3,641 matches
-
care a lăsat urme adânci în caracterele oamenilor ca indivizi și în sistemul social. și astăzi contează să fii afiliat sau să cunoști pe cineva și să nu-i fi antipatic altcuiva. Performanța și caracterul moral al omului au fost vânate în comunism și total ignorate în ce avem de la ’89 încoace. Ca să vă dați seama cât e de gravă situația, făceți-vă o autoanaliză. Răspundeți-vă sincer la câteva întrebări. Ce aș face dacă aș fi ministrul transporturilor și vine
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
o specie-mutant de gazetar-om de afaceri. El a înființat „altă ligă“ de presă, liga gazetarului agresiv, veșnic înfipt în gâtul puterii, însă despre care nu știi niciodată când investighează, când șantajează, când amenință, când anchetează în interes public, când vânează un contract. Așa fiind, unii dintre foștii săi colaboratori, crescuți sub brandul Ziua, au ajuns inevitabil să practice pe scară largă șantajul de presă: ancheta jurnalistului venea la pachet cu contractul de publicitate. Plătești, oprim ancheta. Nu plătești, te distrugem
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
bine la democrație, cum bine le zice: „Este minunat. O presă agresivă este foarte importantă. Acesta este un semn că democrația din România este una funcțională, sănătoasă.“ Însă presa românească are și alte apucături: manipulează din greu, ocultează subiecte majore, vânează bani publici pentru propagandă deșănțată, vinde știri, joacă politic. Este cealaltă jumătate de adevăr, scăpată din vedere de ambasadorul SUA. Din păcate, acest comportament antijurnalistic începe să devină normă și să definească o masă critică de pseudogazetari. În curând, ei
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
lui. Păi sigur că noaptea. Altfel îi închideam pe diavoli în podul meu... Si n-ai apucat să tragi și tu măcar un foc de pușcă în podul casei, măi Pâcule? Apoi cu așa un vânător nu aș pleca să vânez măcar broaște - l-a luat la vale moș Dumitru. Ai tu ce ai cu pușca mea, Dumitre. Da’ să știi că am vânat multă vreme cu ea. Si nu-mi scăpa nimica-nimicuța - s-a îmbățoșat Pâcu. Numai amărâții de lilieci
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
foc de pușcă în podul casei, măi Pâcule? Apoi cu așa un vânător nu aș pleca să vânez măcar broaște - l-a luat la vale moș Dumitru. Ai tu ce ai cu pușca mea, Dumitre. Da’ să știi că am vânat multă vreme cu ea. Si nu-mi scăpa nimica-nimicuța - s-a îmbățoșat Pâcu. Numai amărâții de lilieci au scăpat de durda ta ruginită. Bietele animale! Au avut noroc - a încheiat râzând cu hohote moș Dumitru. De unde știi matale, moș Dumitre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
un aer curat, roua pură a dimineții înglobată în mici picăturici sferice, te bucuri să vezi stolul de gâște sălbatice moffitti apropiindu-se înfometat, nenumăratele gâște migratoare se așează, una câte una, ca un joc de domino, pe apele cisternei, vânează, unul câte unul, fiecare limax-vinețiu-cu-guriță-cu-dinți și fiecare mormoloc de broască-spion, până la miezul zilei apele cisternei sunt curate, regina gâștelor sălbatice moffitti îți dăruiește drept mulțumire o pereche de ciorapi din puf de gâscă sălbatică, stolul se înalță în v, tu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
grădina suspendată a dragostei ei. șase în al patrulea loc: folosind situația strategică fantastică în care te afli acum, pe săniuța trasă de vulpile-zburătoare-cu-cap cenușiu, cu pătuțul înnegrit în cap, peste care vine cearceaful alb de camuflaj, e timpul să vânezi, vor veni vremuri în care ți se va face foame, te va arde stomacul, acum e cel mai potrivit moment să treci la acțiune și să vânezi ceva. îți apar în față, în susul drumul tău, pe dreapta, cele trei jocuri
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
înnegrit în cap, peste care vine cearceaful alb de camuflaj, e timpul să vânezi, vor veni vremuri în care ți se va face foame, te va arde stomacul, acum e cel mai potrivit moment să treci la acțiune și să vânezi ceva. îți apar în față, în susul drumul tău, pe dreapta, cele trei jocuri, scoate acum lasoul de liane din desaga-fără-fund și prinde cele trei jocuri diferite, ele îți vor hrăni mintea în permanență și nu se vor termina niciodată, e
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
