552 matches
-
Familia Tipică era compusă dintr-o mamă În pielea goală care alăpta la sîn un prunc, cu o fetișcană nubilă, de asemenea goală, stîndu-i alături. Nu tu figură paternă, nu tu protector, nu tu Bărbat. Bunicul lui Maggie, crezînd că vaietul de oroare al mulțimii avea de a face cu calitatea prestației lui, a tot tras de sfoara agățată de prelata doborîtă pînă cînd a căzut lat. A zăcut În comă vreo trei zile, apoi a murit. Scandalul era complet. Editorialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
rumegat oleacă, după care a îngăduit: - Aveți voie să le păstrați. Poarta s-a deschis, și am trecut de ea, scăpând de acele burdufuri preluate de veteran și de camaradul care-l slujea. În timp ce intram în clădirea cazărmii, am auzit vaiete venind dinspre temniță. M-am prefăcut surprins și am întrebat: - Ce-a fost asta? Soldatul a mormăit nepăsător: - Grohăieli de porci longobarzi. Gundo s-a stăpânit cu greu, albindu-se la față. Am mâncat azimă cu șuncă sărată. Am băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nou să se agite și să țipe, dar destul de slab. Au lăsat-o să lunece jos încet și, cu cât se zbătea mai mult, cu atât parul intra în ea, despicând-o. Când sângele a început să curgă pe lângă lemn, vaietele erau atât de slabe, de parcă nu se auzeau. Când cel puțin o jumătate de cot a pătruns în ea, un spasm a cutremurat-o din cap până-n picioare, a dat ochii peste cap, și capul i-a căzut din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
niciodată, era crâncen cu pedepsele și i se dusese vestea de om rău, dar drept, pentru că avea pentru toți vinovații o singură pedeapsă: îi trăgea în țeapă, în locuri publice. Se auzea că cetatea Târgoviștei ar fi fost plină de vaietele muribunzilor și că oamenii mergeau pe străzi cu mare băgare de seamă să nu facă vreun rău, cu voie ori fără voie. De aceea, spătarul a luat doar trei băieți, în afară de vizitiu, anume pe Iscru, Ioniță și Pampu, primeniți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
despre mama ei și să asculți cu atenție. Poveștile despre mâncare arată o legătură puternică. Tăcerile pline de tristețe îți arată lucrurile rămase neterminate. Cu cât o fată știe mai bine detaliile din viața mamei ei - fără timidități și fără vaiete - , cu atât fata e mai puternică. Sigur, în cazul meu e mai complicat, pentru că eu am avut patru mame, fiecare dintre ele interzicându-mi, învățându-mă sau lăudând altceva, dându-mi fiecare daruri diferite sau lăsându-mi povara altor frici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bătut și dezbrăcat, iar în jurul lui iarba și tufele erau la pământ, ca după o luptă. Ruben a alergat înapoi la noi și a cerut țipând o haină ca să-l acopere și apoi l-au cărat pe brațe pe deasupra apei. Vaietele s-au potolit când a fost adus Iacob, fără simțire, atârnând în brațele fiilor săi, cu piciorul stâng într-o poziție nefirească de parcă nici n-ar mai fi fost atașat de corpul lui. Inna s-a precipitat și a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Febră! Rahela a alergat la desaga cu ierburi tămăduitoare. Inna i-a făcut semn lui Ruben s-o urmeze în cort și câteva clipe mai târziu am auzit un urlet groaznic, un urlet de animal. Îi puseseră piciorul la loc. Vaietele care au urmat au fost încă și mai sfâșietoare. Nimeni nu mă băga în seamă, iar eu stăteam în afara cortului și o urmăream pe Inna care părea sigură pe ea și liniștită și pe Rahela, care avea obrajii învăpăiați. Amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
azi. — Aha. Stewardesa pare ușor nedumerită. — Poate altădată, zic repede. Auziți, dacă tot sînteți aici - voiam să vă Întreb ceva. E normal să se audă sunetul acela ? — Ce sunet ? Stewardesa ridică imediat capul. — Sunetul ăla așa, ca un fel de vaiet, care se aude dinspre aripă... — Nu aud nimic. Mă privește Înțelegătoare. Vă e frică de zbor ? — Nu ! sar imediat, și Încep să rîd. Nu, nu mi-e frică ! Doar... mă Întrebam. Așa, din pură curiozitate. — Mă duc să văd despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la fugă împreună cu ei. După puțin timp, le-o luă înainte și se făcu nevăzut. Se opriră pe malul mlaștinii, înspăimântați de spectacol. Mai multe colibe ardeau și o duzină de trupuri în pielea goală apăreau ici-colo zdrobite și sângerând. Vaietele celor răniți umpleau aerul, dar nu văzură nici o mișcare în sat. Supraviețuitorii fugiseră în adâncul pădurii. — Oh, Dumnezeule! Dumnezeule...! suspina preotul. Nu e cu putință! — Bineînțeles că e cu putință, părinte! Arătă spre o colibă. El a spus-o... Coliba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
