391 matches
-
ca drepturile de moștenitor să fie transmise fratelui acestuia, Andronic al IV-lea Paleologul (1381), apoi însă a poruncit ca anume Manuel să fie cel care va conduce detașamentele grecești, trimise în Asia Mică în ajutorul turcilor, conform obligației de vasalitate a Bizanțului. Ne putem imagina ce simțea Manuel, fiind constrâns să participe, în decursul operațiunilor sultanului, la asediile orașelor grecești! , La întrebarea mea cum se numeau aceste orașe, -se revărsa durerea din rândurile scrisorilor sale, trimise acasă-cei pe care îi
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
locuirea ei și în vremuri mai târzii. Anumite tradiții evreiești menționează aflarea mormântului lui Amnon, fiul lui David în apropiere de Akko, de asemenea și localizarea în preajma a mormântului profetesei biblice Dvora. După ce sub stăpânirea persana ahemenidă, Acra , aflată în vasalitate față de orașul Sidon, a jucat un rol important ca bază militară și navală, jucând un rol în campaniile contra Egiptului, în cea de-a doua jumătate a secolului al IV î.H. a intrat odată cu tot Imperiul persan în controlul
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
de Champagne îl fac pe duce să se declare vasal al acestuia pentru câteva seniorii din vestul ducatului câtre anul 1220. Un secol mai târziu, căsătoria dintre Ioana de Champagne și regele Franței Filip al IV-lea plasează ducatul sub vasalitatea monarhului francez. În timpul Războiului de o sută de ani sprijindind întâi Franța, apoi trecând de partea burgunzilor. La urcarea pe tronul burgund al lui Filip al III-lea, ducele Carol al II-lea încearcă să ducă o politică de neutralitate
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
mai presus decât religia. Din această pricină cruciații francezi au avut mult de suferit. Din nou pierderi în oameni au micșorat efectivul armatei. În sfârșit, Manuel Comnenul a aacceptat să trateze cu regele Franței cu condiția să depună jurământ de vasalitate față de împărat, la fel ca și primii cruciați. Dar aceia nu erau regi, deci cererea lui Manuel părea imposibil de satisfăcut. În tabăra franceză, spiritele erau agitate. Episcopul de Langres a strigat sub zidurile Constantinopolului:"Acest principe deține bunurile bisericii
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
Armata franceză era istovită, împuținată numeric, oricine putea să-și dea seama că ea nu ar fi putut susține două războaie grele, unul cu bizantinii, altul cu turcii. De aceea, Ludovic al VII-lea a acceptatt să depună jurământ de vasalitate față de Manuel Comnenul. Împăratul, bucuros să-i vadă pe cruciați plecați i-a transportat în Asia Mică. Nedorind să suporte concentrarea în capitală a cavalerilor occidentali, grecii au lansat un zvon despre pretinsele victorii, pe care le ar fi obținut
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
ei îi alegeau pe cei însărcinați cu înființarea de garnizoane în orașele de graniță. Instituția "antrustion"ilor pare să fi dispărut în secolul al VIII-lea, în perioada de anarhie. În mod eronat, unii consideră că din "antrustion" a derivat vasalitatea. Doar regele avea "antrustion"i în subordine, nu și feudalii. "Antrustion" era o instituție militară, în timp ce vasalitatea era o instituție socială, cu origini foarte complexe. "Antrustion" este unul din foarte rarele cuvinte din limba franceză terminate în "-tion", de genul
Antrustion () [Corola-website/Science/321833_a_323162]
-
pare să fi dispărut în secolul al VIII-lea, în perioada de anarhie. În mod eronat, unii consideră că din "antrustion" a derivat vasalitatea. Doar regele avea "antrustion"i în subordine, nu și feudalii. "Antrustion" era o instituție militară, în timp ce vasalitatea era o instituție socială, cu origini foarte complexe. "Antrustion" este unul din foarte rarele cuvinte din limba franceză terminate în "-tion", de genul masculin (ca și "bastion", "cation", "himation").
