369 matches
-
-i explicația prezenței lui în poiană? Flăcăul era din Tansa și era hărțăgos nevoie mare. Ciolac dorea să-i ia boii și să-i ducă la brigadă, dar flăcăul s-a opus, Ciolac a scos cuțitul din teacă și în vânzoleala lor l-a atins cu cuțitul pe flăcău la o mână și a început să sângereze. Văzând Ciolac că l-a rănit la mână, l-a lăsat în pace. Dar de aici, ura și disprețul l-a cuprins pe flăcău
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
se preling printre copacii lizierei. Îi urmăresc cât îmi permite lumina slobozită de secera lunii. Încordarea crește cu fiecare clipă. <Vor reuși ei să surprindă sentinela fără să fie desoperiți?Ă După clipe care nu mai treceau, am auzit oarecare vânzoleală, nu prea departe de locul unde mă aflam. În scurtă vreme, sosește soldatul Trestie, cu sentinela legată fedeleș. Unde-i Toaibă? A rămas să-l aștepte pe comandantul gărzii. Direcția obiectivul ocupat de Toaibă! - am ordonat grupei. În câteva minute
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din ce pricină ne aflăm noi aici. Dumnealui e vărul dumneavoastră? - a întebat hangița, fixându-mă din nou cu țintele albastre ale ochilor. Așa îi spun eu. Totul s-a întâmplat acum câțiva ani buni, în Piața Unirii. Priveam amândoi vânzoleala porumbeilor și atunci eu n-am de lucru și îl întreb așa într-o doară: „Ești ieșean, vere?” Și? - a întrebat hangița curioasă. Și atât... Ne-am despărțit fără ca de fapt să ne cunoaștem. Atunci cum de sunteți astăzi împreună
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
venim rușilor di hac. ― În timp ce alergam, un trăsnet ca În mijlocul verii ne-a făcut să ne culcăm la pământ instinctiv. Două dintre mașini, aruncate de explozie pe marginea șoselei, ardeau. Una era răsturnată. În preajma locului, urlete de tot felul și vânzoleală a celor răniți. Cei care probabil au scăpat neatinși, au deschis focul cu automatele... Trăgeau la Întâmplare. Nu aveau cum să ne vadă. Le trebuia curaj să iasă de pe șosea... Noi alergam, pentru a ne depărta de locul unde puteau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
îndelungată, până când flăcăul, părând să înțeleagă, încuviință și se întoarse la treburile sale. Veni multă lume în ziua aceea. Grupuri de copii, cupluri gălăgioase, chiar și câțiva străini care se înclinau întruna râzând și fotografiind fără încetare. Petrache privi absent vânzoleala. După ce plecă și ultimul vizitator, iar funcționarii încuiară încăperile cu armuri și tablouri, mai rămase o vreme, ca să se convingă că era cu desăvârșire singur. Sau, mai bine zis, se afla în acea singurătate ciudată care putea fi a lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
avea mereu ceva de privit, de înțeles ori de socotit. Iată, de pildă, la ora asta, dacă numărai, coborau mai mulți oameni către Piața Unirii decât urcau spre Piața Universității. După prânz se întâmpla invers. Dacă ai răbdare să privești, vânzoleala mulțimii nu e o curgere cu un singur sens, ca la apele curgătoare. Însă chiar și acolo se întâmplă uneori minuni. Oamenii mergeau de obicei cu privirile în pământ. Hainele lor păreau cenușii, chiar dacă ici-colo se mai ivea câte o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca tot omul, o perioadă de greutăți... incertitudini... dezorientări... Încotro tranzitezi tu, iubito...? Mona: (iritată) Iubitule, tranzitez spre o viață normală... dacă nu te superi... și-mi dai voie...! M-am săturat de sarcasmul ăsta al tău de profesie..., de vînzoleala asta continuă în care te zbați și în care mă împingi și pe mine! Octav: Îmi pare rău. Sincer. Mona: Ba nu-ți pare rău deloc. Dacă ție îți place să te chinui, e treaba ta, dar nu ne obliga
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
au pus fiecăruia sub coadă cîte o streche astfel ca turbarea să fie pornită. De aici s-a ajuns la arme și la răscoala condusă de Iuda Macabeul ucis de macedoneni în anul 160 î.e.n și frații săi, vînzoleală ce a durat 23 de ani(165-142 î.e.n.) cînd Iudeea devine independentă față de Siria. În lupta lor împotriva macedonenilor din Siria, ivriții au fost ajutați și de către romanii care se arătau interesați de regiune. Țara a fost condusă de clanul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
lăudau pe Elohim și erau plăcuți înaintea întregului norod. Și Iahwe adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mîntuiți.” Numai că de o vreme Marele Rabin din Ierusalim și saduceii au început să se teamă de vînzoleala pe care o făceau zeloți prin popor și au încercat să îi stîrpească din Iudeea. Frăția avea ca scop eliberarea Iudeei atît de stăpînii romani, de Neamurile care s-au aciuat printre ivriți cît și pedepsirea teocrației iudaice pentru colaborarea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și pe mine. Când ajungi acolo, mintea scapă de controlul rutinei, scapă până și de propriul tău control și trăiește de una singură, în bună înțelegere cu toate simțurile, ca nicăieri în altă parte. Tot zgomotul făcut de gânduri, toată vânzoleala lor, sunt date uitării. Eu, cel puțin, pe pământul acela, sunt, cum ziceam, acasă. Era clar că fugeam. Dar o fugă programată și nu de ceva străin, ci de mine însămi, încercând să mă regăsesc și să pot să o
