5,635 matches
-
sau pin. - Adică vrei să spui că comportamentul meu va fi luat drept trăsătură de caracter a urșilor de pretutindeni! Ai dreptate! Oamenii ne vor urî pe toți, din cauza mea! Și-așa avem un lobby slab, dar dacă îl omor... vărul grizzly, fratele panda și nepotul koala vor fi puși și ei la zid... Aoleu! Gata, mă duc să le spun și celorlalți ce mi-ai zis! Dar nu vă mai pișați în pădure, vă rog! - Sigur, ursule, nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
aranja ceva? Mathieu privi împrejur asigurându-se că nu ne vede nimeni, după care luă banii și și-i îndesă în buzunar. - OK, zise, cred că se poate face ceva. Din câte știu din fișa ta, ai un unchi sau văr de gradul doi în America. Trebuie să faci o cerere de reîntregirea familiei și vorbesc eu cu cine trebuie ca să ți-o aprobe. I-am mulțumit răsuflând ușurat. - Cu plăcere, zise. Aprobarea pentru America va veni în patru-cinci zile. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mare. Domnul J.L.B. Matekoni înaintă și-i puse mâna pe umăr s-o liniștească. — Nu-ți face griji, Florence, o alină el. E o femeie de treabă. În plus, o să mă asigur că vei primi o altă slujbă. Am un văr care are un hotel lângă stația de autobuz. Are nevoie de cameriste și, dacă-l rog, o să-ți dea ceva de lucru. Asta n-o îmbună deloc pe menajeră. — Nu vreau să lucrez într-un hotel unde toți sunt tratați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fără martori. Nu-și imaginase c-o să primească vestea cu seninătate, dar în nici un caz nu-și închipuise c-o să fie în stare să emită niște profeții atât de jenante și tulburătoare. Cu cât stă mai repede de vorbă cu vărul și-i aranjează plecarea, cu atât mai bine. Se întoarseră în camera de zi și închiseră ușa după ei. — Menajera ta este o femeie dificilă, spuse Mma Ramotswe. — Nu-i ușor să te-nțelegi cu ea, fu de acord domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
rotile intră în casă și dădu ochii cu fetița pe care frățiorul ei împingea de la spate. Nu mai știa ce să creadă. De ce-i aducea stăpânul pe copiii ăștia în casă? Or fi niște rude de-ale lui. Copiii unui văr de departe. O vorbă botswaneză din bătrâni spunea că trebuie să ai grijă de rudele tale indiferent de cât ar fi de îndepărtate. Sunt aici, Rra, strigă ea. Prânzul e gata! Domnul J.L.B. Matekoni ridică privirea. — Aaa, exclamă el. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cât de îndepărtate, dar disponibile, și aproape toate cunoștințele ocazionale ale mortului, presupun o pregătire minuțioasă. Paul ridică receptorul și formă un număr pe care-l avea notat pe o bucată de hârtie. — Aș dori să vorbesc cu un inspector, văr rog, ceru el. Nu cu un sergent, ci cu un inspector. Cine sunteți, Rra? — N-are nici o importanță. Faceți-mi legătura cu un inspector sau dați de belea. Nu primi nici un răspuns, dar după câteva minute, la celălalt capăt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
tot din frigider. Și i-a dat niște bani la nenea doctorul, să scrie pe hârtie c-a căzut și s-a lovit la cap și s-a strâns sângele acolo și n-a mai avut aer. - Da, da’ lu’ vărul meu i-a murit și sora, într-o miercuri, vară-mea care-a fost la pat doi ani, o duceau în căruț sport sau stătea numai în pat și nu ne-am mai dus la școală trei zile, aveam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
interesează un soi de contabil cu ochelari mari, cu multe dioptrii, în costum negru de mire. Are un carnețel într-o mână și-o batistă cu lumânare în cealaltă. - Din partea lui, Dumnezeu să-l ierte, a lui Costache, nepot de văr... iau lumânarea. - Aha, e bine! Ești avocatul? - Nu, profesorul. De ce? - Ai pus ceva bani pentru lumină și capelă? - Nu, dau acum... întind trei sute. - Ajunge. La cei din partea lui Costache le dau la poduri cămăși și la cei din partea Tincăi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a soțului ei, cu toate că Rodrigo de San Antonio devenise de mult proprietatea ei. Stătu pe gînduri două zile și două nopți, În care o voce răgușită părea să-i dea sfaturi, și hotărî că avea chef să facă amor cu vărul ei Roberto, despre care știuse Întotdeauna că era profund Îndrăgostit de ea, dar pe care nici