557 matches
-
extrem de acuzatoare la adresa țăranilor răsculați au mai dat și C. Motaș (judecătorul Ocolului Stemnic), Dimitrie Mogoș (avocat și primar în funcțiune la acea dată la Negrești), Gheorghe Mogoș (preot), sergent Dimitrie Ciocan (șeful Secției de jandarmi rurali Negrești), Neculai Leoreanu (vătaf pe moșia Negrești), Gheorghe C. Oțel (perceptor fiscal), șa. f. Urmările revoltelor țărănești din județul Vaslui Desigur că înăbușirea pe alocuri în sânge a răscoalei, fusese justificată de respectarea unui drept fundamental al omului, prevăzut și în Constituția României de
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
mare peste toți ceilalți, cu îndatorirea "să le dea hrană la timp". Dacă își va face treaba conștiincios, slujitorul acesta va binemerita, la întoarcerea stăpânului, să fie pus "peste toate avuțiile sale". Dacă nu, dacă se va comporta asemenea unui vătaf brutal și se va lăsa ademenit de plăcerile șefiei, slujitorul va plăti cu viața și cu sufletul (va fi "despicat în două" spune textul și azvârlit în iad, laolaltă cu fățarnicii)127. Acest articol surprinde în mod critic o Biserică
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
fazanul și cu greierele, bucurându-se în Domnul (p. 213). Misiunea demonilor 8. În acest sens, se afirmă că Sfântul Francisc a spus însoțitorului său, în noaptea în care a fost lovit de demoni în palatul unui cardinal: «Diavolii sunt vătafii Domnului nostru, însărcinați cu pedepsirea oamenilor. Cred într-adevăr că Dumnezeu le-a permis vătafilor săi să se năpustească asupra noastră, fiindcă șederea noastră aici, în palatul celor suspuși, nu dă exemplu bun celorlalți» (p. 831). Crăciunul la Grecio 9
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
sens, se afirmă că Sfântul Francisc a spus însoțitorului său, în noaptea în care a fost lovit de demoni în palatul unui cardinal: «Diavolii sunt vătafii Domnului nostru, însărcinați cu pedepsirea oamenilor. Cred într-adevăr că Dumnezeu le-a permis vătafilor săi să se năpustească asupra noastră, fiindcă șederea noastră aici, în palatul celor suspuși, nu dă exemplu bun celorlalți» (p. 831). Crăciunul la Grecio 9. ...În conventul din Grecio, acolo unde Fericitul Francisc, cu ocazia sărbătorii Nașterii Domnului, a cântat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ca să deseneze pe albul lemnului râuri și flori, spirale și valuri. Pe măsură ce se apropiau, lăutarii cântau tot mai rapid iar dansul se transformă într-un fel de galop dezlănțuit care-i aduse pe cei treisprezece bărbați în fața lui Brâncoveanu. Primul, vătaful călușarilor, făcu un semn și cei unsprezece călușari căzură toți deodată în genunchi în fața voievodului, muzica tăcu, iar cel în petice - mutul călușului - se trase într-o parte. Brâncoveanu se ridică în picioare, jucându-și în mâna dreaptă bastonașul cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spate într-o poziție nefirească ținând bățul orizontal cu amândouă mâinile, cu ochii țintă la voievod. — Ai fost călușar, măria ta? — Prin părțile Olteniei, când eram flăcău. Trei ani. Toate privirile boierilor se ațintiră asupra lui Brâncoveanu. — Am spus! țipă vătaful spre călușarii prosternați, care săriră drept în picioare, urlând neomenește: — Hălălăi șa! De pe dealuri le răspunseră ca niște ecouri aceleași hăulituri. Cei unsprezece, tot nemișcați, cu picioarele depărtate, cu bățul tot orizontal priveau spre domn. — Iartă-ne, măria ta, s-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care săriră drept în picioare, urlând neomenește: — Hălălăi șa! De pe dealuri le răspunseră ca niște ecouri aceleași hăulituri. Cei unsprezece, tot nemișcați, cu picioarele depărtate, cu bățul tot orizontal priveau spre domn. — Iartă-ne, măria ta, s-a întâmplat că vătaful cetei de pe la Biala Slatină să fi fost ast-toamnă mușcat de un șarpe și trebuie să se aleagă un nou vătaf că vin Rusaliile... Ne-ar plăcea s-o facem aci la măria ta. — Multă cinstire îmi aduce gândul domniei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nemișcați, cu picioarele depărtate, cu bățul tot orizontal priveau spre domn. — Iartă-ne, măria ta, s-a întâmplat că vătaful cetei de pe la Biala Slatină să fi fost ast-toamnă mușcat de un șarpe și trebuie să se aleagă un nou vătaf că vin Rusaliile... Ne-ar plăcea s-o facem aci la măria ta. — Multă cinstire îmi aduce gândul domniei tale, mare vătaf de călușari, și primim cu plăcere, dar cum ați aflat că vom poposi aci? — Iscoade, măria ta, avem
