396 matches
-
ce vorbeau limba astfel denumită și apoi la teritoriul pe care îl locuiau (Germania). Regimul feudal organizat în perioada secolelor X-XI s-a consolidat, bazat pe instituțiile specifice ale timpului: vasalitate, beneficiu și imunitate 46. Combinarea celor două instituții, a vasalității cu beneficiul adică unirea devotamentului personal cu drepturile funciare -, va forma fieful (cuvânt german care corespunde latinescului beneficium). Acestor două elemente li se va adăuga obligația de fidelitate 47. Vasalitatea înfățișează o descendență germanică, cel puțin în ceea ce însemna "omagiul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
vasalitate, beneficiu și imunitate 46. Combinarea celor două instituții, a vasalității cu beneficiul adică unirea devotamentului personal cu drepturile funciare -, va forma fieful (cuvânt german care corespunde latinescului beneficium). Acestor două elemente li se va adăuga obligația de fidelitate 47. Vasalitatea înfățișează o descendență germanică, cel puțin în ceea ce însemna "omagiul". Omagiul se identifică cu angajamentul per manus în cadrul ceremonialului și este vechiul commendatio german, deci un act "barbar" și laic. Contractul de vasalitate este sinalagmatic, conține drepturi și obligații corelative
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
se va adăuga obligația de fidelitate 47. Vasalitatea înfățișează o descendență germanică, cel puțin în ceea ce însemna "omagiul". Omagiul se identifică cu angajamentul per manus în cadrul ceremonialului și este vechiul commendatio german, deci un act "barbar" și laic. Contractul de vasalitate este sinalagmatic, conține drepturi și obligații corelative. Când una din părți nu le îndeplinește, intervine sancțiunea. După M. Bloch 48, există un paradox al vasalității: de o parte, o legătură puternică ce obligă vasalul la sacrificiul suprem, de alta violarea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în cadrul ceremonialului și este vechiul commendatio german, deci un act "barbar" și laic. Contractul de vasalitate este sinalagmatic, conține drepturi și obligații corelative. Când una din părți nu le îndeplinește, intervine sancțiunea. După M. Bloch 48, există un paradox al vasalității: de o parte, o legătură puternică ce obligă vasalul la sacrificiul suprem, de alta violarea destul de frecventă a jurământului. În acest fel se fundamenta dreptul la rezistență (ius resistendi et contradicendi). El are la origine ideea că "vasalul poate rezista
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Henric I a obținut domnia pentru că era cel mai puternic dintre ducii tribali și a fost desemnat de Conrad I59. Bavarezii și suabii sunt obligați să i se supună, fiind incluși alături de franconieni și saxoni sub domnia sa60. Jurământul de vasalitate semnifică faptul că legătura întemeiată pe dreptul feudal devenise nucleul noii ordini de stat. Aceasta înseamnă că procesul de feudalizare s-a accelerat. Domnia lui a produs efecte profunde și pentru că rex și regnum erau indivizibile, iar regulamentul dinastic pe
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
regalitate către marii principi. A urmat perioada "marelui interregn" (1254-1273)132 în care, pe fondul luptelor interne, s-a accentuat diferența de putere între principatele teritoriale. Titlul de principe va fi rezervat seniorilor care se aflau în relație directă de vasalitate față de rege. Această delimitare nu a exclus la început pe ceilalți seniori de la vot (în anul 1220, de pildă, Henric al VII-lea a primit la alegere vota tam electorum quam principum et nobilium Teutonie). În perioada interregnului, numărul principilor
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
