592 matches
-
s-au succedat începînd cu 406, imperiul a pierdut progresiv Britannia (niciodată romanizată total), Spania, unde s-au stabilit suabii și apoi vizigoții (ultimii devastaseră Italia în 410 și se stabiliseră la început în Gallia meridională), Africa, ocupată definitiv de vandali în 435 (anterior, ei se stabiliseră în Gallia și apoi în Spania), Gallia, străbătută de toate populațiile germanice menționate mai sus, apoi dominată definitiv de burgunzi și de franci. Italia, deși supusă unor invazii devastatoare, cum au fost cea a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Spania), Gallia, străbătută de toate populațiile germanice menționate mai sus, apoi dominată definitiv de burgunzi și de franci. Italia, deși supusă unor invazii devastatoare, cum au fost cea a vizigoților din 410-411, cea a hunilor din 454 și cea a vandalilor din 455, rămîne guvernată de împăratul din Apus pînă în 476, cînd acesta e uzurpat de Odoacru, regele herulilor, iar stabilirea acestei populații barbare în peninsulă pune capăt - conform interpretării tradiționale - Imperiului Roman de Apus. în interior, încă de la sfîrșitul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
opera acestuia din urmă decît să se compună una nouă. în scrisoarea următoare, Augustin acceptă cererea prietenului său și încheie cu o glumă: „voi face ceea ce vrea Dumnezeu”, adică Quodvultdeus. Cu cîțiva ani înainte de moartea lui Augustin, începuse deja invazia vandalilor în Africa; în jurul anului 437, Quodvultdeus îi urmează lui Capreolus ca episcop al Cartaginei, unde în 439 intră victorioși vandalii. Quodvultdeus intervine curajos, doar cu arma cuvîntului, pentru a condamna violențele și jafurile pe care le îndurau catolicii. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu o glumă: „voi face ceea ce vrea Dumnezeu”, adică Quodvultdeus. Cu cîțiva ani înainte de moartea lui Augustin, începuse deja invazia vandalilor în Africa; în jurul anului 437, Quodvultdeus îi urmează lui Capreolus ca episcop al Cartaginei, unde în 439 intră victorioși vandalii. Quodvultdeus intervine curajos, doar cu arma cuvîntului, pentru a condamna violențele și jafurile pe care le îndurau catolicii. Pentru a-l pedepsi, Genseric îl îmbarcă împreună cu alți oameni ai Bisericii pe o corabie deteriorată care este dusă în largul mării
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
potop (De cataclysmo), în care se explică ce tip de botez este traversarea Mării Roșii; în două predici (prima datează din 439) Despre epoca barbară sînt descrise condițiile îngrozitoare în care trăiesc în acel moment creștinii din Africa, supuși samavolniciilor vandalilor; încercările prin care trec creștinii sînt interpretate ca o etapă a justiției lui Dumnezeu; două predici Despre cei ce se apropie de harul dumnezeiesc (De accedentibus ad gratiam) conțin o explicație a simbolului cu funcție antipăgînă, antiiudaică și antiariană. Polemicii
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și arienilor (Contra Iudaeos, Paganos et Arrianos), din 439, și Tratatul împotriva celor cinci erezii (Tractatus adversus quinque haereses), care ar fi păgînismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și arianismul: această insistență polemică antiariană se explică dacă ținem cont de faptul că vandalii care invadaseră Africa erau arieni; și ulterior în Africa vor avea loc dezbateri cu caracter doctrinal între episcopii ortodocși și episcopii vandali, care erau adepții lui Arie. Oricum, trebuie să avem în vedere că unii cercetători consideră că unele dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
păgînismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și arianismul: această insistență polemică antiariană se explică dacă ținem cont de faptul că vandalii care invadaseră Africa erau arieni; și ulterior în Africa vor avea loc dezbateri cu caracter doctrinal între episcopii ortodocși și episcopii vandali, care erau adepții lui Arie. Oricum, trebuie să avem în vedere că unii cercetători consideră că unele dintre aceste predici nu îi aparțin lui Quodvultdeus. Opera sa cea mai importantă este Cartea făgăduințelor și a prevestirilor lui Dumnezeu (Liber promissionum
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Vergiliu, citat destul de des (mai ales faimoasa bucolică a patra, care nu putea lipsi dintr-o carte de profeții, și din Eneida). Quodvultdeus este un martor prețios al evenimentelor din istoria locală, cartagineză; el își amintește atît evenimentele dinaintea invaziei vandalilor, cît și pe acelea, atît de dureroase, din perioada următoare. Ca scriitor, Quodvultdeus dovedește o anumită practică în utilizarea limbii literare; deși scrie în plin secol al V-lea, într-o epocă în care tradiția lingvistică și culturală se degrada
