544 matches
-
ai timp să mai fluturi? În cupă nu e vin Și-n lumea asta albă nu e destul senin Să zugrăvești cu dânsul vo câțiva ani de viață Vo cițiva ani de-amoruri smăltați cu dimineață Și cîntec?... Taci, corp veșted! Ani sânt dar nu-i putere. Și, cum risipitorul aurește cu avere A uliții uscate piatră seacă, măruntă, Mi-am cheltuit puterea și fac cu moartea nuntă. Să pun mâna mea rece pe zestrea-i de mireasă, Să mă topesc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
timp să mai fluturi? În cupă nu e vin, În lumea asta albă nu e destul senin {EminescuOpVIII 164} Să zugrăvesc cu dânsul vo câțiva ani de viață, Vo câțiva ani de-amoruri smălțați cu dimineață Și cîntec? Taci, corp veșted! Ani sânt dar nu-i putere. Ci, cum risipitorul aurește cu avere A uliței uscate piatră seacă, măruntă, Mi-am cheltuit viața și fac cu moartea nuntă. (după o pauză) Cu fruntea-ngălbenită, privirea fermecată, Mă-mpiedec în gîndirea-mi de crucea cea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce cade, a stelei ce se stinge, A tigrului ce-nchide bătrânii ochi de sânge Și vor vedea că-un fulger din geana lui cea albă I-a face să-nfioare din creștet pîn-în talpă! Să vie dar, să vie! și veșteda mea față Va fi ca arătarea a ciumei ce îngheață Și-alungă-n noaptea morții un veac de oameni plin. (Boierii se uită spăimântați și stran asupra lui, care-i fixează crunt și-apoi adaogă c-un surâs amar: Dar ei se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
desprimăvărează Ș-aruncă-n vuiet falnic ape din stânci în a văilor cadă Și codrii se-nfierbîntă, trosnind [ei se dezgheață] Și-n vuietul lor scaldă soarele cel senin, Când eu, din a mea umbră, eu sânt cel domnitor: De azi rump lanțul veșted ce leagă de popor. (uitîndu-se pe fereastră) Popor... urăsc poporul! Popor, eu te urăsc! Iată acei ce tronu-mi îl țin și-l părtinesc. Acum, din umbra-mi neagră în ura mea pierdut Eu voi domni pe lume ca îngerul căzut
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
face Lui Arbore bătrânul să nu pot să-i cășun? De voi să-i tai [eu capul] Vă pot zdrobi cu toții, răspundeți[-mi], așa-i? TOȚI (îngroziți) Așa! [ȘTEFAN] De pot face acestea atuncea eu sânt Domn. Scoală-te, vultur veșted, din amorțitu-ți somn, Scoală-te și răcnește, scoală-te și ucide, Lasă lumea să plângă când inima ta râde. * Hahaha! Acum vie și Arbore să zică Că eu nu sânt nepotul a lui Ștefan cel Mare, De nu și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Minunați * ginii ai pământului cari Iuciți în fier, cari pâlpâiți [în] flăcări, cari zvâcniți în inima omenească - cu voi [vreau] să-nving lumea. 3 2254 Sălbatec fulger răsculat împrotiva lumilor și esilat de univers [î]n spăimânta lui într-un veșted corp de om. 4 2254 Voi pune aripi urei mele de ți se va părea geniul stingerei. {EminescuOpVIII 251} 5 2234 [atîta] blasfemie încît să se sperie chiar fulgerele și să nu mă trăsnească, să amorțească tunetul și să tacă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca o stafie ieșită din mormânt, Sfarmă-n stânca rece a ta nebună liră, Căci lumea este piatră și ea nu te admiră, Ci tu, nebun și palid, la poalele ei plângi Ca valul care cântă trecutul unei stânci Ce veștedă, bătrână, se leagănă prin nori Când stânca e eternă și valu-i trecător. POETUL Și tu crezi, geniu negru, că fără scop și țintă A lumei und-amară mă-neacă, mă frămîntă? Tu crezi că eu degeaba m-am scoborât din stele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
DOUA IONEL (recitativ) Pustiu! Pustiu! Cât ține zarea nu mișc-un ram, un vânt. Turma dragă s-au dus și parcă-s mort. Cum frunzele aleargă, Căzând pustiu, Cătîndu-și mormântul De timpuriu! În lumea cea moartă Lin ați căzut Tovarășii veștezi Celui tăcut. Un ger pe voi toate V-a strâns, v-a strâns, Cu voi și puterea-mi În piept s-au stins. {EminescuOpVIII 384} La zâmbetul verei Voi fi-veți reci; Din liniștea morții Nu-nviu în veci. CORUL SPIRITELOR
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
apoi - despărțire... Priveghi de mâhnire Să ție codrii vor. UN TENOR, UN BAS, UN ALT, UN SOPRAN (preschimbîndu-se cu corul) Și codrul e-n priveghi Fiorul îl trece. Durerea cea rece În vederea noapte-i veghi. a Ofteaz-adînc, privind Copilul său veșted Și pleac-al său creștet În cruda durere tăcând. b Privește trist cum zace Copilul său veșted Și pleac-al său creștet, Oftează și tace. 370 Privește cum stă-așternut Copilul său veșted Și pleac-al său creștet În crudă durere și mut. Auzi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
