770 matches
-
atu care îl apropie de etica creștină. într-o scrisoare mărturisește că, după părerea sa, conținutul etic al învățăturii creștine este capabil să educe în om cele mai înalte calități morale. De aceeași părere este și personajul principal din povestirea Vântură lume: în același timp, Cehov cochetează și cu tolstoismul, despre care spune că l-a impresionat adânc și l-a stăpânit timp de vreo 6, 7 ani după care afirmă că „pentru mine el s-a dus și, plecând din
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
picaresc al lui Mateiu Caragiale. Cu aroma barocă a limbajului, personajul-narator îi ascultă spovedania : Sunt grec, urmă el, și nobil, mediteranean ; cei mai vechi străbuni ce-mi cunosc erau, în suta a șaisprezecea, tâlhari de apă, oameni liberi și cutezători, vânturând după pradă mările în lung și-n larg, de la Iaffa la Baleare, de la Ragusa la Tripoli. Profilul urban decadent al poveștii nu a lăsat loc vreunei prelungiri a sugestiei marine, atât de promi țătoare, așa cum nici haiducii din romanele lui
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
mă îndoiesc că televiziunile au studiat serios preferințele telespectatorilor, pentru a ajunge la o astfel de concluzie, pentru a elabora strategii de programe. Televiziunile fac ce fac dintotdeauna: stau numai cu ochii pe audiențe. În al doilea rând, ceea ce vedem vânturat pe aceste televiziuni nu prea este politică. E mai mult cancan politic, bârfă de pe marginea șanțului despre ce fac sau cum sunt politicienii, picanterii parlamentare. Se vede treaba că jurnaliștii noștri știu să abordeze lumea numai întrun singur mod - așa cum
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Mai întâi să supraviețuim, ne vom ocupa cu subtilitățile după aceea. Pe aceste Preasfinții fără divizii blindate dar nu (în Liban, cel puțin) fără influență asupra mersului treburilor, e bine să le consulți atunci când vrei să știi ce se mai vântură între cer și pământ. Profesorii noștri de la Academia Militară i-ar putea frecventa cu folos. Cât despre sufletele pioase care aspiră să facă mâine din iubire o civilizație, supraviețuitori ai atâtor raiduri, masacre și deportări cărora arabi, perși, turci, druzi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o echipă unită. Adunările noastre aveau loc, cel mai adesea, la umbra Arcului de Triumf, într-o clădire în care își avea reședința primul-ministru sîrb Pașici, un bătrîn frumos, cu barbă mare ca a zeului Neptun, al cărui trident îl vîntura pentru "Quos ego"-urile, iritate adresate deopotrivă adversarilor învinși, și colaboratorilor săi de la Zagreb și Ljubljana. Cum nu se prea descurca în franceză, el se avînta vorbind de preferință germana. În fond, acest inginer, cu capul pe umeri, se arăta
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
prelungit cu săparea unor cuiburi de mitralieră în stînca înălțimilor de la frontieră. Dintr-o simpatie obscură de ordin rasial, mediile flamande erau înclinate să creadă în pocăința Germaniei, fără a vedea activitatea clandestină a agențilort coloanei a V-a care vînturau, spre a înșela poporul, drapelul unei autonomii flamande. Aceste medii erau favorabile doctrinei de repliere a armatei pe Namur, în timp ce walonii din Verviers și Liège nu admiteau să fie sacrificați apriori, împotrivindu-se puternic unei asemenea doctrine strategice. Cîteva persoane
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
din basmul cules de Tudor Pamfile revelează audienței sensul regionalismului: „cel fecior de împărat trebuie să fi fost mare zăcaș. Că ce-i șperla, decât jăraticul focului potolit și cum să se cheme cel care stă pururi în vatra focului, vânturându-i cenușa cu cleștele decât Șperlă!”. Pe primul palier al semnificației, cenușa reprezintă „din punct de vedere antropocentric cadavrul, reziduu al trupului după ce s-a stins în el focul vieții”. Aici însă, stadiul epuizat aparține lumii ordonate, vitalitatea s-a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fi sporite prin atribute htoniene, căci flăcăul îl ține șapte zile, cât timpul creației însăși, în grajdul de piatră tipic. Hrana calului nu este nici ea întâmplătoare, ci cuprinde elemente sacre: „De mâncare ce i-ș da?/ Da grâu roșu vânturat,/ Cu banița măsurat./ Și-i da fân din fânărie,/ Și orzul din orzărie./ Dar de bere ce mi-ș da?/ Da vin roșu strecurat/ Cu vechița măsurat./ De-așa mult nu-l va ținea/ O săptămână o lună plină”. Ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lui Zelea Codreanu; iar pe acesta, oricât de „domn” era Carol, l-a asasinat pur și simplu, dintr-un reflex medieval barbar, pe Nae Ionescu l-a internat În lagăr, iar tinerii „inteligenți și insolenți” - spre norocul lor! - au fost vânturați În toată lumea!Ă - Nu, am continuat eu discursul meu Înfierbântat, noi, grămăticii de azi, ne-am Înșelat În calculele pe care mulți ni le-am făcut cu acest „Domn”: deși, tot noi, În istorie am reușit să ne acomodăm nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la secretarul c.c. Burtică, În aceeași problemă. Deci... nici vorbă să joc cu el vreodată tenis, Ileana Mălăncioiu face, din păcate, ceea ce fac atâția alții, dar care nu se bucură de statutul ei de poetă de primă mărime, adică vântură vorbe, auzite de ici-de colo și, mai grav, le și scrie, contribuind harnic, cum se vede, la imaginea proastă pe care o dăm noi despre noi Înșine, scriitorii români din toate timpurile. Probabil că, În acei ani, „secvența” cu colonelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
zborul lin, fâlfâitor al porumbeilor. În frumusețile și grandoarea Veneției se amestecă și foarte multă suferință și cruzime ce au marcat existența acestui oraș-stat cu un rol de seamă în politica medievală europeană și mondială. Atâtea adversități politice s-au vânturat și atâtea crime oribile s-au petrecut în umbra zidurilor cetății Dogilor. Mărturia palidă a neasemuitelor barbarii săvârșite de om contra semenilor săi a rămas celebra „Punte a Suspinelor”, prin care treceau cei condamnați înainte de a sfârși în mod barbar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
necesar încălzirii cât de cât a locuințelor. Revenind la situația lui tata, misiunea lui la noul loc de muncă era să manevreze tot timpul cu lopata praful din siloz în cupele purtătoare, cam cum se făcea la treieratul păioaselor când vânturai pleava să se alegă boabel e curate bune de pregătit pentru măciniș. Numai că dacă acolo era vorba de pleavă și alte impurități nu atât de nocive, aici, fără să-și dea seama, pulberea aruncată în sus cu lopata o
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
grandiosul ei păr” și, fin-perfidă și amabilă cum sunt curtezanele mai bătrâne cu cele tinere, îl ajută pe tânărul berbecuț Grobei să se apropie de grațiile Leliei. Ba, mi se pare chiar că, într-un moment când frumoasa demimondenă se vântura cu alții pe corsoul din Sinaia, nu-l lasă să plece cu buza umflată pe timidul bănățean care-o căuta pe viitoarea sa logodnică și îi oferă propriile ei grații! O scenă „erotică” care îi plăcea mult amicului meu Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
bucurii decât bucuria de a-ți strangula dușmanul. Există și alte plăceri decât plăcerea de a răni, de a calomnia, de a câștiga la șepticul electoral. Există, de asemenea, drame, spaime și dezastre mai mari decât cele care vi se vântură pe sub nas în diversele show-uri televi zate. Nu vă mai conduceți viața din subteranele sufletelor voastre agitate. Așezați-vă, la răstimpuri, pe un loc mai înalt decât voi înșivă. Sus inima! și capul! Viața, viața adevărată e în altă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
striga. Murgu afară râncheza, El din gur-așa grăia : - «Rabdă murgu, ne-adăpat, Ne-adăpat și nemâncat, Cum rabd eu neînsurat. Că dacă m-oi însurară, Eu mai bine te-oi țineară, De mâncare că ți-oi dară Tot grâu roșu vânturatu, Cu ferdela-amăsuratu, De-adăpat te-oi adăpa Cu vin roșu strecuratu Cu veadra amăsuratu. Să fii june sănătosu, Să crești mare și frumosu. În înscrisurile feciorilor din Oprea găsim încă alte multe colinde, adevărate bijuterii ale creației populare locale, din
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
totuși prietena mea era o ființă eminamente politică din cauza naturii ei imprevizibile, a felului în care respingea servilismul pentru că-i provoca o scârbă fizică și a faptului că era de o mai mare consecvență morală decât unii dintre cei care vânturau diverse teorii politice și vorbărie subversivă. Aveam nevoie de această prietenă: acolo unde din mine nu mai rămăseseră decât cioburi și fărâme, ea rămăsese nevătămată. Nevătămată doar în ce privește comportamentul, căci încă de pe-atunci - fără ca nici ea, nici eu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ce i se-așează în cale. și doarpentru că lucrurile de jur-împrejur se mișcă reușești să vezi că vântul le-a luat în stăpânire. Vântul însuși nu se vede, numai zbaterea ori zborul lucrurilor pe care le înhață. Ele se vântură în tăcere sau în gura mare. Tot așa, despre vicleni și fățarnici s-ar putea zice că-s niște vântură-rele. Aici, cercul se-nchide: când e ceva în aer, e vorba de-o primejdie care de la oameni se trage. Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
știu nu... (Notă: Asta nu era adevărat tehnic vorbind.) Bâiguiala noastră a fost curmată de vocea lui Sarah strigând. - Mami! Mami! Mă papă! M-am repezit prin baie în camera lui. În clipa dinainte de a o lua din pat am vânturat sabia de lumină de jur împrejur. Sarah se trăsese spre tăblia patului când arătarea încercase să se tragă în patul ei. Își încleștase gura într-unul din stâlpii de susținere ai patului și îl zgâlțâia, răgind. - Ce se-ntâmplă? strigă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
car / Un ghici de cânepă avea / Și mândru el pocnea./ Din ghici tata când pocnea / Se pornea boul de cea / Carul alene scârțâia./ Toamna grâul secera / Snopi pe arie punea/ Boii spice frământa/ Muma grâu în vânt dădea / Vântul pleava vântura/ Bobul curat rămânea. / Tatăl meu era plugar / Avea boi avea și car / Un ghici de cânepă avea / Și mândru din el pocnea. / Din ghici tata când pocnea / Se pornea boul de cea / Carul din roți scârțâia. / Dar la impozit grâu
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
va avea loc șezătoarea, coboară de pe pat și privește spre a avea o lumină corespunzătoare pentru fiecare participant la șezătoare. Pregătește două ceaune, unul pentru fiert julfa, iar celălalt pentru fiert grăunțele în amestec cu grâul, ambele bine bătute și vânturate de cojile devenite pleavă, pentru a « înflori » mai repede, dând un gust dulce și aromat, consumat cu multă plăcere de către cei ce foamea le va da « târcoale ». Toate sunt gata. E timpul să vină și cei ce și-au anunțat
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Pe pământul României; Unde-i unul nu-i putere La nevoi și la durere, Unde-s doi puterea crește Și dușmanul nu sporește. O! cine ar putea să descrie entuziasmul fără seamăn ce mișca acea sumedenie de oameni care își vânturau căciulele în aer, frământau pământul cu călcăile și cântau, de răsuna văzduhul. Erau valurile poporului cari, întocmai ca un șuvoi ce a rupt stavilile, nu mai întâmpină piedeci. În fața acestei priveliști impunătoare, oamenii poliției rămaseră încremeniți. Unde ar fi îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nimeresc, dacă mi s-a părut mare cât o poartă? Mai tărziu, după ce mi se dăduse mâna pe pușcă și mă strămutasem în Iași, am făcut cunoștință cu o ceată de vânători cu care mulți ani de-a rândul am vânturat câmpiile și pădurile din județele Iași, Vaslui, Suceava, Botoșani etc. Decanul nostru era Nicu Racoviță, cel mai neobosit și mai pasionat răscolitor de codri, Nemrodul Moldovei de sus, care a cheltuit o avere de om cu vânătoarele și care cunoștea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și luat în neștire de vârtejul danțului. Ș-atunci, Dumnezeule!... S-a stârnit o furie de joc nepotolită, o orgie turbată, satanică; râdeau munții, se strâmba luna, crâșneau din dinți plăieșii, arcașii, pușcașii și se zbuciumau a peire, parcă-i vânturau ielele, și s-ar fi zbuciumat așa cât lumea, dacă năprasnic un fulger născut din senin n-ar fi spintecat bolta ceriului din miazăzi în miazănoapte, lăsând să se întrevază un moment în lumini de curcubeu strălucitoarea figură a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
etape, inegale ca valoare demografică, atât în mod benevol, cât și ordonat și forțat, așa cum s-a procedat de către ruși în 1739-1740, care au dus peste Nistru 100.000 de supuși turci. Pe vremea Ecaterinei a II-a, când se vântura ideea de a transfera în Rusia întreaga populație din Moldova și Țara Românească (ideea a prins la marile familii Cantacuzino și Balș), s-a făcut, după anexarea teritoriului dintre Nistru și Bug, prin pacea de la Iași, din 1791, cea mai
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ia venit pe limbă și nu s-a putut opri, se greșește, deoarece „chestia” a fost rumegată, analizată, gândită, spusă mai întâi de „aripa” lui Câmpeanu care vedea în Mihai Hohenzollern un președinte pentru România, apoi și Valeriu Stoica a vânturat zdrențele monarhiei și Dinu Patriciu aspiră la rangul de mareșal al Curții regale, ca și cum Margareta ar funcționa cu benzină fără plumb, și mulți alții s-ar gudura pe la Săvârșin, pe la Peleș. „Sirace, Tăricene”, nici în glumă să nu mai spui
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]