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care declarau limpede că sînt continuatorii învățăturii marelui episcop de Hippona, pe care au și popularizat-o, adesea chiar în opoziție cu alții, în regiunile din Imperiul Roman de Apus, ori nu erau africani, ori părăsiseră Africa natală din cauza persecuțiilor vandalilor. într-adevăr, după cucerirea Cartaginei în 439, Africa a intrat complet sub dominația barbarilor și a început o perioadă de jafuri, masacre și persecuții, din cauza faptului că vandalii erau printre cei mai neîndurători și mai cruzi barbari și, în plus
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Apus, ori nu erau africani, ori părăsiseră Africa natală din cauza persecuțiilor vandalilor. într-adevăr, după cucerirea Cartaginei în 439, Africa a intrat complet sub dominația barbarilor și a început o perioadă de jafuri, masacre și persecuții, din cauza faptului că vandalii erau printre cei mai neîndurători și mai cruzi barbari și, în plus, erau de credință ariană. Viața culturală din Africa ortodoxă stăpînită de vandali a fost afectată de persecuții pînă la începutul secolului al VI-lea și a decăzut mult
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sub dominația barbarilor și a început o perioadă de jafuri, masacre și persecuții, din cauza faptului că vandalii erau printre cei mai neîndurători și mai cruzi barbari și, în plus, erau de credință ariană. Viața culturală din Africa ortodoxă stăpînită de vandali a fost afectată de persecuții pînă la începutul secolului al VI-lea și a decăzut mult; totodată, s-a impus din nou necesitatea de a combate arianismul, care părea să se fi stins încă de pe vremea lui Augustin. Africa s-
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
totodată, s-a impus din nou necesitatea de a combate arianismul, care părea să se fi stins încă de pe vremea lui Augustin. Africa s-a întors înapoi în timp. Scriitorii creștini din acea epocă vorbesc despre o adevărată persecuție din partea vandalilor. Bibliografie. P. Courcelle, Histoire littéraire..., cit.; B. Luiselli, Storia culturale dei rapporti tra mondo romano e mondo germanico, Herder, Roma, 1992. 1. Scriitori minori Scriitorii din Africa vandalică trebuie să fi fost numeroși, dar nu avem informații în privința lor decît
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
discipol al lui Diadoh de Foticeea, și îi oferă, așa cum îi fusese comandat, istoria evenimentelor din Africa, pentru a fi reelaborată. Această persoană ar putea fi episcopul Eugeniu, care se dusese la Cartagina în urma intervenției împăratului Zenon pe lîngă regele vandal pentru a-i permite să ocupe scaunul epsicopal de acolo, rămas vacant. Istoria persecuțiilor din provincia Africa, deși povestește evenimentele cu obiectivitatea specifică unei narațiuni istorice, este totuși o istorie sui generis, întrucît în ea găsim și semne, minuni, miracole
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
17 (1980), 229-268. 3. Vigiliu de Thaps Este personalitatea cea mai însemnată în cadrul creștinismului african din această epocă. Apare și el, ca și Victor de Vita, în lista episcopilor ortodocși convocați de Uneric. în orice caz, reuniunea organizată de regele vandal s-a sfîrșit repede și fără o dezbatere între cele două părți, fiindcă Uneric a decis de unul singur care este adevărata credință, iar episcopii ortodocși au fost trimiși în exil sau au plecat din proprie inițiativă. Printre ei se
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că monofizitismul, care triumfa în Orient, putea să amenințe și provincia sa; oricum ar fi, spune multe despre amploarea preocupărilor lui Vigiliu faptul că, în timp ce scriitorii africani dinaintea lui, despre care avem informații, se limitau să discute despre arianism cu vandalii, el s-a interesat și de chestiunile teologice dezbătute în Orient. Vigiliu dorește să se exprime simplu, ca să fie înțeles de toată lumea; cu toate acestea, din opera lui nu lipsește o anumită coloratură retorică. în ultima carte din tratatul Contra
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nemaifiind actuali. Aflăm, de asemenea, din unele indicații furnizate chiar de autor că Vigiliu scrisese anterior o carte pentru a-l combate pe diaconul arian Maribad (numele ne face să ne gîndim că trebuie să fi fost vorba de un vandal: poate e una și aceeași persoană cu un anume Marivad care se bucura de stima regelui Uneric, așa cum aflăm de la Victor de Vita); în această operă, Vigiliu expusese adevărata doctrină a Treimii. Tot el ne spune că a mai scris
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al lui Victor de Vita, care a scris o Istorie a persecuțiilor din provincia Africa, Blossius Emilius Dracontius este un alt caz care dovedește condițiile grele în care ajunsese să trăiască populația civilă africană, mai ales cea ortodoxă, sub stăpînirea vandalilor. Literat și vir clarissimus, probabil judecător la Cartagina, Draconțiu, despre care nu știm mare lucru în afara unui singur episod din viața sa, a fost întemnițat sub regele Guntamundus, ce a domnit în Africa între 484 și 496, fiindcă a scris
