1,781 matches
-
vreme pe bunii noștri călugări să se piardă pe drumul secretei lor misii spre Cetatea Eternă și noi să ne întoarcem degrabă, la timp, în Moldova, să aflăm ce-au mai pățit surghiuniții Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, tăcutul Broanteș și întru vecie oacheșa Cosette. Episodul 170 LA GURA SIRETULUI De cum ieșiră din țara de dincolo de negură și-ajunseră dincoace de negură, în locul unde primăvara icrele moldovene ale zglobielor femele de la gura Siretului așteptau lapții masivilor pești europeni din Dunăre, dând astfel locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spune că atunci intrăm În altă realitate, poate În alt vis. Ce chinuri preferați morții? Nu pot răspunde, nimic nu poate echivala moartea. Dacă credeți Într-o Împărăție a morților țHades), vă liniștește Închipuirea că ne vom revedea cu toții pe vecie sau, cu toate acestea, vă este teamă de moarte? Și Înaintea unei operații grele sper că după aceea mă voi revedea cu ai mei, cu toate acestea Îmi este Îngrozitor de frică. Vă puteți imagina o moarte ușoară? Nu. Dacă iubiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să găsească cheia potrivită într-un mănunchi enorm de chei. Moartea subită a lui Lee l-a zăpăcit și mai mult - asta era starea lui naturală - și am avut impresia că ar fi fost fericit să lase studioul încuiat pe vecie decât să se gândească ce să facă cu lucrurile ei. Nu există decât două rânduri de chei, ale tale și ale lui Lee, nu? am întrebat. —Absolut! Stephen a înmărmurit cu cheia într-o mână și cu lacătul în cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de tavan; de fapt voiam să pun ceva să atârne acolo de vreun an... Mi-am imaginat-o în aer, fără să mai stea monumental de grea, ca o sferă de metal, mare și frumoasă, ca un meteorit suspendat pe vecie în aer, și inima mea a început să bată cu entuziasm. Nu mai aveam răbdare, voiam să-mi pun în aplicare ideea. M-am întors pe călcâie și m-am îndreptat spre locul unde parcasem dubița, mergând acum cu pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și riscurile sunt mari când faci asta pentru prima dată. Nu aveam acea sumă de bani, dar Reli s-a uitat prin cameră indicând tablourile, cărțile și la urmă brățara de aur dată de bunica înainte de a închide ochii pe vecie. Reli a promis că va vorbi cu Amorel, recomandându-mi la plecare să stau acasă și să nu mă arăt pe la școală. Eram grăbită, totul trebuia să se termine înainte ca Nunu să se întoarcă din călătoria de creație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mea și acum ne-am întâlnit pentru a trăi și muri împreunăă Spunând aceste cuvinte, Rudi se așezase pe banca numărul opt. Cantorul începuse deja să cânte: - Adonai, Adonai, Dumnezeu sfânt al îndurării! Slăvit să fie Cel Veșnic, în vecii veciilor, amin! Binecuvântat să fie numele Tău, înălțat, glorificat, slăvit, iubit, lăudat să fie numele Tău sfânt, deasupra tuturor binecuvântărilor, peste toate imnurile și psalmii care se pot auzi în această lume, amin! Rudi nu se mai putea concentra ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și visele mele, dar chiar într-o făptură străină, așa dintr-odată, pe mijlocul străzii, aici la Stockholm. S-a întâmplat ca eu să mă opresc uluită, eu care aproape mă consolasem la gândul că cei dragi erau dispăruți pentru vecie din spațiul și timpul nostru. Ieri după-amiază, am citit într-un ziar de seară despre un englez, Malcolm avusese o broască țestoasă care fugise și se întorsese după treizeci și cinci de ani. Acelui om fericit îi fusese ușor să-l recunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
-vă trupurile, suflete atât de dragi mie, iar pe mine mă văd încercând să mă îngemănez cu ele, vrând să mor odată cu ele și să plec spre orizonturile spre care emerg, într-o încercare de a ne regăsi împreună pe vecie, în acel paradis trecut și viitor, în care timpul nu avea și nu are cum să existe. Unde sunteți, figuri dragi ale tuturor oamenilor? Unde ați plecat, secvențe minunate ale copilăriilor tuturor, unde v-ați dus și unde sunt clipele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vâlva să se plictisească de acest joc, să-i lase în plata Domnului cu amăgelile lor și să se ducă spre oraș. Nu, unica lor preocupare trebuia să fie aceea s-o bage din nou în bârlog și asta pentru vecie. Din păcate, la această