838 matches
-
nr. 2116 din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului -Stimat auditoriu, v-ați întrebat de ce-avem tendința să nu schimbăm nimic în habitaclul nostru odată întocmit? își începu Herr Doktor Zeit alocuțiunea. -Da! și Nu! se-ncrucișară într-un vacarm lămuritor al dualității. -Nu schimbăm nimic pentru că nutrim o insolită speranță: să menținem o stare de fapt unică! E ca leac pentru frica de scurgere a timpului, teama de moarte! Gândim că spațiul nostru e infailibil și remediu sigur pentru
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
Acasă > Poezie > Oglindire > SUFLET STINS... Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Text scris de Denis Sulintan: Într-un veșnic mister, destăinuiesc... Cum oare conștiința mea lugubra provoacă atâta vacarm în rândul minților neatent culese? Cum altfel chipuri uitate ce apar și dispar, asemenea lui Hermes, de-a lungul și de-a lațul, ca gândul și că vântul, uneltesc în castelul lor sumbru? Mistic este oceanul în care îmi sunt
SUFLET STINS… de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377855_a_379184]
-
fi zis că nu le mai trebuia nimic, șeful de sală care se ocupa de grupul lor se insinuase c-un plăcut și răsunător anunț Cina e servită, doamnelor și...! Al doilea apelativ nu mai fu perceput, ci dedus, căci vacarmul vocilor îl acoperise, într-atât se entuziasmaseră de ideea mesei, ei tocmai ridicându-se de la una! Când Diplomatul își bombăni nemulțumirea că băieții fuseseră asimilați la dame, Papa îl taxă cu o replică desprinsă dintr-un banc tocmai spus: -Ce
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
model pentru elev. Să fie luminătorul națiunii din care face parte. Fără elevii de la școală, cărora le oferise iubire și cunoaștere, bolnavă, cu o pensie infimă, cu doi copii în îngrijire, gândea că numai Dumnezeu o mai putea scoate din vacarmul ăsta sufletesc. La momentul acela, mama i-a stat alături atât fizic, cât și financiar, cu sfaturi multe și încurajări. Cei câțiva elevi pe care îi avea la meditații, au continuat să vină și, cu banii obținuți își procura medicamente
O ZBATERE DE ARIPĂ de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375935_a_377264]
-
un trib cu vocea lui fierbinte Azi foc mocnit în lumi concave sau fluviu mort cu valuri stinse Cum să dejoace-n poezie penelul unei lumi abjecte O luptă a celebrității acoperită de sminteală O libertate fără forme ce dă vacarmului spoială O minge spartă între umbre endemic inimii defecte Ce să ascundă după slove o minte plină de-mpăcare Borcan cu miere noduroasă topită-n tocuri de subrete Viori cu forma de feline în voci cu pasuri pe-ndelete Ce să
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
sorginteîn flăcări sau în spasme coapte un trib cu vocea luifierbinteAzi foc mocnit în lumi concave sau fluviu mort cuvaluri stinseCum să dejoace-n poezie penelul unei lumi abjecteO luptă a celebrității acoperită de smintealăO libertate fără forme ce dă vacarmului spoialăO minge spartă între umbre endemic inimii defecteCe să ascundă după slove o minte plină de-mpăcareBorcan cu miere noduroasă topită-n tocuri de subreteViori cu forma de feline în voci cu pasuri pe-ndeleteCe să mai scrie-n poezie
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
să o monitorizăm permanent atât fizic, cât și prin conectarea la aparatura existentă, să îi urmărim funcțiile vitale și, bineînțeles, să alertăm întreaga echipă de medici (chirurg, anestezist, neurolog, internist ...). Era acolo, în rezerva aceea înghesuită cu trei paturi, un vacarm de nedescris de medici, asistente, aparținători care începuseră să se agite, să se alarmeze între ei ascultând și observând panica din salon și să se cheme unii pe alții pe holurile înguste speriați, disperați și îngroziți de un scenariu inacceptabil
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
fost moartă, după ce ar fi fost pângarită, de nu ar fi înfruntat, cu un stilou, frica și demonul atacator. Nouăsprezece ani i-a permis lumea ei să trăiască. Nouăsprezece ani până să înțeleagă ororile lumii în care-a venit. În vacarmul asurzitor, sub teroarea supusă, n-a vărsat lacrimi, n-a implorat, n-a plâns, nu s-a lamentat, pentru a fi absolvită de crima comisă. Încrederea i-a fost în lege și-n forța justiției în care și-a lăsat
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
fugă să afle care este motivul frământării care răzbătea peste tot, cu inima cât un purice care și-a mărit serios ritmul când și-a dat seama că băiatul ei nu e lângă ea și cine știe unde putea să fie în vacarmul creat...Când m-a văzut alergând în capul uliciorii dinspre șosea spre casă, mai mult împleticindu-mă, s-a repezit îmbrățișându-mă și abia auzind îngânând că n-am pățit nimic și că lumea se scurge ca un șuvoi spre
