561 matches
-
tot contră alor voștri s-a sculat; căci cine dacă nu voi reprezentă astăzi în această țară elementul împilator, elementul care se îmbogățește din politică, din sudoarea tuturor fără muncă și fără merit? Dar pre vremea aceea oamenii ca acel vătaf de plai și ca acel vameș erau înfrînați și dojeniți de adevărații boieri ai țărei. Știrbey, Crețuleștii, Grădiștenii, Fălcoienii, Raleții cu mitropolitul și arhierei în cap, înfri-n [au] prin judecățile lor alunecările unor astfel de nenorociți și Domnul țării scăpa
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
au avut la curte dregători pentru toate nevoile, inclusiv pentru lucrările de cancelarie. Unul dintre ei, Marele Postelnic, se ocupa de serviciul poștal, ținea corespondența domnului, atât cea internă cât și cu străinătatea. Dregător de curte important, era ajutat de vătafi de călărași. În timpul lui Constantin Brâncoveanu(16881714), de pildă, funcționa o cancelarie numeroasă, care primea informații și întreținea legături prin corespondență cu multe țări. Scrisorile erau redactate, după caz, în latină, italiană, germană, turcă etc. În același timp, stolnicul Constantin
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
pentru consolidarea dominației lor(1719), încredințând autoritatea politico-administrativă unui consiliu condus de un ban și numind câte un vornic și câte un ispravnic în fiecare județ. Totodată, au organizat serviciul poștal cu un conducător, 20 de poștași și 80 de vătafi, care să transporte scrisorile oficiale și particulare. Caii necesari însă, proveneau tot de la populația satelor. Dările tot mai multe și tot mai apăsătoare, cu abuzurile în rechiziționarea cailor și căruțelor, obligau țăranii să fugă din calea olăcarilor, amenințând serviciul poștal
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
mai frecventă, serviciul poștal rezervat necesităților statului, este pus sub autoritatea Marelui Postelnic, un fel de ministru al afacerilor externe, care între alte atribuții, se îngrijea și de corespondența Domnului, atât în interiorul țării, cât și cu străinătatea, fiind ajutat de vătafi și curieri. Misivele sosite de la Constantinopol erau transportate de curieri speciali, care făceau legătura între Galați și Iași, curierilor turci fiindu-le interzisă intrarea în țară.. Comerțul autohton devenind tot mai dependent de turci, își pierde treptat vitalitatea. Poarta otomană
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
țară.. Comerțul autohton devenind tot mai dependent de turci, își pierde treptat vitalitatea. Poarta otomană își exercită monopolul asupra comerțului extern al Moldovei. În secolul al XVII-lea, serviciul poștal rămas tot sub autoritatea Marelui Postelnic, ajutat de mai mulți vătafi de călărași, capătă o nouă dezvoltare datorită atât problemelor administrative, fiscale și de siguranță, care au condus la înmulțirea numărului de curieri, cât și introducerii transportului de persoane particulare prin poștă, dar numai cu autorizația Domnului. Curierii erau aceeași, împărțiți
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
limba turcă și la nevoie se deplasau la Constantinopol. „Îmblătorii” de Hotin și cei de Soroca sau curierii soroceni, erau trimiși la nevoie în Polonia și Rusia pentru transmiterea știrilor. Ei cunoșteau bine limba polonă și rusă și ascultau de vătafi sau de mai marii lor. Starostele Ținutului Cernăuți, până la răpirea Bucovinei, avea la dispoziția sa umblători călări, sub comanda unui vătaf sau sublocotenent. Ei duceau rapoartele la Iași. Releele poștale, introduse pentru prima dată pe la jumătatea secolului al XVII-lea
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
la nevoie în Polonia și Rusia pentru transmiterea știrilor. Ei cunoșteau bine limba polonă și rusă și ascultau de vătafi sau de mai marii lor. Starostele Ținutului Cernăuți, până la răpirea Bucovinei, avea la dispoziția sa umblători călări, sub comanda unui vătaf sau sublocotenent. Ei duceau rapoartele la Iași. Releele poștale, introduse pentru prima dată pe la jumătatea secolului al XVII-lea, au îmbunătățit transporturile. Schimbul de cai, înlocuirea celor obosiți, se realiza cu mai multă ușurință. Caii de olac, olacele și întreținerea
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
am gheață. [BOGDANA] Aide! Mergi înainte... Un pas, bărbate, încă! ROMAN Un pas, și vă înghite prăpastia adâncă. (iese) BOGDANA Bogdan e colo, colo, el doarme dus. Ei bine, Vei suferi să fie alăturea cu tine, Ca tu să fii vătaful și el să fie Domn? Ce, scutură-te dară... Dormi? Dormi? Dar scoli din somn. [SAS] O, ochii tăi, Bogdano, mai bin' din frunte-ți rupe-i, M-au nebunit pe mine de am turbat ca lupii. [BOGDANA] Mergi înainte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
