435 matches
-
de Penélope, pe care el n-a mai apucat s-o primească, stabilește că, pe atunci, tînăra este Închisă În propria casă, prizonier familiei sale pentru niște motive prea puțin clare, și că prietenia dintre Aldaya și Carax s-a veștejit. Mai mult, după cum ne povestește Penélope, fratele ei Jorge a jurat că, dacă-l mai vede pe vechiul său prieten Julián, Îl va ucide. Vorbe mari pentru sfîrșitul unei prietenii. Nu-i nevoie să fii Pasteur ca să poți deduce că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
adăpostește singurătatea, atât de pur că și neantul îl pătează. Unde, unde? - Dar nu simți o adiere, ca visul de nevinovăție al spumei? Nu respiri paradisul făurit de utopia unui trandafir? Așa trebuie să fie amintirea neantului într-o floare veștejită-n Dumnezeu. Doamne, m-am născut sfârșit în tine, în tine Prea-sfîrșitule. - Și uneori ți-am jertfit atâta viață, c-am fost fântână săritoare prin restriștea ta. Sânt stârv sau vulcan în tine? Sau nici tu nu știi, Părăginitule?! - Freamătul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ne dovediți că spuneți adevărul”, zise Amparo. „Nu numai că sunteți frumoasă, sunteți și extraordinar de perceptivă”, zise Agliè. „Dar vă conjur să nu mă credeți. Dacă v-aș apărea În lumina prăfuită a secolelor mele, frumusețea dumneavoastră s-ar veșteji dintr-o dată, și n-aș putea să mi-o iert”. Amparo era cucerită, iar eu simții un ghimpe de gelozie. Adusei vorba despre biserici și despre sfântul Gheorghe-Oxossi pe care-l văzuserăm. Agliè zise că trebuia, fără doar și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și în fala românilor! Și ce s-ar fi întâmplat dacă criticul impostor n-ar fi fost prins? Ce s-ar fi întâmplat dacă nu am fi adunat noi această mulțime de probe? O mândrie a țării ar fi fost veștejită, nu numai Caragiale înfierat! Și ce idee și-ar fi făcut străinii de noi, românii? Că suntem un popor care ne sărbătorim pungașii, că gloriile noastre se întemeiază pe jaf, că geniul nostru este o rușine, că n-am avea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
stăpânit de speranță, începea să creadă că poate s-a contramandat ordinul. Inima îi ticăia de o emoție plăcută. Și, fiindcă se simțea fericit, scrise mamei sale o scrisoare lungă și plină de credință, în care, pe două pagini întregi, veștejea fapta lui Pălăgieșu împotriva protopopului Groza; apoi altă scrisoare, cu foc, Martei, comunicîndu-i că dragostea lui, în ciuda tuturor suferințelor, n-a scăzut și de-abia așteaptă ceasul când să-și poată strânge în brațe logodnica. Mai trecu o zi senină
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a suflat în palme pentru a se încălzi. Se ivi chipul lui Belle de jour. Câțiva corbi au trecut fără nici un zgomot. Semăna cu o prințesă din basme, cu buzele vineții și pleoapele albe. Părul i se încurca în iarba veștejită de diminețile geroase. Mâinile ei micuțe strânseseră în ele vidul. Era atât de frig în ziua aceea, încât mustățile tuturor se umpleau de zăpadă în timp ce suflau aerul ca niște tauri. Băteau din tălpi pentru a face sângele să le circule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
văzurăm zâmbind în același timp în care-i văzurăm părul ca o țesătură aurită învolburându-se precum o spumă care-i mângâia gâtul, între gulerul bluzei și pielea dezvelită. Se opri după aceea în fața rămășițelor steagului, aranjă cu naturalețe florile veștejite într-o glastră, șterse cu un aer indiferent tabla și versurile neterminate, apoi îi zâmbi primarului care stătuse nemișcat, furat de acest surâs de 20 de ani, în timp ce în cel puțin cincisprezece locuri oamenii își tăiau gâtul și mureau zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de vreo zece metri. Între drum și poteci, de ambele părți, se Întindea cîte o brazdă de iarbă veștejită, Împrejmuită de un gărduleț pînă la genunchi. Totul În jurul meu mi se părea extrem de ciudat, poate și pentru că iarba nu se veștejise uniform. Mă simțeam, pur și simplu, victima unei halucinații. Parcă priveam o infinitate copiată după un șablon. De o parte și de alta a drumului, rînduite În șiruri de cîte șase, se desfășurau o mulțime de clădiri identice, fiecare avînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fi folosit de ancore, ar fi plutit... Puse Încet, Înapoi pe masă, paharul pe care-l ridicase la buze și se lăsă pradă tăcerii ca și cînd ar fi fost purtată de gînduri undeva departe. Precum o floare care se veștejește, filmată cadru cu cadru, ochii i se duseră În fundul capului pe cînd o priveam atent, nările Îi fremătară și pînă și culoarea pielii ei moi Își pierdu din strălucire - ca o piele de căprioară veche. Începeam să am remușcări pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
