583 matches
-
nu tocmai New York, iar șansele de a da peste vreunul dintre foștii colegi din lumea artistică erau slabe. Pe Seventh Avenue, în Park Slope, era de vânzare un anticariat și, deși nu știa nimic despre comerțul cu cărți, devălmășia de vechituri care constituia magazinul era pe gustul lui. Dombrowski i-a cumpărat întreaga clădire de patru niveluri și așa a luat ființă, în iunie 1991, Brightman’s Attic. Ajuns la punctul acesta al povestirii, din câte spunea Tom, Harry a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
când vine la mine în cameră - se plimbă încolo și‑ncoace, ia câte un lucru, se uită la el, apoi îl pune la loc. Spune că îi place că nu știi niciodată peste ce dai, ca într‑un magazin de vechituri. Lucru pe care sunt sigură că îl spune în cel mai bun sens cu putință. Destul de bine, zic. Mă gândesc ce geamantan să‑mi iau. — Ooo, spune Suze întorcându‑se spre mine, cu gura pe jumătate roz. Ce zici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ei se află lumea întreagè, o lume care, abia dupè ce a mai crescut, a început sè o fascineze, îmi aratè o casè mare, a cèrei poartè e situatè pe cealaltè stradè, acum, în curtea pustie, acoperitè de zèpadè, douè vechituri de mașini, o lada și o broscuțè, zac abandonate sub un nuc, ceva mai încolo, în soarele molcom al unui început de toamnè aurie, deasupra unei mese de tenis, doi bèieți de liceu se înverșuneazè într-un turnir a cèrui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fuseseră ei hărăziți să fie boieri și nu simpli țărani, robi sau țigani. Uneori se trezea recitând versuri învățate cândva sau ivite spontan, în timp ce ciupea un al-ūd arab, o alăută cu șapte corzi cumpărată la Pisa, dintr-o prăvălie cu vechituri. Transfigurate, cumva îmblânzite de rotunjimile bolților, sunetele desferecau în el un vârtej de stări, întrebări și imagini surprinzătoare. Se rezema de ziduri, se răstignea pe crucea lor rece, ca să-și potolească arderile din acel puternic, devastator și imperios nu știu ce interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că era una dintre cele mai bogate văduve din Europa, contraziși vehement de cei care susțineau că ea nu avea nici măcar un sfanț. Printre femei, unele bârfeau deja că învârte bărbații pe degete. Își primea amanții noi pe ușă, în vreme ce vechiturile sfârșeau aruncate pe geam. Câteva se lăudau că știau cel mai bine cum stăteau lucrurile. Aflaseră chiar de la duhovnicul ei: Marioritza venise în țară doar ca să-și petreacă restul zilelor într-o... mănăstire. Un bătrânel tocmai își amintea că tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ei, cu un sticker cu un „R“ scris de mână lipit pe cotor. Nu mai trebuia decât să fie introdus în CD player pentru o primă ascultare. Muzica era marea iubire a lui Jake. Desigur, genul lui de muzică, nu vechiturile ale caraghioase pe care le asculta taică-su: Dire Straits, Van Morrison și porcăriile alea country despre neveste care pleacă de-acasă și câini care mor. Lui Jake nu-i plăcea nimic mai mult decât să dea volumul la maximum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
femeie îmbrăcată în aceeași rochie ca tine! Nick a zâmbit. —Ei, astă seară n-am văzut pe nimeni care să fie îmbrăcată la fel ca tine. Nici nu aveai cum. Rochia asta are cel puțin zece ani. E una din vechiturile mele preferate și mă bazez pe ea. —Te-ai simțit bine? Bărbatul rămăsese numai într-o pereche de boxeri și-și freca ceafa, acolo unde papionul i se îmfipsese în carne. Susan a strâmbat din nas. —Sincer? Nu, nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu ea la balul firmei lui Nick, Susan își dăduse rochia la una din curățătoriile chimice, unde hainele sunt gata a doua zi. Femeia i-a zâmbit Juliei și a făcut un pas înapoi. Iar tu, doamnă, arăți uluitor! —Ei, vechitura asta! a râs ea. Julia era îmbrăcată într-o rochie cu paiete, de un albastru pal, fără mâneci și extrem de strânsă pe trup, care-i împingea sânii înainte și în sus, astfel încât să semene cu doi pepenași perfect copți. Partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de argint cu mâner, pe spatele căreia erau niște inițiale minuțios gravate. De