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Biala Slatină să fi fost ast-toamnă mușcat de un șarpe și trebuie să se aleagă un nou vătaf că vin Rusaliile... Ne-ar plăcea s-o facem aci la măria ta. — Multă cinstire îmi aduce gândul domniei tale, mare vătaf de călușari, și primim cu plăcere, dar cum ați aflat că vom poposi aci? — Iscoade, măria ta, avem iscoade. Să cheme cetele, măria ta? — Cheamă-le! Un semn și cei unsprezece, fără să-și ia nici un avânt, se desprinseră de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-și ia nici un avânt, se desprinseră de pământ, făcând un salt mai înalt de un metru, ca apoi revenind la sol în aceeași poziție să hăulească de trei ori: — Hălăi șa, hălăi șa, hălăi șa! De pe dealuri primiră răspuns, vătaful făcu un semn spre lăutari ca să se pornească jocul călușului. Cei unsprezece bărbați păreau acum cai ce se legănau când la pas, când la trap, când în galop, săreau, mimau că ar fi nărăvași și nu se lăsau înșeuați, ridicau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ne-am face fără cai? — Măria ta, zise Kuciuk Selin și se închină în fața domnitorului, care curtenitor îi răspunse cu un zâmbet sincer, rugându-l pe Ștefan să-l însoțească pe imbrohor până la cortul lui. În picioare, în locul prințului, stătu vătaful primei cete. Dansul celei de a doua cete începu, lumina deveni blândă, vestind venirea întunericului. O să aprindem torțe, n-ai grijă, o să se vadă bine, spuse vodă în românește. — N-am grija luminii, măria ta, am grija beizadelei Ștefan, spuse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
primei cete. Dansul celei de a doua cete începu, lumina deveni blândă, vestind venirea întunericului. O să aprindem torțe, n-ai grijă, o să se vadă bine, spuse vodă în românește. — N-am grija luminii, măria ta, am grija beizadelei Ștefan, spuse vătaful privind nemișcat spre dansatori. — Ștefan? Ce-i cu Ștefan? — Să nu încalece mâine în zori. Ia-l în rădvan cu măria ta. — Bine, fie. Câți sunteți? — Cu iscoade și cu oamenii noștri din tabără, vreo două mii. — Ce mai este nou
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu oamenii noștri din tabără, vreo două mii. — Ce mai este nou? — Ienicerii de la Stambul n-au primit solda de astă iarnă. E rost să se taie între ei. — Să așteptăm să vedem și minunea asta. — Minunile trebuie ajutate, măria ta. Vătaful vorbea într-un fel repezit mâncând de multe ori vocalele și cum discuția lor se făcea în șoaptă în timp ce flăcăii din ceata cealaltă dansau stăpâniți de ritmul lăutarilor, vodă își încorda toată luarea aminte ca să priceapă tot. N-am știut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un fel repezit mâncând de multe ori vocalele și cum discuția lor se făcea în șoaptă în timp ce flăcăii din ceata cealaltă dansau stăpâniți de ritmul lăutarilor, vodă își încorda toată luarea aminte ca să priceapă tot. N-am știut că ești vătaf de călușari. — Eh, ce nu face omul ca să poată să colinde timp de o lună toate coclaurile pe unde trăiesc rumânii! La noapte intrăm în codri, să se facă nașterea călușului și apoi, până ajunge iar lună nouă, ține-te
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Eh, ce nu face omul ca să poată să colinde timp de o lună toate coclaurile pe unde trăiesc rumânii! La noapte intrăm în codri, să se facă nașterea călușului și apoi, până ajunge iar lună nouă, ține-te frate! Și vătaful îi cedă locul lui Ștefan care se întorsese. Intră în ceata lui de pe margine, se sfătui cu cei unsprezece și, sărind în sus de pe loc, intră în jocul celorlalți. Se apropie de vătaful lor, își făcură niște semne neînțelese pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
iar lună nouă, ține-te frate! Și vătaful îi cedă locul lui Ștefan care se întorsese. Intră în ceata lui de pe margine, se sfătui cu cei unsprezece și, sărind în sus de pe loc, intră în jocul celorlalți. Se apropie de vătaful lor, își făcură niște semne neînțelese pentru privitori și, la un gest brusc, toți călușarii ridicară cu amândouă mâinile bețele deasupra capetelor și hăuliră: — Hălăi șa, hălăi șa, hălălăi șa! Se aruncară toate cele patru cete în joc. Torțele începură