masa ei! Doar n-a venit portarul al Sucevei, Boieri! Sânt eu acum și-ncă trăiesc Și voi ținea orînduială-n casă, Î stupul plin de miere al moșiei. Pîn' va veni stăpânul ce se cade Vă spun, boieri, eu sânt vătaf, Eu poruncesc pîn' n-a * veni stăpînul! Nu se răstoarn-așa stupii * Moldovei, Nu intră nimeni când nu e chemat, N-a rămas casa fără câni, boieri! Un câne sânt Păziți-vă... Veghez. {EminescuOpVIII 189} PETRU RAREȘ 2254 ACT. 1 Marea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
proprietar mare boier bătrân HERMENCE GOGU fie-sa fiu-său Dl. NAPOLEON PĂTĂRLĂGICĂ MARGHIOALA suprefect plasei Dezbrăcătorenii fată-n casă LEIZER ZOLZANGEZIND BARBU VULTUREANU stăpânul birtului la" Birlicul de aur" tânăr proprietar în târgul Dezbrăcătorenii PAVEL INTENTATIONEM BUCĂTAR, VEZETEU, RÎNDAȘ vătaf la Vultureanu ȘI SERVITORI la d. SUBPAPUC ACTU-NTÎI O grădină mare. în fund casă frumoasă cu balcon. SCENA I VULTUREANU Iată-ne. INTENT [ATIONEM] Uf, tare mi-i foame și nu mai pot de picioare. De când eram la Socola seminarist
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stăpînu-meu, mai sus numitul Grigorie Frige-Linte, cu frățească dragoste închinîndu-se domniilor voastre se roagă ca văzând și făcând și putând pune mâna pe cuconaș să-l 287r puneți la răcoare // la dv. acasă. Cu multă plecăciune rămân al domniilor voastre Anghelache Sitariu, vătaf în ograda boierească {EminescuOpVIII 365} Iar despre cuconaș, ca să-l cunoașteți bine, așa l-au făcut Dumnezeu: este de 23 de de ani, cam mărișor și subțirel la trup, are păr castaniu, poartă barba-n furculiță, ochii negri și roșu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și atunci hotărâi tare să câștig al tău amor, Fie-o zi, fie o oră, fie fulger trecător {EminescuOpVIII 462} De o clipă, iar pe scurta degustare-a fericirii Să-mi arunc tot restul vieții în noianul nimicirii. Atunci mă-ntîlni vătaful de la Psamis. Ce-a urmat Știi și tu, iar din acele ce am spus, vei fi aflat De ce te urăsc. LAIS Dar singur îmi ziceai cu stăruință Cumcă nu regreți nimica și nu ai nici o căință. CHALKIDIAS Da, vorbea mîndria-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu vă poate fi otărîrea serioasă, conte, acolo n-a locuit nimeni aproape de o sută de ani. - Cu atâta mai bine, eu voi să străform castelul într-o locuință omenească; însă voi purta o viață foarte izolată. Servitorii mei sunt: vătaful de curte, vizitiul și camerierul. Va fi o viață liniștită. Voiți a mă însoți, continuă el, căci, cu toate că-s fideicomisul moșiei, cu toate astea vă spun, nu știu mai nemica despre ea, Aide, acompaniază-mă și mă condu la scumpele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca să deseneze pe albul lemnului râuri și flori, spirale și valuri. Pe măsură ce se apropiau, lăutarii cântau tot mai rapid iar dansul se transformă într-un fel de galop dezlănțuit care-i aduse pe cei treisprezece bărbați în fața lui Brâncoveanu. Primul, vătaful călușarilor, făcu un semn și cei unsprezece călușari căzură toți deodată în genunchi în fața voievodului, muzica tăcu, iar cel în petice - mutul călușului - se trase într-o parte. Brâncoveanu se ridică în picioare, jucându-și în mâna dreaptă bastonașul cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spate într-o poziție nefirească ținând bățul orizontal cu amândouă mâinile, cu ochii țintă la voievod. — Ai fost călușar, măria ta? — Prin părțile Olteniei, când eram flăcău. Trei ani. Toate privirile boierilor se ațintiră asupra lui Brâncoveanu. — Am spus! țipă vătaful spre călușarii prosternați, care săriră drept în picioare, urlând neomenește: — Hălălăi șa! De pe dealuri le răspunseră ca niște ecouri aceleași hăulituri. Cei unsprezece, tot nemișcați, cu picioarele depărtate, cu bățul tot orizontal priveau spre domn. — Iartă-ne, măria ta, s-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care săriră drept în picioare, urlând neomenește: — Hălălăi șa! De pe dealuri le răspunseră ca niște ecouri aceleași hăulituri. Cei unsprezece, tot nemișcați, cu picioarele depărtate, cu bățul tot orizontal priveau spre domn. — Iartă-ne, măria ta, s-a întâmplat că vătaful cetei de pe la Biala Slatină să fi fost ast-toamnă mușcat de un șarpe și trebuie să se aleagă un nou vătaf că vin Rusaliile... Ne-ar plăcea s-o facem aci la măria ta. — Multă cinstire îmi aduce gândul domniei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nemișcați, cu picioarele depărtate, cu bățul tot orizontal priveau spre domn. — Iartă-ne, măria ta, s-a întâmplat că vătaful cetei de pe la Biala Slatină să fi fost ast-toamnă mușcat de un șarpe și trebuie să se aleagă un nou vătaf că vin Rusaliile... Ne-ar plăcea s-o facem aci la măria ta. — Multă cinstire îmi aduce gândul domniei tale, mare vătaf de călușari, și primim cu plăcere, dar cum ați aflat că vom poposi aci? — Iscoade, măria ta, avem