unde provin toate lucrurile astea? — Merg pe la piețele dealerilor - Bermondsey, Greenwich, zise Fliss, dând din umeri. Dar marfa se tot scumpește. O iau cu mașina pe la magazinele de vechituri, la cele second-hand, la cele ale organizațiilor de caritate. Ai fi surprinsă câte poți găsi prin locurile astea. Vine și Andy cu tine? — Când poate. Dar el e mai tot timpul la muncă. Am ridicat o cutiuță de lemn sculptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aș fi Îngrijorat dacă mi-aș fi dat seama că mă urmărea. * * * Era sfârșit de săptămână și Camden vuia de activitate. În fața intrării unui autointitulat târg de antichități, pe care eu Îl bănuiam a fi mai degrabă o vânzare de vechituri direct din portbagaj, stătea un crainic, Îmbrăcat În ținuta de gală, inclusiv cu un tricorn pe cap, și agita niște talăngi uriașe, strigând: „Lume, lume!“ Aceasta se voia o Încercare de a impresiona potențialii clienți cu autenticitatea pieselor, caz În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fi neapărat la piață ori într-un magazin alimentar. „Face parte din regula jocului să nu știi niciodată exact ce și unde găsești”, a observat tata. „Uneori merită să întrebi de banane la brutărie și de pâine la negustorul de vechituri. Odată, întorcându-mă acasă, am zărit o coadă lungă în fața unei librării. M-am așezat la rând și am așteptat răbdător, cu gândul c-o fi apărut, poate, vreo carte bună. De mult nu se mai tipărise ceva cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o magazie, așa că nu se supără nimeni. Ieși în curte! Du-te pe pajiște! — Nici acolo nu se poate. Nu am radio și apoi am nevoie de priză. Fără radio nu pot face gimnastică. Avea dreptate. Radioul lui era o vechitură nenorocită fără baterii, iar al meu era un tranzistor portabil, dar nu mergea decât pe ultrascurte. Nu prindeam decât muzică. — A, mi-a venit o idee! Hai să facem un compromis, am zis eu. N-ai decât să-ți faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sar peste o singură mișcare, se duc t-t-to-toate naibii. Nu mai aveam replică. Ce puteam să mai spun? Cea mai rapidă cale de a pune capăt calvarului ar fi fost să aștept să plece din cameră și să-i arunc vechitura aceea de radio pe fereastră, dar știam că un asemenea gest ar fi pornit un scandal de nedescris. Cavaleristul era un individ care ținea la lucrurile lui ca la ochii din cap. Mi-a zâmbit când m-a văzut c
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
În New Orleans. Era Încă frig și s-au distrat de minune, au băut și au mîncat, iar orașul era vesel și limpede de la frig, În loc să fie umed, jilav, ca de obicei. Andy a dat iama prin toate magazinele cu vechituri și și-a cumpărat o sabie cu banii primiți de Crăciun. Își ținea sabia În portbagaj și noaptea dormea cu ea În pat. Tot iarna trecuse și cu David, și atunci Își stabiliseră cartierul general În restaurantul Ăla prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
când să ieșim, deșteptu' de Vierme a dat în marșarier, ca chiorul, a dărâmat o armură și a spart o oglindă. Nasol! Atuncea au început să zbiere sirenele și s-au blocat ușile, taman când încercam și noi să agățăm vechiturile astea, frumos, la locurile lor! Și Poetul își întinde disprețuitor vârful pantofului, către grămada de arme albe, movilite pe podea. Prostii! strigă iute agentul Mânecuță, congestionându-se în obrajii lui seboreici și bucălați. Prostii! O căruță de prostii și de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dă o știre nasoală: Ieri de dimineață, Forzoso a rupt zgarda și lanțu' și a fugit ca din pușcă, prin spatele curții, până la heleșteu, ca turbatu ', după cățele. Nitam-nisam, ce i-a venit lui, de s-a urcat într-o vechitură de barcă și a plutit cu ea în derivă, până pe la mijlocul lacului. Barca asta, care avea fundu'plin de găuri, a luat apă cât a luat și apoi a-nceput să se scufunde. Forzoso a-ncercat, disperat, să înoate, însă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de pe aripi. Era un mare candelabru căzut din tavan și o icoană spartă în două. Câte un tăun mare și gros țâșnea bâzâind din vreun colț și se rotea apoi la nesfârșit prin toate ungherele. Înaintând cu pași mici printre vechiturile alea, am dat de primele trepte ale unei scări care ducea la etaj. Le-am urcat încet, bocănind. Prin colțuri, păianjenii pândeau în pânzele lor dese, încremeniți, uriași. La etaj, la capătul altor culoare, am dat de o ușă încuiată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