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
încărcată așa că vă închipuiți ce greu mi-a fost să ies de sub așternut. Era...cred pe la 01:15când mama a pătruns ca o vijelie în dormitor și m-a sculat. După cum mi-e obiceiul mi-a luat ceva ca să percep vacarmul la care asistam;din fericire mama ne-a adunat militărește pe mine și pe sora mea în bucătărie. Încă pierdut în reveria orfismului ghiceam cu coada ochiului silueta-i întunecată săpând șanțuri în podea cu pași grei, precipitați și telefonul
PARABOLĂ TÂRZIE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372067_a_373396]
-
încărcată așa că vă închipuiți ce greu mi-a fost să ies de sub așternut. Era...cred pe la 01:15când mama a pătruns ca o vijelie în dormitor și m-a sculat. După cum mi-e obiceiul mi-a luat ceva ca să percep vacarmul la care asistam;din fericire mama ne-a adunat militărește pe mine și pe sora mea în bucătărie. Încă pierdut în reveria orfismului ghiceam cu coada ochiului silueta-i întunecată săpând șanțuri în podea cu pași grei, precipitați și telefonul
ALEXANDRU CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/372093_a_373422]
-
încărcată așa că vă închipuiți ce greu mi-a fost să ies de sub așternut. Era...cred pe la 01:15când mama a pătruns ca o vijelie în dormitor și m-a sculat. După cum mi-e obiceiul mi-a luat ceva ca să percep vacarmul la care asistam;din fericire mama ne-a adunat militărește pe mine și pe sora mea în bucătărie. Încă pierdut în reveria orfismului ghiceam cu coada ochiului silueta-i întunecată săpând șanțuri în podea cu pași grei, precipitați și telefonul
ALEXANDRU CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/372093_a_373422]
-
tot felul de produse, unde negustorii ambulanți expuneau tot ce se putea vinde; polițiști care încercau zadarnic să facă ordine într-o lume pestriță, ce se deplasa în toate sensurile pe drumul național. Cu viteză redusă, am pătruns în acest vacarm și, când am ajuns la bifurcația cu drumul forestier, am virat și m-am angajat direct pe acesta, abordând panta spre schit. Imediat, în prima poieniță, cea de la câteva sute de metri de mănăstire, am dat peste alte mașini, alte
DRAGOSTE LA VÂRSTA A DOUA (FRAGMENT DIN NUVELĂ) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372135_a_373464]
-
altul decât nașul actualului primar Marius STAN, al cărui CV fotbalistic n-are rost să vi-l mai prezint. Și, totuși, toate acestea se întâmplă în mandatul lui, de aceea numărul neprietenilor i-a crescut peste noapte. În tot acest vacarm, de genul hărmălaiei din decembrie '89, grecul Petre MARINESCU, marele vârf al celor de la CSU, colegul cândva în atac al ”prințului” Gicu DOBRIN, cel care i-a crescut efectiv pe un Tudorel STOICA sau Marius LĂCĂTUȘ, ultimul având în poartă
MEMORIALUL ION ZAHARIA, LA UN DECENIU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372183_a_373512]
-
care refuză pe toată durata petrecerii să mănânce ceva, doar așa fiind trendy, dar îmbătându-se progresiv, până la stadiul de mangă. Cei mici urlă efectiv, se ascund sub măsuța joasă, trag de urechi cățelușa speriată a gazdei și fac un vacarm, de spui că ești în junglă. Cei mai răsăriți nu-și ridică ochii din mobile, pe care le butonează de la iau dracii, căutând pe cineva să le rezolve căldarea cu foliculină. Se trimit felicitroace, pentru o eventuală futiceală. Luatul în
BUMERANG – ONOMASTICĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376166_a_377495]
-
răscolească amintiri... Spre deosebire de cei care spun că ploaia îi deprimă, mie îmi dă o stare de bine, de calm. E ca și cum Cerul ar avea nevoie de liniște să-și pună în ordine gândurile, și trimite stropii de ploaie să stingă vacarmul străzilor. Toată lumea e agitată, parcă prea iritată. Oare ce au acești oameni de sunt atât de supărați? De ce complică tot ce au în viața lor! Eu mai tot timpul zâmbesc, iar cei din jurul meu, cei care mă privesc, au certitudinea
PLOAIA DIN SUFLETUL MEU… de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376233_a_377562]
-
ultimii 25 de ani, am stat deoparte." Rechhinașii atacă: Da, nu vi se poate reproșa asta, doar că ați stat într-una din părți, unde era mai căldurică". Intervin imediat contrarechinașii(dezinteresați desigur) și vă sar în ajutor. Se dezlănțuie vacarmul sutelor de comentarii. Eu cred că sunteți atât de sigur de asta încât nici nu vă mai obosiți să verificați și în nici un caz să răspundeți la vreun comentariu. Ați aruncat halca sângerândă și gata. Și pentru că veni vorba de
