788 matches
-
dar știe unde stau. Ar trebui să găsim alt loc. Alt client ocazional era Lonny Peștele, care crescuse În bordelul ținut de maică-sa. Lonny Încerca să-și lase un interval Între doze, astfel Încît să nu devină dependent. Se văita mereu cum nu-i mai iese nimic din afacere, că trebuie să decarteze la greu pentru camerele de hotel, iar garda care-i stă pe cap și-l obligă să se tot mute. - Înțelegi? zicea el. Nu mă scot cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
farmecul ruinei - nu era ieder) - goliciunea f)r) frunze a p)r)ginirii - cenuș) albicioas) - cuptoare pentru ars vărul... Satul leproșilor - case cu fața la zid - Sion. Parcul lor, o gr)mad) de gunoi. Stau la porți cerând de poman) - apoi se vait) - Îi eviți, si odat) cu ei și groază... R)ț)cînd printre morminte - pan) am Inceput s) m) consider eu Insumi dintre cei posedați de diavol”. Vizita lui Anwar Sadat În America. Trebuie s) discuți despre această cu israelienii Înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
un dor la inimă - îi e dor), dezvoltarea a două structuri pasive (Au fost aduse cărțile, S-au adus cărțile) cu frecvență ridicată în limbă, diversificarea structurilor cu verbe însoțite de reflexiv (Ion se spală, Ion se gândește, Ion se vaită, Ion și Gheorghe se salută, Ion și-a pierdut stiloul), specializarea prepoziției pe, la origine cu sens locativ, ca marcă a complementului direct uman specific (L-am văzut pe Ion), dublarea complementului direct animat specific (Am văzut fotografia, Am văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
-se, strivindu-se, urlând. Se îngrămădeau mai ales pe șosea, dar mulți se împrăștiau și prin grădini, prin curțile caselor de margine, fiecare grăbit să dispară în fața gloanțelor. Pe câmp rămâneau doar câteva zeci de trupuri, unele zvârcolindu-se și văitându-se, altele înțepenite cum le-a găsit moartea. Lângă șanțul șoselei, Anghelina zăcea cu fața-n sus, nemișcată, lovită de un glonte în frunte; copilașul, în brațele ei moarte, plângea și vrăjea din mânuțele goale, parcă ar fi căutat să
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
drept imixtiuni inadmisibile în treburile interne ale unui stat independent, umanist și suveran. Așa că și autoritățile din Republica Umanistă Vandana au dat în judecată "guvernele ostile"34. "Un vot! De un singur nenorocit de vot a depins toată porcăria!" se văitau vǘndǘnii, cei ce erau aproape singurii afectați de confiscările din nord. Lucrurile s-au terminat într-un mod cu totul neașteptat: pe de o parte, și lui însuși Michael Kohn i-a fost înstrăinată Uzina de Helicoptere. Ceea ce, totuși, a
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
30 de centimetri lungime, iar în mână, o lumânare aprinsă. Una dintre cele două se prăbușește pe pietriș, cu brațele în cruce, ochii închiși și cu lumânarea aprinsă ținută între degetele încrucișate ale mâinilor de pe piept. Cealaltă începe să se vaite, trage de marginile basmalei, strigă ascuțit după ajutor spunând că o chinuie „cel rău”. Preoții din jur le ignoră, la fel ca și majoritatea celor prezenți, oamenii au tendința de a se îndepărta rapid de locul unde cele două femei
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
am convins că situația e aceeași peste tot. Ce se spune pe ici-colo, că nu se găsește la noi, dar să vezi la Alba-Iulia, la Cluj, că acolo nu e lipsă... , asta e propagandă mincinoasă! Peste tot, femeile plâng, se vaită, țipă, rabdă, dar nimeni nu le aude! în ziua când, cu ocazia aniversării celor 60 de ani de la crearea PCR (decât să trăim așa, mai bine nu se crea!), când se agățau la gât decorații pentru merite deosebite față de cauza
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vânt puternic, a năvălit asupra-i!" (203-204). El doarme șase zile și șapte nopți fără întrerupere, și când Utnapiștim îl trezește, Ghilgameș îl mustră că 1-a trezit după ce abia a ațipit. Cedează însă în fața evidenței și începe să se vaite: "Ce să fac, Utnapiștim, încotro să mă duc? Un demon a pus stăpânire pe trupul meu; în camera în care dorm locuiește moartea, și oriunde aș pleca moartea e lângă mine!" (230-234). Ghilgameș se pregătește acum să plece înapoi, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Boala le dă o identitate spitalagiilor ăstora. Un ritm pișăcios, niște repere. Știu că la 8 e vizita, la 9 masa, la 10 audiograma și tot așa. În felul ăsta, au o preocupare. Și mai presus de toate, se pot văita. Asta e esențial, să poți să te văicărești, să ai permanent pe cineva care să-ți caute între coarne. Să știi de ce să te temi. Scriam, vorba cuiva, pentru a mă desolidariza. Îmi propusesem să scriu. Unii îmi recomandaseră chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
