3,550 matches
-
că sunt tot acolo, În ghetoul tău iubit, ocrotite de lege, ca niște copaci seculari.,, Al doilea vis al lui Antoniu ,,Dimineațile Înzăpezite de iarnă, aveau conținutul borcanului imens În care Încăpea toată făina din prăvălia lui Toader. De câte ori proprietarul vâra mâna În borcan și lua cu lopățica de lemn, curbată, făină, pentru a o cântări, părea că o avalanșă de zăpadă, se abate În interiorul borcanului. Așa mi se părea, atunci când Îmi lipeam chipul meu de copil de fereastra prăvăliei, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care, Închegat, seamănă cu un rug de mure. O fetiță de vreo zece-doisprezece ani, Îi pune cerșetorului, un bănuț În palmă, zâmbindu-i compătimitor și privindu-l cu multă curiozitate copilărească. Bunica o cheamă cu o voce tandră. Antoniu mulțumește, vârând bănuțul În buzunarul paltonului. Trec minute bune, până când simțurile exersate vor pipăi iarăși metalul aruncat de un trecător grăbit. -Lasă că vine Uniunea Europeană și vă mătură cerșetori nenorociți, se aude vocea stridentă, tremurând de nervi și scăldată În venin, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cerșind și pentru el. Se gândește la pensionarul palid, la scuipatul lui și la cupele buldozerelor ce amenință să radă ghetoul cu smuciturile lor cumplite. Trece de Bulevardul Eroilor, aproape pustiu astăzi și simte cum foamea cumplită Îi arde stomacul. Vâră mâna În sacoșa neagră de cârpă de care nu se desparte niciodată când cerșește și ciupește coaja lucioasă a unei felii de cozonac. Smulge o bucățică pe care o vâră cu lăcomie În gură. Pocitania aia smintită de Kawabata, golanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pustiu astăzi și simte cum foamea cumplită Îi arde stomacul. Vâră mâna În sacoșa neagră de cârpă de care nu se desparte niciodată când cerșește și ciupește coaja lucioasă a unei felii de cozonac. Smulge o bucățică pe care o vâră cu lăcomie În gură. Pocitania aia smintită de Kawabata, golanul ăla străveziu, precis că e mort de foame și ochii lui de moșneag lăcrimează. E prea bătrân să cerșească și n-a rezistat mult timp cu mâna Întinsă. Înserarea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sunt de fapt speranțele tale. -Iar mă iei cu cuvintele tale grele pe care nu le Înțeleg. Ani de zile ne-am Întâlnit numai seara, la culcare. Cerșeam fiecare cât era ziulica de lungă și nu aveai timp să-mi vâri În căpățână povești greu de ținut minte... Uite luna, Antoniu, e ca o turtă de mălai, din cele pe care le fac femeile la țară. Ce frumoasă e! Îmi vine să mușc din ea,,. Antoniu scoate din buzunarul paltonului o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
este o pasăre care s-a prăbușit În abisuri și, cu un ultim efort Încearcă supraviețuirea cu orice chip. După ce a Încetat spălatul vaselor În chiuvetă, Îmi prepar ceaiul, Într-un fierbător roșu din plastic. Îl torn În paharul străveziu, vârând o lamă de cuțit sub fundul lui, ca să nu crape de la lichidul clocotit, și Îl beau pe jumătate. În fiecare dimineață, când ies din Încăperea paralelipipedică, după ce am Învârtit cheia În broască și Însfârșit sunt pe picior de plecare, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îi mângâie ceafa. A obosit să stea cu mâna Întinsă, se foiește, ar vrea să plece. S-ar duce vizavi să privească prin vitrina librăriei zecile de cărți sau mai bine și-ar cumpăra un crenvurști cu muștar și ketchup, vârât Într-o chiflă... l-a răzbit foamea, dar poate mai bine s-ar duce la un film de acțiune, cu Împușcături și tot soiul de aventuri galante sau, dar dacă și-ar atârna de gât o pancardă pe care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