drumul tău, pe dreapta, cele trei jocuri, scoate acum lasoul de liane din desaga-fără-fund și prinde cele trei jocuri diferite, ele îți vor hrăni mintea în permanență și nu se vor termina niciodată, e exact timpul când e bine să vânezi cele trei jocuri, vei reuși, te vor ajuta zeii cei mai de jos, pentru care mai faci un mic sacrificiu din când în când, pe drumul tău lung și întortocheat. nouă în al cincilea loc: la început nu pare foarte
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
spune-mi, te rog, ce înseamnă "a îmblânzi"? VULPEA: Nu ești de prin partea locului. Nu te-am mai văzut. Ce cauți pe aici? MICUL PRINȚ: Caut oamenii. Ce înseamnă "a îmblânzi"? VULPEA: Cauți oamenii... Hm! Oamenii au puști și vânează. E foarte neplăcut! Dar oamenii mai cresc și găini. E singurul folos de pe urma lor. Cauți găini? MICUL PRINȚ: Nu, caut prieteni. Ce înseamnă "a îmblânzi"? VULPEA: E un lucru prea des dat uitării. Înseamnă "a-ți crea legături", "a înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
planeta aceea sunt vânători? MICUL PRINȚ: Nu, cum să fie?! VULPEA: Interesant! Dar găini? MICUL PRINȚ: Nici găini. VULPEA: Nimic nu e desăvârșit... (scurtă pauză) MICUL PRINȚ: La ce te gândești? VULPEA: Vezi tu, viața mea e mereu aceeași. Eu vânez găinile, pe mine mă vânează oamenii... Toate găinile se aseamănă între ele și toți oamenii se aseamănă între ei. Așa că mă plictisesc. Dar dacă tu mă îmblânzești, viața mi se va însenina. Voi cunoaște sunetul unor pași deosebiți de ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
PRINȚ: Nu, cum să fie?! VULPEA: Interesant! Dar găini? MICUL PRINȚ: Nici găini. VULPEA: Nimic nu e desăvârșit... (scurtă pauză) MICUL PRINȚ: La ce te gândești? VULPEA: Vezi tu, viața mea e mereu aceeași. Eu vânez găinile, pe mine mă vânează oamenii... Toate găinile se aseamănă între ele și toți oamenii se aseamănă între ei. Așa că mă plictisesc. Dar dacă tu mă îmblânzești, viața mi se va însenina. Voi cunoaște sunetul unor pași deosebiți de ai tuturora. Pașii altora mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
medicina, dar nu s-a putut întreține și a plecat în Australia să facă bani. A făcut, s-a întors, de data aceasta în Austria, să-și termine studiile, dar a fost nevoit să plece din nou. Foștii legionari erau vânați. S-a însurat cu o basarabeancă și a plecat din nou în Australia. S-a angajat la construcția de drumuri, la construcția de căi ferate, apoi în mine, spre bătrânețe la o agenție de asigurări. A muncit până nu i-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dintr-o altă realitate, cu viață mai puțină, clipește, da, v-am întrebat cum trăiau aborigenii. Când lucram la construcția de căi ferate, a început Mihai, am cunoscut câteva triburi de aborigeni. Mergeam la vânătoare de șerpi, îmi plăcea să vânez șerpi, mai și făceam bani pe pielea de șarpe, ei, aborigenii, m-au învățat cum se jupoaie pentru a nu le strica pielea. O vreme am mers la vânătoare ca să îmi omor timpul liber. Eram foarte amestecați și eu nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
unii răbdau greu asta, și în compensație vorbeau porcește. Pe noi ne-a crescut mămuca în spirit creștinesc și toate murdăriile astea nu-mi intrau pe gât. Aveam o respingere fizică. Reacționam ca la mirosuri urâte. Așa am ajuns să vânez șerpi și să mă împrietenesc, vorba vine, cu aborigenii, aceștia nu se împrieteneau cu oricine, erau suspicioși față de albi, și aveau toate motivele. Le-am câștigat bunăvoința printr-o întâmplare. Mă plimbam prin boosh căutând șerpi, și la un moment
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lor, dar cu spatele în direcția în care mergea. Știam că are arc cu săgeată și nu voiam să am parte de asemenea înțepătură. Trebuie să vă spun că ai mei colegi se premiau când împușcau un aborigen. Aceștia erau vânați și împușcați ca animalele. Erau împușcați și împinși spre deșertul foarte fierbinte, unde nu mai găseau hrană și unde mureau ca muștele din cauza bolilor aduse din Europa și pentru care ei nu aveau imunitate. Statul australian nu vrea să vorbească
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lecții seara la materiile umaniste. Bineînțeles că nu putea să mă supravegheze tot timpul, căci eram destul de neastâmpărat, obișnuindu mă să plec de acasă fără să-i spun, stând uitat la râul Moldova sau Moldovița la pescuit, în pădure la vânat păsări cu praștia sau cu arcul cu săgeți, sau la fotbal, unde eram titular în echipa de pitici și mai apoi de juniori a comunei. În afară de mine, avea grijă și de Ilinca, bunica cea bătrână, care, după 80 de ani
