465 matches
-
hârtie de împachetat împrăștiate pe jos, era de o tristețe 170 insuportabilă. Cartea mea zăcea pe jos, călcată-n picioare, cu paginile îndoite și pline de praf. Am ridicat-o și m-am așezat, cu ea în mâini, pe salteaua vărgată, mizerabilă de pe patul meu. Am rămas cu ochii-n gol câteva clipe, și deodată chinul, chinul fără limite al vieții mele a spart ca un abces și-am izbucnit în hohote de plâns, lipindu-mi cartea deschisă de obraji, udînd-o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să-i atacăm pe copiii de la blocul din dreapta Aleii Circului, cel cu florăria. Am năvălit mascați și zbierând din spate și i-am luat la goană pe cei care jucau acolo tenis cu piciorul sau băteau de perete o minge vărgată. Fetițele, țipând insuportabil, se năpustiseră în scara blocului. Luaserăm un singur prizonier, un țânc cât Lurnpă, pe care Dan Nebunul și Paul tocmai voiau să-l facă să înghită o râmă, când au ieșit din bloc trei părinți în maieuri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu inima din ce în ce mai grea, pe străzile liniștite, sonore, ale traseului nostru. Din loc în loc se deschidea cîte-o piațetă pustie, cu un rond de flori sau o bisericuță în mijloc. Câte o fetiță în rochie albastră izbea de perete o minge vărgată, multicoloră, apoi se oprea și ne privea cum treceam pe lângă gardurile cu țepușe de fier forjat. Nu sperasem să mai intru vreodată în camera ei, cu cele două rânduri de icoane pe sticlă de jur împrejur, cu pianina aburită, scrinul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
până la umeri în rafturile lui și începu să scoată brațe întregi de lenjerie de corp, de bluzițe, tricouri, pantaloni ecosez, fuste din cele mai diferite materiale, furouri lucioase și foșnitoare, vestuțe de discotecă, cutii întregi cu dresuri și șosete galbene, vărgate, stacojii, câteva perechi de blugi originali, unii nou-nouți, alții deja tociți, rochițe vaporoase de pânză topită, basmale negre cu bănuți aurii. Le așeză, bătîndu-le cu palmele, pe capacul pianinei, până când acesta, între celelalte mobile mai înalte, începuse să semene cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fetițe care se joacă cu cercul se lungește pe macadam. Din celelalte albume vezi doar cotoarele, cu numele albe, clar tăiate, ale pictorilor: Tintoretto, Guardi, Da Vinci, Degas, Harunobu, Pontormo, Mantegna. Pe alte rafturi poezie cât vezi cu ochii: colecția vărgată și pestriță "Cele mai frumoase poezii" (cît i se potrivește cafeniul lui Eliot, verdele țipător poeziei americane, cărămiziul lui Iannis Ritsos! Nici nu ți-i poți inchipui altfel), colecția "Orfeu" în coperți de sugativă, albastre-cenușii (aici să-l amintim pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pată roșie, difuză. Probabil locul unde a fost steluța, îl iau în palme și-l cântăresc cu grijă. E greu, masiv, iar coaja e călduță ca și când cineva ar dormi înăuntru. ÎI pui pe masă și-l lași acolo, pe șervetul vărgat, pe care se văd firimituri de pâine, fiecare aruncând o mică umbră colorată. Stingi iar lumina. Pe fereastră, cerul nu mai e cu totul negru. Toate lucrurile din cameră au devenit întunecat-albăstrii, iar pereții sânt destul de deschiși la culoare, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tot vorbit și l-a auzit unu de i-a povestit lu nevastă-sa : zice că era întreg la minte și știa că o să moară. Și a zis că asta e rugămintea lui : să nu-l îngroape în hainele alea vărgate, că el n-a fost hoț, a fost om cinstit. A fost soldat și general și n-a făcut rău la nimeni, că d-aia l-a și decorat. Zice c-așa s-a rugat el de ei, să nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
hoț, a fost om cinstit. A fost soldat și general și n-a făcut rău la nimeni, că d-aia l-a și decorat. Zice c-așa s-a rugat el de ei, să nu-l îngroape în hainele alea vărgate. Și, cine-o fi fost ăia d-acolo, i-a ținut rugămintea. C-așa a și dat madam Ioaniu de el : că un gropar, cum-necum, și-a adus aminte c-a fost unu dân morți îngropat în pijama. Că se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Tăcu, despre care au scris atât de mult, dar Încă insuficient, scriitorii și ziariștii. Servindu-mă de lucrarea lor, realizată pentru a se face Înțeleasă atmosferă timpului, viața celui urmărit sau condamnat la „opera de construire a socialismului În haine vărgate”, flămânzit, umilit, depersonalizat și cunoscut doar prin purtarea unui simbol atipic, v-o prezint În dimensiunile relevate, considerând-o emblematica pentru foarte multe cazuri aduse la vedere sau ascunse Într-un anonimat nedrept. Găsesc oportun să atrag atenția asupra perfidiei
