447 matches
-
de fotbal, dacă dezvoltarea economică a televiziunilor românești nu ar fi fost bine gândită de oameni deștepți, care au știut să scoată bani din media. Lor li se datorează măcar jumătate din dimensiunea acestei tranzacții fabuloase. Însă nici celelalte televiziuni, văduvite de transmisiile din Liga I, nu au de ce să se plângă. Dacă nu vor face audiențe în timpul meciurilor, vor atinge doritele puncte de rating după partide. Și în zilele cu fotbal, și în cele care urmează. Iar aici succesul se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
el nu pare să știe. Andreas pare, în schimb, să se acomodeze ușor la noul birou (care este posibil să semene cu cel vechi), semn că poate și „dincolo“ tot contabil la vreo cooperativă multinațională fusese. Scenariul e extrem de vag, văduvindu-ne de informații esențiale. Poate pentru că nu sunt esențiale. De genul: cine e Andreas, ce caută acolo, de unde vine, de ce a acceptat să vină, ce a lăsat în urmă. Probabil că, la alt nivel, aceste întrebări nu sunt relevante. Nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
de dânsul - cum susțineau, mai târziu, părinții mei -, dar cred că cea mai mare parte a vinei o poartă propensiunea ei spre risipă, nesăbuința, haosul minții, acea dezorganizare sistematică având la bază detracarea generală a familiei Vikol. În grajdurile acum văduvite de cai, din stânga curții „noastre“, s-a spânzurat fratele Karolei, pe care l-am zărit și eu o dată acolo, în fața grajdurilor, în costum de vânătoare parcă. El ocupase funcții înalte în administrația austro-maghiară, pierdute din cauză că, asemenea celor mai mulți slujitori ai vechiului
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de invidiat, ori ca Alasdair Gray), ori de o ironie mușcătoare (Malcolm Bradbury), ba chiar sarcastic (Doris Lessing), orice Desperado subscrie la ironie. Acești autori sunt porniți să producă numai și numai ironie pe pagină, dar, în adâncul sufletului lor văduvit de orice tradiție, rătăcitor și apăsat de lăcomia de noutate, ei se tem crunt de propria lor ironie; ba chiar mai rău, sunt îngroziți că i-au deschis cititorului o cale care-i poate scoate pe ei, autorii, din joc
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
problematizării. De aceea, considerăm că prin includerea acestor aspecte aparent teologice, studiul istoriei intelectuale românești nu se poate decât îmbogăți, înțelegând mai bine, într-o perspectivă comparatistă, rolul elitei în procesul devenirii unei națiuni. Introducere După decembrie 1989, cultura română văduvită de izolaționismul regimului comunist și supusă unei sistematice ideologizări, s-a aflat, în primii săi ani de recâștigare a libertății, sub semnul unui nou patos recuperator. Era vorba de restituirea unor momente semnificative din istoria sa, pe fondul unui exercițiu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a confuziei care domnea în rândul Sfântului Sinod a cărui scrisoare pastorală este neutralizată de hotărârea de la 8 februarie 21. Prin publicarea scrisorii pastorale, "un monument de ignoranță dogmatică și canonică", Sinodul Bisericii Ortodoxe Române și-a știrbit din prestigiu, văduvindu-se de orice fel de autoritate, morală și dogmatică. Nae Ionescu consideră vinovați pentru această situație pe Patriarh pentru faptul că nu își asumă responsibilitatea "persistenței în eroare" și nu intervine pentru a-i pune capăt, precum și pe P. S. Neculai
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în cel mai bun înțeles, modernă Bisericii noastre ceva mai suferinde: armătura filosofică. Nu este oare o ironie că Biserica Răsăriteană, care a dat cel mai mare și mai strălucit cugetător de esență și origine religioasă, pe Origen, stă astăzi văduvită de gânditori și oarecum în marginile filosofiei? Și este asta din vina doctrinei ei, care nu ar fi propice unei speculații în ordinea rațională, sau numai datorită sălbăticirii noastre și înstrăinării de adevăratele izvoare ale cugetării, prin trecerea în cercul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
totală, la Bacovia, prizonier al altei epoci, admiră un simț rar al desenului, iar în Arghezi vede un orator de "reușite". Catalogare ce-i dă prilejul de a-și manifesta refuzul față de poezia lirică, una depresivă, de spovedanie și atmosferă, văduvită de un principiu liberator. Puritatea abstractă a poeziei o află în autonomia ei, una care nu ține de voința poetului în a o sustrage accidentului, ea fiindu-i asigurată de specialitatea universului ei, izvorîtă din acea curăție de grup cristalografic
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