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
care ne aducea deseori necazuri, fiind o pârâcioasă ce-i spunea toate năzdrăvăniile mă-sii, Miți, o nemțoaică frumoasă de astă-dată, liberă de sarcini, dar pe care, eu personal, nu am văzut-o niciodată cu bărbați. Pe vremea aceea era vânat din belșug pe câmp sau în pădure: pisici sălbatice, vulpi, jderi, șobolani, dihori, șerpi veninoși îvipere) și păsări răpitoare de pradă îulii), iar eu împreună cu Lala confecționam arme de vânătoare: arcuri cu săgeți, arbalete, sulițe, cuțite și praștii. Arcurile erau
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
facem un popas, la barul acela, știi tu care... Da... ai dreptate... chiar așa o să procedăm. Hai, mai toarnă unul, din ăsta, și gata. Vedem noi ce-o mai fi, pe iarnă... Piu, piu, piu... Deși în ziua aceea nu vânase nimic, totuși, când ajunse pe malul canalului de irigații părăsit, era bine dispus. De fapt, mai de fiecare dată, atunci când ieșea din casă cu arma de vânătoare, nu pleca, pe unde pleca, neapărat, cu intenția de a reveni cu trofee
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a iuți și pașii. Să-i iuțim și noi. În liniște, însă, nu cumva să ne dăm de gol, că suntem pe urmele lor, și, încă, atât de aproape! Au tăcut. Au continuat să țină urma celor porniți să-i vâneze, în condiții de clandestinitate. și, iată , că se arată, ca un frumos ochi al codrului, balta-scăldătoare. În ea își și începuseră scăldatul, câteva scrofițe, cu puii lor. și făceau o bălăcăreală, de numa’numa! Braconerii ajung la mică distanță de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și șoseaua asfaltată al cărei traseu era pe acolo, un parc imens, fără prea mare trebuință, dar, care lua repede ochii celor în necunoștință de cauză. Peste șosea, îi ademenea, pe consumatori, marele restaurant, proprietate a domnului primar Tataluadam. Se vânau mai mulți iepuri dintr-un foc. Primăria, împreună cu întreaga comună Pojarnița Uscată, ieșeau în evidență, ca nimic altceva, prin zonă, iar unitatea comercială a lui Tataluadam, devenea mai vizibilă, mai supusă atacului prosperității. În cinstea inaugurării, Tataluadam a organizat o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
iluzia puterii. Țin minte cum au strîmbat din nas criticii, cam la toate premierele cu piese bulevardiere. Eram În Banat, cu mulți ani În urmă (peste douăzeci!), și trei critici, plus inspectoarea de la Consiliul Culturii, văzînd premiera mea cu Domnul vînează după Feydeau, nici măcar nu mi-au vorbit, toată seara, indignați de opțiunea-mi repertorială. Mai ales că piesa era tradusă de un coleg de-al lor, care mai lua și bani pe chestia asta! Ei bine, citind cartea despre ultimul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Așa că am ajuns pe balcon, iar de aici afară, pe peretele exterior. O situație inedită pentru mine, dar în același timp cam periculoasă. Dacă vreun drăgălaș de păsăroi m-ar zări, s-ar putea să-i trezesc instantaneu pofta. Rândunicile vânează din zbor, dar pe lumea asta există doar rândunici? Vrăbiile sunt niște oportuniste lacome și sângeroase. Niște bestii, ce mai! Nu-mi rămânea decât să mă furișez printre rosturile și detaliile de arhitectură ale fațadei. Numai că era ceva de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-i clarviziune și inspirație, smulgându-i un fluierat autoritar. Minune! Ca la un pocnet de bici, mașinile au tresărit, luând aminte la gesturile-i ferme, de parcă În polițist ar fi văzut nu omul pe care cu câteva minute Înainte Îl vânau, ci o specie intermediară Între fierătanie și ființă, care, asemenea lor, funcționa mai degrabă pe baza unei scheme tehnice decât pierdut În desișul Încurcatelor traiecte ale gândirii. În Înălțimea singuratică a postului de conducere, polițistul părea un girofar care Împrăștia
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sclipea discul de frână În interiorul jantelor de aliaj, ca un sens giratoriu din care nu mai putea ieși, o promisiune mereu amânată de renunțare, tras pe dreapta și abandon. În săptămânile care-au urmat, eroul nostru a patrulat fără odihnă, vânând apariția nălucii. S-a interesat la atelierele unde se vindeau piese pe sub mână, la benzinăriile lăturalnice, la tinichigerii, vopsitorii și vulcanizări, peste tot unde ea s-ar fi putut trata, dar nimeni nu i-a spus nimic. Când auzeau despre
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]