1,109 matches
-
vechi a fost "Silaș". El apare pe harta lui Mercy din 1723-1725 cu numele de "Sillasch". Austriecii i-au mai dat și numele de "Rautendorf", traducere a numelui mai vechi "Răuți". Pe o hartă de la 1761 apare din nou satul valah "Silasch". După această dată nu mai există alte mărturii despre existența satului. Pe locul acesta s-a întemeiat mai târziu satul nou, pe la 1843-1844, de către familii de maghiari originari din Sânmartinul Maghiar. Ulterior au venit aici numeroase alte familii de
Răuți, Timiș () [Corola-website/Science/301390_a_302719]
-
într-un deceniu distanță se vor fi dovedit salvatoare pentru națiune și dinastie. Obiecțiile adversarilor întronării prințului de Hohenzollern s-au materializat prin reclamarea respectării articolului XII din Convenția semnată în 9 august 1858, care cerea ca deputații moldoveni și valahi, în adunăre, să fie cei care aleg conducătorul. Elitele românești n-au întârziat să îndeplinească această cerere, astfel încât la 10 mai 1866, cu o unanimitate de voturi, prințul prusac a fost ales domn al Principatelor. La presiunile Franței și Marii Britanii
Carol I al României () [Corola-website/Science/296762_a_298091]
-
A fost hirotonit preot la Roma, în Biserica Romano-Catolică. În data de 28 decembrie 1713, de la Făgăraș i-a scris arhiepiscopului de Strigoniu că „sunt dispus să-mi dau zi și noapte sângele și sudoarea pentru salvarea iubitei mele națiuni valahe în oricare rit, în orice mod și cu acea prea umilă ascultare”. La două luni de la moartea episcopului Atanasie Anghel, survenită în 1713, sinodul Bisericii Române Unite l-a fost ales ca succesor al acestuia pe unul din foștii săi
Ioan Giurgiu Patachi () [Corola-website/Science/302731_a_304060]
-
Vlad și Báthory au avut o incursiune armata în Bosnia, unde Báthory a fost trimis de Matei cu scopul de a elibera un nobil valah al cărui nume era tot Matei. Nouă campanie era formată din trupe maghiare, moldovene și valahe, având și un mic contingent sârbesc. Vlad Țepeș a trimis un mesaj varului sau Ștefan cel Mare să-l aștepte pentru a putea uni armatele, dar manevră nu s-a efectuat din cauza unei întârzieri a trupelor maghiare, ceea ce a dus
Ștefan Báthory de Ecsed () [Corola-website/Science/307023_a_308352]
-
Ali, care vorbea Limba Română a pus pe niște haine țărănești pe el și a fugit în Țară Românească. Aproximativ 30.000 de turci au murit în luptă, în timp ce Báthory a pierdut 8000 maghiari și aproape 2000 sașilor transilvăneni și valahi din Transilvania. Cei doi comandanți au petrecut, împreună cu trupele lor, cu Kinizsi dansând cu un turc mort în brațe. Báthory urma să conducă Transilvania că și guvernator al ei din anul 1479 până la moartea sa. Urmașii săi devineau guvernatori ai
Ștefan Báthory de Ecsed () [Corola-website/Science/307023_a_308352]
-
ca fiind unul din primii cruciați europeni care au folosit praful de pușcă "într-un mod creativ - mortal". Într-o scrisoare adresată regelui Matei Corvin, datată 2 februarie 1462, a scris că Hamza Pașa a fost capturat aproape de fosta cetate valahă Giurgiu. După ce l-a distrus pe Hamza Pașa, Vlad s-a deghizat în haine turcești și a avansat cu cavaleria sa spre cetate, unde a ordonat gărzilor în turcește să deschidă porțile. Aceștia s-au conformat, iar Vlad a atacat
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
în armata otomană. Flota acestora a lansat câteva atacuri minore asupra Brăilei și Chiliei, dar fără a provoca pagube prea mari, datorită faptului că Vlad a distrus majoritatea porturilor din Bulgaria. Chalcondyles menționează că sultanul a luat prizonier un luptător valah, pe care a încercat să-l plătească pentru a obține informații, dar fără succes; după care l-a amenințat cu tortură, din nou fără succes. Se spune că Mehmed l-a apreciat pe soldat, spunându-i "dacă domnul tău ar
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
unele surse spun că valahii au ucis un număr mare de turci, iar altele susțin că pierderile de vieți otomane au fost minime. Un număr mare de cai și cămile au fost ucise. Câteva cronici dau vina pe un boier valah numit "Galeș", care a condus un atac simultan asupra otomanilor cu a doua armată, că nu a fost suficient de îndrăzneț să cauzeze devastarea așteptată în tabăra otomană. Vlad însuși a dorit să atace cortul sultanului, după ce a distrus cavaleria
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
mărginit de aproximativ 20.000 de turci și bulgari trași în țeapă. Pe cea mai înaltă țeapă, ca simbol al rangului avut, au găsit cadavrul putrezit al lui Hamza Pașa. Alte surse notează că orașul a fost apărat de soldații valahi, iar cadavrele celor trași în țeapă se aflau în afara zidurilor orașului, pe o distanță de circa 60 km. Chalcondyles, descriind reacția sultanului, a scris: Mehmed a ordonat să se sape un șanț adânc în jurul taberei turcești pentru a preveni penetrarea