face trotuarul, decât să ne sâcâi cu Întrebările tale idioate,, A venit rândul unui student să-și exprime neîncrederea În Uniunea Europeană, și să spună pe un ton blazat, că abia așteaptă să plece din țară. Apoi, microfonul cu pricina, este vârât În gura unui țigan tânăr și știrb care se bucură că ,, nu-i mai trebuie pașaport, ca să ,,ciordească,, prin Europa. În final, când nervii reporteriței par a fi luat-o razna și Întrebările s-au epuizat, apare o femeie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cerșetoare, atestatul vieții ei nomade, nesigure, zace pe podea ca un leș. Un singur cuvânt se poate citi clar, În lumina firavă a unei raze de lună: ,,mulțumesc,,. Unsprezece -Ai mai putea face un ceai? M-au terfelit, m-au vârât În noroiul lor de culoarea morții și a nebuniei, dar eu În fiecare dimineață scot din album o fotografie Îngălbenită de vreme, În care un bărbat Între două vârste, cu un chip hotărât, viril, Îmbrăcat Într-un costum de haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ceașcă, Îmi revăd copilăria În cele mai mici detalii. Te aștept. Aș vrea să bem În seara asta Împreună ceaiul de tei,,. Nici un răspuns. Draga mea, ,,Tare aș vrea să-mi prepari un ceai. Lătratul câinelui mă Înebunește. I-aș vârî un căluș În gură. Mă apasă căldura verii, Îmi dă o neliniște cumplită. Am omorât câteva muște pe geamul de la fereastră și trupul lor strivit mi-a făcut greață. Îmi pun mari speranțe În bătrânețe. O consider o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îmi strigă o puștoaică obraznică, care duce de zgardă un câine negru și lățos. O cunosc, locuiește lângă Policlinică. Nu-i răspund: Îi arăt cerul și pantalonii mei de clown. Largi și Încăpători, ca la circ, acolo unde clownii Își vâră În ei instrumente muzicale, animale, baloane... ,,Ai dinții stricați. Du-te la dentist!,, Încep turul prin Piața Amzei, pustie la ora asta. Muște lipicioase zboară și bâzâie pe lângă urechile mele. Râd prostește privind o măturătoare grasă , care gâfâie când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pedepsind fizic orice eșec, minciună sau ascunzișuri. -Ia maică și tu un măr, sunt săracă, nu am bani nici pentru mine. Ia maică și mănâncă-l o să-ți facă bine,,. Antoniu mulțumește, și ia mărul din mâna bătrânei, și-l vâră Într-un buzunar al scurtei de iarnă, ponosite. O privește pe bătrână, cum coboară treaptă cu treaptă, nesigură de picioarele bolnave. Nu mai ninge. Mașinile claxonează incontinuu din cauza ambuteiajelor și oamenii sunt nervoși și preocupați să iasă cât mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui, apoi se ordonează ca la un joc de puzzle, dând o imagine pe care Antoniu o definește prin cuvinte patetice. A ajuns În stația de autobuz obosit și confuz, pipăindu-și din când În când buzunarul În care a vârât mărul, ziarul, revista literară și mărunțișul strâns astăzi. A mers cu greu, și a trebuit să se oprească de câteva ori ca să-și tragă sufletul. Până la venirea autobuzului Își cumpără de la dugheana de alimente din stație, o Încăpere prăpădită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
grotești, agresive, se scurge pe pereți, pare un monstru ce-și hăcuiește victima. Foamea i-a dispărut, nu mai are nici măcar puterea să aprindă surcele În ligheanul de tablă. Cu un ultim efort se descalță, Își scoate scurta și se vâră pe sub mormanul de cârpe reci cu dorința de-a adormi cât mai repede. Întinde mâna dreaptă spre taburetul pe care pâlpâie lumânarea și prinde cu un gest scurt flăcăruia Între degetul mare și arătător, stingând-o. Un țipăt sfâșietor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am ridicat de jos și l-am pus pe o fructieră de sticlă, În bucătărie. Noaptea am coborât În curte și, la lumina lunii am săpat În mica brazdă de pământ cu un cuțit, o gropiță În care l-am vârât, acoperind-o apoi la loc. L-am visat În aceeași noapte, cum se rotește deasupra capului meu cu aripile larg desfăcute, până când se face un punct alb. Dacă l-a omorât ea și mi l-a adus la ușă? I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În ce hal ai ajuns? -Am vr-uut să mor depar-te de ghe-touu. Ca un câinee vagabond lângă un mai-da-n pără-ssit.... Antoniu Îl ajută să se ridice În capul oaselor, așezându-i cu grijă picioarele pe pământ, lângă pat și vârându-i-le pe rând În ciubotele mizere cu care a venit Încălțat. Respirația lui Kawabata s-a mai potolit după ce a băut ceaiul, iar cuvintele Încep să curgă fără poticneli dureroase și pauze foarte lungi. -Când am părăsit ghetoul, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