op. cit., p. 37. J. Fleckenstein, op. cit., pp. 140-141. Mary Fulbrook, op. cit., pp. 23-24. Istoria diplomației, vol. I, București, 1962, pp. 111-112. 46 J. Calmette, op. cit., pp. 19-21. Asupra acestor instituții la germani, a se vedea J. Fleckenstein, op. cit., pp. 119-122 (Vasalitatea) și pp. 122-124 (Beneficiul). 47 J. Fleckenstein, op. cit., p. 124. 48 M. Bloch, La Soci(t( f(odale. Les classes et le gouvernement des hommes, Paris, 1949, p. 259. 49 Ibidem. 50 P. Miquel, op. cit., p. 66. J. Fleckenstein, op. cit
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
înțelepte tratate, progresele înspăimîntătoare ale Semilunei. În sfîrșit, împreună cu Moldova, a intrat cu înalta Poartă în acele relații rău definite pe care diplomația modernă, în lipsă de alte cuvinte, le-a caracterizat prin numirile împrumutate dicționarului feudalității, de suzeranitate și vasalitate, dar care în drept constituiau mai mult un fel de independență a celui slab protejat de cel tare, în schimbul a cîtorva îndatoriri precise. Se va zice poate că în limbajul Porții otomane, la acea epocă, Valahia și Moldova formau parte
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cu limba latină și cele surori"408. 5.2.4. Dihotomii semantice fundamentale Structura profundă a limbajului politic eminescian permite identificarea unor dihotomii semantice care străbat publicistica, conferindu-i unitate și coerență semantică: trecut/ prezent, naționalism/ cosmopolitism, liberal/ conservator, suzeranitate/ vasalitate. Fiecare dintre aceste dihotomii descrie cadrul desfășurării semanticii limbajului politic eminescian, favorizând exprimarea opțiunilor și atitudinilor politice ale jurnalistului. a) Trecut/ prezent. Acuzat frecvent că proiectează asupra trecutului o perspectivă idilică, Eminescu transformă istoria în element de referință pentru actele
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
deopotrivă trezesc criticile jurnalistului care le prevede dispariția într-o viitoare organizare a societății românești: "s-apropie timpul în care, în genere, deosebirea între idei conservatoare și liberale, între idealuri abstracte de organizație va căta să înceteze"420. d) Suzeranitate/ vasalitate. Desfășurându-și activitatea publicistică într-o perioadă în care lupta pentru libertate a popoarelor din răsăritul Europei se intensifică, Eminescu consideră independența un act politic major, subliniind, într-un articol în care își afirmă solidaritatea cu "națiunile nemulțumite ale Austriei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în vederea stabilirii unui inventar lexical specific scrisului jurnalistic eminescian. Analiza semantică a evidențiat polarizarea limbajului politic eminescian în jurul unor dihotomii semantice fundamentale, care conferă unitate și coerență scrisului jurnalistic. În acest sens, dialecticile trecut/ prezent, naționalism/ cosmopolitism, liberal/ conservator, suzeranitate/ vasalitate circumscriu dimensiunile fundamentale ale problematicii articolelor, favorizând, în același timp, exprimarea gândirii politice a jurnalistului. Caracterul polisemic al limbajului politic eminescian se sprijină pe dimensiunea pregnant intertextuală a articolelor, care înglobează în corpul lor afirmațiile altor jurnaliști, fragmente din textul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Figura catastrofei se transformă, astfel, printr-o abilă răsturnare de perspectivă, Într-o figură a crosului acaparator, totalizant: o figură a paroxismului pasiunii erotice. 7. A doua figură a crosului curtenitor de tip Conachi, Văcărescu (Ienăchiță, Alecu) este aceea a vasalități (domnei, donnoi, cortezia din poezia trubadurescă). Rougemont o pune În legătură cu erezia Catharilor și dogma „Bisericii Amorului” (L’Amour et l’Occident), descoperind astfel În amorul-pasiune o sursă religioasă. Barthes crede că mecanica vasalității (obiectul iubit aservește total subiectul Îndrăgostit) se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Conachi, Văcărescu (Ienăchiță, Alecu) este aceea a vasalități (domnei, donnoi, cortezia din poezia trubadurescă). Rougemont o pune În legătură cu erezia Catharilor și dogma „Bisericii Amorului” (L’Amour et l’Occident), descoperind astfel În amorul-pasiune o sursă religioasă. Barthes crede că mecanica vasalității (obiectul iubit aservește total subiectul Îndrăgostit) se bazează pe un sentiment puternic de futilitate. Dependența nu este o slăbiciune, nu e ridicolă pentru un Îndrăgostit, ci un semn de forță: cu cît dependența, aservirea este mai mare, cu atît pasiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
A unui rob chinuire... Robește cu biruință A sîmțîrilor ființă... Stăpîna mea, priimește Darul care Îți jărtfește O slugă ce te slăvește... A dedica ființei iubite viața este o dovadă minimă de devotament. Pasiunea Începe astfel cu o probă de vasalitate. Conachi Își pune cu Încîntare viața amanet și promite o robie necondiționată pînă la moarte. Marioara, stăpîna, primește semnele de supunere desăvîrșită și durabilitate În amor: „Mă duc, stăpînă, de-acum și nu știu de-oi mai veni. Ah, ascultă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de o vecinică credință.” Spațiul liric conachian iese mai limpede din această evocare: loc tainic Într-un decor grandios; cărări strimte, locuri de pîndă și, În fine, sacralizarea amorului: Îndrăgostitul stă În genunchi la poalele ibovnicei și depune jurămîntul de vasalitate. Primește În schimb făgăduita, investitura (Iată-mă-s lipsit de tine). Aceleași elemente le aflăm În Scrisoare către Zulnia, și tot Într-o retrospectivă. Este vorba de acea parte din poem care rememorează „pustiul cel mare”: spațiul În care avusese
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
S-o-ntîlnit, ah, cine poate Înlîlnirea lor s-o scrie! Orice condeiul s-arăte, orice graiul să rostească. Nimic spre asămănare nu pot să Închipuiască!” Există, În fapt, două peisaje: unul intim (locul tainic, ferit, „sub copaciul cel mare”, unde relația de vasalitate, de robire veșnică se săvîrșește) și peisajul vast simbolizator care supraveghează idila și-i dă o justificare cosmică. Conachi are În chip evident simț pentru monumentalitate, vede grandiosul din natură. G. Călinescu nu-l citează (În Domina bona) printre scriitorii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
26 de ani, la Slănic. acolo unde avusese loc „pe o așa fulgeroasă și cu trăsnet vreme, supt un fag, unde ne dosisem” Întîlnirea cu Zulnia. Acolo „s-au dat și s-au luat parolele”: acolo fusese semnat tratatul de vasalitate sentimentală. Ce-a devenit, unde-i, dar, copaciul mare? „Înțăleg, În țarnă toate Le-au prefăcut cruda moarte, Dar Încai țărna iubită De tine zace lipită, Iar a mea, a mea, departe, PÎn’ la ceasul cel de moarte, CÎnd În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
afecțiunii, timpurile lui Conachi sînt următoarele: prezentul (timpul durerii, al absenței, al fugii; timpul bocetului, timpul prefăcătoriei, seducției și timpul scriiturii); trecutul, care, de regulă, este timpul petrecerii și al plenitudinii, timpul la care a fost redactat (rostit) jurămîntul de vasalitate; timpul memoriei, timpul martorilor; În fine, viitorul, timpul, cum ziceam, al marilor promisiuni, timpul prin care vorbește eternitatea și se exprimă absolutul: iubirea va fi veșnică, chinul nu mă va părăsi pînă la moarte, iar moartea ne va uni, În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o imagine specifică a feminității: o imagine slăvită, o feminitate leneșă și Îndărătnică, obiect erotic capricios, idealizat de un seducător care folosește arma umilinței. Curtenia lui se desfășoară după un anumit ritual: Închinăciune, străjuire În jurul iatacului, prudență maximă, jurămînt de vasalitate, fuga (exilul) etc... Modelul