oglinda în care se reflectă lumea. Pentru Virgil Nemoianu situația din literatură e ca un fel de alegorie a ceea ce se întîmplă în lume, în general. E greu de crezut și foarte puțin probabil că natura umană s-ar lăsa văduvită de narațiune, de epic. Dispariția acestor nevoi pare posibilă numai odată cu dispariția umanității din noi. Moartea literaturii continuă să se amîne indefinit. Între circumstanțele postmodernității istorice, două sînt cele care le propune ca relevante pentru discursurile care modelează istoria literară
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și cuvintele se întîlnesc pentru a satura de sensul descompunerii întregul cosmos. De unde această viziune catastrofică, mai rea decît orice dizgrație? De ce se așează el ca o cruce funerară peste toate speranțele și peste cosmosul transformat într-un mormînt viu?" Văduvit de credința salvatoare el este și rămîne un păgîn (Plumb de iarnă): ""O, vis... o, libertate..." conștiința antică, precreștină, ignora conflictul între Destin și libertate, dar la Bacovia există această antiteză dureroasă: eterna, triumfătoarea libertate pe care el nu o
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
un castel prevăzut cu o puzderie de porți deschise primitor, problema n-ar putea-o constitui decât cel mult ieșirea, nu intrarea; ideea de asediere a unui spațiu ce nu rezistă își pierde sensul. Și ce rămâne dintr-o incintă văduvită de închidere? Livrate fără rezerve traficului, oferite de bunăvoie periferiei, privilegiile centrului se banalizau ca prin farmec, dezamorsând mașinăria de rivalitate socială aruncată ca o umbra în jur și făcând ca elanurile ei să sufere o flexiune înapoi, către sine
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
exprimau ceva interesant pentru copil, în directă concordanță cu interesele și trebuințele sale. Fără discuție, nici teoriile pedagogico-psihologice ale belgianului nu au scăpat de critici severe. Primordial, i se reproșa faptul că organizarea instruirii pe baza centrelor de interes îi văduvește pe numeroși elevi de șansa de a dobândi mai multe cunoștințe, iar pe de altă parte, ceea ce ar fi și mai grav, faptul că elevii sunt ancorați precumpănitor în lumea concretului, lipsindu-i de posibilitatea de a accede spre generalizări
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
inerente luptei de idei, recunosc la unison că marxismul rămâne una din valorile semnificative ale creației istorice moderne, iar sociologii conștientizează tot mai mult că, hulit, criticat, denigrat, Marx nu poate fi alungat din oricare istorie a sociologiei fără a văduvi înțelegerea parcursului său în timp. Toate acestea ne spun că în opera lui Marx nu putem detașa o sociologie, pretinsa sociologie marxistă (vezi apărătorii acestui punct de vedere, Georges Gurvitch, Ștefan Costea, Theodor Geiger etc.), ci contribuții importante care au
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
atâtea lucruri ce nu se mai pot întoarce, atâtea greșeli ce nu mai pot fi îndreptate, atâtea răni ce nu mai pot fi vindecate încât, până la urmă, intoxicată de propriul ei trecut, închide prăvălia de amintiri. Pe de altă parte, văduvită de viitor, se plictisește, astfel timpul, destul de scurt, care îi rămâne de trăit, i se pare lung. Prin urmare, citește. Când vin prieteni în vizită, soțul ei povestește frânturi din accidentul care o cufundase în stare comatoasă. Un medicament sau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dat americanul Morgenthau, ci demilitarizată, împărțită în patru zone de ocupare (dintre care una, la cererea expresă a lui Churchill, încredințată Franței) obligată la despăgubiri enorme (20 miliarde de dolari pentru URSS), administrată de un "consiliu de control aliat" și văduvită de o parte a teritoriilor sale din Est: Prusia Orientală anexată URSS-ului, iar o parte a Pomeraniei și a Prusiei returnate Poloniei. Aceasta din urmă își va vedea frontierele mutîndu-se către Vest. Cele din Est erau în mare parte
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
a avut o evoluție sinuoasă În ceea ce priveștea evoluția administrativă și jurisdicția bisericească. S-a aflat sub jurisdicția și ascultarea Episcopiei Romanului până la Începutul secolului al XIX-lea, când după răpirea Basarabiei de către ruși la 1812, trece la Eparhia Hușilor, văduvită de teritoriile din stânga Prutului prin tratatul de la București, iar după desființarea acesteia la 1949, de către ateii comuniști, a trecut la Episcopia Romanului și Hușilor, și din 1968 la Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Biserica cu hramul „Sfânta Treime” („Sfânta Troiță”), ctitoria
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
degradare fizică și morală avansată, care se accentua vertiginos. Blana lui altădată îngrijită, curată și strălucitoare îl abandonase de multă vreme. Haina lui exterioară era formată din smocuri răvășite de păr, în care se vedea ca un arhipelag pielea lui văduvită de materia piloasă, pe suprafața căreia puricii dansau țonțoroiul. Coada lui, altădată mândră și bățoasă, devenise un fel de cârjă, un punct de sprijin suplinind, parcă, absența celui de-al patrulea picior. Ieșea tot mai rar și mai anevoios de sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
