793 matches
-
atât de calmă, Tu, toamnă, n-ai mai fost de multă vreme, Ți-ai pus tot soarele în diademe, Rotunda lună ai cuprins-o-n palmă. Grădina ți-ai pictat-o-n crizanteme, Frunzișul veșted nu-l mai porți de valmă; În vocea-ți lină nu e vreo sudalmă, Iar gândurile-ți cântă în poeme. Așa cum o vedem de minunată, Frumoasă cum e ea nu e niciuna, Cădem vrăjiți de ea, cea fermecată, Când prin păduri aleargă ca nebuna, Ne bucurăm
ALTE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343201_a_344530]
-
păți destule mai ales că pe picioarele mele goale se citeau semnele trecerii prin vale. -Dacă vrei să vii, trebuie să te ții de mine! Să nu te lovești! Cursul apei răsucit, bancuri de nisip în care zaceau de a valma roți de cauciuc, plastice, sobe ruginite , mâncate până-n măduva de fontă, animale moarte.Fiecare familie arunca acolo animăleturile ce își dădeau obștescul sfârșit.Sticle, geamuri și borcane.Un bazar trist și nedorit.O lume aparte , tăcută , ciudată.. -Nici urmă de
AMELY P 1 FRAGMENT ROMAN. de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343645_a_344974]
-
repezite, smulgând șiretul subțire al corsetului, ce șuiera în jurul șoldurilor ei ca o viperă care alunecă. Se ducea în vârful picioarelor goale să mai vadă o dată dacă ușa era încuiată, apoi dintr-o singură mișcare lăsa să cadă, de-a valma, toate veșmintele de pe ea; și palidă, fără să scoată o vorbă seriasă, i se arunca la piept, străbătută de un prelung fior.” Până la urmă scriitorul, se lamentează procurorul, lasă eroina să moară fără nici un fel de remușcări, fără nicio căință
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
mai afla că-n el se află strânsă, În sensul cel mai pur al libertății, Comoară, dar și paznic al cetății, Ea, Dragostea, de nimenea atinsă! Iubita nu mai e? Evenimentul Nu poate estompa tot adevărul. Nu'nvinui, de'a valma, Eva, mărul! În tine fi-va veșnic sentimentul. *** Referință Bibliografică: Scară spre cer, ori colivie ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2309, Anul VII, 27 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile
SCARĂ SPRE CER, ORI COLIVIE … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377660_a_378989]
-
de vânt,sperând că vara va da iubirii culoare,dar a trecut ...și vara și al iubirii legământ...... XIV. NUMĂRĂTOARE INVERSĂ..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1282 din 05 iulie 2014. Auzi, cum clipele se rostogolesc de-a valma și limbi de ceas le prind și le sfărâmă în tăcere? Așa se pierd fără urmă și rămâne teama că în locul lor nu se simpte decât durere... Depărtările ascultă glasul clipelor cum mor risipind în neguri strigătul timpului care piere
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
căutată timp de o viațăapare și pleacă în aceeași dimineață.... XXII. CA TINE IARNĂ!, de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1135 din 08 februarie 2014. Ca tine iarnă! Mă ningi iarnă cu ploaia se stele care cade de-a valma pe pământ, albești gânduri și visele mele s-ascund sub nea ca un legământ. Și timpul care trece peste mine albește clipele în zborul lor, învăluie zarea cu suspine și iar simt fiorul durerilor ... Ca tine iarnă, albă sunt și
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
fiorul durerilor ... Ca tine iarnă, albă sunt și eu cu anii adunați în plete, cu gânduri despletite mereu și iubiri care se pierd discrete. Citește mai mult Ca tine iarnă!Mă ningi iarnă cu ploaia se stelecare cade de-a valma pe pământ,albești gânduri și visele meles-ascund sub nea ca un legământ.Și timpul care trece peste minealbește clipele în zborul lor,învăluie zarea cu suspineși iar simt fiorul durerilor ...Ca tine iarnă, albă sunt și eucu anii adunați în
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
aproape,să simt mângâierea apei pe pleoapecând valuri se sparg învăluind în picăturiși vis și durere ascunse-n adâncuri.Toamna iubirii...... XXX. MEDITAȚII ..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 682 din 12 noiembrie 2012. Meditații ... Cad clipele de-a valma peste trupu-mi obosit, aș vrea s-ating cu palma timpul, dar nu mi-a fost ursit... M-ascund printre cuvinte mi-e frică să vorbesc, doar aduceri aminte ușor gânduri răvășesc și speranța care minte mereu c-am să iubesc
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