nu-l băgase vreodată În seamă, se duse la el și i se dărui. Repetă aventura de vreo cinci-șase ori În două săptămîni, lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se Întoarse În casa părinților ei, refuză să dea vreo explicație despre eșecul căsătoriei sale, chiar și surorii ei văduve, cu care petrecea lungile ceasuri de singurătate și tăcere, și refuză la fel de ritos să primească vizitele neliniștitului și Îndrăgostitului ei văr Roberto. Aflînd despre moartea soțului ei, se Îmbrăcă În doliu și asistă, impasibilă, la funeraliile dedicate sufletului celui răposat, deși sora ei avu mai apoi ocazia să constate, nedumerită, că l-a plîns luni Întregi În tăcere, În singurătatea odăii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În locul În care o aștepta fiara. Nu-și dăduse seama În acel moment că era același glas care Îi poruncise să plece În călătorie Împreună cu contele de Rioseco sau, cu mult mai multă vreme În urmă, să facă dragoste cu vărul Roberto. Însă acum da, singură În peșteră, recunoștea timbrul acelui glas, care nu era, cum crezuse ea mereu, vocea care o Împingea spre libertate, ci aceea din pricina căreia se trezise Înlănțuită astfel, În inima celei mai pustii insule și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se miște. Nu Încerca! Îi atrase ea atenția. Rodrigo m-a Învățat să trag cu arma... Abia astăzi am descoperit pe fața ta o expresie omenească, adăugă, Întorcîndu-se la firul monologului ei. În timp ce mă Îmbrăcam, mi-ai adus aminte de vărul meu Roberto, care, cînd Îl lăsam În pat, Începea să mă aranjeze ca să mă Întorc acasă - plescăi din limbă, Într-un gest de oboseală. Îi ieșea sufletul pe ochi cînd se uita la mine și murea de teamă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-ai văzut-o!... răspunse Miti Matái. Eu n-am fost de față, pentru că tatăl meu, care în vremea aceea era Navigatorul-Căpitan al insulei Bora Bora, a primit sarcina să se-ndrepte către sud, spre arhipelagul Tubuai, al cărui rege era văr de-al doilea cu Pamáu. Făcu o scurtă pauză, căci dorea că ascultătorii lui să nu scape nici un amănunt al povestirii. În schimb îmi amintesc, adaugă în cele din urmă, ca tatălui meu i s-a părut o călătorie inoportuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Luana rămase în pat să lenevească. Era singură, mama lucra în schimbul de dimineață. După-amiază aveau să meargă să-i cumpere obiectul mult dorit. Se rostogoli pe-o parte și pe alta, ca o pisicuță la soare, chicotind la gândul că verii ei nu vor putea începe ziua fără ea. Se vor privi unul pe altul, la nesfârșit, dacă ea nu le va da ideea jocului din acea dimineață. Nici micul dejun pe care, obligatoriu, îl mâncau împreună, nu le va tihni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mers, strigând la bunica dacă, eventual, mai dorea o felie de pâine. Cana ei cu ceai rămânea, mereu, plină pe jumătate. Nu avea timp de pierdut cu lucruri mărunte, lipsite de importanță. Nu reușea să înțeleagă cum puteau să stea verii ei la masă cu șervetele pe genunchi, ținând coatele regulamentar pe lângă corp și să soarbă, agale și cu talent, din cănița cu lapte. Puf! Lapte! Ce oroare! Se întreba, cu naivitatea vârstei, de ce aceștia se purtau altfel decât ea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în stare să-i așeze coroniță pe cap și s-o scoată astfel la plimbare. Pierdută în amintiri, fetița nu simți aproprierea bunicii. Îi auzi doar glasul, plin de reproș: Ce cauți aici? Fugi afară și te joacă! Își găsi verii, împreună cu doi vecini, pregătiți pentru "Ascunsa". Soarta ingrată a celui să mijească se abătu asupra lui Dan. El își rezemă fruntea de ușa garajului și începu să numere, din ce în ce mai repede. Copiii se împrăștiară, tremurând febril la gândul ascunzătorii celei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la care copiii râdeau cu toată gura. Învățătoarea îl atenționă să fie mai serios, dar bărbatul îi dădu o replică plină de sârg, pe care femeia de la catedră o înghiți cu noduri. Nu băuse decât o sticlă de rachiu, cu vărul Vasile, era puțin abțiguit, dar în afara mirosului de băutură ieftină nu deranja cu nimic. Nu toată lumea avea bani. Nu toți se născuseră boieri. Taică-său venea seara acasă beat mort și-i lua la bătaie, copii și nevastă, la grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
