2,286 matches
-
cu o tristețe nedisimulată: "De ce ești supărată, Șichy?" "Nu-s supărată". Atunci de ce pari supărată?" În seara confesiunilor, și-a pus capul pe umărul meu, abia ascunzîndu-și un icnet de plîns. Acolo, în poarta casei de pe strada "Trompeta". Jena față de vecina care se holba dindărătul perdelei cu maci. "Lasă, nu mai..." Se auzise și un bufnet de armă. Pe Moara de Vînt se trăgea după ciori. Am rămas cu un gust de fiere în gură că i-am respins tandrețea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
imagini. Și profilul olfactiv creștea lent în toate direcțiile, ca o peliculă revelatoare ce impresiona o hârtie fotografică, și dezvăluia pe rând figura senină și neridată a străbunicului, străbunica cu fața rotundă și plină de negi, bunica tânără, suita de vecine gălăgioase și amantele malițioase ale străbunicului. Cel mai proeminent, însă, se reliefa chipul străbunicului, din imensitatea albă de perne brodate cu "Păunașul codrilor / Spune-mi de cine mi-e dor". Avusese și el o variantă a aceleiași perne, mai modestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Țiitorul: De necrezut. Imbecilul, așa cum arată, cum și-a permis și mai ales cum are tupeul să apară așa într-o curte? Dora: Nu fi ridicol. Cum ar fi putut? E ca și cum s-ar fi acuzat pe sine? Nu el. Vecina de la etajul opt... Țiitorul: Vecina? Din ce pricină? În situația ta nu poți decât să fii compătimită. Dora: N-aș putea să-ți spun de ce. N-am discutat încă cu avocatul meu. E o babă curioasă și prepuelnică. Invidioasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
arată, cum și-a permis și mai ales cum are tupeul să apară așa într-o curte? Dora: Nu fi ridicol. Cum ar fi putut? E ca și cum s-ar fi acuzat pe sine? Nu el. Vecina de la etajul opt... Țiitorul: Vecina? Din ce pricină? În situația ta nu poți decât să fii compătimită. Dora: N-aș putea să-ți spun de ce. N-am discutat încă cu avocatul meu. E o babă curioasă și prepuelnică. Invidioasă pe tot ce mișcă în jurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Abia ai venit. Doar n-ai să mă lași tocmai acum. Vrei să mă părăsești, nu-i așa? Să mă lași tocmai acum, când sunt atât de singură. Țiitorul: Singură? Nu ești deloc singură. Ai un triplu soț și o vecină care-ți poartă de grijă. Am să te caut peste câteva zile, după ce ne mai relaxăm amândoi. Dacă te pot ajuta cu ceva în privința procesului, îți stau la dispoziție. Pot servi ca martor, dacă dorești, deși nu sunt persoana cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să vă dăm dumneavoastră crezare, ci pentru ca să înțelegem. Judecătorul: Ce să înțelegeți? Nu-i nimic de înțeles aici. Nenorocitul ăsta s-a scindat în trei, pentru că nu mai suporta presiunea psihologică exercitată de soție. Și, cum s-a găsit o vecină binevoitoare s-o dea în judecată, i se va da șansa să expieze pentru răutatea și nesăbuința ei. Asta-i tot. Nu e nimic în plus de înțeles aici. (Din auditoriu...) Noi vrem să auzim variantele lor, nu pe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ăsta e un termen nou, multă lume nici nu-l înțelege. (Dora, suspinând, ține mereu o batistă în mână.) Dora: Vă spun eu, domnilor, că n-am nicio soluție. Este o situație fără ieșire. Voi rămâne singură și neconsolată precum vecina de la opt, doamna acuzatoare. (Judecătorul se miră...) Judecătorul: Singură!? Singură spuneți? Cu un triplu soț în casă, de ce spuneți că sunteți singură? Și-apoi, adulterul este ceva cât se poate de obișnuit, după cum se și numește, este o simplă afacere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ai auzit de el? Mongolule, tu ești? Da, mă, cum, n-ai murit? Nu sunt sigur. Tu? Eu am 12 ani de moarte, sunt Milionarul. Ăla care trăia din containere? Da, cu nevastă-mea. Acum stă la bârfă cu o vecină de parcelă. Ce? Vorbesc despre ce e prin moarte și tot fac comparație. Cu viața? Nu, cu alte morți. Da' ce, sunt mai multe? Păi... cum? Prin câteva am trecut și noi. Moartea altora, moartea mea, moartea de acolo, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
estetic al privitorilor. Poate n-ar mai trebui amintită gălăgia însorită de pe trotuarele pline de trecători, urmăriți de pe băncuțe sau scaunele întotdeauna de vreo babă, bârfa telefonând-o nurorii rezemată de stâlpul porții, transmisă mai departe nașei, la rându-i, vecinelor, o școală în aer liber a psihologiei umane, de studiu pe viu a caracterelor evidențiate de mers, croială, grimase, fel de a aprinde țigara, pantomima exprimând temperamentul sangvin sau coleric privirilor analitice: internet-ul timpului. Am uitat de tranzistoarele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
turism, din „delegații” și din presa larg accesibil... - afirm... adesea c... exist... corupție și la alții, ba chiar la toti, c... nici Grecia ori Portugalia nu erau mai breze la aderare (Grecia, e drept, nu e nici acum), c... și vecinele central-europene au fost primite în UE înainte de a întruni criteriile de aderare etc. Dar anxietatea preader...rii începe s...-si croiasc... drum spre spiritul nostru public, unde genereaz... un echivalent șui generis al euroscepticismului. Pentru a dep...și ins... acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
supraveghinduși vocabularul din cel puțin două motive: respecta cuvântul lui Victor și Începea să-i placă să vorbească „orășănește”, făcea impresie, pe ici, pe colo. Fata a Început să cânte frumos și duios, vocea sa semăna cu cea a unei vecine foarte frumoase, venită, tot din Bogdana, să locuiască pentru o vreme la sora sa căsătorită În Poiană. „Juna Rodica”, „Zise mama către mine...” și alte cântece vesele și În mare parte cunoscute de către băiat, au fost cântate de fata care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care însă romanciera o înfățișează ca pe un balet plin de grație. Când apare câte un conflict (un copil de-al lor este bătut de copilul altora, un alt copil de-al lor sparge din greșeală, cu praștia, geamul uneia vecine și aceasta face scandal etc.), Silvia îl rezolvă pe loc, cu înțelepciune, determinându-i pe cei vinovați să-i dea dreptate și să se rușineze că au greșit. Fiecare moment are parte de această înfrumusețare exterioară, de această poleire care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cineva. Impetuos, dezinvolt, el intră în tot felul de amănunte lipsite de semnificație, convins că cititorii mor de curiozitate să le afle. