7,043 matches
-
mulțumească cu puțin. Abia Îi mai trecuse teama de motanul vecinilor, că o alta pusese stăpânire pe Ionuț. Într-una din seri, tatăl său ostenit de cât trudise toată ziua, pentru un blid de mâncare și câțiva bănuți, de la două văduve, care-și pregăteau magaziile cu lemne pentru iarnă, spusese: Iacă. nevastă, măcar anul acesta sărbătorim și noi Nașterea Domnului cum se cuvine. Avem o gâscă, cam slăbuță dar vom avea o bucățică de carne pe masă. La auzul acestor cuvinte
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
lăsând cerul păscut de stele însângerate-n rană. Flaute se aud ca un cor de cer. Lasă-le măcar acum să mă caute, nici bucata de pâine aruncată n-a mai fost apucată. E nevoie de aer în lumea de văduve, de liniște în plasmă de măduve, de subiect împletit și rotund. Timpul probabil Azi ce s-a întâmplat cu vremea? S-a întors pe cealaltă parte, ziua e mai mică și noi ne măsurăm pasul de furnică. Mâine soarele își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pentru gloria lui Allah și a lui Al Walid Abdalmelek, după mine au botezat muntele Jabal Tariq, eu i-am dus pe dreptcredincioși la izbândă, eu am visat zi și noapte cum în iadul păgânilor arde sufletul lui Isabel Perez, văduva lui Theodomer, ucis de mâna mea, la Guadalete, eu i-am adus-o, de păr, lui Musa, eu i-am aruncat-o la picioare, eu i-am ales numele, Omalissan, și eu m-am bucurat ca nimeni altul de siluirea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
căsătorie sau nepotul sau vărul îndepărtat, ce contează? El și Abd al-Aziz împart două slăbiciuni - cea pentru muzică și cea pentru astronomie. Împart seri lungi. Nesfârșite. Împart, în cele din urmă, o soție. Și Isabel la segunda? Soția lui Theodomer. Văduva lui. O presupusă prințesă creștină ascunsă de lume în seraiul lui Musa. Fiica lui Roderic. Prostii. Cine să mai știe... Atât că după ce Theodomer moare... ...în luptă? ...înecat cu un os de pește, Isabel, care desenează cu un vârf de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în sfârșit, o soartă pe care o știuseră dintotdeauna a lor, s au iubit, după care au vorbit mult, mult, pe limba copilăriei lor, până când soarele a scăzut și iscoadele au plecat spre Damasc, să vestească nunta guvernatorului Andaluziei cu văduva seniorului de Murcia și să-l facă pe Tariq să și întindă mrejele spre sultan... ...nu uita de aurul lui Musa! Aurul s-a împuținat, iar Musa nu-și mai încape în piele de mândrie la vederea fiului celui blond
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cea a minții. Nunta copilei ascunse de lume cu Theodomer i-a domolit temerile și l-a făcut să-și drămuiască darurile către sultan. Și încă n-ar fi însemnat nimic faptul că Abd al-Aziz s-a iubit cu o văduvă creștină într-o dimineață fierbinte ca un tăciune încins, sub florile de portocal și deasupra unui mormânt care i-a chemat, poate, de-atunci, în pântecele lui... ...destul de poetic, pentru o muză... Zi mai departe! Cum spuneam, n-ar fi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
strigat atunci pe numele lui de botez, Leovigildo, așa cum el a strigat o pe numele ei închipuit, Isabel, numele mamei lui... ...care nu era, de fapt, mama lui. ...nu, ci doar iubita plăsmuită a unui războinic numai pe jumătate arab. Văduva altui Theodomer, din alt timp. Zi mai departe! ...nu chiar acum. Dar vreau să știu... ...tu știi tot. Tu ești autorul. Dar asta e povestea ta! Și vreau să știu ce se întâmplă mai departe. Vreau să știu cum se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Bethune, duce de Sully (1559-1641). Pair al Franței, Mareșal al Franței, a fost prietenul, principalul consilier și principalul ministru (primul ministru) al regelui Franței Henric al IV-lea. După asasinarea regelui în 1610, aflându-se într-un total dezacord cu văduva acestuia, Maria de Medici, Sully va părăsi viața publică și politică. Moderând tratativele de pace între cardinalul Richelieu și protestanți (hughenoți), în urma asediului cetăților La Rochelle și Montauban (1627-1628), S. va primi drept răsplată, în anul 1634, titlul de Mareșal
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
la vederea apropiatei morți căci vedea clar că avea să moară această sărmană fată a avut nenorocul să se îndrăgostească a posteriori de domnișorul său, de tatăl fructului care acum îl ducea în pântecul său. Se vede singură și neajutorată, văduvă și mamă, și în clipe de disperare meditează la soluții extreme și funeste. Deși o consolează acum nefericitul Avito și soția sa, își răscumpără durerea împreună. Carrascal a adormit și Marina s-a deșteptat în acel moment în care a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