SOPRAN (preschimbîndu-se cu corul) Și codrul e-n priveghi Fiorul îl trece. Durerea cea rece În vederea noapte-i veghi. a Ofteaz-adînc, privind Copilul său veșted Și pleac-al său creștet În cruda durere tăcând. b Privește trist cum zace Copilul său veșted Și pleac-al său creștet, Oftează și tace. 370 Privește cum stă-așternut Copilul său veșted Și pleac-al său creștet În crudă durere și mut. Auzi un șopot trist, 375 Cântare cerească În tremur îl trece Și sufletul fuge cu ea. {EminescuOpVIII
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rece În vederea noapte-i veghi. a Ofteaz-adînc, privind Copilul său veșted Și pleac-al său creștet În cruda durere tăcând. b Privește trist cum zace Copilul său veșted Și pleac-al său creștet, Oftează și tace. 370 Privește cum stă-așternut Copilul său veșted Și pleac-al său creștet În crudă durere și mut. Auzi un șopot trist, 375 Cântare cerească În tremur îl trece Și sufletul fuge cu ea. {EminescuOpVIII 405} Suflarea[-o] salutăm, Vuiește puternic, Să-l plângem cucernic Copilul cel de munte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
IONEL (recitativ )] Singur! Singur! Cât ține zarea nu mișc-un ram, un vânt... Turma dragă s-au dus -- și parcă-s mort. Cum frunze aleargă Și cad pustiu Căutîndu-și mormântul De timpuriu! În lumea cea moartă Lin ați căzut, Tovarășii veștezi Celui tăcut. Un ger pe voi toate V-a stins, v-a strâns, Cu voi și puterea-mi În piept s-a stins. Nici vouă n-a râde Vun soare viu, Din liniștea morții Nici eu nu-nviu. La zâmbetul verei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
2254 c Stă codrul în priveghi, Durerea-și serbează, Adânc se-ntristează Cu arbori nalți și vechi. Cum codrul stă-n priveghi, Adânc jeluindu-l, Fiorii cuprindu-l Pin brazii nalți și vechi. 2262 a Privind în moarte-ntins Copilul său veșted Se pleacă din creștet De crud amar cuprins. b Privind în moarte-ntins Copilul său veșted Se-nclină din creștet De crud amar cuprins. 2254 c Văzând în moarte-ntins Copilul său veșted Se-nclină din creștet De crud amar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vechi. Cum codrul stă-n priveghi, Adânc jeluindu-l, Fiorii cuprindu-l Pin brazii nalți și vechi. 2262 a Privind în moarte-ntins Copilul său veșted Se pleacă din creștet De crud amar cuprins. b Privind în moarte-ntins Copilul său veșted Se-nclină din creștet De crud amar cuprins. 2254 c Văzând în moarte-ntins Copilul său veșted Se-nclină din creștet De crud amar cuprins. Văzând în moarte-ntins Copilul său veșted Înclină din creștet De-un mut amar cuprins
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a Privind în moarte-ntins Copilul său veșted Se pleacă din creștet De crud amar cuprins. b Privind în moarte-ntins Copilul său veșted Se-nclină din creștet De crud amar cuprins. 2254 c Văzând în moarte-ntins Copilul său veșted Se-nclină din creștet De crud amar cuprins. Văzând în moarte-ntins Copilul său veșted Înclină din creștet De-un mut amar cuprins. 2262 a Auzi un sunet blând Ce-n valuri tot crește, Pe suflet răpește Și-l duce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cuprins. b Privind în moarte-ntins Copilul său veșted Se-nclină din creștet De crud amar cuprins. 2254 c Văzând în moarte-ntins Copilul său veșted Se-nclină din creștet De crud amar cuprins. Văzând în moarte-ntins Copilul său veșted Înclină din creștet De-un mut amar cuprins. 2262 a Auzi un sunet blând Ce-n valuri tot crește, Pe suflet răpește Și-l duce ca un vânt. b Auzi șoptind abia Cântare divină, Ea tremură lină Și sufletul zboară
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
EminescuOpVIII 441} TOȚI Dallma al nostru! Urra! Să trăiască! FELICE O, de ar putea s-audă și el HISTR[IO] (aruncă coroana, dar nu se-naintează) FELICE Ce e asta? Un laur veștezit? Ce-nsemnează asta? HISTR[IO] Fiul meu, laurul veșted să-ți fie un esemplu, o povață pentru toată viața ta! Ca și culoarea sa verde plină de viață piere și glorie și favoare. Un moment de [te] poartă lumea de furia nebuniei sale, un moment... până începi a crede