Safir Publicat în: Ediția nr. 1381 din 12 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Femeie, nu știu ce mă doare Eu ori m-alint Ori chiar mă mint Că în acest apus de soare Beau din cupa cu absint Și simt de-a valma cum îmi intră De-a dreptul cuie în picioare Femeie, nu știu ce mă doare Eu ori m-alint Ori chiar mă mint Că uit de orice supărare Când prin prejurul meu te simt Ca o ispită-n toamna asta Cu ultimul
FEMEIE, NU ŞTIU CE MĂ DOARE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379829_a_381158]
-
omul Pădurea La început a fost pădure. Pădure, pădure, pădure. Se-ntindea oriunde priveai cu ochii. De fapt, atunci nici nu era pădure. Erau doar copaci. Copaci mari, uriași, cu coroanele înalte căutând lumina soarelui. Alți copaci căzuți de-a valma în toate părțile, pe jumătate putrezind, unindu-se cu pământul care le-a dat ființă. Pădurile păreau că stăpânesc totul, și văile, și povârnișurile abrupte, pietroase, și culmile mulților, și văile de dincolo de munte. Pădure neîntreruptă era de la Suceava la
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Albe versuri scriu poeții siluindu-și muzele, Le recită cu emfază țuguindu-și buzele - Vor să compenseze ritmul și măsura șchiopătate, Ocolite cred, din lene, cu-atâta seninătate! Scriu metafore de-a valma fără nici o legătură, Abstracționând talentul ce li-i dat de la natură; Caută cu dinadinsul modernismul ce-i în vogă Contestând poemul clasic cu un drept ce și-l arogă. Știu că este loc sub soare pentru orice creatură, Iar într-
ALBE VERSURI... de NELU PREDA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379339_a_380668]
-
SONET CU ȘALMĂ Nu auzeam nici bârfă, nici sudalmă, Când rătăceam, plutind, cu ea-mpreună, Călcam pe nori, în lumea mea nebună, Cu perla mâinii ei ascunsă-n palmă. Veneau prieteni, povețele să-și spună, Și intriganți, cu pâre , dădeau valmă; Tenebrele, de sub lumina-i calmă, Nu le vedeam, cu capu-ascuns în lună. Știind că dragostea e monoftalmă, Ea m-atrăsese-n neguri de furtună, Înfășurându-mi mințile în talmă... Mi-a fost de-ajuns un ceai de mătrăgună, Ca să-nțeleg că
SONET CU ȘALMĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379355_a_380684]
-
Acasa > Orizont > Opinii > GEORGE PETROVAI - MODA DOCTORATELOR LA PLESNEALĂ Autor: George Petrovai Publicat în: Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului După sufocanta modă bolșevică a unirii de-a valma, cu mic și cu mare, în jurul partidului-stat și după nătânga modă a penibilului lozincard („Nu ne vindem țara”, „Noi muncim, nu gândim”, „N-ați mâncat ca noi salam cu soia” etc.) din zorii postdecembrismului, iată că pe aceste meleaguri binecuvântate
MODA DOCTORATELOR LA PLESNEALĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381035_a_382364]
-
cu o răutate bolnavă Cerul de aripi. Și-a zvârcolit, mai apoi, cu bruschețe măruntaiele putrede, aruncându-se parcă de bună voie în apele nestăpânite ale mării. Metal topit și carne amestecată cu suflet s-au împrăștiat toate, de-a valma, în milioane și milioane de bucăți imposibil de recompus vreodată... Chipuri, identități, partituri, geamantane, uniforme, instrumente, inimi, tot ceea ce fusese cu o singură clipă înainte strălucire și viață dispărea subit în amestecul nervos al valurilor sărate de culoarea întunericului. Destine
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
cu o răutate bolnavă Cerul de aripi. Și-a zvârcolit, mai apoi, cu bruschețe măruntaiele putrede, aruncându-se parcă de bună voie în apele nestăpânite ale mării. Metal topit și carne amestecată cu suflet s-au împrăștiat toate, de-a valma, în milioane și milioane de bucăți imposibil de recompus vreodată... Chipuri, identități, partituri, geamantane, uniforme, instrumente, inimi, tot ceea ce fusese cu o singură clipă înainte strălucire și viață dispărea subit în amestecul nervos al valurilor sărate de culoarea întunericului. Destine
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
ai alături pe Dumnezeu, Sfinții, Îngerii Săi și Neamul tău: „Ieșim ca niște cârtițe din hruba/ În care picuri grei de apă cad./ În fața porții ne așteaptă duba/ Să ne transporte undeva-n alt iad.// Îngrămădiți pe coridor de-a valma,/ Pășim în gând cu semnul sfintei cruci./ Ne-mproșcă cu ocara și sudalma,/ Cordoanele de cerberi politruci.// Și, înșfăcându-ne cu lăcomie,/ Ne-nghite duba ca un căpcăun./ Și tot orașu-i liniște pustie,/ În noaptea asta tristă de Crăciun.../ Strivim
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
ghepard la atacator, să-i ia arma din mână. - Niculaie, ogoaie-te, mă! Dă-o-ncolo de pădure, ducă-se pă pustii! strigă Ilona cât o ținu gura, încercând să-i despartă. Copiii începură să țipe și ei de-a valma. Era un vacarm îngrozitor, presărat din belșug cu înjurături din toate părțile. Deodată, se auzi o împușcătură. Pistolul se descărcă brusc în abdomenul lui Niculaie, străpungându-i ficatul. În secunda următoare, acesta căzu ca secerat, iar cămașa de pe el se
