KorAP: Find »[drukola/base=valet & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...40 >

982 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

valabilă doar varianta cea mai înspăimântătoare. Acel MEN era însuși temutul „ochi” al împăratului. Ledoulx trecu atât de repede de la furie la spaimă, încât îl apucă vertijul. Părăsi cabinetul. ― Julien! țipă el, deși n-avea nici un motiv să-și cheme valetul. Dar simțea că prezența acestuia i-ar face totuși bine. Julien! Străbătea camerele și țipa ca din gură de șarpe. Apăru doar o slugă speriată. ― Unde este Julien? tună exasperat consulul. ― Păi... nu este. ― De ce? Cum adică nu este? Spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
să întârziem la spectacol. Sau ai uitat? Ledoulx aruncă o privire în oglindă și descoperi consternat că nu era deloc „aureolat de sănătate”, ci de-a dreptul caraghios. Și ciuda de a fi fost indus în eroare de propriul lui valet dădu un brânci în plus furiei, care se revărsă printr-o gesticulație mai amplă. ― Naiba să-l ia de spectacol! Nu vreau s-aud de nici un spectacol! Eu te-am întrebat de când a ajuns Julien servitorul tău? ― Dar, dragul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
poate deosebi o fondantă de o acadea. Și nici prin cap nu-mi trece să merg la spectacol fără fond... ― Julien nu este de capul lui aici! i-o tăie Ledoulx. O să-l pun eu la punct și pe acest valet insolent. Da, da!... Iar tu, madame, ești cu totul inconștientă! Interesele Franței sunt în joc, iar tu... tu te gândești doar la... la... ― La dispoziția dumneavoastră, Excelență! Julien aștepta în ușa dormitorului, pe jumătate întors, ca să nu vadă goliciunea contesei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
ai zgârcit! Toinette nu făcea decât să-și verse focul. Și o făcea cu voluptate. Se ivise, nesperat, prilejul să-și muștruluiască soțul infidel în cel mai înalt grad și, pe deasupra, teribil de zgârcit. În sfârșit, își făcu intrarea și valetul Julien, aducând pe o mică tavă de argint un pahar cu apă și pliculețele cu leacuri. Se aplecă plin de respect în fața stăpânului prăbușit în cea mai neprotocolară poziție. ― Excelență, în acest oraș există doar doi doctori pricepuți în astfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
generalului Kutuzov. Plătit, desigur, de același prinț Mannouci. ― Aaau! urlă Ledoulx, pradă furiei și unui nou puseu de durere. Nu mă dau pe mâna dușmanilor mei. Nu vreau să mor otrăvit. Mmm! Chiar nu vă dați seama? Toinette întâlni privirea valetului și amândoi căzură tacit de acord că nu mai era nimic de făcut. ― Atunci, Excelență, poate că doriți să trimit după un călugăr tămăduitor de la mânăstirea Văcărești. Se vorbește că scrie mare semnul crucii cu cerneală pe locul dureros. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
mai simțea nici o durere. Plutea. Aproape de miezul nopții, încă plutind, păși în îmbelșugata casă a zarafului filofrancez. Și, în aromele bucatelor fine, convorbirile se dovediră cu totul însuflețitoare pentru viitorul colaborării în beneficiul Franței. Intermezzo informativ: Părerea competentă a indispensabilului valet Julien, după plecarea medicului Guibert. ― Strașnic doctor, pe onoarea mea! În timp ce îmi droga stăpânul, el a cules, din mers, încă un client în persoana stăpânei. Într-un stil savant, abil, cu totul indescifrabil pentru un soț ca domnul consul, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
din sferele înalte ale creației, dar hotărât să nu le părăsească, îi indică din bărbie direcția spre carafa și paharele așezate, la vedere, pe măsuța de lângă canapeaua din colț, după care își continuă migăleala. Revenit acasă, Ledoulx își chemă imediat valetul. Se interesă dacă sosiseră banii și furia lui crescu atunci când află că asta nu se întâmplase încă. Luna martie aproape trecuse, iar consulatul încă nu primise nici măcar sumele pentru luna februarie. Indispus, contele îl expedie pe Julien. Banii! Întârzierea banilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
cele mai sumbre perspective pentru etapa următoare, Ledoulx își aminti, în sfârșit, de apropiata întâlnire cu femeia voalată și, ceva mai înviorat, îl chemă pe Julien. Îl rugă să pregătească salonul din pavilion și să aștepte acolo până la sosirea femeii. Valetul îl ascultă politicos, apoi își coborî privirea și tăcu. După câteva minute de așteptare, Ledoulx interveni. ― Ei?! ― Ooo, vă cer scuze, Excelență! Dar cred că nu voi fi disponibil la o oră atât de târzie. În seara asta intenționez să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