Îndepărtat al ibovnicei este Laura. Se adaugă un anumit senzualism de tip sud-est european și voluptăți de clasă bătrînă... Al doilea tip de feminitate este cel romantic (preromantic) În care se prelungesc, la noi cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mi-am stricat Caut, privesc nempăcat.” Metafora comitului trece de la Conachi la Pann și, În genere, demonstrația de acolo o regăsim În poemul Un comit cînd să arată, ușor modificată. Pann pune o notă de libertate În jurămîntul lui de vasalitate: „Oare nu mi se cuvine A hotărî rob să-ți fiu? Ah, comit, comit!” Filontila este și pentru Pann un simbol al suferinței erotice. crîngul un loc de retragere și jeluire. „Preajalnicul” poet introduce judecata estetică: „Trist, filomilo, și frumos
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
GÎrlă pornești de lacrimi CÎnd spui cîntînd cu mare dor Tristele uite patimi...” Milostivirea lui Conachi devine fîlotimie la Pann. Femeia să aibă, dar, filotimie față de bărbatul Înlăcrămat. Să fie și credincioasă, numai astfel Îndrăgostitul va trece la jertfă. Sacrificiul, vasalitatea nu sînt, așadar, necondiționate. Balcanicul Pann nu acceptă atît de ușor, ca Alecu Văcărescu sau Conachi, dulcele lanț. Vrea, firește, să fie rob statornic și chiar să poarte „acest dulce de rob nume” și pe lumea cealaltă, Însă, Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
noștri poeți. Nurul și duhul „ibovnicii slăvite”. Moartea, un șantaj sentimental. 5. Lirismul corporal. Tirania ochilor În poezie. Răbdarea inimii. Dublul record al lui Conachi. Atributele feminității după Anton Pann. 6. Chinurile amorului. „Un potop de tînguire”. Figura catastrofei. 7. Vasalitatea sentimentală. 8. Dreptul de a boci. Petrecerea În suferință. Privirea, substanța, cea mai inflamabilă. Plîns, oftat, suspin, leșin, afazie. 9. Năcazurile pasiunii erotice. MÎhnăciunea mare, jalea și dorul. 10. Milostivirea. Strategia seducției. 11. Semiologia erosului: armele de represiune. 12. Mecanismele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Acest sistem de patronaj lasă la dispoziția acelor honestiores proprietari un număr important de clienți dependenți, creînd riscul de a asista la formarea puterilor locale în detrimentul puterii centrale. Acest fenomen de patronat prefigurează lumea medievală, mai puțin legăturile specifice de vasalitate. În sfîrșit, odată cu revenirea invaziilor barbare, bagauzii reapar la sfîrșitul secolului al IV-lea pentru a ajunge la întreaga lor amploare în Armorica și în Aquitania în primii ani ai secolului al V-lea. Dificultățile religioase. Biserica abia născută a
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
rege al francilor, în 751. Dar, pe lîngă aceste două evenimente marcante, opera realizată în această jumătate de secol se situează pe mai multe planuri. Mai întîi, Charles Martel le-a dat Carolingienilor posibilitatea de a-și face politica, generalizînd *vasalitatea și distribuind vasalilor săi ca *beneficii pămînturi luate bisericii, în principiu cu titlu temporar: expedient genial care, întrucît merovingienii risipiseră toate pămînturile *fiscului, redă primarilor palatului posibilitatea de a-și asigura fidelitatea celor importanți. Odată regăsită această autoritate, cei doi
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
30 de familii de origine francă, legate de familia imperială și între ele și care dau pe titularii celor mai înalte funcții în tot Imperiul. Cu mult mai larg este cercul vasalilor împăratului: ei îi fac acestuia un jurămînt de vasalitate, care îi angajează în serviciul său mai ales sub formă militară și primesc de la el un beneficiu pe durata angajamentului. Dar aceasta nu este totul: în fiecare an, se reunește în jurul său o adunare de nobili, de vasali și de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]