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
mulți dintre ei și-au lăsat oasele zălog cutezanței și trufiei persane. Fiul acestuia Xerxes(486-465 î.e.n.) vrînd să spele rușinea părintelui, adună în juru-i urdiile întregului imperiu și în surle, trîmbițe și tobe, spaima lumii se mișcă cu mare vînzoleală spre cuibul neînfricaților geți care brăzdau nemărginirea ținutu- rilor ca balaurii curcubeului pe cer. Auzind zarva iscată de perși, olăcarii geți care pîndeau(pentru că ei încă nu erau învățați să monitorizeze borta curului) tulburarea liniștii tărîmurilor lui Sîntu au dat
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
sînteți atenți, veți observa că ei ne bagă. Aerul lor calm și detașat, de ființe desprinse de agitația noastră nătîngă, are ceva din răceala expertă a medicului. Ochiul lor odihnit în sordidele saloane albe pare să distingă ceea ce noi, în vînzoleala browniană a tortuarului, nu mai putem distinge. Și atunci vine și momentul interogației: care-s bolnavii? internații ăștia în halate vineții, evadați o oră pe poarta spitalelor? sau noi, ăștilalți, externații? nu cumva, și internații și externații ne aflăm, cu toții
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sub îndepărtatul felinar, e de argint. Se tăvălesc îmbrățișați. Cînd el deasupra, cînd ea. Fără oprire, violent, că mă și întreb dacă nu cumva se petrece altceva acolo. Din cînd în cînd ea țipă: lup! lup! Cîinele și el în vînzoleală. Îi și prinde de păr, de fes. Băiatul se ridică, urmărește. Cîinele continuă s-o vînzolească pe fată: lup! lup! Să intervin? Nu. Așa-și începe iarna asta aspra-i poveste. 18 noiembrie Ținuta obligatorie! Asta însemnînd cel puțin cravată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu aplombul lui eclatant. Memorie fenomenală, instruit, la zi, în științe exacte, chipeș foc și permanent afabil, ar fi putut pretinde mîna unei prințese, dacă s-ar fi născut în cealaltă Românie. Se născuse însă în republica asta sovietică, iar vînzolelile Revoluției îl puseseră într-o priză gata oricînd să facă flamă. Alesese opoziția democratică, iar apropierea de șarmantul Rațiu îi gonflă spiritul. Navete Iași-București, organizări de mitinguri în piețe, texte în presa radicală, depistări de clădiri arătoase pentru sediul partidului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca tot omul, o perioadă de greutăți... incertitudini... dezorientări... Încotro tranzitezi tu, iubito...? Mona: (iritată) Iubitule, tranzitez spre o viață normală... dacă nu te superi... și-mi dai voie...! M-am săturat de sarcasmul ăsta al tău de profesie..., de vînzoleala asta continuă în care te zbați și în care mă împingi și pe mine! Octav: Îmi pare rău. Sincer. Mona: Ba nu-ți pare rău deloc. Dacă ție îți place să te chinui, e treaba ta, dar nu ne obliga
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
oreion diminuează Spațiul din C/Încrederea în economia românească/Sistemul pilos/Simptomele se diminuează Demolările/Creșterile la Bursă/Revoluția continuă Drumul se continuă până la malul apei NASA/Știința/Succesul/UE/Cursa/Mașina pornește (de aici/cu dreptul) Valul scumpirilor/Calvarul/Vânzoleala se pornește; Adevărul/Minciuna/Omul sfârșește (aici/prin a-l găsi pe Dumnezeu) Viața/Noaptea/Lumea/O căsnicie/ O relație se sfârșește acum. Două dintre verbele care aparțin acestei clase par să se fi specializat deja semantic, impunând restricții selecționale
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
treacăt sânii. I-am urmărit un moment traiectoria de la un partener la altul... Simțeam că, în rezumat, iureșul acela îmi amintea insidios de ceva. „Viața!”, mi-a sugerat brusc o voce mută și buzele mele au repetat tăcut: „Viața...” Aceeași vânzoleală de trupuri mânate de dorință și care o ascund sub nenumărate fandoseli. Viața... „Și unde sunt eu în clipa asta?”, m-am întrebat, ghicind că răspunsul la această întrebare avea să dea naștere unui adevăr extraordinar, care urma să explice
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
misterioasă primeneală!... Câtă apă din văzduhuri nu era să-i toarne Zeus pe cap, spre a se curăți de rugina groasă, lăsată de negurile nopților pe fața ei bălaie și În părul ei mătăsos! Câtă hodorogeală de tunete, ce mai vânzoleală și trăncăneală de pretutindeni nu era să zguduie, din temelie, gospodăria cerească!.. Câte lumini nu trebuiau să-i aprindă fulgerele 727 Templul Beopju-sa (544), considerat unul dintre principalele temple ale budismului coreean; Templul Tongdosa, unul dintre cele mai prețuite temple
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
OCTAVIAN SOVIANY D. Țepeneag este primul „textualist” (în traducere: primul postmodernist) român apărut într-un moment (sfârșitul anilor ’60) când „optzeciștii” noștri abia se născuseră, iar „Școala de la Târgoviște” își făcea încă temele în atelier. Spun toate acestea pentru că, în vânzoleala care există azi în viața literară românească, numele lui D. Țepeneag este deseori uitat, iar meritele lui literare sunt minimalizate. Ca și altele, de altfel. Mă gândesc la „disidența” lui politică, manifestată nu în ultimele zile ale totalitarismului, ci la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]