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-l cunoaștem, în cinstea lui Zenon, conducătorul Imperiului Roman de Răsărit; potrivit ipotezei lansate recent de Kuijper și Moussy, poemul ar fi fost scris pentru a-l proslăvi pe Teodoric, pe atunci rege al Italiei, ce intrase în conflict cu vandalii care voiau să stăpînească Sicilia. Totul se petrece așadar la puțină vreme după 493, anul cînd Teodoric l-a ucis pe Odoacru, rege al Italiei din 476. Tradiția ne spune și că celălalt poem de mai amplă respirație pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în opera acestui poet. Bibliografie. Ediții: Anthologia Latina, I, 2, Teubner, Leipzig, 1906 (Fr. Bücheler, A. Riese). 3. Paulinus Nu știm prea multe despre un anume Paulinus care, într-o Epigramma în o sută zece hexametri, scrisă imediat după invazia vandalilor și a alanilor din 407, a satirizat moravurile epocii printr-un dialog între un tînăr cleric, Salmon, și bătrînul călugăr Thesbon. La decăderea morală a Galiei epocii, descrisă în poem cu o insistență critică, se adaugă devastările materiale provocate de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Africa, pe de altă parte, aveau o viață culturală autonomă și nu mai aveau legături una cu alta; cea din Gallia era mai bogată, deoarece nu era oprimată de o stăpînire atît de violentă și distrugătoare cum era aceea a vandalilor în Africa. Italia a rămas izolată politic: numai curtea episcopală de la Roma, spre deosebire de puterea imperială retrasă la Ravenna, a putut, grație activității energice a celor mai importante personalități ale sale - în primul rînd a lui Leon cel Mare - să mențină
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din istoria locală, tradițiile, liturghia și calendarul roman. Totuși, numele Arnobiu este atestat doar în Africa, și de aceea putem presupune că și scriitorul nostru este de origine africană și că s-a mutat la Roma după invadarea Africii de către vandali. Arnobiu e autorul unor Comentarii la Psalmi (Commentarii in Psalmos) care conțin o scurtă exegeză alegorizantă a tuturor Psalmilor. Opera e bogată în digresiuni cu caracter doctrinal și polemic prin care sînt combătute diversele erezii și chiar doctrina augustiniană a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai presus decît celelalte episcopate orientale. E cunoscută acțiunea organizată de Leon în 452, cînd, în fruntea unei misiuni diplomatice, a încercat să oprească invazia hunilor lui Attila în Italia, și, dacă n-a putut să împiedice distrugerea Romei de către vandali în 455, a procedat astfel încît Biserica, așa cum se întîmplase în alte vremuri tulburi, să înlocuiască autoritatea civilă. Leon a murit în 461. a) Epistolarul Această politică energică își găsește expresia și în numeroase scrisori care alcătuiesc cel mai bogat
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de epistole, din care 143 scrise chiar de papă, iar celelalte de corespondenții săi, între 442 și 460). Epistolele cele mai vechi se ocupă mai ales de ereziile priscilianistă, pelagiană și maniheistă (mulți manihei se refugiaseră în Italia în urma invaziei vandalilor în Africa); altele se referă la data sărbătorii de Paști, în privința calculării căreia apăruse o divergență între Biserica din Roma și cea din Alexandria; unele îi sînt trimise conducătorului Imperiului Roman de Răsărit; o scrisoare de mustrare (nr. 10) îi
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
justificare, cel puțin parțială, în faptul că în secolul al V-lea respectivele regate erau încă în mișcare și instabile, în timp ce în al VI-lea ele sînt deja consolidate; și chiar dacă, pe plan politic, unele dintre ele, ca acela al vandalilor din Africa și acela al ostrogoților din Italia, sînt distruse încă din prima jumătate a secolului al VI-lea în urma expansiunii bizantine promovate de împăratul Iustinian, astfel încît doar cel al vizigoților, în Spania, și cel al francilor rămîn intacte
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fra Romani e Barbari (sec. V-VIII), Augustinianum, Roma, 1986. Pentru această problematică, cititorul trebuie să recurgă și la studiile de medievistică. I. Scriitori din Africa Așa cum am văzut mai sus, din 430 provincia Africa intrase sub stăpînirea nemiloasă a vandalilor arieni, însă acest fapt nu anihilase vitalitatea intelectuală; mai mult, unii literați cunoșteau încă destul de bine cultura clasică, și cea mai mare parte a scriitorilor creștini se simțea îndemnată să combată cu armele gîndirii erezia ariană adoptată de vandali, să
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]