problemă încă nu avea soluție. Ba da, știa că îi scapă ceva și era sigur că nu era vorba de nimic legat de Calistrat. Văzuse el ceva noaptea trecută peste care trecuse atunci cu vederea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bucata aceea de stâncă. Măsură din ochi și ajunse la concluzia că ar fi fost destul material care, odată aruncat în aer, ar fi putut obtura intrarea. Întrebarea era dacă acest lucru e de ajuns pentru a închide bestia pe vecie în interiorul muntelui. Cantitatea de material pe care urma să o prăvălească peste intrare trebuia să fie foarte mare, peretele de stâncă trebuia să fie gros, cât mai gros cu putință. Un orificiu cât de mic printre bolovanii pe care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
voi fi aici să mă asigur că bestia nu mai iese din bârlog. Bătrânul avea dreptate, chiar dacă la o examinare vizuală peretele de piatră părea etanș, numai la căderea nopții vor afla dacă reușiseră cu adevărat să o închidă pe vecie acolo. Vin și eu cu tine. Ba, nu vii de loc! spusese Calistrat cu o voce care nu mai admitea replică. La noapte ai să stai în patul tău de acasă și te vei odihni. Trebuie să vin și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu mai era Priska de dinainte, Priska din somnul său de altădată, cea pe care o aflase la poarta visului său de altădată, În miezul treziei lui de pe vremuri. Vai, nu mai era aceeași Priska cu care se legase pe vecie, nu mai era Priska lui din visul de altădată și din trezia lui de altădată, nu, nu mai era ea, iar Domnul va trebui să aibă Îndurare față de acea femeie, față de Priska, fiica regelui Decie, potrivnicul creștinismului, nu, nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu mai era ea, iar Domnul va trebui să aibă Îndurare față de acea femeie, față de Priska, fiica regelui Decie, potrivnicul creștinismului, nu, nu putea fi același vis despre aceeași femeie, nu putea fi Priska lui cu care se legase pe vecie, putea fi o altă femeie cu numele ei, aidoma ei, doar că ea nu putea fi Priska, chiar dacă avea Înfățișarea ei, tot nu putea fi ea. În cuget i se redeșteptă amintirea chipului ei, a Priskăi, cu o patimă dureroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
imediat să cădem „inevitabil“ unul În brațele celuilalt (poezia „Limb“ este congruentă cu sfîșierile noastre). În final - spun În final pentru că a trebuit să treacă ani de pătimiri, despărțiri, sfîșieri - ne vom da seama că viețile noastre erau legate pe vecie și că prin forțele noastre anemice nu puteam face nimic Împotriva dragostei noastre și nici Împotriva obstacolelor care Îi stăteau În cale. „O astfel de dragoste se ivește la trei sute de ani“, spunea el. „Ea este punctul vieții, iar viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
trebui decât să am inamicul în bătaia săgeții, Dar exact asta este problema, nu știm unde este inamicul, nici măcar nu știm cine este el, Trebuie să apară, domnule președinte, e o chestiune de timp, nu pot să rămână ascunși pe vecie, Atunci să sperăm că o s-avem timp, O să găsim o soluție, Aproape am ajuns la frontieră, continuăm conversația în cabinetul meu, veniți mai târziu, pe la șase după-amiază, Da, domnule președinte, voi fi acolo. Frontiera era la fel în toate punctele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din primele trasase o imagine a pământului, cu repartiția sa perfectă de uscături și de ape. Iar În măruntaiele sale, marea cavernă unde să situeze osândiții, așezați În cercuri Într-un imens amfiteatru, În jurul cumplitului puț ÎN CARE geme pentru vecie Lucifer. Și apoi stânca imensă Înălțându-se din ape, pe care, urcând, se curăță păcatele. Și apoi... și apoi nimic. Fantezia sa părea oarbă, incapabilă să găsească ceva care să poată reda cu aceeași exactitate condiția de beatitudine și forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unul la altul, cu gura întredeschisă ca pentru a pune toate întrebările ce nu vor fi niciodată rostite. Barbe ne-a dat de înțeles că nu mai aveam ce face acolo, în acea cameră de femeie care va rămâne pe vecie tânără. Dintr-o singură privire, ne-a dat afară. Gravul, doctorul, procurorul și cu mine ne-am supus ca niște puștani. XI Bineînțeles că războiul continua. Și făcuse deja atâtea cadavre că nu le mai știai numărul. Dar vestea morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Îndrăgostesc