558 matches
-
materiale de construcție și... câini. Înaintam, încercând să-i ignor. Unul mai agresiv se apropiase lătrând periculos. Din fericire, venea paznicul, căruia-i făcusem niște semne cu aparatul de fotografiat. Ajunsesem suficient de aproape de castel și-i vedeam zidurile proaspăt văruite într-un galben potolit. Doar pentru câteva fotografii am venit de la Roman (bicicleta o plasasem strategic între mine și câini), dacă se poate. Speram să-l impresionez cu performanța celor 50 kilometri parcurși, dar nu mi-a mers: "Este interzis
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
curtea omului nostru. George a strigat, după ce-a bătut în poartă: "Nea Costică ! Nea Costică !”, până a apărut, curioasă și intrigată de vederea a doi necunoscuți, nevasta lui, o femeie scundă, durdulie. Am intrat în curte, fiindcă prispa casei, văruită în albastru și destul de înaltă, fiind la umbră, parcă ne făcea cu ochiul. Îndemnați de gazde, am adus și bicicletele în curte. În timpul negocierilor, ca să meargă treaba mai bine am adus patru sticle de bere, de la barul de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pe toate în mijlocul camerei și le dai foc. Închizi bine ușile și geamurile toate și nu te mai întorci aici decât peste două săptămâni. Fumul ăsta este atât de otrăvitor încât vor muri toate: nu va scăpa nici una. După aceea văruiești frumos de două ori, vopsești tavanul și te muți cu ai tăi aici. Ați înțeles? Da, moș Danilov, așa voi face. Chiar așa am și procedat. A doua zi am trecut pe la bătrân, de la care tata a împrumutat furca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
această activitate obligatorie a fost transferată în grija celor patru frați mai mari. Am smuls buruienile crescute la baza zidului căsuței, am tăiat cu sapa iarba de lângă trotuar, apoi am făcut copcă fiecărui copăcel din fața casei și, în final, am văruit fiecare exemplar. Ne uitam cu plăcere: era îngrijit, curat, frumos pe toată lungimea uliței. Cele patru rânduri de salcâmi dați cu var străluceau în bătaia soarelui ca o salbă de coliere ecologice veghind cu strășnicie la prezervarea mediului natural, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
voia mea s-au imprimat adânc în conștiință, ca un memento asupra celei mai mârșave creaturi de pe planetă: OMUL. Toboșarul... Ne-am luat sculele privind încă o dată cu satisfacție mărturisită și cu reală plăcere la cele patru rânduri de salcâmi frumos văruiți în alb strălucitor, aidoma unui batalion de militari echipați în uniformă de paradă, cu piepturile bombate, defilând cu o măreție imperială prin fața tribunei oficiale în mijlocul căreia se afla la loc de cinste Comandantul Suprem. Am intrat în curtea mică și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
el ca la Ioan Botezătorul și, intrând ex abrupto în text, începu: "Să audă și să ia aminte tăt natu. Ordin de la Primărie. În fiecare sâmbătă să vă curățați șanțurile, să curgă apa prin ele; să vă măturați trotuarele; să văruiți pomii din fața casei și marginile podului, ca să fie frumos și să placă la tătă lumea. O spunem limpede și clar. Cine nu va face întocmai așa va primi amendă mare! Domnul primar vă salută și vă dorește spor la treabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
seamăn cu realitatea care nici nu se compară cu o închipuire bine închipuită. Strada Zorelelor este o uliță unde casele, deși destul de modeste, au geamuri sclipind de curățenie și înflorate de mușcate ochioase. Gardurile sunt curate și ele, unele fiind văruite, altele chiar vopsite în aceeași culoare, un albastru foarte frumos care, pentru a se obține o reducere, a fost cumpărat de la un "en gros", acum un an, de la un arab (care a dispărut fără urmă, înainte de a livra toată marfa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se face ciorba de fasole. Era plecată de ani buni din țară, cred că i lipseau mama și copilăria, dar între timp folosea acea mască de indiferență despre care am vorbit mai devreme. I-am făcut eu mâncare, i-am văruit camera în care stătea... Toate aceste personaje trăiau de azi pe mâine. Cred că nu mai cunoscuseră de mult un om normal și nu mai erau obișnuiți să aibă cineva grijă de ei. În scurt timp, Paola (italianca) ieșea dimineața
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