toți ăștia care poate ajung să creadă că oi fi vreun abstinent. Citeam și dormeam enorm în spital. Abia lipsa cafelei mă aducea într-o stare vecină halucinațiilor. O stare de vigilență aparte. Ăștia beau cafea în prostie și se văitau că îi scoală câinii care latră încă de dimineață, când încep să se vânture tot felul de mijloace de transport care de care mai enervante. Aiurea, de unde să audă ei câinii? Se dădeau mari, bravau. Eu rămâneam acolo ca sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Nu ni-l putem închipui vorbind la mobil. Probabil, obișnuit cu aerul tare de la munte, iarna lăsa ferestrele deschise larg. Făcea drumuri lungi după o croznie de lemne. Și, cu toate astea, nu simțea nevoia să fie compătimit. Nu se văita. Noi, dacă am alergat zece metri după tramvai, gâfâim și înjurăm guvernul. Nu că n-ar merita înjurat, dar nu în contextul ăsta. E posibil ca Gheorghe Tatomir să fi fost puțin șmecher. Te primea la stână, te îndopa cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
abține. Până la urmă, o fixează pe una. O să se ia de ea, bebeluș, ești în plus! O să-i zică. - Hai, dă o bere! Că merită și băiatu’! Hai că vreau să mă îmbăt și să fac nenorociri! Normal, tipa se vaită că n-are bani, ocazie cu care Pif începe iarăși lamentațiile despre viața asta nenorocită, toți te bate, toți te-njură. Atacă. Nu știe decât să atace. Pentru a nu fi atacat. Pentru că, de fapt, el e un pur. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că n-are bani, ocazie cu care Pif începe iarăși lamentațiile despre viața asta nenorocită, toți te bate, toți te-njură. Atacă. Nu știe decât să atace. Pentru a nu fi atacat. Pentru că, de fapt, el e un pur. Se vaită. Suferința pentru el are o componentă erotică, aș zice. Așa trec zilele. La muncă. În folclor așa se spune cumva conspirativ între bețivi, că „noi mergem la muncă“. Asta presupune că beția este activitate în sine. Chiar dacă din start băutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Am început să mă iau de oameni pe stradă. Abjecția ca aspirație spre frumusețe. Când mă plictisesc să beau cu ăștia, cu Pif și Bălănescu, scriu. În absolut e cam același lucru. Cam același impuls turbulent declanșator. Bem și ne văităm. Fericiți că putem fi triști. În bodega asta infectă a unui actor de comedie. Gras și un om de proastă calitate. Câteodată vine pe aici și mănâncă până borăște. Când îl văd cum halește, îmi spun că n-o să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Știi, aici zăpada are un metru! "Desțelenirea" ei în favoarea cărărilor m-a amuzat. Cred că am o plăcere puțin patologică: aceea a marilor "conflagrații" naturale. Puhoaiele necruțătoare, ploile pantagruelice, ninsorile biblice pe mine mă fascinează, în timp ce oamenii din jur se vaită plini de temeri. Zăpada! Katherine Mansfield o detesta. Poate din cauza tuberculozei. Un om cu sensibilitatea ei nu putea detesta, cred, zăpada pur și simplu. Stau în casă și citesc ca un călugăr care vrea Mîntuirea prin cuvinte. Revelionul a trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Ce s-a întâmplat?) Ficiorii ale teta vădanii îi bătură la miliție. Cțe? Cțe? (De ce?) Ficiorili furară un salcâm dit plantație. O, po, po, po!