Antrustion () [Corola-website/Science/321833_a_323162]
-
Siret la Suceava. În orașul Siret funcționa în acele vremuri o episcopie catolică misionară, care desfășura o amplă activitate cu scopul declarat de a aduna cât mai mulți aderenți. În acel oraș se mai făceau simțite încă ecouri ale vechii vasalități maghiare anterioare. Pentru a ieși din sfera directă de influență a misionarilor apuseni și de sub „oblăduirea” părintească a Doamnei Margareta (sau Mușata), care îmbrățișase catolicismul, și a-și păstra astfel independența politică și religioasă, domnitorul Petru Mușat s-a mutat
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
al sărbătorilor. Medina a fost și un centru al statului islamic, un centru din care au pornit absolut toate expedițiile militare. La Medina veneau și șefii de triburi, șeicii și diplomații Arabiei tribale ca să încheie pace și să-și negocieze vasalitățile. La Medina profetul a stabilit cum trebuie administrat și condus statul islamic, cum trebuie să funcționeze justiția și ce taxe trebuie percepute. În doar zece ani petrecuți sub îndrumarea profetului, comunitatea musulmană din Medina a crescut de la optzeci de refugiați
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
și de bronz în 1377 (totuși de la Bogdan I se păstrează prima monedă moldovenească, cu inscripția: "Moneda Moldaviae-Bogdan Waiwo(da)"). La origini, structura politică internă permitea marilor feudali să aibă o putere atât de mare, încât la prestarea jurămîntului de vasalitate al domnitorului către suzeranul Poloniei, acesta pentru a fi sigur ca va fi ascultat cerea și iscălitura acestora pe același hrisov sau pe unul negociat separat. În anul 1387 Petru I Mușat a depus omagiu de vasalitate regelui polon atât
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
prestarea jurămîntului de vasalitate al domnitorului către suzeranul Poloniei, acesta pentru a fi sigur ca va fi ascultat cerea și iscălitura acestora pe același hrisov sau pe unul negociat separat. În anul 1387 Petru I Mușat a depus omagiu de vasalitate regelui polon atât în numele său propriu, al „cetăților valahe” („valahie castra”) cât și a boierilor „pământeni ai Valahiei” („terrigenarum terre Valachie”). Țara Moldovei era percepută de regatul polonez ca o entitate duală constituită prin unirea Moldovei cu Valahia nordică, de unde
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
va fi încercat în Franța, din 1716 până în 1720, mai întâi cu succes, succes care a permis Băncii Generale — organism strict financiar —să sporească până la înghițirea companiilor și activității coloniale franceze a societății sale surori, Compania Perpetuă a Indiilor. Dar vasalitatea acestui sistem al statului francez, cerându-i-se să ia în sarcină datoriile finanțelor franceze, și speculația care se joacă pe acțiunile companiei lui Law vor ruina, până la urmă, sistemul. Când acționarii, în 1720, vor cere să-și recupereze aurul
Sistemul lui Law () [Corola-website/Science/323616_a_324945]
-
nu au putut accepta ușor nouă stare de lucruri, deoarece titlurile nobiliare îi făcea supuși ai regelui, și îi priva tocmai de avantajul de care se bucurau pînă atunci: libertatea și autonomia locală. Familiile de cnezi care nu au acceptat vasalitatea lui au migrat în sud, în Năsăud, Țara Lăpușului și Țara Chioarului. O parte din satele din Țară Lăpușului de azi au fost ridicate de maramureșenii refugiați. Familia de cnezi maramureșeni Cupșa (Kupsa, Cupcea), formată din 3 frați, alături de alte
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
să mai îndeplinească obligațiile de vasal și a fost atacat de turci. Lazăr și Tvrtko au învins trupele otomane trimise împotriva sârbilor la Plocinik, lângă Niș. Această victorie a creștinilor l-a încurajat pe Ivan Srațimir să rupă relațiile de vasalitate față de otomani și să reafirme independența Țaratului de Vidin. Murad s-a reîntors în capitală în 1388 și a lansat o campanie fulgerătoare împotriva țarilor bulgari Șișman și Strațimir, care au fost nevoiți să recunoască din nou vasalitatea față de otomani
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
relațiile de vasalitate față de otomani și să reafirme independența Țaratului de Vidin. Murad s-a reîntors în capitală în 1388 și a lansat o campanie fulgerătoare împotriva țarilor bulgari Șișman și Strațimir, care au fost nevoiți să recunoască din nou vasalitatea față de otomani. Murad i-a cerut în acest moment și lui Lazăr să accepte să devină vasal și să plătească tribut turcilor. Încrezător în șansele sale de reușită în cazul unui conflict armat, încurajat de victoria de la Plocinik, Lazăr a
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
oraș de către otomani, Șișman a fost luat prizonier și executat prin decapitare. Teritoriile țaratului de Țărnovo au fost anexate la teritoriul Imperiului Otoman, iar Strațimir, ale cărui teritorii nu au fost cotropite, a fost nevoit să-și reînnoiască jurământul de vasalitate. După ce a rezolvat prin forță rebeliunea vasalilor săi bulgari, Baiazid și-a întors atenția asupra Tesaliei și Moreii, ai căror conducători acceptaseră vasalitatea otomană la începutul deceniului al nouălea al secolului al XIV-lea. Conflictele interne din aceste teritorii, în
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
iar Strațimir, ale cărui teritorii nu au fost cotropite, a fost nevoit să-și reînnoiască jurământul de vasalitate. După ce a rezolvat prin forță rebeliunea vasalilor săi bulgari, Baiazid și-a întors atenția asupra Tesaliei și Moreii, ai căror conducători acceptaseră vasalitatea otomană la începutul deceniului al nouălea al secolului al XIV-lea. Conflictele interne din aceste teritorii, în special cele dintre magnații din Moreea, au fost un excelent pretext pentru intervenția lui Baiazid. Sultanul și-a convocat vasalii balcanici la Serres
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
una dintre cronicele coreene, "Samguk Sagi" (삼국사기, 三國史記), regii Goguryeo au trimis un ambasador la curtea împăratului Guangwu din dinastia Han în anul 32. În urma acestei misiuni diplomatice, împăratul chinez i-a recunoscut titlul de rege conducătorului coreean.. Relațiile de vasalitate dintre China și Coreea au fost stabilite în timpul perioadei „celor trei regate coreene”.. Aceste relații au continuat până la înfrângerea Chinei în războiul cu Japonia din 1894-1895.. În tradiția chineză este o diferență clară între „tribut” și „dar” („gong”貢). Împărații
Tribut () [Corola-website/Science/325693_a_327022]
-
prin desprinderea din Ducatul de Benevento. Prin originile sale, formațiunea statlă datora supunere Imperiului Carolingian, dar de-a lungul întregii sale existențe ea a acționat ca un stat independent "de facto", doar pentru câteva scurte intervaluri de timp intrând în vasalitate față de Imperiul Bizantin. În anul 841, principele Sicard de Benevento s-a stins din viață. Imediat după aceea, conducătorul armatei sale, Radelchis, a preluat puterea în Benevento și l-a închis pe fratele și moștenitorul lui Sicard, Siconulf, în Taranto
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
a pierit în timpul luptelor. Mircea a ocupat pentru o scurtă perioadă de timp, dar otomanii au recucerit regiunea în 1419. Mai mult, trupele lui Mahomed au cucerit și portul și cetatea Giurgiu. Valahia a fost obligată să accepte starea de vasalitate față de Imperiul Otoman. Mahomed și-a petrecut cea mai mare parte a domniei reorganizând structurile statului, care fuseseră distruse în timpul interregnului. La moartea sa, pe tronul otoman s-a urcat unul dintre fii săi, Murad al II-lea. Murad a
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
mai apoi în fața intervenției otomanilor, deși o serie de lideri locali au acceptat să fie vasalii sultanului. Ivan Crnojevici, fiul lui Ștefan, a acceptat, după moartea tatălui său în 1465, să devină la rândul lui vasalul turcilor. În ciuda tratatului de vasalitate, Ivan nu a reușit să păstreze controlul asupra întregului teritoriu moștenit de la părintele său și a fost obligat să accepte importante cedări teritoriale. Când Ivan a refuzat să mai plătească tributul, Mahomed a organizat în 1477 - 1479 o acțiune militară
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
a continuat să lupte împotriva otomanilor. Ei au apărat pentru a doua oară Belgradul în 1464. Matei Corvinul l-a implicat în luptele antiotomane pe voievodul Moldovei, Ștefan cel Mare (1457 - 1504). Moldova menținuse până în acel moment o politică de vasalitate față de Regatul Poloniei, pentru a se apăra de amenințarea Ungariei. Poziția geografică a Modovei, la nord-est de Valahia și de Dunăre, a ținut departe pericolul otoman până în 1420, când Mahomed I a efectuat primul raid militar în regiune, după înăbușirea
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
atac de războiul civil pentru controlul tronului. Sultanul Murad al II-lea a profitat din plin de slăbirea Modovei, obligându-l pe voievodul Petru Aron să accepte suzeranitatea otomană și să plătească tribut. Datorită distanței față de granița otomană, actul de vasalitate a avut mai degrabă un caracter mai degrabă simbolic. La începutul domniei, Ștefan cel Mare s-a folosit de vasalitatea față de otomani pe care o moștenise ca pe un instrument împotriva Ungariei, inamicul tradițional al Moldovei. Ștefan s-a dovedit
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
-l pe voievodul Petru Aron să accepte suzeranitatea otomană și să plătească tribut. Datorită distanței față de granița otomană, actul de vasalitate a avut mai degrabă un caracter mai degrabă simbolic. La începutul domniei, Ștefan cel Mare s-a folosit de vasalitatea față de otomani pe care o moștenise ca pe un instrument împotriva Ungariei, inamicul tradițional al Moldovei. Ștefan s-a dovedit un lider militar și organizator excepțional. După eșecul tentativei de cucerire a portului dunărean valah Chilia șI fondarea așezării-surori Chilia
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
în Castelul cu Șapte Turnuri (Edikule). Acestă acțiune era echivalentă cu declararea războiului. Ambele părți au început pregătirea perntru război. În 1787 Turcia, folosindu-se de susținerea Marii Britanii, Franței și Prusiei, a înaintat un ultimatul Imperiului Rus de a reinstala vasalitatea Hanatului Crimeii și Georgiei, dar și permisiunea din partea Rusiei de a controla corăbiile care treceau prin strâmtorile Bosfor și Dardanele. La 13 august 1787 Imperiul Otoman, primind refuz, declară război Rusiei, însă pregătirile Turciei erau nesatisfăcătoare, iar timpul ales erá
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]