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
mută nasul din loc du hoarea asta înțepătoare de pișat? — Ba da, recunoaște celălalt stânjenit. Se oprește însă după câțiva pași și exclamă în gura mare: — Pe Jupiter! N-am mai văzut în viața mea niște pisici așa mari! Și vărgate pe deasupra! Curios, Rufus întoarce capul. — Nu-s pisici, zâmbește, ci pui de tigri. Din întunericul zidului se conturează pe nesimțite un perso naj fantastic, cu o coroană pe cap, înfășurat într-o pânză fină de diferite culori, care se schimbă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
peste călimara ruginită, apoi lepădă haina, o împături cu mare băgare de seamă, o așeză pe pat și o netezi de două ori cu dosul palmei. Cămașa îi era umedă de sudori calde, ridicată și cocoloșită la spate, între bretelele vărgate. Își potrivi cămașa în spate și-și îndreptă bretelele, care-i alunecaseră puțin de pe umeri. Atunci, uitîndu-se întrebător în fața pretorului, văzu că ochii lui îi examinează cu spaimă gâtul alb, subțire, cu arterele umflate. Se întoarse spre plutonierul care-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
căpitan de steaguri, dar că îl și îndreaptă pe cale trebuincioasă. După ce intră în marea sală, vel-logofătul Samoilă șovăi o clipă. — Tot înainte, tătucă! - șopti fata care nu era frumoasă, dar era foarte senzuală în rochia superbă de calemcheriu cu taclit vărgat. Vel-logofătul Samoilă porni vioi și se opri exact în fața lui Vodă. — Deși nu te văd și nu te voi vedea în veci, măreția ta o simt, mărite Doamne, ca și când aș avea nu doi, ci mult mai mulți ochi în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
s-a dovedit curând, era un fel de refren repetat la fiecare zece sau cincisprezece minute. După Încă o oră și alte șapte Șerefe, ochii lui Armanoush străluceau din cauza alcoolului. A urmărit amuzată un chelner albinos aducând felurile fierbinți - biban vărgat prăjit pe un pat de ardei verzi, drac-de-mare marinat cu busuioc și cremă de spanac, somon la grătar cu verdețuri și crevete prăjit la foc mic În sos condimentat de usturoi. Armanoush a chicotit amețită Înainte să se Întoarcă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
detectori externi, oferind o viziune mai bună. Respirația Îi mirosea a alcool. Norman se Întrebă: „Unde o fi găsit băutură?“ — Construcția imaginii. Nouăzeci de metri. Pong! pong! pong! pong! — Realizat imagine. Se Întoarseră spre ecran. Norman văzu o pată informă, vărgată. Nu-i spunea nimic. Pong! pong! pong! pong! — Isuse! exclamă Barnes. Uite cât e de mare! Apăru o altă imagine. Acum pata avea altă formă, cu dungile altfel direcționate. Imaginea avea o definiție mai bună, dar pentru Norman continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
explică Beth. Mulți șerpi veninoși sunt alternativ agresivi și pasivi În cicluri de douăsprezece ore, corespunzător zilelor și nopților. În timpul zilei, când sunt pasivi, poți să-i ții și În mînă că nu mușcă. De exemplu, În India, șerpii krait vărgați, extrem de veninoși, nu mușcă niciodată ziua și nici când copiii se joacă cu ei. Dar noaptea, să te ferești! Așa că am Încercat să determin În care ciclu se aflau șerpii de mare și până la urmă am presupus că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
conducă pasul stângaci și greoi ca o buturugă, în cadența „Espaniolei”. Cânta valsul în chip minunat, executând mai întâi singură figurile, cu grație și elan, împingându-mi picioarele încăpățânate. Dornic să prind pașii, mă avântam rigid, împiedicându-mă de țolul vărgat, în timp ce madam Fișic ne sorbea din ochi, de pe scaunul fără spetează, din colțul odăii sărăcăcioase. Râsul Laurei era o gamă scurtă, ca din clapele unui clavecin. Când spunea ceva, trebuia să și râdă. De aceea își ducea mâna dreaptă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din care ieșea un cap rotund, cu părul ondulat, cu nasul cârn, cu gura mare și buzată, cu fălcile umflate și mustața rasă. - E nostim! cugetai, cercetându-l cu de-amănuntul. Purta o scurtă îmblănită cu guler de Astrahan, pantaloni vărgați și picioarele încălțate cu niște ghete galbene, în galoși noi-nouți. Înțelegeam că vine pentru Laura și luam parte la întâlnirea lor, cu atitudinea binevoitoare a unei rude de aproape. În Dumineca următoare, observai că agentul de mașini de scris nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și pe asta: corupta noastră justiție l-a condamnat la doi ani de Închisoare, cu executare, pe „Atotputernicul“, cum era cunoscut, Adrian Năstase, fostul prim-ministru, asul și artizanul corupției postceaușiste. N-a agreat ideea de a fi În haine vărgate, așa că, În timp ce polițiștii au venit să-l aresteze, a Încercat să se sinucidă. 