porteñas Florida și Boedo Își Împrumută numele polemicii dintre „avangardiști“ și „revoluționari“. Borges adusese de la Madrid noutăți despre ultraism, mișcare spaniolă a avangardei europene, Îmbrățișată și de latino-americanii González Lanuza, Marechal, Molinari, Norah Lange, Bernárdez, Mastronardi. În general poeți, ei veștejeau prostul-gust al celor ce reprezentau strada Boedo, situată Într-o suburbie cenușie, sărăcăcioasă, aproape de centrul capitalei. Strada Boedo aparținea masei criolla, emigranților și revoluționarilor, care se Întovărășeau cu muncitorii, fiind Într-un fel fiii recentei Revoluții Ruse, care se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
asemenea temă? Pentru că îmi place să cred tocmai inexistența ambițiilor mele poetice sau eseistice mă poate feri de fărădelegi de neiertat. Nu vreau decât să expun, cu umilință, povestea unei nesfârșite uimiri. Uimirea aceasta nu numai că nu s-a veștejit deja, dar m-a condus, prin filele unui eseu pe care cine știe în ce mod l-aș fi gustat altfel, pe căi tot mai întortocheate, la capătul cărora a fost anihilat, pentru mine, firescul unui act simplu, de care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
al lui Iancu de a nu-și consuma imediat o plăcere îl intriga, dar, în același timp, îl umplea de admirație. Își cunoștea bine nepotul. Și prietenul. Nu mai era nimic de făcut. Dacă ar fi insistat, i-ar fi veștejit plăcerea. ― Cum vrei! Se trezi luat pe sus și învârtit prin odaie în pași de dans. Iancu îl purta în brațe ca pe un copil. Era atât de ușor. Apoi îl așeză în picioare și își lăsă mâinile pe umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în fața scenei. O privea cu admirație, șoptind mereu acel nume melodios, tulburător, predestinat succesului și iubirii. ― Nanone!... Ah, vei fi a mea! Simt că vei fi a mea! Tu vii doar pentru mine. Mă vei privi în ochi și... Se veșteji dintr-odată, căci îl fulgerase prima dilemă: ce haine prefera Nanone? Orientale sau europene?... Ah, ah, ah, idiotule! Prostule! Era profund dezamăgit și furios pe sine. Îți imaginezi că ea va admira poalele tale de mare boier, ișlicul și papuceii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spuse el, extrem de serios. O, Isus, pace tu-mi dai Când mă ferești de polițai. N-aud ce spui, strigă domnișoara Trixie, apucându-l de braț. E vreun spectacol cu cântăreți deghizați în negri? — Du-te de-ți mută fundul veștejit deasupra toaletei! strigă Ignatius sălbatic. Domnișoara Trixie plecă târșâindu-și picioarele. — Ei bine? îl întrebă Ignatius pe domnul Gonzalez, întorcându-le pe cele două doamne astfel încât șeful de birou să poată vedea literele de pe cealaltă parte a cearșafului. — Ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fără milă va stăpîni peste ei", zice Domnul, Dumnezeul oștirilor. 5. Apele mării vor seca, și rîul va seca și se va usca, 6. rîurile se vor împuți, canalele Egiptului vor fi goale și uscate, pipirigul și trestiile se vor veșteji. 7. Livezile Nilului de la îmbucătura rîului, și toate semănăturile din valea rîului se vor usca, se vor preface în țărînă și vor pieri. 8. Vor geme pescarii, se vor boci toți cei ce aruncă undița în rîu, și cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
parale ar trebui să Împuști un om la mică distanță, și În cap. Ucidere cu arma la cap. Această Împușcare În cap era lucrul pe care Sammler Încercase să-l țină departe, să-l țină separat. Nici o șansă. Distracția se veșteji. Fu obligat să cedeze, să se confrunte cu anume lucruri de nesuportat. Aceste lucruri nu se supuneau controlului. Trebuiau Îndurate. Deveniseră o putere Înăuntrul lui căreia nu-i păsa dacă el le putea suferi sau nu. Viziuni sau coșmaruri pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu pești roșii în geana de lac artificial, orhidee galbene și mov căscându-și gurile lipsite de parfum în firida de lângă scară și o cascadă miniaturală țârâind în fundul curții, dintre pietre cenușii, teșite. Când ne-am dus noi acolo, se veștejiseră toate. Se trecuseră brusc. Parcă nici n-ar fi fost. Casa de la numărul 14 dormita într-o curte obișnuită, cu tomberon ruginit la intrare. Bălți fără pești. Un furtun spart, sugrumat de pietriș în spatele casei, clipocea pe lângă aleea care ducea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