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mama săpa în grădina care se întindea în fața ferestrei mele până la câmpie și izlaz răzoare pline de flori. Ea, care pe timpul războiului habar nu avea cum se folosește târnăcopul și lopata sau ce se face cu lăstarii și butașii aproape veștezi, săpa acum de-a lungul peretelui casei pământul argilos, scotea bucăți de țărână înierbată, dădea cu târnăcopul, grebla, sădea mănunchiuri de bujori și cârciumărese, lupini, smulgea tulpinile de măceș dintr-un răzor și sădea gura-leului pentru vară și mușcate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se revărsa printre blocuri și case, pulverizând - cum se putea citi în Hobby - plumb din țevile de eșapament în grădina noastră, motiv pentru care aveam să „degenerăm“, ca romanii care băuseră odinioară vin din pocalele lor de plumb. Peluza era veștedă, copacii despuiați de frunze și, printre colonade, smocuri de paie acopereau tulpinile de trandafiri. Cu o cuvertură de pânză am acoperit cele două pupitre de pe care strânsesem tot și, așa lipite unul de altul, păreau o singură suprafață. Această suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
uneori coincid cu ale publicului și alteori nu, și atunci ce e de făcut? Se face ce știm. Iar cei care au dat și dau literatura de actualitate și sunt foarte apreciați pentru asta dau (ați observat!) niște povești periferice, veștede, aflate prin contemplarea găurii cheii și care nu interesează nici măcar pe autorii lor. Dacă este să medităm, noi, poeții, despre soarta lumii așa cum o vedem, eu salut Interviul Dumneavoastră ca pe cea mai actuală, cu adevărat, dintre scrierile câte au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
la noi. Aici. Ce suntem altceva, dacă nu legume? Toți, niște lăptuci. Toți, niște căpățâni de varză. Ne temem să spunem ceva și vorbim în șoaptă. Dăm năvală și ne luptăm, ca să punem mâna pe câteva iaurturi expirate și zarzavaturi veștede, dimineața, când se deschid magazinele. Așteptăm zece ani până primim o locuință sau o mașină. Așteptăm să se găsească cineva care să facă ce trebuie. Un puci. Să-l omoare.” „Ssst, ssst.” „Timpul ni se scurge ca într-o pușcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Farney îi plăceau plantele. Le punea peste tot pe pervazul clasei, în ghivece sau în borcane. Când vreuna începea să se pleoștească, nu făcea decât să o atingă cu degetele lui slabe, pline de vene albăstrui, și să rupă frunzele veștede în așa fel încât planta nu simțea nimic, iar în următoarele zile își revenea complet. Cel mai mult îi plăceau violetele, „fiindcă sunt timide și delicate“, ne-a zis nouă. Putea să ia o violetă și să-i culeagă florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de obicei, acasă. Trecuse de mult de prânz. Se însera. Și-ți închipui, pe căldura asta, s-o speli și s-o schimbi ca pe un bebeluș... Un bebeluș ar fi floare la ureche. Un morman de cărnuri vinete și veștede, de nouăzeci de kile, de-i iese sufletul pe toate părțile. O legumă, deh, da’ are stomacu’ bun. Se hrănește, mănâncă, e voinică... Poftește, bagă-n ea de toate. Ie cum ie mai rău: nu-și permite să angajeze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
traversat piețișoare tăcute, am privit intens case înalte, în formă de foișor, 24 pe care sigur le mai văzusem undeva... pe Pîncota aerul s-a schimbat, a devenit fumuriu... Pîncota: pântec... Am recunoscut ca în vis alimentara scundă, cu mușcata veștedă lângă casierie, am trecut pe lângă ruinele cu zugrăveală albastră ale unor case ca din Malte Laurids Brig-ge, pe lângă bătrâne întorcînd mirate capul după mine, am înaintat cu moartea în suflet printre curți cu plozi în cărucioare și fetițe lovindu-și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nesfârșite a acestei regiuni. Aici nu există conflicte, nu există scriere și nu există timp. De asemenea, nu există bine și rău. Cetatea Isarlîk, simbol al Balcanilor văzuți ca Elada Ultimă de poetul modernist Ion Barbu, se află "Pe șes veșted cu tutun, / La mijloc de rău și bun". Bogomilii, eretici gnostici bulgari care au contribuit și ei la modelarea lumii balcanice, vedeau lumea ca pe o lucrare a lui Dumnezeu și a Satanei deopotrivă. Există nenumărate povești despre toleranța proverbială
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]