voi fi disponibil la o oră atât de târzie. În seara asta intenționez să mă culc ceva mai devreme. Știți, în ultimele luni, prestigiul Franței și înalta misiune încredințată de împărat consulatului au devenit mult prea obositoare pentru un singur valet. ― Ce? ― Ce mai tura-vura, domnule conte! Toată treaba pute a brânză de pupăză! ― Dar!... Dar!... De fapt, replica întreagă ar fi trebuit să fie: Dar cum îți permiți să-mi vorbești așa? Numai că Ledoulx găsea că valetul caracterizase cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
un singur valet. ― Ce? ― Ce mai tura-vura, domnule conte! Toată treaba pute a brânză de pupăză! ― Dar!... Dar!... De fapt, replica întreagă ar fi trebuit să fie: Dar cum îți permiți să-mi vorbești așa? Numai că Ledoulx găsea că valetul caracterizase cum nu se poate mai bine situația. ― În aceste condiții, continuă Julien, revenind la un ton perfect politicos, mă văd silit să vă mărturisesc, cu tot respectul, că intenționez să părăsesc această țară atât de îndepărtată de luminile civilizației

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
condiții, continuă Julien, revenind la un ton perfect politicos, mă văd silit să vă mărturisesc, cu tot respectul, că intenționez să părăsesc această țară atât de îndepărtată de luminile civilizației și să-mi văd, mai bine, de-ale mele. Și valetul se înclină exagerat de mult, după care, scurt, îi întoarse spatele, păstrându-și însă înclinarea, ceea ce era nu numai curată sfidare față de poziția consulului, dar și o aluzie clară la cealaltă funcție a lui exercitată... pe din dos, și ieși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
să mai aștepte permisiunea acestuia, așa cum obișnuia. Fața lui Ledoulx se alungi, se umflă, se înroși. Mâna lui întinsă acuzator tremură o clipă prin aer, apoi căzu. Și contele înghiți de mai multe ori în sec. Trebuia să-și păstreze valetul cu orice preț, chiar îndurând orice insolență. Pentru bunul mers al consulatului, desigur. Oh, și nu numai. țâșni de pe scaun, gesticulând de o manieră total nediplomatică. ― Nebuni! Fuduli nevoie mare! Inconștienți! Profitori nerușinați!... Ledoulx își savură cu voluptate revolta, sporind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
mie sau Julien v-a lăsat baltă? ― Oh, nu! Nici vorbă de așa ceva! se precipită contele spre ea, luându-i repede sfeșnicul din mână, ca să-l așeze pe comoda din apropiere. Nu prea știa cum și-ar fi putut „scuza” valetul, așa că umplu pauza cu o tuse diplomatică. Hm, hm! Dar... te rog să iei loc. Abia aștept noutățile. Femeia își scoase încet vălul, își lepădă și pelerina. Zâmbea, fără să-l privească. Se amuza de încurcătura în care se afla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
trebuie să dispară! Femeia auzi ultimele lui cuvinte chiar dacă el le strecurase printre dinți și disprețul ei pentru agitația necontrolată și pentru absența oricărei abilități diplomatice din dotarea intelectuală a reprezentantului imperial spori considerabil. Din păcate, consulul nu avea mintea valetului. Julien ar fi priceput din prima că totul galopa acum spre semnarea rapidă a tratatului de pace. Cât despre zaraf... Era curată prostie să-i mai dorești moartea în actuala conjunctură. ― Pacea ar fi în dezavantajul zarafului, Excelență. Nu credeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
luat în acest periplu păgubos, după opinia lui, la insistențele doamnei consul, pentru că ea se temea foarte tare, suspect de tare, după aceeași opinie, pentru viața soțului ei, nu se grăbi să răspundă. Asta nu mai intra în îndatoririle unui valet. ― Excelență, nu doriți să luați totuși o trăsură? Ați putea vedea mult mai mult și într-un timp mai scurt. ―Dar nu pricepi, Julien, că nu-mi este de ajuns să văd? Vreau să surprind reacția populației, vreau să aflu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
exagerarea îi dădea apă la moară - și ei atârnă zorzoane de flori și țin aprinse focurile ca la o mare sărbătoare. Zău dacă mai înțeleg ceva! Pe Julien, însă, mersul pe jos îl îndurera cu mult mai tare. Pantofii de valet erau prea fini pentru aceste străzi necivilizate. Simțea fiecare pietricică și denivelare. Trebuia să pună punct acestui periplu. ― Excelență, dacă îmi îngăduiți o părere, cred că bastinasí sărbătoresc acum doar pacea. Însă altcineva a fost într-adevăr tras pe sfoară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
să mă aflu prin preajma aceluia când își va da seama de asta. Și, dacă îmi mai îngăduiți, cred că prințul acela armean, le banquier Mannouci, e băiat isteț. A șters-o la timp! Ledoulx se opri și își privi crunt valetul. Nu pentru că n-ar fi fost de acord, ci pentru că nu putea să nu fie de acord. Cum de nu se gândise el, consulul, la asta? Totul devenea limpede ca apa. Dacă rușii plecau din principate, prințul nu se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
