa mai departe, dar nu era în stare să numească unele obiecte. Era foarte ciudat. Nick a ridicat brațul și-a ciocănit cu degetul în geamul ceasului de la încheietură. —Ce-i ăsta? — A, e simplu, a rânjit Susan. E o vânătaie. Un gogoloi sau doi?tc "Un gogoloi sau doi ?" — Crezi c-a uitat? Alison și-a verificat ceasul, după care s-a uitat prin cafenea pentru a cincea oară în tot atâtea minute. —De obicei Susan nu întârzie. —Ba întârzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pot să-și stăpânească nervii. Și mai știm că, dacă nu voi întreprinde nimic, se va întâmpla din nou ceea ce se mai întâmplase în câteva rânduri. Femeia va veni la noi în apartament, în toiul nopții, și-și va număra vânătăile, apoi eu am să mă îmbrac și am să mă duc în apartamentul ei, ca să-l înduplec pe bărbatul dezlănțuit să fie amabil și să nu facă bucăți tot mobilierul. În celelalte dăți, el strigase întruna: «Domnule Teodorescu, vedeți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ei, micuțul Daniel, cu fețișoara lunguiață și totul din pricina mea. De câte ori nu a amenințat, dacă îl luați de lângă mine, mă sinucid, fac salată din venele mele, dar îl vedeam pe copil înnebunind, slab și ușurel ca un fulg, acoperit cu vânătăi albăstrui. Era geloasă ca pe un soț, nu îl lăsa să meargă la grădiniță, să nu se îndrăgostească de educatoare, îl plesnea dacă îi zâmbea unei alte femei, nu că l-aș fi văzut zâmbind vreodată, îl punea să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
naivul, mă rățoiesc eu, tu și Firea ta, știi foarte bine că Natura și Firea pot fi îngrozitoare uneori, Natura poate produce dezastre, mama aceasta își distrugea propriul copil, îl maltrata, ar fi trebuit să îi vezi trupul plin de vânătăi, gurița fără dinți. Dar îl iubea, se încăpățânează el să mă contrazică, așa cum făcea de obicei, iar eu spun, o dragoste bolnavă nu valorează nimic, îl tortura cu dragostea aceasta a ei, iar el mi-a zis plin de reproș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Zăcea pe o parte, fără vlagă, cu brațul stâng atârnând inert la marginea patului, din pricina perfuziei. Era mic și slab. Îți imaginai cu ușurință că va slăbi și mai mult. Capul îi era bandajat, iar brațele gălbejite erau pline de vânătăi - urme lăsate de injecțiile [i perfuziile intravenoase. Ochii, pe jumătate deschiși, injectați, priveau fix un punct din spațiu, dar s-au îndreptat spre noi când am intrat în rezervă. Și-a ațintit privirile asupra noastră câteva secunde, apoi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să tragă așa cum trăgea de capul lui, fărĂ să fie Învățat și disciplinat. Acum părea că uitase cu totul de cum stă treaba cu antrenamentul. Uitase cum, atunci cînd nu nimerea vreo pasăre, taică-său Îi scotea cămașa și Îi arăta vînĂtaia de pe braț care demonstra că nu-și fixase bine patul puștii. Reparase asta obligîndu-l să se uite mereu În spate, să vadă dacă și-a fixat bine patul pe umăr Înainte să dea liber la pasăre. Uitase și cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]