n-am rezistat. Era o provocare și pentru mine, și pentru el. Nici eu nu aveam multă putere sau mult curaj, dar mereu mi-au plăcut lucrurile grele de rezolvat. De exemplu, nu-mi place să aleg fasolea, prefer să văruiesc. Îmi plac strădaniile mari care oferă și satisfacții mari. Aveam amân doi nevoie de puțină mulțumire. Într-o zi l-am întrebat cum îl cheamă (mi se pare că voiam să-l țin treaz). Mi-a zâmbit și-a spus
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
unui păr și priveam norii. Mirosea a fructe, a soare și a iarbă. Citeam Bacovia și Somerset Maugham. În cei 22 de ani de când muncesc am avut ocazia doar de vreo patru ori să mă odihnesc câteva zile. În concedii văruiam sau spălam covoare, prășeam în grădină sau puneam zarzava turi. Nu-mi pare rău, sunt o persoană care suferă dacă nu este utilă, atât c-am obosit. De când n-ai mai privit norii? Scrisoarea 146 Am descoperit de curând că
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Moldovei. E o biserică foarte frumoasă, rămasă în picioare ca un fel de umeri legați prin coloană și restul corpului era dus. Am găsit-o într-un loc inaccesibil cu mașina. Pe această ruină de biserică cineva începuse să o văruiască, pe partea interi‑ oară, unde ar fi trebuit să fie altarul, pictorul a desenat doar un nimb auriu care a rămas gol. Deci eu tot ce am văzut a fost ruina, tencuiala asta albă și nimbul gol. Dar în finalul
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Sărbători Sosirea Sfintelor Sărbători, precum și aniversarea zilelor de naștere sau onomastice, pentru toți ai satului, însemna nu numai bucurie, ci multă muncă. În primul rând toată gospodăria trebuia să arate "bec" (cum spuneau bătrânii). Curățenia era o cerință stringentă. Se văruiau pereții din interiorul și exteriorul casei, se spălau geamurile, ușile și tot mobilierul existent și dacă se impunea, se lăcuiau. Se trecea apoi la bucătăria de vară, la grajd și cotețe. Și aici se dădea cu var și se făcea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Curti să cumpăr 20 kg. de brânză pentru București: o discuție oțioasă și stupidă. Atitudinea Chiranei, indiferentă, vizibil. Am stat puțin; am mers la Menaru, unde nu am mers toată săptămâna pentrucă ea a fost ocupată la Hurm... și la văruit. Am găsit-o frământând un fel de clătite turcești; frământa și conversa cu aere disprețuitoare de ducesă, când vorbea de părinții Chiranei; cu o aisance de grande dame a aprins focul la soba ei; casa iar era curată ca în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
orășelului Boczkay voevod din veac XVII. ceteră scripcă acela aceia bunic bunică tată bătrân mamă bătrână dubit dubălărie mătușă moșneag pe brînci Ioane al meu! aesta aiasta zice (cântă) icea (aici) chizeș nouă (haine) maiu orătenie rânză rărunchiu plămâni a vărui a murui faur haizaș deșințat măi! 28 Aug. Vazcău. Munteni în straie albe, cu înfățișare de Moldoveni. Populație curat românească. 29 Aug. Bèliu. Între păduri. Români, sumane albe, cu flori negre și roșii chenar. Nu te lăți, broască-n tău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și frumoase”. Ea n-a fost niciodată, cum inexact am menționat în diverse „fișe de cadre”, o „casnică”. Teritoriul ei era cu mult mai întins: grădina, ograda, standola, grajdul, poiata, ogoarele etc. Toate muncile sale erau subordonate aceluiași criteriu: frumosul. Văruia frumos, prășea frumos, plivea frumos, mătura frumos, spăla frumos, cocea frumos; îi plăcea să aibă straturi frumoase, iarbă frumoasă, grîu frumos, păpușoi frumoși, vacă frumoasă ș.a.m.d. Cînd s-a dus ultima dată la spital - remarcă nașa Floarea - „n-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
magazinul este de folos cumpărătorilor. Anul trecut i-am spus unui membru al biroului executiv al Wal-Mart că pot spune dacă administratorul din oricare magazin pe care mi-l arată este femeie sau bărbat, numai după cât de recent s-a văruit în cabina de probă a femeilor. Nu știu dacă eu am fost motorul, dar în ultimele șase luni am observat că multe din cabinele de probă de la Wal-Mart au fost văruite. Chiar cu tot ce se poate învăța din cartea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