demonstrează, și cade apoi plângând în brațele celei care, până astăzi a fost servitoarea sa, și spunem până astăzi pentru că numai ce s-a decis să ia o altă servitoare, iar Petrillei să-i dea calitatea de fată și de văduvă a bietului Apolodoro. Da, Marina, da, sunt mulțumit de decizia mea; așa procedează oamenii de onoare, adică rezonabili și mai ales, mortul nostru... Taci, Avito, nu continua. Bine, lipsindu-ne el, am nevoie de cineva căruia să-i aplic, în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
eu, deghizată în gitană, o să fiu amanta ta. TOREADORUL: Nu mă simt în stare. EMMA: Reputația toreadorilor e proastă, dar mintea lor și mai și! N-auzi că-i singura șansă? Altfel, ocna te mănîncă, iar pe mine vălul de văduvă. TOREADORUL: Dar situația mea? EMMA: Pînă și toreadorii sînt niște burghezi dornici de "situație"! Uf! Nu-i loc de-ntors pe lume. Degeaba am schimbat un subchirurg pe un toreador! TOREADORUL: Ce să fac? Mi-e frică. EMMA: Mie nu. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
el spunea tuturor că este moș Nicoară.Și moș Nicoară fiind un om iubitor, răbdător și blajin, Îi ajuta pe oameni ori de câte ori se ivea prilejul.Asculta păsul tuturor, ca un Înțelept ce era, făcând fapte bune una după alta.Ajuta văduvele dându-le câte un bănuț de argint, copiilor orfani le da câte un colăcel, punea apă În fântânile aproape secate, scotea animalele căzute În râpă, logodea fetele cu feciori vrednici și harnici, mângâia bătrânii neputincioși.Și câte și mai câte
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mama lui blândă, frământând pâine ori clădind pernele una peste alta? Acesta era șopronul În care tata bătea coasa și le punea pe toate În bună rânduială? Aceasta era grădina? Ilie se schimbase. Era acum un om bun. Ajuta pe văduve, miluia pe copii și făcea numai fapte bune. Era prezent peste tot: la moară, la pădure, la secerat, peste tot unde oamenii aveau nevoie de ajutor. Acum Își răscumpăra păcatele din tinerețe. Când a murit, s-a stins frumos de parca
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și bani. Când Îl căuta vreun străin, Întreba de moșul cu mierea. Cum să vă zic, dar trebuie să vă zic, moșul nostru era tare zgârcit. Zgârcitul zgârciților, nu așa! Nu scăpa vreun bănuț, Doamne frerește! Degeaba striga câte o văduvă la poarta lui, degeaba câte un cerșetor aștepta milă. Moșneagul bodogănea În barbă, devenind tot mai acru. Și mereu se văita că e sărac, că nu are bani, că i-au murit din albine, că mierea nu mai e miere
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
imitându-le, au Început și ei să scoată sunete, au Început să rostească cuvinte. De atunci Încoace toți oamenii vorbesc, oricât ar fi ei de tineri sau bătrâni, frumoși sau urâți, bogați sau săraci. VULPEA Într-un sat trăia o văduvă frumoasa, subțire la trup, sprintenă și cu părul roșcat. Era vestită prin sate pentru frumusețea ei și chiar dacă au pețit-o bărbații, unii chiar frumoși ori bogați, ea i-a refuzat pe rând, dar a profitat cât a putut de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și cu părul roșcat. Era vestită prin sate pentru frumusețea ei și chiar dacă au pețit-o bărbații, unii chiar frumoși ori bogați, ea i-a refuzat pe rând, dar a profitat cât a putut de ei. Pe cât era de frumoasă văduva, pe atât de lenesă, vicleană și hoață era. Nu avea copii, toată ziua stătea cu ochii În oglindă, nu avea niciodată de țesut ori glulit pânză. Dacă cerea ceva cu Împrumut de la vreo vecina, vreun lucru ori făină, nici nu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pe primar cp dacp Îi semnează nu știu ce hârtie, o să-l ia de bărbat. Și pe fiecare Îl Înduioșa cu minciuni și cu văicăreli că ce femeie vrednică e ea, dar n-a avut noroc, era dat să fie o biată văduvă fără ajutor. Și vărsa și căteva lacrimi. Nu știu cum s-a Întâmplat, că Întro seară toți trei s-au Întâlnit acasă la ea. Pădurarul aduse lemne, morarul aduse făina, iar primarul venise cu hârtia semnată. Și fiecare vroia s-o ceară
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