timp, am început să-mi găsesc rând pe rând animalele din bătătură cu privirile sticloase și dinții încleștați de morți stranii și neștiute. Apoi insecta morții a început să devoreze seva copacilor și plantelor din grădină, care păliră și se veștejiră ca pârjolite de flăcări. Vestea, luând forme și dimensiuni ciudate, se răspândi în împrejurimi, clienții începură să se rărească, până când nimeni nu se mai încumetă să-mi treacă pragul... Atunci am citit în gazetă de tine și te-am chemat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
țară cinci luni mai târziu, în cea mai mare discreție, fără știrea nimănui, într-un vagon de marfă, fiind primit în Gara de Nord de același Mateiu Caragiale, Emil Gîrleanu, Iancu Brezianu, Bogdan-Pitești. Sicriul ajunge la biserica Sf. Gheorghe acoperit de coroanele veștejite de acum 5 luni de la Berlin. Înmormântarea are loc pe 22 noiembrie 1912, cu onoruri militare și toate instituțiile au fost închise. Se țin discursuri elogioase reliefând personalitatea extraordinară a defunctului. Tache Ionescu amintește că a murit tocmai când trebuia
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
SCOATEȚI-VĂ PISTOALELE ȘI TRAGEȚI! PUNEȚI MÎNA PE SCAUNE ȘI ZDROBIȚI-MĂ! PORUNCIȚI SĂ VI SE ADUCĂ NIȘTE CUȚITE ȘI ȚINTUIȚI-MĂ LA PERETE! DAR INDIFERENT CE VEȚI FACE, DOMNILOR, TOT VĂ AȘTEAPTĂ UN ȘOC. ȘI, PE BUNĂ DREPTATE, ÎI VEȘTEJI CU PRIVIREA PE CONSILIERI. VOCEA LUI TUNĂTOARE RETEZĂ ÎN FAȘĂ ÎNCERCAREA FOARTE SERIOSULUI DEAM LEALY SĂ SCOATĂ O VORBĂ. ACUM EU VORBESC! CONSILIUL E SUPUS JUDECĂȚII, NU EU. DEOCAMDATĂ MAI ARE ÎNCĂ POSIBILITATEA DE A OBȚINE ÎNDURARE PENTRU ATACUL CRIMINAL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ordinea rigidă a Celeilalte Părți ? Iar Constantin ăsta, pocitania, vestitorul abject, mesagerul promiscuității, ce vrea de la mine ? Nu știe că sunt tot amărâtul ăla din fotografia de pe foaia îngălbenită a ziarului ? Mi-au căzut cărțile de la subțioară, mi s-a veștejit coronița de frunze și nimeni nu mă mai recunoaște... * La circa 100 km de Roma, Biagio di Crescenzio, un tânăr de 23 de ani, a intrat cu propria sa mașină într-un pom. Transportat cu altă mașină la spitalul din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
jelesc. 10. Cîmpia este pustiită, pămîntul întristat, căci grîul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul nu mai este. 11. Înmărmuriți, plugari, văitați-vă, vieri, din pricina grîului și orzului, căci bucatele de pe cîmp sunt pierdute. 12. Via este prăpădită, smochinul este veștejit, rodiul, finicul, mărul, toți pomii de pe cîmp, s-au uscat... Și s-a dus bucuria de la copiii oamenilor! 13. Încingeți-vă, preoți, și plîngeți! Bociți-vă, slujitori ai altarului; veniți și petreceți noaptea îmbrăcați cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
-i, implacabil, vătămătoare insomnii și vise rele. O pornesc cătinel, mergând agale, precum în urma unui alai de prizonieri istoviți, alai călăuzit de un bătrân satir beat ori bolnav? acompaniat de baba lui rea și sâcâitoare cu haina căzută, pe umeri veșteji și poticnindu-se de umbra pașilor săi. Realitatea separată din Insula Cristinei Domnișoara Cristina îl privi, încărcându-l de frisoane, cu pupilele ei de mercur albastru... Își înclină cele două cornițe bălăioare, trase spre tâmple, în formă de spirală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acesta a avut grijă de el... — Îmi pare rău. Dacă nu are certificat, nu am ce-i face. — Chiar nu-i nimic de făcut? Probabil că l-a impresionat și pe laborant tristețea lui Gaston, care arăta ca o floare veștejită pe o zi toridă de vară. A cedat până la urmă rugăminților lor stăruitoare. Atunci, fie de data aceasta... Poftiți înăuntru. Dar țin să vă previn că probabil câinele pe care-l căutați a fost deja omorât. Câinii vagabonzi nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o zi-două, în așteptarea ocaziei de care avea să se folosească. În după amiaza celei de-a treia zi l-a văzut pe Kobayashi, care stătuse toată dimineața în casă, ieșind din bârlog. Ca de obicei, i se vedea pieptul veștejit printre pliurile chimonoului murdar și lăbărțat. Endō și-a pus repede haina și a pornit în urmărire. Deși fusese senin de dimineață, spre prânz a început să se înnoreze în Yamagata. Razele soarelui pătrundeau cu greu printre norii cenușii. Kobayashi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]