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mihai părea a crede în duhuri, căci își făcu speriat cruce cu limba în gură și bolborosi o rugăciune. — Neică Mihai, am uitat să te întreb, reluă vodă. Toma Cosle-geanu, bărbatul verișoarei noastre Safta, ar vrea să-l căftănim ca vătaf de aprozi? În mod normal spătarul ar fi trebuit să-i sărute mâna voievodului pentru că l-a ridicat în rang pe ginerele său, dar Brâncoveanu, cu un aer distrat, răsucea bastonașul dintr-o mână în alta, fără să se uite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de pregătirea cinei și a locului de odihnă, doar vodă își vedea de ale lui. A primit vești de la București și a dictat răspunsurile ca toate să plece în aceeași seară. A trimis la Odrii zece călărași în frunte cu vătaful lor, cu douăzeci și două de pungi de aur, apoi l a chemat pe doctorul Pylarino să-l consulte și au hotărât împreună să rămână două zile pentru odihnă. Erau Rusaliile de fapt și vodă dorea să audă rugăciunile Sfântului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu marele stolnic Constantin și cu el, marele spătar. Mersese alături de domn în caleașcă, dar știa precis că o parte din atribuțiile pe care le avusese până la trecerea Dunării i-au fost luate. De ce a trebuit ieri să fie trimis vătaful de călărași spre Odrii cu cele douăzeci și două de pungi? Până acum el era cel care îndeplinea aceste misiuni delicate. Până acum, marele logofăt Diicu Rudeanu era întrebat numai după ce domnul se sfătuia cu Cantacuzinii, acum însă Diicu a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
coboară din Carpați ca să asiste la ea treisprezece dansatori cunoscuți sub numele de călușari; ei ascultă de o căpetenie mascată, înarmată cu o spadă din lemn, făcând un legământ al tăcerii vreme de patruzeci de zile. Acest șef se numește vătaf. Cei doisprezece dansatori poartă câte o bâtă lungă și un scut din lemn; ei se consacră unor dansuri neînfrânate, unor salturi furioase, unor contorsiuni de nedescris; trebuie să ia cu forța o tânără fată sau femeie din public și sunt
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
o apreciere exactă a vieții private a familiilor bogate. Fiecare servitor își are specialitatea sa din care nu iese niciodată. Pe lângă lenjerese, călcătorese, spălătorese, băieșițe, frizerițe, cameriste și femei de serviciu, există un număr considerabil de servitoare ce depind de vătafi; serviciul masculin se compune din feciori, lachei, bucătari, vizitii, rândași, ajutoare de bucătari, lustragii, ordonanțe, pristavi și toată nomenclatura slujitorimii mari și mici. Luxul cel mare constă în a avea un arnăut (albanez) îmbrăcat în costumul său roșu brodat cu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
mare constă în a avea un arnăut (albanez) îmbrăcat în costumul său roșu brodat cu aur, cu ghetre și căciulă de aceeași culoare, cu sabia într-o parte, cu pumnalele și pistoalele la brâu. La această nomenclatură trebuie adăugați administratorii (vătafi), șefii sufragiilor și, în fine, damele de companie, guvernantele, profesoarele de muzică, profesorii, secretarii și alți oameni în casă. E un serviciu princiar, disproporționat față de majoritatea averilor; e o cauză de ruină permanentă, iremediabilă, cu excepția cazului în care lecții aspre
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
1659 (7168) decembrie 8 - 1661 (7169) mai 25> când „Vasile Șoldan, ce-au fostu jitnicearu, dă mărturie, pentru o vînzare de vie, care iaste la Vacota,... dumisale Ducăi vistiernicul”. Apoi la 14 aprilie 1663 (7171) „Ștefania, femeia lui Ifrim fost vătaf de aprozi” spune că „Am vîndut... trei fălci de vie,... dumisale Ducăi vistiernicului celui mare”. Vistiernicul Duca a prins drag de vii și la 23 februarie 1665 (7173) cumpără de la Alexandra stolniceasa și fiul său Toderașco șase fălci de vie
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
La 13 octombrie 1662 (7171). Acuma aș vrea să mai ai răbdare măcar cât șade cioara în par, fiindcă am să-ți amintesc pentru ultima oară de Gheorghe Duca vistiernicul. Asta grație zapisului întocmit de Ștefania, soția lui Ifrim, fost vătaf de aprozi, care la 14 aprilie 1663 (7171) i-a vândut trei fălci de vie aflate la Vacota. Sunt curios dacă îmi vei putea răspunde la întrebarea care îmi zbârnâie prin minte. Până nu ai să pui întrebarea, nu voi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Chiar cuvintele referitoare la persoana care practică păstoritul sunt latinești, dacă este vorba de termenul general: păstor (< lat. pastorem) sau păcurar (< lat. pecorarius); sunt însă din substrat cuvintele care denumesc un anumit tip de păstor, de păcurar: baci „șeful stânei, vătaful ciobanilor“. Rezultă că traco-dacii romanizați au păstrat din limba lor elemente secundare proprii limbajului pastoral, adică unui limbaj care reflecta specificul de civilizație autohton. Există în română și perechi de cuvinte (parțial) sinonime în cadrul cărora termenii latinești au sens general
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]