3,233 matches
-
plastic îl scoteau pe șoferul rănit din mașină. Un uriaș ambuteiaj de autobuze și taxiuri bloca drumul principal. Cu girofarurile pornite, o mașină de poliție urcă pe trotuar și înaintă printre pasageri și hamali, doborând cu bara de protecție o valiză. Deranjat de tremurul unei mișcări reflectate în stâlpul cromat al parbrizului, m-am uitat în dreapta. În parcare, la o distanță de optsprezece metri, un bărbat ședea cu un aparat de fotografiat pe capota unei mașini parcate lângă balconul de ciment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dreaptă era întinsă ca a unui instructor de dans aflat într-un pas prelungit de tangou. Când se întoarse spre tânăra femeie, căutând-o cu o mână, alunecă pe-o parte de pe banchetă, lovindu-se cu gleznele de mormanul de valize din piele și cioburi de sticlă. Coloana traficului avansă. Am pornit motorul și-am înaintat încet. Vaughan ridică aparatul foto la ochi, dar îl coborî când un infirmier de ambulanță încercă să i-l smulgă. Am trecut pe sub podul pietonal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
început. Ochii ei hotărâți trecură peste mine spre figura elegantă a lui Catherine, ca și când poziția acesteia cu picioarele încrucișate în cabina descoperită a mașinii sport cu tabla îndoită i-ar fi trezit o anume bănuială. - Pleci? am întrebat, arătând spre valizele de pe bancheta din spate a mașinii. Încerc să dau de Vaughan. Vera își termină seria de întrebări adresată fetei de la benzinărie, încheind un aranjament pentru custodia băiețelului său. Apoi, continuând s-o fixeze pe Catherine cu privirea, urcă în mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mai înalt. Deci, există grupuri de interese pentru anumite zone economice și pentru penetrarea lor. Unii s-au lăudat că nu se tem de nimic, putând deschide capete de pod spre autorități oricând (deschizând ușile „cu capul”, adică cu o valiză de bani). Desigur, există și astfel de grupări mafiote care percep taxe de protecție și care se organizează ilegal ca „stat în stat”. Societățile de pază - în mod relevant au fost înființate în timpul guvernării PDSR. Un alt fenomen care a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mărunțișuri. Și o pungă cu cadouri. Coborând deci din avion, am pornit către ieșire, străbătând coridoare kilometrice, lăsându-mă purtat de benzi și scări rulante în direcția Passport Control - Baggage Claim - Exit. Trecând de procedurile vamale și luându-mi mica valiză portocalie de pe o bandă rulantă, m-am îndreptat spre stația de taxiuri, aruncându-mi valiza în portbagajul primei mașini dintr-o coloană infinită de autoturisme galbene. Șoferul, un tânăr spilcuit, mexican după privire și după port, a demarat cu 150
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
coridoare kilometrice, lăsându-mă purtat de benzi și scări rulante în direcția Passport Control - Baggage Claim - Exit. Trecând de procedurile vamale și luându-mi mica valiză portocalie de pe o bandă rulantă, m-am îndreptat spre stația de taxiuri, aruncându-mi valiza în portbagajul primei mașini dintr-o coloană infinită de autoturisme galbene. Șoferul, un tânăr spilcuit, mexican după privire și după port, a demarat cu 150 la oră după ce am luat loc pe bancheta din spate și i-am dat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Wedding, că șoferul și opri în fața unui viloi alb, cu un gard înalt și palmieri în curte. - Am ajuns, zise. Părea supărat, dar nu m-am interesat de ce. I-am dat banii, douăzeci de dolari inclusiv bacșișul, mi-am scos valiza, i-am zis „pa“ șoferului și am sunat la interfon. Poarta s-a deschis cu un zumzăit primăvăratec și am intrat în curte. Manson mă aștepta în pragul ușii. - Ce faci, bă? zise zâmbind. - Hai noroc, moșule! l-am salutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