părinți. Își amintea de asta ca și cum ar fi fost ieri. Reprezentațiile aveau loc la aniversările zilelor de naștere ale copiilor. De ziua lui Dan, Anda pregăti o masă festivă bogată. Luana se găti și împreună cu Sanda se prezentă la ușa vărului ei, cu o față radioasă de sărbătoare ițită din spatele unui cadou cât roata carului de mare. Amândouă îl sărutară pe obraji iar băiatul le însoți în sufragerie, cu fața arzând. Intrarea Emei fu umbrită, ca de fiecare dată, de sporovăiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe ceilalți. Fata Anetei venise cu bărbatul și cei doi băieți tocmai de la Timișoara, să petreacă concediul cu maică-sa. Tanti Vera, subțire și țeapănă, îi măsură pe noii veniți din cap până-n picioare, atât cât putu din dosul mesei. Verii bănățeni se lungiseră binișor în cei cinci ani de când nu-i mai văzuseră. Oliviu era cel mai tânăr dintre cei doi. Se făcuse un tip robust, plinuț, roșu în obraji și cu ochi iscoditori. Plin de vervă și energie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în care acasă erai "băiatul lui mama", fratele cel mare și a toate știutor iar la școală geniul în matematică, de a cărui serioasă gândire nu se îndoia nimeni. Luana era departe de a bănui ce zbucium stârnise în sufletul vărului ei. De aceea, prima ciocnire între ei o lăsă cu gura căscată. Ema reveni acasă după o vizită la neamurile mai îndepărtate și hotărâră să meargă cu toții la țară, locul de baștină al bunicilor. Au plecat de dimineață, "călare", Oliviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Acum era domnișoară și trebuia să dea mai multă importanță la ceea ce făcea. Relațiile ei cu băieții necesitau o atenție deosebită și un comportament mai matur. Luana se zburli. Ce relații cu băieții, Bico? Care băieți? Nu ies decât cu verii mei. Concluzia era că Luana crescuse și că băieții o priveau, acum, cu alți ochi, departe de aceia cu care se uitau la ea atunci când nu era decât partenera lor de joacă. Înainte de-a se băga în pat, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așa cum e și... vreau să zic, așa cum sunt și ceilalți... Așa cum e și fratele meu, vrei să zici! Johan, nu, Încetează! Ți-am spus asta de mult, de Îndată ce-ai devenit destul de mare ca să Înțelegi. Trebuie să accepți ade vărul. Fratele tău e mort. De câte ori nu ți-am spus? Nimic nu poate să schimbe asta. Viața ta e-aici, În locul ăsta, n-are nici un rost să te gândești la orfelinat. S-a dus de mult. E altă lume. Mai bine
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
greu creștea între nourii negri. Învăluiri dese de stropi se zbătură și duduiră ușurel, apoi se depărtară. Deodată se alinară adâncurile și soarele străluci orbitor în toată poiana.” Mihail Sadoveanu - Codrul Vara la țară Ce frumos e la țară în timpul verii! Se coace grâul. Din zori până-n seară te îmbeți de mireasma văzduhului parfumat. Te scoli dimineața și te duci la câmp. În lan zăresc o mulțime de femei și fete, bătrâni și copii. Munca e în toi. E drept, nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bucălat, îmbrăcat într-un genuncher și ițari. La început am crezut că-i Nică, dar apoi nu prea mai credeam același lucru. Totuși, l-am urmărit pe ascuns. S-a dus la o casă țărănească, să-l ceară pe Ion, vărul său, de la mătușa Mărioara, pentru a merge la scăldat. Acum nu mai aveam nici un dubiu, era chiar Nică. Știam că va fura cireșe de la mătușa Mărioara, căci am citit Amintiri din copilărie. Nevrând să-l opresc, căci voi schimba amintirile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
miraculoasa, nu te-am văzut, dar te cunosc atât de bine! Mai mult ca pe mine însămi. De ce nu vii, tu? Vino! Alina Tonigaru, clasa a VIII-a C Bocet lui Marin Sorescu Te-ai dus și tu, Mărine! La ,,vărul Shakespeare”, nu-i așa? Să știi că avem nevoie de un grădinar în slujbă. A venit toamna și florile se usucă și mor... tu le înflorești! De ce ne-ai lăsat tu, căruțașule, la răscruce? Nu ne-ai putut păsui până la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]