ea nu epuizase dilema. La naiba! Era cu mult mai plăcut să savureze satisfacția de a ști că, în curând, unul dintre principalii pioni ai tratatului urma să fie eliminat din partida istoriei. ― Excelență, îmi cer scuze dacă vorbele unui valet nepriceput într-ale diplomației... ― Caută o trăsură! Acum, imediat! Hai, repede! Julien era ușor derutat de această victorie nesperată. După ce asudase toată dimineața umblând de colo-colo, furios și țâfnos, contele își freca acum mâinile extrem de mulțumit. Ba, mai mult, dorea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Caută o trăsură! Acum, imediat! Hai, repede! Julien era ușor derutat de această victorie nesperată. După ce asudase toată dimineața umblând de colo-colo, furios și țâfnos, contele își freca acum mâinile extrem de mulțumit. Ba, mai mult, dorea să revină imediat acasă. Valetul ridică din umeri. Bine că i-am urnit totuși mintea aia înceată spre cap! Bichon intră în cabinetul consular cu coada între picioare. Tristețea lui profundă căpătă însă accente de jale când constată absența stăpânului. Dar fără un auditoriu capabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
ceva mai sus, o coapsă fină, aristocratică, orgolios arcuită în față, cum nu mai văzuse el în viața lui. Înlemni. Julien îl privea de sus. Ieșise din cameră încă de la primul urlet al stăpânului. Culoarul era slab luminat, dar, oricum, valetul nu avea nevoie de prea multă lumină ca să înțeleagă de ce fusese scos pe ușa dormitorului exemplarul de la picioarele lui. Era surprins și amuzat de această aventură a stăpânei sale. Nu o crezuse în stare de atâta elan extraconjugal. Zău! Ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
și pantaloni de mătase. Julien îl cântări lung, printre gene. Nu arăta deloc rău. Arăta chiar nesperat de bine pentru un bastinasí. ― Acum poți să pleci! îi porunci pe un ton autoritar. Hermelinul se repezi spre ușă. țțț! îl opri valetul. Schimbă tonul, marcând fiecare silabă cu parșivenia limbii. As-cul-tă, mă, piss-en-lit! Când te mai fluieră stă-pâ-na, treci de mă caută în-tâi-și-n-tâi pe mine. Îl apucă de jabou și îl trase cu blândețe spre el. Să știi că îmi plac la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
te învăț pe franțuzește... iar tu mi-o arăți pe românește... Dar uite, uite că plecai cu pantalonii în vine!... Hermelinul roși de ciudă, dar și de plăcere. Putea să jure că își legase bine nădragii. Cum de alunecaseră totuși? Valetul avea mâini de vrăjitor. Nu le simțea, în schimb, resimțea din plin efectul. ― Ce faci? Nu mai pleci? ― Ba da! Acum... Vă mulțumesc, domnule! ― Ușa este puțin mai la dreapta ta. ― Da, domnule! ― Julien! ― Voi veni negreșit, domnule Julien. PAGINĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
toate îndoielile lui, undeva, pe dinăuntru, îl încălzea speranța, chiar bucuria de a avea un aliat. Și ce cap limpede purta acest nesperat aliat! Intermezzo informativ: Câte ceva despre cățelușul Bichon, despre o pace universală, ca și despre avantajele meseriei de valet. Maltezul trăia clipe nesperate de fericire. Julien se ocupa personal de el. Îl spăla, îl pieptăna cu deosebită răbdare și, fapt cu totul neobișnuit pentru tabieturile valetului, îl scotea la plimbare, călcând cu pantofii lui delicați prin praful, balega, pietrișul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
despre cățelușul Bichon, despre o pace universală, ca și despre avantajele meseriei de valet. Maltezul trăia clipe nesperate de fericire. Julien se ocupa personal de el. Îl spăla, îl pieptăna cu deosebită răbdare și, fapt cu totul neobișnuit pentru tabieturile valetului, îl scotea la plimbare, călcând cu pantofii lui delicați prin praful, balega, pietrișul și toate acele nesuferite gloduri de pe ulițele orașului. Făcuse chiar cu mult mai mult, dacă se gândea cum îl strecura printre două uluci ca să ajungă la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
cum îl strecura printre două uluci ca să ajungă la o cățelușă, așa, pe măsura lui. Mignona, chiar dacă nu se ridica la pretențiile unui nobil maltez, îi satisfăcea totuși, cu brio, cel mai arzător dintre actele sale canine, coitul. Ah, ce valet isteț! Și cât de bine le potrivise pe toate în reședința consulului! La anumite ore, el și Julien se postau la picioarele scării. Dacă domnul consul încerca să urce spre dormitor, micuțul Bichon, stimulat discret de valet, începea să latre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]