iar umbrele colorate înoată în transparența unui televizor și a unui acvariu cu pești tropicali, înveseliți de un curent vertical de mici bule de aer. Nu țin în mână o servietă cu burduf, plină și puțin uzată, ci împing o valiză pătrată de material plastic rigid, prevăzută cu rotile, mânuită cu un baston de metal cromat și pliabil. Tu, cititorule, credeai că aici, sub acoperișul peronului, privirea mea se îndreptase spre acele traforate ca niște halebarde ale orologiului rotund de gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că eu văd fiecare minut prăvălindu-se peste mine dintr-o dată, ca lama unei ghilotine? Rezultatul, în orice caz, n-ar fi prea diferit: avansând chiar și într-o lume netedă și trecătoare, mâna mea contractată pe cârma ușoară a valizei cu rotile ar exprima tot un refuz interior, ca și cum acel bagaj dezinvolt ar constitui pentru mine o greutate ingrată și extenuantă. Ceva trebuie că mi-a mers de-a-ndoaselea: o indicație greșită, o întârziere, o legătură feroviară pierdută; poate că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bagaj dezinvolt ar constitui pentru mine o greutate ingrată și extenuantă. Ceva trebuie că mi-a mers de-a-ndoaselea: o indicație greșită, o întârziere, o legătură feroviară pierdută; poate că la sosire ar fi trebuit să întâlnesc pe cineva, probabil în legătură cu valiza asta, care pare să mă preocupe așa de mult, nu e clar dacă de teamă să n-o pierd, sau pentru că abia aștept să scap de ea. Ce e sigur e că nu e un bagaj oarecare, ce poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu gara asta, ci trebuia doar să coboare dintr-un tren și să plece cu altul, așa cum ar fi trebuit să fac eu, iar unul dintre noi trebuia să înmâneze ceva celuilalt, de exemplu eu trebuia să-i încredințez celuilalt valiza asta pe rotile, care, în schimb, mi-a rămas mie, și-mi arde mâinile, atunci singurul lucru ce-mi rămâne de făcut e să încerc să restabilesc contactul pierdut. Am traversat cafeneaua deja de câteva ori și m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
întârzie să se desprindă de gară și de bar: nu e prudent să mă îndepărtez de aici, unde s-ar mai putea încă să vină cineva să mă caute; nu e prudent nici să fiu văzut de alte persoane cu valiza asta care mă încurcă. De aceea, continui să bag fise în telefonul public, care mi le scuipă de fiecare dată: multe fise, ca pentru o convorbire interurbană; cine știe unde sunt acum cei de la care am primit instrucțiuni, ba chiar ordine; e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
începutul acestui roman, cu atât mai mult tu și autorul simțiți o umbră de pericol crescând deasupra acelei fracțiuni de „eu“, investită cu nepăsare în „eul“ unui personaj, despre care nu știți ce poveste târăște cu el, la fel cu valiza de care ar vrea așa de mult să se dezbare. Să mă descotorosesc de valiză trebuia să fie prima condiție pentru a restabili situația dinainte: dinainte de a se fi petrecut tot ceea ce s-a petrecut mai târziu. La asta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
crescând deasupra acelei fracțiuni de „eu“, investită cu nepăsare în „eul“ unui personaj, despre care nu știți ce poveste târăște cu el, la fel cu valiza de care ar vrea așa de mult să se dezbare. Să mă descotorosesc de valiză trebuia să fie prima condiție pentru a restabili situația dinainte: dinainte de a se fi petrecut tot ceea ce s-a petrecut mai târziu. La asta mă gândesc când spun că aș vrea să parcurg timpul în sens invers: aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bine fiece mișcare, încât să obțin maximum de eliminare cu minimum de recomplicare. Un bărbat pe care nu-l cunosc trebuia să mă întâlnească imediat după ce aveam să cobor din tren, dacă nu mergeau toate de-a-ndoaselea. Un om cu o valiză pe rotile la fel cu a mea, goală. Cele două valize s-ar fi ciocnit ca din întâmplare în acel du-te-vino de călători de pe peron, între trenuri. Un fapt ce poate avea loc din întâmplare, imposibil de deosebit de ceea ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de recomplicare. Un bărbat pe care nu-l cunosc trebuia să mă întâlnească imediat după ce aveam să cobor din tren, dacă nu mergeau toate de-a-ndoaselea. Un om cu o valiză pe rotile la fel cu a mea, goală. Cele două valize s-ar fi ciocnit ca din întâmplare în acel du-te-vino de călători de pe peron, între trenuri. Un fapt ce poate avea loc din întâmplare, imposibil de deosebit de ceea ce are loc doar din întâmplare; bărbatul mi-ar fi spus parola, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ceea ce are loc doar din întâmplare; bărbatul mi-ar fi spus parola, un comentariu la titlul ziarului ce iese din buzunarul meu, despre rezultatele de la cursele de cai. „Ah, a câștigat Zenon din Elea!