ARTICOL ȘI COMENTARIU de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379657_a_380986]
-
halca sângerândă și gata. Și pentru că veni vorba de "halcă", mai aruncați una, aproape la propriu(deși mult mai subtil): "puținătatea mea". Acum unii vor râde de ocalele nu chiar puține iar alții vor sării, că e atac la persoană...vacarm. Îmi permit să pamfletăresc și eu putin: Presa scrisă e buna la ceva? Ieri am fost la prăvălie Să cumpăr niște hârtie Muza doar mă vizitase Și ceva idei îmi dase - Ce hârtie să vă dau? Am fost întrebat pe
ARTICOL ȘI COMENTARIU de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379657_a_380986]
-
-și care mai de care, aventura nopții abia trecute. În grajduri, laptele începu să curgă șuvoaie calde și dulci în gălețile imaculate, sub mâinile experte ale gospodinelor. Alexandra își trase și mai mult pătura peste cap, mormăind ceva neînțeles la adresa vacarmului cu care se confrunta în fiecare dimineață, încă de la ivirea zorilor. Adormise mult după miezul nopții, când terminase de citit ultima carte. Ziua nu îi era cu putință să se dedice pasiunii ei și era nevoită să-și îndestuleze sufletul
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
un trib cu vocea lui fierbinte Azi foc mocnit în lumi concave sau fluviu mort cu valuri stinse Cum să dejoace-n poezie penelul unei lumi abjecte O luptă a celebrității acoperită de sminteală O libertate fără forme ce dă vacarmului spoială O minge spartă între umbre endemic inimii defecte Ce să ascundă după slove o minte plină de-mpăcare Borcan cu miere noduroasă topită-n tocuri de subrete Viori cu forma de feline în voci cu pasuri pe-ndelete Ce să
CE SĂ MAI SCRIE-N POEZIE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375730_a_377059]
-
Cam așa s-a limpezit viața mea, fraților, după ce m-am retras în pustiul acesta unde mi-a mânat Domnul pașii. Păstrând proporțiile povestirii, eu am făcut mult mai puțin decât oricare din aceștia trei, dar abia aici, departe de vacarmul stresant al vieții citadine, am ajuns să mă mir câtă energie vitală am consumat în această junglă modernă pe care o reprezintă astăzi o metropolă, oricare ar fi ea. Cu ce preț și, cu ce câștig? Vise spulberate, tinerețe arsă
E GREU SĂ NE MÂNTUIM? de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362111_a_363440]
-
pocnitori, făcînd din oraș un amărît poligon de tragere. Iar peste toate, ieșite bubuitor din cutii de smoală nichelată, bîțîielile scîrnave ale manelelor, împingîndu-ne tot mai tare spre buricele sudului. Ferice de mințile retrase în recluziunea înțelepciunii și absente la vacarmul de-afară. Am încercat (recunosc) să le evit, înfundîndu-mi chiar urechile cu vată, dar... Prin geamurile duble ale atelierului din Armeană continuau să răzbată stridențele acestei lumi noi românești. De nerecunoscut. Mi-e dor de "iarna" aceea de demult, pictată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nor cenușiu care se umfla la orizont. Apoi, o vibrație puternică s-a răspândit în talpa încălțămintei noastre. Pământul se zguduia. Și norul, devenit galben, s-a înălțat până la soare și l-a eclipsat. Toate zgomotele au pierit, acoperite de vacarmul metalic al șenilelor. Primul tun a străpuns zidul de praf, a apărut brusc tancul comandantului, apoi al doilea, al treilea... Și, înainte de a se opri, tancurile descriau o curbă strâmtă pentru a intra în rând lângă cel precedent. Șenilele lor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zi de manevre, care aveau loc la câțiva kilometri de Saranza. Am mers mult. Mai întâi traversând orașul, apoi în stepă. Charlotte vorbea cu aceeași voce calmă și detașată ca în ajun, seara, pe balcon. Istorisirea ei se pierdea în vacarmul vesel al orchestrei, apoi, când înceta brusc vântul, vorbele ei sunau cu o stranie claritate în golul acela cu soare și cu liniște. Povestea despre scurta ei ședere la Moscova, la doi ani după război... Într-o după-amiază senină de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ai promis!” și pleca de acolo, ducându-l ca pe un copil pe bărbatul schilodit. Charlotte a încercat să vadă dacă ciungul ei era tot acolo. Unul dintre milițieni a împins-o deoparte... Mergeam drept înainte, îndepărtându-ne de Saranza. Vacarmul orchestrei militare se stinsese în liniștea stepei. Nu mai auzeam decât foșnetul ierburilor în bătaia vântului. Și, în nemărginirea aceea luminoasă și caldă, a răsunat din nou vocea Charlottei. - Nu, nu se băteau pentru banii aceia furați, nu! Toată lumea înțelegea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]