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Biala Slatină să fi fost ast-toamnă mușcat de un șarpe și trebuie să se aleagă un nou vătaf că vin Rusaliile... Ne-ar plăcea s-o facem aci la măria ta. — Multă cinstire îmi aduce gândul domniei tale, mare vătaf de călușari, și primim cu plăcere, dar cum ați aflat că vom poposi aci? — Iscoade, măria ta, avem iscoade. Să cheme cetele, măria ta? — Cheamă-le! Un semn și cei unsprezece, fără să-și ia nici un avânt, se desprinseră de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-și ia nici un avânt, se desprinseră de pământ, făcând un salt mai înalt de un metru, ca apoi revenind la sol în aceeași poziție să hăulească de trei ori: — Hălăi șa, hălăi șa, hălăi șa! De pe dealuri primiră răspuns, vătaful făcu un semn spre lăutari ca să se pornească jocul călușului. Cei unsprezece bărbați păreau acum cai ce se legănau când la pas, când la trap, când în galop, săreau, mimau că ar fi nărăvași și nu se lăsau înșeuați, ridicau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ne-am face fără cai? — Măria ta, zise Kuciuk Selin și se închină în fața domnitorului, care curtenitor îi răspunse cu un zâmbet sincer, rugându-l pe Ștefan să-l însoțească pe imbrohor până la cortul lui. În picioare, în locul prințului, stătu vătaful primei cete. Dansul celei de a doua cete începu, lumina deveni blândă, vestind venirea întunericului. O să aprindem torțe, n-ai grijă, o să se vadă bine, spuse vodă în românește. — N-am grija luminii, măria ta, am grija beizadelei Ștefan, spuse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
primei cete. Dansul celei de a doua cete începu, lumina deveni blândă, vestind venirea întunericului. O să aprindem torțe, n-ai grijă, o să se vadă bine, spuse vodă în românește. — N-am grija luminii, măria ta, am grija beizadelei Ștefan, spuse vătaful privind nemișcat spre dansatori. — Ștefan? Ce-i cu Ștefan? — Să nu încalece mâine în zori. Ia-l în rădvan cu măria ta. — Bine, fie. Câți sunteți? — Cu iscoade și cu oamenii noștri din tabără, vreo două mii. — Ce mai este nou
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu oamenii noștri din tabără, vreo două mii. — Ce mai este nou? — Ienicerii de la Stambul n-au primit solda de astă iarnă. E rost să se taie între ei. — Să așteptăm să vedem și minunea asta. — Minunile trebuie ajutate, măria ta. Vătaful vorbea într-un fel repezit mâncând de multe ori vocalele și cum discuția lor se făcea în șoaptă în timp ce flăcăii din ceata cealaltă dansau stăpâniți de ritmul lăutarilor, vodă își încorda toată luarea aminte ca să priceapă tot. N-am știut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un fel repezit mâncând de multe ori vocalele și cum discuția lor se făcea în șoaptă în timp ce flăcăii din ceata cealaltă dansau stăpâniți de ritmul lăutarilor, vodă își încorda toată luarea aminte ca să priceapă tot. N-am știut că ești vătaf de călușari. — Eh, ce nu face omul ca să poată să colinde timp de o lună toate coclaurile pe unde trăiesc rumânii! La noapte intrăm în codri, să se facă nașterea călușului și apoi, până ajunge iar lună nouă, ține-te
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Eh, ce nu face omul ca să poată să colinde timp de o lună toate coclaurile pe unde trăiesc rumânii! La noapte intrăm în codri, să se facă nașterea călușului și apoi, până ajunge iar lună nouă, ține-te frate! Și vătaful îi cedă locul lui Ștefan care se întorsese. Intră în ceata lui de pe margine, se sfătui cu cei unsprezece și, sărind în sus de pe loc, intră în jocul celorlalți. Se apropie de vătaful lor, își făcură niște semne neînțelese pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
iar lună nouă, ține-te frate! Și vătaful îi cedă locul lui Ștefan care se întorsese. Intră în ceata lui de pe margine, se sfătui cu cei unsprezece și, sărind în sus de pe loc, intră în jocul celorlalți. Se apropie de vătaful lor, își făcură niște semne neînțelese pentru privitori și, la un gest brusc, toți călușarii ridicară cu amândouă mâinile bețele deasupra capetelor și hăuliră: — Hălăi șa, hălăi șa, hălălăi șa! Se aruncară toate cele patru cete în joc. Torțele începură
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]