privește pe țigănușul murdar, cu ochi șașii, care duce În spate, legat bine de trupul lui, cu o bucată de pânză, ca pe un balot, un prunc de câteva luni, la fel de murdar, pe femeia schiloadă, ce se târăște printre călători, vârându-le pe sub ochi o cutie de tablă În care zornăie câțiva bănuți, pe cei trei copilași care Îngenuchează mormăind o rugăciune În care cuvintele au luat-o razna, și pe adolescentul care și-a atârnat de gât un carton pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Puah, ce dracu faci, În Întunericul ăsta? Stinge lumânarea derbedeule că ai să dai foc la tot cartierul !,,. Polițistul, Își ține șapca În mână, de parcă i-ar fi teamă să nu i-o zboare vântul. Lanterna pe care i-o vâră În ochi, Îl orbește pe Antoniu care Închide În grabă caietul și se ridică În picioare , apropiindu-se de ușa deschisă a magherniței, timp În care polițistul Își mișcă mâna În care ține micul obiect metalic ce luminează, rotindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fi constatat medicul legist? Medicul legist e un bețivan și, ca orice bețivan, face treabă de mântuială. -----Simțurile mele Îmi spun că În această spurcăciune de ghetou, nimeni nu poate muri de moarte bună,, Și, În timp ce spune ,,moarte bună,, Îi vâră bietului Antoniu, În ochi, lanterna aprinsă. Ce-ai zice să-ți dărâm Împuțita asta de cotineață, și să te duc la prima secție de poliție? -Kawabata a murit de boală. A zăcut mai bine de o lună, știu toți vecinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe frunte lui Antoniu. -Taci! Să nu mai scoți nici un cuvânt. Nu-mi spui mie ce să fac. Nu cumva vrei să-ți arăt repartiția? Am o repartiție pentru iad și alta pentru maghernița asta. Pumnul pe care i-l vâră bietului Antoniu pe sub nas, e uriaș, monstruos, și greu de contrazis. Asta-i repartiția pentru ,,iatacul,, tău. N-ai decât să dormi pe jos, dacă nu Încăpem. Te crezi cumva marele șef al gunoaielor? Antoniu și-a dezlipit scârbit guma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ani, Încearcă Antoniu, cu un ultim argument disperat, să-l convingă. -Bagă-ți mințile În cap, altfel mă supăr și când mă supăr nu mai știu de mine. Scoate sticla din geanta de voiaj, Îi desface dopul de plută pe jumătate vârât pe gâtul sticlei și o duce la gură. Bea și tot bea sub privirea Îngrozită a lui Antoniu. Se oprește din când În când din băut, și privește În sticlă ca printr-o fereastră, cantitatea de lichid, rămasă. Însfârșit, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plâng și mă zvârcolesc de durere. Mama și tata mă privesc nedumeriți și, de data asta, tatei Îi iese din gură o șuviță de sânge pe care mama o apucă de un capăt ca pe o bucată de sfoară, o vâră prin urechea unui ac și Începe să coasă cu ea tivul baticului pe care-l ține În poală.. Focul se stinge, mama și tata dispar, casa se prelinge pe trupul meu, ca o Înghețată care s-a topit. Mă trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nimic suspect. A rămas autopsia. Ea va stabili cu precizie cauza morții. Acum, el poate să afirme, că nu sunt semne vizibile de violență. Cloșardul este scos din pivniță Într-o pătură jerpelită și, Înainte ca trupul lui să fie vârât În duba parcată lângă rigolă, o carte cu coperțile vișinii și două caiete cu sârmă, alunecă din pătură, pe trotuarul plin de zloată. Spectatorii ies din cinematograf, comentând gălăgios, filmul pe care tocmai l-au văzut, și călcând peste ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ți se întâmplă să vrei sau să nu vrei. Oriunde m-aș afla în lumea asta și oricând, totdeauna voi fi Antonia. M-am așezat pe canapea. Georgie plecă de la fereastră și veni spre mine. Părul strâns neglijent era acum vârât în gulerul ridicat al hainei, își ținea mâinile în buzunare și mă privea de sus cu ochii plini de o duioșie aproape ostilă. În cele din urmă întrebă: — Găsești prezența mea aici detestabilă? — Nu, am răspuns. Nici nu-ți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
prin ele. Ușa de la intrarea în clădire era deschisă, ca de obicei, iar afară, oamenii treceau încolo și încoace pe trotuarul ud. Am ales o mistrie grea cu vârful lat și un ciocan și am urcat scările în goană. Am vârât lama mistriei cât am putut de mult în crăpătura ușii, chiar lângă broască, și prin câteva lovituri de ciocan am înfipt-o mai adânc. Apoi am manevrat mistria ca pe o pârghie. Ceva a trosnit înăuntru. În clipa următoare mânerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]