(Vai, vai, vai! ) Tora ți va s-adară? (Acum ce se va-ntâmpla?) Dumnizale, Dumnizale! Se văitau privind starea jalnică a grupului de infractori minori care se întorceau la căminul lor. Pe întinsa și frumoasa câmpie a Bărăganului, acoperită acum de un strat gros de zăpadă, patru copii obosiți, înfrigurați și flămânzi, bătuți și terorizați la postul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ei (erau numai ei doi, nu am întrebat-o de absența mamei, părea un mister; au tinerii o bună-cuviință pe care, cu vremea, și-o pierd). În cealaltă parte a cantonului, într-o cămăruță, era bunica mea, pe un pat, văitându-se și crucindu-se toată noaptea; pe altul, un pătuț, eram eu, care, deși aveam doar șaisprezece ani, abia încăpeam. Gara și satul se numeau frumos "Gura Raiului". Și era frumos acolo, într-adevăr, la doar câțiva metri de apa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ar fi fost ceva mai greu să devină președinte. Totuși, în momente de amărăciune, omenește ușor de înțeles, Domnia sa a comis eroarea de a da voturi de blam presei. Mai mult chiar, la un moment dat a început să se vaite că alții au mai toată presa de partea lor. Și asta într-o vreme în care în afara României libere - totdeauna o redută a dlui Constantinescu - președintele avea suporteri redutabili și nu doar în presa din țară. Trei departamente românești ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
mult. Seara aș fi vrut să mai citesc în camera mea înainte să adorm. Nu puteam: chiar și pentru cinci minute îmi re proșa că am consumat curent. De câte ori ne așezam la masă, înce pea să ofteze și să se vaite că e balonată, că n are poftă de mâncare, că ar fi bine să mâncăm și noi mai slăbuț, ca să nu pățim ca ea... Tertipuri ca să-ți treacă cheful și ție. Înce peam să mă gândesc că ar trebui să
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
înțeleg cum pot rezista fără să ies din casă și mă sfătuiau să plec. Zgârcenia ei era proverbială în zonă! Mi-aduceam aminte că, la un moment dat, în țară, lucram într-un colectiv mai rece, mai închis... M-am văitat că aș fi vrut să fim mai apropiați etc. Colega cu care vorbeam a ridicat capul din hârtii și mi-a spus: — Tu ai venit aici să-ți faci prieteni sau să câștigi bani? Mă gândeam la vorbele alea și-
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
minunat copil, dar nu trebuia să transmit nimic celor din jur, trebuia să spăl farfurii și să curăț șemineul ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. La un moment dat, mai târ ziu, Concetta a început să bufnească, să se vaite și, întoarsă cu spatele ca și cum i-ar fi fost și ei rușine, mi-a spus: — La cât te plătesc, vreau și eu puțină afecțiune! Eu eram înmărmurită. A înțeles din tăcerea mea că ceea ce voia ea nu se cumpără la
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
adevărat) și că trebuie să merg urgent în țară (ceea ce nu era adevărat). Am spus că voi lipsi patru zile, că voi pleca cu avionul pentru că am deja biletul cumpărat. Imediat a pus mâna pe telefon, a început să se vaite tuturor și să se lamenteze. Am rugat-o să-mi ia bilet la autocarul pentru Roma. Urma să fiu liberă peste câteva zile. Nu știam ce va fi, nu știam ce se va întâmpla cu mine în continuare în Italia
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Ai mâncat azi? — Dar diriginta ta cum este? Fel de fel de întrebări, fel de fel de răspunsuri care te ajută să fii o parte din universul lor. La un moment dat, sfătuindu-ne despre viitor, fata mea s-a văitat, a spus că ar fi fost bine să aibă și ea părinți, nu doar bani. Avea dreptate. Scrisoarea 112 Un italian în vârstă, plin de respect și admirație, m-a rugat să rămân, să nu mă mai întorc în țară
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Nu-i vorba de copiii mei, sau nu doar de ei, ci în general. În scurta mea vizită în România, i-am „fotografiat” pe vecinii mei. Sticla de Coca-Cola nu lipsea, nici țigara din mână... De unde? Apoi la telefon se vaită toți că nu au, că e scumpă viața, că alții cum pot și tu nu... și tot așa. Dar nu spun că ei se trezesc la 10 și tu la 7, nu spun că duminica fac grătar și tu nici
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
cu un bătrân, chiar dacă pari calmă, echilibrată, chiar dacă știi tot ce poate să-l supere sau ce vorbă îi face plăcere. La un moment dat... crac! Lucra pentru o bătrână pisăloagă. O cunoșteam pe bătrână. Ne salutam câteodată și se văita mereu. Auzisem că din lipsă de ocupație începea de pe la ora 10 să încălzească apa pentru pastele ce urmau să se gătească la ora 13. Închidea aragazul, iar aprindea... E genul de bătrână drăguță, dar care ține biscuiții sub cheie și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]