așa, de frumusețe ! — Ba să știi că încă mai merge, madam Delcă. Câteodată însă, se oprește fără motiv sau rămâne în urmă, chiar dacă este întors. — Ceas vechi, ce vrei ! O fi el frumos p-afară, da pân-năuntru e o vechitură ! Astea ține ce ține și p-ormă, la gunoi cu ele ! — Cum să-l dau la gunoi ! Ceasurile vechi sunt prețioase ca bijuteriile, madam Delcă ! — Am zis și io, așa, gunoi ! Adică să-l vinzi la Consignația sau la care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
indispus... — Păi, nu vezi că merge-acu ? Nu vezi că l-ai făcut ? Haidi, Ivona dragă, că tot scornești și scornești ! Da știi că m-ai dat gata : n aș fi zis că ești așa pricepută să faci să meargă o vechitură ! Iote-l ce merge, ptiu, ptiu, să nu-l deochi ! C-astea vechi e ca pânzile alea coapte, când ți-e lumea mai dragă, se taie. — Da, nu sunt lipsită de spirit tehnic. Primul care și-a dat seama a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ia-le... Ia-le tu, la voi, ia-le pentru băiat... Ia și-aia, ia și-aia, ia pentru copii, i-am zis... Ia-le și dă-le lor... Ce să iau ? făcea mă-ta. La tineri nu le plac vechiturile. La tineri le plac lucrurile noi... Și-au luat ei ce-au vrut, s-au încărcat de rate - treaba lor, eu nu-mi dau nicio părere, făcea mă-ta. Eu nu mă amestec... S-au încărcat de rate, au întins
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pân să i dea drumu să plece, n-a mai avut ce să ia, că s-a prăpădit... Că a vrut să ia și din lucruri, nu s-a-ndurat să lase o casă-ntreagă, cu de toate în ea, că ce vechituri era acolo ! Da ea nu se-ndura s-arunce niciun cap de ață ! Și dacă nu s-a ndurat, a rămas lucrurile cu ea, că știi cum ajunsese ? Da ce-ți veni cu dinții ? Păi dracu mai știe pe unde
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
albume și trupe de muzică, iar cineva Întreabă ceva despre niște videoclipuri pe care le-a văzut la un tip pe un video și altcineva povestește despre o pereche de ghete Nike pe care a văzut-o În tîrgul de vechituri din Timișoara... — Erau ca ale tipului din Terminator, știi tu, O’Connor... cînd sparge magazinul ăla să se Îmbrace? — Mișto! Păi și? De ce nu-i scrii și tu lu’ Moș Crăciun? Toate astea se discută În camion, sau curățînd de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Aur). Tudor are platfus, stă acasă și se pregătește să mai dea o dată examenul ratat la Facultatea de drept. Dar asta nu-l Împiedică să aibă o viață. Într-o miercuri dimineață a dat o fugă În celebrul tîrg de vechituri din Timișoara. A găsit niște sîrbi care au trecut cu diverse mărfuri din Iugoslavia. Și-a cumpărat de la ei niște adidași Lotto, albi cu o emblemă roșie. Își dorea de mult o pereche de adidași Lotto - acum ține una În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
atât de meschină, negrăit de stupidă. Mai cu seamă când unii vorbesc cu glasuri exaltate, stridente. Astăzi, însă, propriile-i gânduri mărunte îi vâjâiau în urechi. Se gândea la un urcior crăpat pe care-l văzuse într-o prăvălie de vechituri din Biggins. Îi spusese lui Adam, care o însoțea: „Ce urcior frumos, păcat că-i crăpat!“. Adam luase, pe dată, partea urciorului: „Are nevoie de cineva care să-l iubească și să-l îngrijească, noi o să-l iubim și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
însoțită de o femeie care părea să o cunoască mai bine decât o cunoaștea ea. Tot străbătând încăperile, se pomenise într-o galerie de unde privea în jos într-o sală mare, tenebroasă, ca un hol, plină de tot felul de vechituri. Sala era, fară îndoială, părăsită, și Alex își dădea seama că nimeni nu mai pătrunsese acolo de multă vreme. Mese, scaune, cuti, mormane de diverse obiecte, etajere pentru lămpi, ceasornice stricate, zăceau talmeș-balmeș, iar în mijlocul încăperii se afla un gramofon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]