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
cu Orchestră Simfonica Philadelphia, dirijata de Eugene Ormandy EMI la vioară Perlman, la pian Bruno Canino.EMI Muzică tradițională evreiască din estul Europei, zisă și klezmer, inclusiv cea interpretată de Perlman, cuprinde, ca întotdeauna și numeroase melodii în stilul numit "valah" (în idiș - volech), preluate sau influențate masiv de muzică populară românească, mai ales din Moldova, sau având elemente comune cu ea, incluzând și melodii în genul doinei, în ritm de sârbă sau hora, unele din ele fiind închinate meleagurilor românești
Itzhak Perlman () [Corola-website/Science/318934_a_320263]
-
Cozia-Frunți-Ghițu, dealurile subcarpatice argeșene s-au format în Depresiunea premontană Getică, apărută în timpul mișcărilor laramice, ca urmare a ridicării sistemului montan de la nord. Depresiunea Getică a funcționat ca avanfosă și se întinde între orogenul carpatic și până în sud la Platforma Valahă (partea nordică a Platformei Moesice), de care o separă falia pericarpatică. Deși ocupă suprafețe foarte mici și acestea la contactul cu zona cristalină, cele mai vechi formațiuni geologice ale Subcarpaților Argeșului par a fi conglomeratele cretacice (Conglomerate de Bucegi) care
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
Getică este precedată de mișcările moldavice care cutează și depozitele acesteia conferindu-i caracter de unitate tectonică alpină. Din Sarmațianul mediu până în Pliocenul târziu depozitele marnoase, nisipoase și grezoase au acoperit atât formațiunile cutate ale depresiuni cât și formațiunile Platformei Valahe, apărând la zi în toată partea sudică a Subcarpaților Argeșului. Printre depozitele de apă dulce ale Pliocenului apar și stratele de cărbuni pe o direcție est-vest de la Boteni - Jugur - Berevoești - Mușătești - Curtea-de-Argeș. Dispuse de asemenea monoclinal, stratele pliocene se diferențiază
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
și pe văile Foii și Rudarilor. Deci, spre sfârșitul Romanianului s-a instalat regimul fluvio-lacustru, în care predominau nisipurile și pietrișurile care fac trecerea spre Pleistocenul inferior iar Carpații și Subcarpații au fost ulterior (la începutul Cuaternarului) ridicați de mișcările valahe. Exondarea zonei subcarpatice va face ca eroziunea puternică să transporte materialele grosiere la baza acesteia în lacul pliocen, materiale din care se vor contura platformele piemontane Cotmeana, Cândești și Gruiurile Argeșului. Deși perioada Cuaternară (1,7Ma) este caracterizată de oscilațiile
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
că brodnici erau subînțeleși valahii (românii), în timp ce alții susțin că modificarea etnonimului a fost doar o greșeală de redactare comisă de Vatican. Totuși, sinonimia brodnici-valahi a mai apărut în alte documente, maghiare, ceea ce vine în sprijinul ipotezei că brodnicii erau valahi. În august 1227 papa Grigore al IX-lea îi cerea într-o epistolă episcopului de Strigoniu din Ungaria să determine convertirea la catolicism a populației din "Cumania et Bordinia terra illis vicina". O scrisoare din 11 noiembrie 1250 a regelui
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
Ialomița, unul dintre cele mai importante râuri din România. Suprafața totală a localității este de 13.286 ha, din care 11.987 ha extravilan și 1.300 ha intravilan. Municipiul se înscrie într-un areal ce face parte din Platforma Valahă, care reprezintă partea coborâtă a Platformei Moesice. Fundamentul solului este foarte vechi și constituit din cristalin cu strat sedimentar. Arealul este afectat de falii, cea mai importantă dintre acestea fiind cea care trece prin Nordul orașului, venind din Dobrogea. Relieful
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
regiunile controlate de regii unguri. Cumanii din Făgăraș au constituit doar un segment, o verigă relativ minoră într-o salbă de "Cumani" si "Valahi" ce se întindeau de la vest din Ungaria de azi până la est în sudul Basarabiei, teritoriu unde valahul domn al cumano-valahilor Basarab s-a războit cu ceilalti cumani. Unii istorici merg atât de departe încât să sugereze mai recent ca însuși clanul din care s-a tras Basarab Întemeietorul își avea originile în sudul Basarabiei de azi pe
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
Bulgaria) Rămâne de stabilit dacă originile cumanilor și pecenegilor din Făgărăș au fost aceleași cu cele ale celor din Meglen. Numele Berivoi apare atât ca denumire actuală a unui sat străvechi din Tara Făgărașului cât și ca nume al căpetăniei valahe din secolul al XI-lea din Grecia de azi, "Verivoi" În fapt, pecenegii stabiliți in zonă sunt supraviețuitorii refugiați după pierderea bătăliilor de la Levounion 1091 și Beroia 1122 (acum Bulgaria) când practic au fost decimați de forțele Imperiului Bizantin. La