eretelui ucigaș. În secunda următoare, nu mai eram copil, ci o ființă pe deplin maturizată, din care etapa copilăriei se prăvălise ca o formidabilă avalanșă, având consecințe catastrofale pentru tot ce se află în drumul ei. Eram asemenea unui eunuc văduvit printr-o operație barbară, primitivă și sângeroasă, de însemnele specifice copilăriei: gingășie, puritate, candoare, drăgălășenie, seninătate... Copilăria fugise îngrozită! Consecințele deportării le trăiesc și astăzi, cu aceeași intensitate și amărăciune, întrucât mi-au schimbat cursul vieții, suprimându-mi în mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pentru subjugarea întregii populații, ambele urmărind să provoace mutații psihologice profunde. Teroarea exercitată la Pitești a modificat în mod funciar sistemul de valori și motivații: 'Sub teroare sunt anulate toate beneficiile obținute de om prin instrucție și educație și, astfel, văduvit de zestrea sa culturală, el revine la stadiile elementare de evoluție și dezvoltare a structurii psihologice, la stadiul senzorialului și percepțiilor'. Primordiale au devenit trebuințele biologice, vitale, iar fluctuațiile comportamentale și labilitatea psihică erau date de absența mecanismului de reglare
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
era mai bun. - Cum? 400 de rupii? Scump! Mult prea scump! Nicio problemă pentru comerciant: el umbla la raft și-mi expunea un sari de 250 de rupii. Eram satisfăcut de noul preț, îmi frecam mâinile mulțumit dar m-am văduvit, probabil, de calitate. Vedeți, am spus probabil, căci nu mai sunt sigur de nimic. Un sari cu adevărat bun, costă - aveam să aflu ulterior - undeva la 3000-4000 de rupii. Aceasta înseamnă 70-100$. Ce mai înseamnă 100$ când tu tinzi spre
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
anarhist, lipsit de respectul legii și al stabilității temeliilor sale constituționale; suntem un popor needucat în disciplina muncii și cu ierarhia valorilor morale; suntem o națiune anemiată în energii și paralizată în avânturile noastre sufletești; suntem o colectivitate haotizată și văduvită de conștiința unei desăvârșiri morale, suntem un organism bolnav și pe cale de descompunere”... ...” După 13 ani de la „unire”, întemeiată exclusiv pe expresia voinței și drepturilor noastre autodeterminatoare, suntem siliți să constatăm că pentru noi, cei din Bucovina, atmosfera a ajuns
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
căutarea perfecțiunii, recomandabil, cunoscîndu-ne și recunoscîndu-ne limitele, să tindem cu toată puterea spre o imperfecțiune cît mai puțin rea., singura accesibilă aici. Virtutea ce se cere creștinului este discernămîntul, darul esențial al deosebirii adevărului de eroare. Extazul creștin nu ne văduvește de raționamente, ființa omenească rămîne în continuare modestă și mai ales discretă. "Isihastul, neapărat, e fericit, clocotește de fericire, dar nu se prea vede" (N.S.). Pe urmele lui Ignațiu de Loyola întreabă, într-o lume a plăcerilor, cum era Parisul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
evoluează și propriile reprezentări asupra lumii în care trăiești și a locului - mobil - ce îți revine în ea. După ce rataserăm două sau trei ocazii de a participa la niște evenimente internaționale numai din cauză că am crezut, eronat, că suntem din start văduviți de orice șansă, de vreme ce trebuia să concurăm cu alți est-europeni mult mai bine plasați pe scala preferințelor occidentale (polonezi, unguri, cehi, sloveni, chiar și românii din Țară), de data aceasta - se întâmpla în toamna anului 1999 - nu am făcut decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
următoarea nenorocire vrednică de plâns. Câtă vreme regele acesta pustia regatul Poloniei, față de care se purta cu atâta dușmănie, încât nu-i mai rămânea timp să cugete la binele și la folosul țării sale, Ungaria însăși, parcă ar fi fost văduvită de principele său, își trăia zilele tihnite și pace în tăcere. Dintr-odată însă turcii, acești prea înfricoșați dușmani ai creștinătății, explorând o parte a țării și trecând pe neobservate Dunărea și Mureșul în a doua zi după sărbătoarea Sf.
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
contaminată de scenariul vânătorii cerbului, căci flăcăul nu este înghițit de șarpe, ci răspunde la provocarea indirectă: „Este-un șarpe strămutat,/ Strămutat și-ntărâtat./ Oi leroi, da leroi Doamne!/ Multe drumuri a contenat,/ Multe-orașe-a pustiit,/ Multe sate-a sărăcit,/ Cocoane a văduvit,/ Coconași a orfănit./ Veste-n țară că mi-ș da/ Cine-n țară s-o afla,/ S-o afla, s-o adevăra,/ Că pe șarpe să-l o-moare?/ Nimeni în țară nu s-afla,/ Nu s-afla, nu se-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]