și să devin victima vieții domestice. Acum proprietatea de la Lake Geneva este de Închiriat, dar când voi debarca, voi pleca În Vest să vorbesc cu domnul Barton despre detalii. Scrie-mi pe adresa hotelului Blackstone, Chicago. Al tău pe vecie, dragă Boswell, SAMUEL JOHNSON CARTEA A DOUA EDUCAȚIA UNUI PERSONAJ CAPITOLUL 1 DEBUTANTA Timpul: februarie. Locul: un dormitor mare, cochet, În casa Connage de pe Sixty-eighth Street, New York. Budoarul unei fete: pereți și perdele roz, o cuvertură roz peste patul crem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu-mi poți dărui mai mult. Comoara pe care o am ești tu - Îmi ajunge. — Spune-mi... Știi, nu-i așa? O, evident că știi... Da, dar vreau să aud din gurița ta. — Te iubesc, Amory! din tot sufletul! — Pe vecie, nu? — Toată viața. O, Amory! — Poftim? — Vreau să fiu a ta. Vreau ca familia ta să fie a mea. Vreau să avem copii. — Dar eu n-am familie. — Nu râde de mine, Amory. Sărută-mă și gata. — Fac tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
esențial, care Înseamnă nu o garanție, ci o responsabilitate, nu securitate, ci un risc infinit. Forța inerțială a sacrificiului putea duce la ruină; trecerea valului emotiv care-l făcuse posibil Îl putea lăsa pe cel care se sacrificase surghiunit pe vecie pe insula disperării. ...Amory Își dădea seama că după aceea Alec Îl va urî pe ascuns, fiindcă făcuse atât de multe pentru el... ... Toate acestea i-au fost aruncate În față lui Amory ca un sul de pergament derulat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a câștiga niște lupte cu atât mai ușoare cu cât își fabrică adversari mult sub categoria sa pentru a-i învinge lesne, înțelegem ce precauții trebuie să ne luăm atunci când ne punem întrebări asupra interlocutorilor lui Socrate, înlocuitorul său pe vecie, sclavul său conceptual pentru totdeauna. Philebos și Protarh, care-i servesc drept saci de box asupra cărora se năpustește fără menajamente, nu au decât foarte puține legături cu filosofii hedoniști demni de acest nume... Avertizați asupra acestor precauții de rigoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mândre prapuri de năierii tăi vikingi, Pînă-adînc în moleșala quintelor manueline, Alter ego, o! Pantazi, ce Atlanticele-nvingi. Liniștit rapsod al stelei ninsă-n umbra străvezie. Răsunând ca din legendă, ca din pânzele dintâi, Liric pur! Închipuirea te petrece în vecie, Drept la racla ta de ape cu atolii căpătâi. * "Vis al galeșei Floride și-al ostroavelor Antile", Cupă limpede! ești numai arta marelui Matei. Inima rămîne-această moartă, între reci feștile Fumegând pe Curtea-Veche, la pangar, într-un bordei. Nu străina
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
De vin vechi de buturugă Și de lacrimă sfioasă. Limba noastră nepereche Are gustul de băbească Cea mai nobilă și veche Pe moșia strămoșească. Limba noastră-i încântare, Are gust de viță vie Și de România Mare În podgorii pe vecie. Limba noastră de dulci muguri Are gust de busuioacă Distilată din vechi struguri Copți pe glia traco-dacă. Limba noastră-i seva noastră, Are gust de boabă-amară Ce în dulce grai se-ncastră Și în slova seculară. Limba noastră e-o
LIMBA NOASTRĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364334_a_365663]
-
cum un om înalt, cu părul lung, cam roșcat, cu ochi albaștri de o insuportabilă blândețe, le spune: - Fraților, este vremea păcii și a iubirii, războiul este îndemnul celui rău, nu-i dați ascultare. Sufletele voastre pierdute vor fi pe vecie dacă răul și ura le va cuprinde! Au urmat și alte asemenea vorbe fără nici o noimă, dar nimeni nu mai asculta. Iscoadele fugiră, fiecare la împăratul lor, și dădură raportul. Imediat împărații au stabilit o întâlnire și au stabilit ce
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
frumusețea femeii Nu cunoaște opreliști, Ești prea familiar, spune birjarul, Calul ciulește urechile, nechează ușor, Bate pământul cu copita dreaptă, Cum vă mai rabdă? Întreabă calul. Se mută în mine durerile tale, Murim și prin cei care mor înainte, Zadarnic veciei trimitem semnale, În cosmosul rece, tu ești fierbinte. La pol - bucuria, la altu-ntristarea, O axă ce trece ca duhul prin lume, Sângele nu poate umple o mare și totuși în sânge păstrăm doar cutume. O sete ce nu se vrea
IRESPIRĂRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361422_a_362751]