“, iar între timp am fi urnit valizele, folosind mânerele de metal, poate schimbând câte o replică despre cai, pronosticuri, pariuri, și ne-am fi îndepărtat spre trenuri diferite, fiecare din noi trăgându-și valiza în direcția lui. Nimeni nu și-ar fi dat seama, dar eu aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cai. „Ah, a câștigat Zenon din Elea!“, iar între timp am fi urnit valizele, folosind mânerele de metal, poate schimbând câte o replică despre cai, pronosticuri, pariuri, și ne-am fi îndepărtat spre trenuri diferite, fiecare din noi trăgându-și valiza în direcția lui. Nimeni nu și-ar fi dat seama, dar eu aș fi rămas cu valiza celuilalt, iar el ar fi luat-o pe a mea. Un plan perfect, atât de perfect încât fusese de-ajuns o complicație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
metal, poate schimbând câte o replică despre cai, pronosticuri, pariuri, și ne-am fi îndepărtat spre trenuri diferite, fiecare din noi trăgându-și valiza în direcția lui. Nimeni nu și-ar fi dat seama, dar eu aș fi rămas cu valiza celuilalt, iar el ar fi luat-o pe a mea. Un plan perfect, atât de perfect încât fusese de-ajuns o complicație de o nimica toată ca să-l năruie. Acum sunt aici, neștiind ce să fac, ultimul călător care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dincolo de cuta amară a gurii, ce anume nu e cută amară. — Ce povești spun?, întreb eu. Nu știu nimic. Știu că ai un magazin, fără firmă luminoasă. Dar nu știu nici măcar unde e. Îmi explică. E un magazin de pielărie, valize și articole de călătorie. Nu e în piața gării, ci pe o stradă laterală, lângă pasajul de nivel al gării de mărfuri. — Dar de ce te interesează? — Aș vrea să fi ajuns aici mai devreme. Aș trece pe strada întunecoasă, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a surâde, apoi se oprește: poate pentru că și-a schimbat părerea, sau așa surâde ea. — Nu știu dacă e un compliment, dar îl iau ca pe un compliment. Și apoi? Apoi, iată-mă aici, sunt eu, cel de acum, cu valiza asta. E prima oară că numesc valiza, chiar dacă mă gândesc tot timpul la ea Iar ea: — Asta e seara valizelor pătrate cu rotile. Eu rămân calm, impasibil. Întreb: — Ce vrei să spui? — Am vândut astăzi o astfel de valiză. — Cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și-a schimbat părerea, sau așa surâde ea. — Nu știu dacă e un compliment, dar îl iau ca pe un compliment. Și apoi? Apoi, iată-mă aici, sunt eu, cel de acum, cu valiza asta. E prima oară că numesc valiza, chiar dacă mă gândesc tot timpul la ea Iar ea: — Asta e seara valizelor pătrate cu rotile. Eu rămân calm, impasibil. Întreb: — Ce vrei să spui? — Am vândut astăzi o astfel de valiză. — Cui? — Unui străin. Ca dumneata. Mergea la gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
compliment, dar îl iau ca pe un compliment. Și apoi? Apoi, iată-mă aici, sunt eu, cel de acum, cu valiza asta. E prima oară că numesc valiza, chiar dacă mă gândesc tot timpul la ea Iar ea: — Asta e seara valizelor pătrate cu rotile. Eu rămân calm, impasibil. Întreb: — Ce vrei să spui? — Am vândut astăzi o astfel de valiză. — Cui? — Unui străin. Ca dumneata. Mergea la gară, pleca. Cu valiza goală, abia cumpărată. Ca a dumitale. — E ceva straniu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu valiza asta. E prima oară că numesc valiza, chiar dacă mă gândesc tot timpul la ea Iar ea: — Asta e seara valizelor pătrate cu rotile. Eu rămân calm, impasibil. Întreb: — Ce vrei să spui? — Am vândut astăzi o astfel de valiză. — Cui? — Unui străin. Ca dumneata. Mergea la gară, pleca. Cu valiza goală, abia cumpărată. Ca a dumitale. — E ceva straniu în asta? Dumneata nu vinzi valize? — De când le am pe astea în magazin, nimeni n-a cumpărat nici una. Nu plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
gândesc tot timpul la ea Iar ea: — Asta e seara valizelor pătrate cu rotile. Eu rămân calm, impasibil. Întreb: — Ce vrei să spui? — Am vândut astăzi o astfel de valiză. — Cui? — Unui străin. Ca dumneata. Mergea la gară, pleca. Cu valiza goală, abia cumpărată. Ca a dumitale. — E ceva straniu în asta? Dumneata nu vinzi valize? — De când le am pe astea în magazin, nimeni n-a cumpărat nici una. Nu plac. Sau nu sunt practice. Sau lumea nu are idee de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]