22 iunie 2012 Dacă ieri am finalizat sumarul cărții lui Iancu Grama, azi am irosit vremea cu flecuștețe. Noroc de Vasea, care m-a salvat, finalizand două
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
pe iarbă, zbughind-o din nou sus chiar înainte ca familia sa să iasă din baraca paznicului, unde dormea îngropată sub cuverturi. Într-o zi, cu ocazia unui drum în bazar, domnul Chawla observă o umbrelă de grădină mare și vărgată care fusese abandonată de Clubul Foștilor Membri ai Curții. Fusese ridicată de reparatorul de umbrele, care tocmai se pregătea să îi folosească părțile componente, când domnul Chawla îl convinse s-o curețe, s-o cârpească și să-i repare spițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
teren, care-i luaseră locul și erau cei care deschideau efectiv ușile. În sfârșit, ultima picătură de cafea a căzut în recipient și Mike și-a turnat într-o cană lichidul simplu, fără nici un pic de zahăr. Afară, o pisică vărgată, pe care Mike n-o recunoștea, dădea târcoale tufișurilor. În josul străzii, la colț, era un tomberon rămas pe loc la trei zile după ce gunoierii trecuseră pe-acolo; oare Jina nu-i zisese ceva despre un divorț urât ? Era ora trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
scoatem un cuvânt. Ea nu mi-a răspuns la nici una din întrebările puse. Eu bagaj, cum bine știi, nu prea aveam, așa că rucsacul meu era gata de drum în mâna mea. Cu fesul ăla marinăresc pe cap și cu tricoul vărgat era și mai frumoasă, parcă era un manechin dintr-o prezentare a lui Jean-Paul Gaultier. Vântul îi spulbera pletele ce-i ieșeau de sub fesul de lână, iar lacrimile i se prelingeau pe obraji, împreunîndu-se în bărbie, de unde picurau rar pe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
se scălda În puf. Buzele bătrânei hoaște, rujate și răsrujate, atârnau ca niște ciucuri roșii de curcan. Pisicile Își frecau blana de pulpele sale flasce și miorlăiau și ele, cuprinse de călduri. Iar În mijlocul odăii, printre blănuri negre, albe și vărgate, stătea Într-un fotoliu picior peste picior, trăgând din narghilea, o ditamai șobolăniță, al cărei cap Împodobit cu o coroană aproape că ajungea până-n tavan. Alți doisprezece șobolănași mai mici, Îmbrăcați În haine de apostoli, stăteau cățărați pe burta ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Să-l arunc nu îmi venea... Vream să văd cum se dezghioacă Pui molatec, din ghioacă; Vream să văd cum iar învie Somnoros, din colivie... Și de-a lungul, pe pământ, M-așezai cu-acest descînt: - "Melc, melc, Cotobelc, Ghem vărgat Și ferecat; Lasă noaptea din găoace, Melc nătâng, și fă-te-ncoace. Nu e bine să te-ascunzi Subt păreții grei și scunzi; Printre vreascuri cerne soare, Colți de iarbă pe răzoare Au zvâcnit iar muguri noi, Pun pe ramură
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Cine cântă ?“, l-am întrebat pe fierar. „E gineri-miu“, mi-a spus el, „noaptea cântă la local, la București, acum face ezecicii...“. După un timp, sunetele s-au stins și în ușa colibei s-a ivit Bach în pijama vărgată, era mai tânăr, părea livid, extazul îi împăienjenise ochii, se clătina beat de muzică, îmi părea rău că tace, aș fi vrut să i aud cuvintele, să aud ce se poate spune în starea aceea; atunci s-a repezit din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
zilele de dulce: marțea, joia și sâmbăta. Baisa, odinioară, capiște a bondarilor, a albinelor, a buburuzelor roșii, călugărițelor vinete, fluturilor albaștri, a libelulelor cu aripi de sticlă, se trezi presărată cu un roi de curburi lăcuite în verde, de spinări vărgate, ca de purcei-mistreț, făcându-l pe Nicanor Galan să-și penduleze, entuziast, către Petronia, trupul său deșirat, închingat la mijloc de cureaua lată a chimirului. Înecându-se de bucurie, ofta astfel: Are să fie potop de roadă, tămădăii' mă-sei! Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]