trei s-au Întâlnit acasă la ea. Pădurarul aduse lemne, morarul aduse făina, iar primarul venise cu hârtia semnată. Și fiecare vroia s-o ceară de nevastă. Când au văzut că au fost Înșelați, au luat-o la rost pe văduva, i-au ciufulit nițel părul roșcat. Ea, ca să scape din mâna lor, a luat-o la fugă și s-a ascuns În pădure. Nimeni n-a mai auzit de ea, căci nu s-a mai Întors În sat. Doar din
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ce e aceea cuvînt de onoare - îi luaseră comada fuhrerului lor. Defectele lor îi ajutaseră, în timp ce calitățile alor săi îi împiedicau să-i ia puterea omului care îi împingea spre înfrîngere. În timp ce Hermann, neamțul orașului, după care oftau cuviincios cîteva văduve, ca după un înger, se apropia cu motocicleta de începutul unui prizonierat care avea să-l ducă în Siberia, comitetul de criză își începea întrunirea de urgență la cîrciuma din gară. Pînă să ajungă la ordinea de zi, ce atitudine
Noaptea proclamației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7213_a_8538]
-
Pasajul Victoria. Bețiilor lui, simple fraternizări între săraci sau familiarități cu lumea "mare", ajunsă, li se opune, nelipsită, veșnica foame. Foamea azilului din Palatul Știrbey, unde pe bani mai mulți sau mai puțini se doarme singur sau la comun, cu văduve pudice, cînd folosesc oala de noapte, sau cu sărmani de toată mîna, dintre frumoșii beciurilor lui Arghezi. Între ei, o iubire tuberculoasă, o fată din Constanța, care-și zice întîi Olivia, pe urmă Maria-Maria. Scurta lor viață promisă într-o
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
vedea uneori și colegii. Nu. De astă-dată trebuie să fac aceste acțiuni prin mijlocitori. Norocul meu (și totdeauna am noroc - nu se știe de ce) este că acești "mijlocitori" sunt ființe de mare calitate sufletească și spirituală. Ele sunt: Doris Jurgea-Negrilești, văduva marelui autor de memorii Gh. Jurgea-Negrilești, al cărui volum Troica amintirilor - sub patru regi a făcut senzație anii trecuți. Mă întreb de ce cartea nu este republicată în a doua ediție, întrucât ea e cunoscută și admirată și de românii din
Viaţa improvizată by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9879_a_11204]
-
maximă efervescență. Născut în îndepărtata Insulă Réunion din Oceanul Indian, Ambroise Vollard (1867-1939) vine la Paris în 1888 pentru studii de avocatură pe care le abandonează fără părere de rău. Își găsește vocația cumpărând o serie de desene de Manet de la văduva artistului. Momente cheie ale carierei sale se derulează rapid... Iunie 1895 - inaugurează o mică galerie pe Rue Laffitte cu o retrospectivă Van Gogh... Noiembrie 1995 - expoziție cu 150 de tablouri de Paul Cézanne, artist practic necunoscut în Paris în acel
Ambroise Vollard, doar un negustor de tablouri? by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9882_a_11207]
-
Atmosferă de sală de așteptare din gară, în care mai multe familii care n-au nici o legătură între ele zăbovesc din aceleași motive funebre. Aparat de făcut cafea, ușile toaletelor care se trântesc necontenit, zarvă de zi cu grevă SNCF; văduva lui Raicu e de față, îmi este prezentată, o micuță femeie elegantă, îmi mulțumește că am venit etc. Îmi arată o fotografie: descopăr, pentru prima și ultima oară, fața acestui om căruia nu i-am fost nici măcar o cunoștință îndepărtată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
Naționale Române. Direcția județeană Brăila, traducerile în limba franceză fiind realizate de Ștefania Gârbă. Din aceste documente aflăm, de pildă, că reeditarea operei lui Panait Istrati în Franța, într-o ediție în 4 volume, între 1968-1970, s-a datorat, inițial, văduvei scriitorului, Margareta Istrati, cu sprijinul lui Joseph Kessel, membru al Academiei Franceze, și al lui Eugen Ionescu, cum relatează Roger Grenier, prestigios scriitor și publicist francez: "Lucram la Gallimard când, în iunie 1967, Claude Gallimard a primit o scrisoare de la
Panait Istrati în posteritate by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9939_a_11264]
-
Constantin Țoiu 1955 - august. O vreme violentă, încărcată de fulgere și electricitate. Ceva din blana acelei zile, scăpărările ei de ură, de împotrivire sălbatică i se deslușeau în priviri, în ochii umezi, tensionați. * Văduvele prețioase... Prețiozitatea lor, care, după moartea soților lor scriitori, se simt obligate să le preia scrierile, destinul bărbaților lor. (Vezi Ghighi M., Lena P., ca și soția lui Lev Tolstoi). Ele, care nu au avut toată viața nici cel mai
Luther și biserica pe roți - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9994_a_11319]