până la satul yubani. Nu erau copii recitând lecția sub arborele de capoc. Nu erau fete râzând pe când își umpleau ulcioarele. Nu erau războinici stând de vorbă despre vânătoare și război în coliba cea mare. Nu era decât liniște și un vaiet îndepărtat. Înaintă, impresionat, lăsă peștele bagre la umbră și privi de jur-împrejur: — Unde e José Correcaminos...? Un bătrân cu ochii în lacrimi, care fuma nemișcat, îi arătă o colibă izolată. Ajunse până acolo. Era mică, ocupată doar de un hamac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a părut satisfăcut. —Bine. În creșă au apărut vreo câteva cazuri de erupții urâte. Dar, în cazul ăsta, Theo n-ar trebui să aibă nici un fel de problemă. Când au plecat de la creșă, copilul și-a manifestat frustrarea prin intermediul unor vaiete susținute și asurzitoare. Hugo nu l-a condamnat absolut deloc. Din contră! Îi venea să i se alăture. Zgomotul s-a intensificat când Hugo a încercat să-și convingă copilul, care îi opunea rezistență, să stea în scaunul lui din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de pe canapea și alergă spre laptop. 8 „Vijelia ținea cu tot dinadinsul să dea peste cap toate pronosticurile meteorologilor amăgiți de sateliții plasați pe orbită. Crengile copacilor erau contorsionate de rafalele de vânt și trozneau din toate nodurile, într-un vaiet care nu îi impresiona, totuși, pe cei doi pasageri ai Land Roverului. Firele de înaltă tensiune dădeau senzația că doresc să se adune pentru a se împleti ca în acel joc al copilăriei numit covorașul, iar fulgerele scrijeliră cerul cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prin perdele fără a le văluri. Era atât de înalt, cu gâtul și picioarele atât de lungi și subțire... încât se amestecă cu celelalte figuri de lumini și umbre de pe pereți. Din ciocul lung și subțire, al cocorului ieșea un vaiet jalnic, tânguitor... apoi, se prefăcu, luând chip de femeie învăluită într-un văl alb, hohotind cu fața acoperită cu palma. Părea să fie Vasilica. Apoi, se prefăcu din nou în cocor, se strecură prin perdele fără să le vălurească, șiși
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
acoperită cu palma. Părea să fie Vasilica. Apoi, se prefăcu din nou în cocor, se strecură prin perdele fără să le vălurească, șiși reluă zborul să-și prindă cârdul. In urma lui rămânea ca o trenă de lumină și un vaiet jalnic... Te întrebi: oare există păsări mai triste decât acești cocori, cu zborul lor lin ale căror țipete îți sfâșie inima ca și cum ar prevesti o mare nenorocire?!... Iorgu se trezi pentru o clipă, și apoi căzu din nou întru-un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mare, trecătorii se opreau rîzÎnd - Iar trece ăla cu baba aia nebună! -, apoi izbucneau În urale, unii fluierau. Bunica nu se mai ținea, acum, prea bine pe motocicletă; cînd urca pe șaua din spate, chiotele ei păreau mai mult niște vaiete, iar Thomas nu mai zbura peste oraș. Thomas vroise, Înainte de Întîlnirea cu Lars, să treacă pe la anticar, dar nu făcuse asta. Nu Își dădea seama prea bine de ce, dar după un ceas petrecut la Berg ar fi plecat mai Încrezător
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să le ceară ajutor. Ba i-au plătit trăsura și au venit până la Aglae, în curtea căreia a fost dată jos. Aglae a văzut, însă a țipat la toți să se ascundă în casă și n-a ieșit, cu toate vaietele bolnavei. Birjarul, înduioșat, i-a blestemat pe toți și a dus-o înapoi la spital. Ca să nu se mai întîmple să le vină pe cap, au ticluit o scrisoare, ca din partea unor cunoscuți care au aflat de escapada bolnavei de la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o dimineață cu mama Linei la poarta lor, plîngînd: - Veniți, că s-a prăpădit bătrînul! le-a spus. I se uscaseră ochii de plâns. Morfolea numai din gura ei știrbă și se văita. S-a pus și Lina pe un vaiet. A venit Aglaia, le-a tăiat basmale de doliu, Stere a închis prăvălia, s-au dus acasă, -lau văzut întins pe masă între două sfeșnice, luminat de flacăra luminărilor. I-au pupat mâna țeapănă. - Te duseși, tată-socrule! a rostit negustorul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ce avusesem eu cu sufletu ăla? A scris și la jurnal de noi. Doi ani ne-a căutat politia! Asta era înainte de război. Ce mai bătăi am mâncat ca să mărturisim, dar ne jurasem. Nu ne-au dovedit. Uuuu, parcă aud vaietul muierilor! Ridicam coada toporului și nu mă uitam. Na! Na! făceam... Pielea lui Paraschiv se încrețise. Privi cruciș la codoș. Era adus de șale, și sub ochi avea pungi de carne care-l îmbătrîneau și mai mult. - ...pe când acu, altfel