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
cumană (sau după alți istorici pecenegă ) este discutată mai sus, a fost "pajura cu crucea în clonț", emblema unei familii, după toate indiciile, din Făgăraș. Ea a devenit ulterior stemă a Valahiei respectiv a Țării Românești fiind ștanțată pe monezile valahe de la care provine expresia "cap sau pajură?" Pajura, sau Acvila de munte (ordinul "Falconiformes", familia "Accipitridae" = Aquilidae, numită științific "Aquila chrysaetos") este o pasăre cândva comună în sudul Țării Făgărașului (dar care supraviețuiește până azi în rezervația Arpășel din Făgăraș
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
Densușianu și S. Paliga sau cumană conform lui Djuvara) a fost întâlnit înainte de Basarab I (vezi Familia Basarabilor și Xenopol despre Bazaram-bam ) și a supraviețuit în numele lui Neagoe Basarab, domn al Țării Românești în secolul al XVI-lea. Familia aristocratică valahă, Văcărescu (Lat. vaccarius) este și ea contestată. Unii o consideră de origine spaniolă. Alții îi atribuie o origine cumano-pecenego Ugrin, "vir nobilis in Fagaras" la 1200 Aidoma normanzilor (al căror "caz" sau "model" de asimilare etnică li se poate aplica
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
Bran (în germană: "Törzburg", în maghiară: "Törcsvar") este o comună în județul Brașov, Transilvania, România, formată din satele Bran (reședința), Predeluț, Sohodol și Șimon. Castelul medieval Bran, ce, în trecut a fost asediat de domnitorul valah Vlad Țepeș, este astăzi o destinație turistică populară, în mare parte deoarece aduce aminte de locuința contelui Dracula din faimosul roman al scriitorului irlandez Bram Stoker. La începutul secolului XIII, Ordinul Teutonic construiește un fort din lemn, cunoscut ca Dietrichstein
Comuna Bran, Brașov () [Corola-website/Science/310254_a_311583]
-
1911 - d. 5 august 1998) a fost un politician comunist și lider al Republicii Populare Bulgaria de la 4 martie 1954 până la 10 noiembrie 1989. Jivkov s-a născut în satul bulgar Pravets într-o familie de țărani de origine română (valahi). În 1928, el s-a alăturat Uniunii Naționale a Tineretului din Bulgaria, o organizație apropiată Partidului Muncitoresc Bulgar - mai tarziu Partidul Comunist Bulgar. În anul următor, el a obținut un post de la "Darzhavna pechatnitsa", ziarul oficial al guvernului de la Sofia
Todor Jivkov () [Corola-website/Science/317733_a_319062]
-
La marginea nordică, vestică și sudică a ariei locuite de secui se află mai multe localități cu majorități românești. Sub aspectul toponimiei, numele orașului Vlăhița a fost menționat în documente în anul 1406 sub numele de "villa olachalis" ("Oláhfalu, oláh =valah"). Localitatea s-a numit în maghiară până în 1899 "Oláhfalu", după care i-a fost schimbată denumirea în "Szentegyházasfalu". În afara scaunelor secuiești propriu zise mai există secui în localități răzlețe pe teritoriul județelor Bistrița-Năsăud (Cireșoaia=Magyardécse) și Cluj (Cămărașul de Pustă
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
și cea a lui Mircea, care îi ceruse lui Sigismund ca mai înainte de bătătlie să i se permită să execute o misiune de recunoaștere pentru evaluarea pozițiilor otomane și pentru alegerea tacticii potrivite. Sigismund a fost de acord cu domnul valah, iar după ce cavaleria ușoară munteană și-a îndeplinit misiunea, Mircea cel Bătrân cerut să i se dea comanda asupra întregii aripi drepte cruciate, care să execute atacul din deschiderea bătăliei. Sigismund a fost imediat de acord, dar propunearea lui Mircea
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
bisericii. O primă ipoteză susține că edificiul ecleziastic ar fi fost ridicat la sfârșitul secolului al XIII-lea de membrii familiei nobiliare maghiare Illyei din neamul Ákos (familie care în 1292 a primit permisunea regelui pentru a aduce primii coloniști valahi pe mosia lui); varianta ca stăpânii catolici să fi ridicat o biserică de zid, destinată supușilor iobagi de altă ”religie”, poate susținută. Mai ales datorita faptului ca aceasta biserică inițial era identică cu capela Iisus din Odorheiu Secuiesc sau cu
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
la sud de Dunăre. Porecla "Țepeș" i s-a atribuit de pe urma execuțiilor frecvente prin tragere în țeapă pe care le ordona. Chiar turcii îl denumeau "Kazıklı Bey", ("Prințul Țepeș"). Acest nume a fost menționat pentru prima oară într-o cronică valahă din 1550 și s-a păstrat în istoria românilor. În iarna anului 1436, Vlad Dracul a devenit domn al Țării Românești și s-a stabilit la Curtea domnească din Târgoviște. Vlad "Drăculea" și-a urmat tatăl și a trăit acolo
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]