femeie sau bărbat, numai după cât de recent s-a văruit în cabina de probă a femeilor. Nu știu dacă eu am fost motorul, dar în ultimele șase luni am observat că multe din cabinele de probă de la Wal-Mart au fost văruite. Chiar cu tot ce se poate învăța din cartea mea despre știința shopping-ului, ne putem da seama că este loc de mai bine pentru comerciantul creativ, care se simte în stare să arunce cartea de pe care a învățat și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
Anton Crihan și mulți alții. Ion Inculeț era fiul unui țăran chiabur din jurul Chișinăului. Familia lui se stabilise, după moartea tatălui, la Chișinău. Locuia la marginea de sus a orașului, într-o casă modestă, compusă dintr-un șir de camere, văruite cu alb, de-a lungul unei curți. Mama lui nu știa o vorbă rusească. Pe Ion Inculeț l-a găsit revoluția bolșevică la Petrograd, unde își terminase studiile de fizică și era conferențiar la o catedră la universitatea de acolo
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
a cumpărat niște farfurii de Limoges pe care le aveam de la coana Mitza Filipescu și le ținusem ascunse la cineva, așa că nu fuseseră confiscate. Biblioteca noastră a fost împărțită între prieteni. În casa pe care o părăsiserăm, a trebuit să văruim camerele noastre și să găsim pe cineva care să se mute în locul nostru. Nimeni nu voia, dar, până la urmă, am găsit o femeie care era îngrijitoare la o școală din Bucureștii Noi și locuia într un subsol. I-am dăruit
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
a doua variantă. Stăm într-un fel de casă care bănuiesc că are mai multe camere. Avem un apartament de două camere și o baie, o terasă cu zid jos de piatră în fața intrării și un peisaj de vis. Casa, văruită în alb, cu arcade susținute de stâlpi rotunzi, acoperișul de olane cărămizii având o cornișă din lemn vopsit în negru, ferestrele, nu prea mari, cu grilaje frumoase din fier forjat, desenul lor remarcându-se pe albul pereților, interiorul auster, toate
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
noi. “Radiosfera”, 11 martie 1996, ora 9,45 73. Războiul de Întregire, dar al naturii O destăinuire: dintotdeauna m’am Întrebat de ce o casă, odată părăsită de om, se degradează rapid. Doar pentru că uneori omul a mai grijit-o și văruit-o, iar acum n’o mai face? Dar, În același timp, a folosit-o, deci a uzat-o. N’am aflat răspuns nici până astăzi, dar voi folosi acest subiect ca pretext al capitolului de față. Acea casă e un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
strachină ". Apoi de, a zis mama Bușmei îi chiabur ". Gavril Veleșcă De la deal de casa lui Bușmei, sub o mare râpă, era o căsuță foarte mică. Și cu ferestrele cât îi băga pumnu. Era lipită cu lut dar nu era văruită. În ea trăia Gavril Veleșcă. Cine era acel Gavril Veleșcă și de unde vine el în Bogata și și-a făcut căsuța aceia așa de mică și de sărăcăcioasă, nimeni nu știa. Era mare vânător. Lua pușca și o tăfâlcă 26
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
din poieniță, privesc în vale, în jos, către sat. Văd la poalele muntelui întreaga vatră a satului. În bogăția nuanțelor pe care le stăpânesc, văd cele mai deslușite detalii ale caselor, gospodării de munte, case acoperite cu draniță sau țigle, văruite în di ferite culori care de care mai interesante. Undeăi casa noastră ? mă întreb și caut s-o identific, s-o văd cum arată din vârf de munte. Iată, pădure numai pădure, cât văd cu ochii, cine a făcut-o
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
prohibitive, deși, în sinea lor, până și cei mai devotați în vorbe activiști care serveau comunismului sărbătoreau și se înfruptau din ceea ce însemna Paștele la ortodocși. Parcă a fost ieri. În joia Paștelui făceam curățenie în curte și la stradă, văruiam tulpina copacilor la o înălțime de 1-1,2 m., lipea mama prin casă, scutura, aerisea de dimineață până în seară, trăgea brâiele la casă în interior și afară, iar seara se dădea foc la gunoaie, supraveg hindu-l și luânduăne, noi copiii
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
bucurat de realizările tale din această vară, inclusiv faptul că la vârsta ta și a noastră, te simți bine chiar cu unele scârțâituri pe la încheieturi. Să știi că nici doamna Victoria nu s-a lăsat mai pre jos. A mai văruit o cameră plus curățenie generală în restul camerelor. Prea mult muncește și prin curte și grădină și peste tot ea este prezentă. Oare cât va mai putea? Eu caut s-o mai rețin de la unele treburi care mai pot aștepta
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]