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
striga a croitorului. - Sărăcuța! oftau femeile după uluci. - Cui mă lași, mielușelule? Cui mă lași? Bocitoarele jeleau și ele, la spate, în gura mare: - Ăl cu milă, ăl cu dor! Ăl cu milă, ăl cu dor! Și când auzea Florica vaietul muierilor, mai rău se pornea, s-o afle toată lumea: 292 - De ce mă pedepsești, Doamne, că pe el îl aveam și la rele, și la bune! Sufletu meu! În fața prăvăliei lui Stere, convoiul se opri și părintele coborî să arunce agheasmă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Meșterii erau arțăgoși și cântau. Atunci își băteau nevestele. Din nimic se aprindeau. Le plesneau cu palmele lor grele peste față. Apoi le jucau în picioare. Zidarii luau cozile țigăncilor în pumni și le smuceau sălbatic. Toată mahalaua era un vaiet. Țipa a lui Ghiula, țipa a lui Șandor. Îl apucau și pe Matei dracii. O tăvălea toată casa pe-a lui. Până a doua zi se împăcau. Duminica, bărbații le scoteau pe muieri la plimbare, pe la rude. Femeile aveau rochii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
asupra unei părți din casele vecine. Văzui o casă încongiurată de honvezi și pe unii trântind cu paturile puștei în ușa casei, pentru a-i sforța intrarea. Dar în momentul acela văzui fulgerând pin ferestrele casei împinse pușcături și [auzii] vaietele celor ce-o încongiurase, ușa se sparse cu repejune și {EminescuOpVII 205} dinăuntru ieși [un june] cu capul gol, cu sabia-n dinți și mînele-narmate de pistoale-ntinse, pe care le slobozi drept în capetele celor ce stăteau în ușă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce în ce vântul creștea și prindea aripi, până ce, mai repede decât treapătul calului meu, începu să mă pătrundă cu frigul lui pin toți porii vechilor mele haine. Orașul se aprindea din ce în ce mai mult, cu - atât mă apropiam, păream a distinge vaiete slabe și depărtate, calul fugea mai iute, vântul începu a vâjâi și a fluiera, astfel încît vedeai cum cu el creșteau aripele flacărilor ce se-nălțau la cer. Din ce în ce m-apropiam, din ce în ce vedeam cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce m-apropiam, din ce în ce vedeam cu[m ] vântul s-arunca cu furie în brațele mărei de foc care creștea în toate părțile, prinzând din vântul cel rece și barbar mii și mii de suflete nouă și repezi. Vaietele și bocetele s-auzeau cumplit, astfel încît pietrele s-ar fi sfărmat de durere auzindu-le, orașul înflacărat prin foc și vânt se unise cu cerul, căci între cer și pământ nu mai era deosebire. Flacăra zbura piezișă după îndreptarea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
această dramă teribilă și sfâșietoare iluminată de focul cel larg al incendiului. Într-o parte și-n alta șirurile de case arzând, pavagiul de pietri mărunte și albe acoperit de cadavre și împlut de sânge negru, lumea toată coprinsă de vaiet... jos omor și noapte, sus nouri și fum! Iată întregul acestui spectacol înfricoșat. Știam aicea casa unui preot; trebuia să mă duc la el. Cât mă bucurai când, ieșind în suburbiul întunecos și plin de grădini al orașului, văzui cumcă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
deși scuturat de toamnă, se-ntindeau alături cu strada, pe când după acel hățiș, ascunse-ntre arbori, se vedeau casele. Ajunsei și înaintea casei preotului. Poarta era deschisă și răzimată-n amândouă părțile. Ferestrele erau deschise, ci pin ele s-auzeau vaietele cele slabe ale unei femei. De-a intra astfel cum eram în casă era a mă espune pericolului vădit. Mă apropiai așadar de fereastră și privii înăuntru. Dar ce văzui, D-zeul meu! Casa plină cu oameni care de care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]