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
lor fiind în așteptarea împlinirii termenului de prescripție!) ori, cu aceeași nepăsare ironică acceptată constant de șefi, invocă pretextul bine cunoscut al volumului imens de muncă. Punct! Privesc undeva aiurea și gândurile dau buzna învălmășindu-mi informațiile adunate de-a valma. România nu mai are flotă comercială deși până în anul 1990 deținea una dintre cele mai valoroase flote care, după evaluarea făcută de un expert anume selecționat de un procuror aceasta a rămas intempestiv fără nici o valoare deși sutele de nave
TICBARABURIBITARAC CERFIJEMISLETEPOCAIOMIJE !!! CLAR !? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380902_a_382231]
-
Au plecat imediat cu toții, în sunetul asurzitor al sirenelor, așa cum veniseră, iar eu m-am întors la mșină și întins pe scaun, am început să-mi adun gândurile, dar nu știam cum și de unde, să încep: Toate erau de-a valma în capul meu! Am încercat cât mai calm, să judec situația în care eram, gândindu-mă cu ciudă și neputință, cât de naiv am fost să mă las dus de nas și înșelat în sentimentele mele sincere, ca un tânăr
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > NUMĂRĂTOARE INVERSĂ... Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 1282 din 05 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Auzi, cum clipele se rostogolesc de-a valma și limbi de ceas le prind și le sfărâmă în tăcere? Așa se pierd fără urmă și rămâne teama că în locul lor nu se simpte decât durere... Depărtările ascultă glasul clipelor cum mor risipind în neguri strigătul timpului care piere
NUMĂRĂTOARE INVERSĂ... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374371_a_375700]
-
Acasa > Stihuri > Semne > EȘTI, MOARTE, ÎNSETATĂ ȘI FLĂMÂNDĂ Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1280 din 03 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Ești, moarte, însetată și flămândă, Să-nghiți de-a valma pruncul cel curat, Mireasa albă, baba tremurândă Și tânărul ce n-a ajuns bărbat. Îți place, moarte, să-ți anunți sosirea, Cu groază să-i hrănești pe muribunzi, Dar vreau să înceteze hărțuirea Ce-o răspândești cu ochii tăi imunzi
EŞTI, MOARTE, ÎNSETATĂ ŞI FLĂMÂNDĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374443_a_375772]
-
rival cocoș să vadă, Și-apoi calcă șmecherește Spre găini și le zâmbește. Ele nici nu mai respiră, Stau prostite și se miră Și în șoaptă zic deodat’: „Cotcodac ! Vai, ce bărbat !” Și-ntr-o clipă jumătate Cad de-a valma, leșinate ... Referință Bibliografică: VOINICUL DIN OGRADĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1554, Anul V, 03 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]
-
o zi, ce sânge se plimbă prin vene cu roșu aprins ca buzele tale sub care se naște întregul. Vise răscolite fără măsură măsură își vor găsi păstrând somnul cu fluturi cu aripi pictate color, mărturisindu-ți iubirea de-a valma cum freamătă în pânza de in. Măcinând tot ce-a fost în mirosul tare de cimbru mă voi trezi cu tine, sălbatică, strivind iluzii... viața o duci în porthart mergând mai departe. Referință Bibliografică: Mai bogat cu o zi / Llelu
MAI BOGAT CU O ZI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374566_a_375895]
-
o muncesc - și-o plimbă.// Ș-aceste mărfuri fade, ușurele,/ Ce au uitat pân’ și a noastră limbă,/ Pretind a fi pe cerul țării noastre: stele. (Ai noștri tineri...). În van cercați a-i drege căci răi rămân de-a valma/ Și trebuie ca soarta să-i spulbere cu palma. (Preot și filozof). Ce părere aveți despre tinerii poeți ai secolului XXI, generic vorbind? Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi,/ Care-ncearcă prin poeme să devină cumularzi
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
scârție înspăimântător și mă ridic usurata.Ma rematerializez într-o ființă nouă,Imponderabila,... XXII. LA VAMĂ, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1626 din 14 iunie 2015. Îmi fac bagajul de cala Arunc tricouri, eșarfe, bomboane, curmale, de-a valma, Astea sunt pentru toți, Cadouri ieftine și dorite de cei de departe, Dar nimeni nu stie Și nu vrea să audă Cât de greu e bagajul intern, Praful acumulat pe buze, plictiseală, monotonia, suferință, traumele, zăpăceala, nebunia, fiorul, iubirile, Adunate
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]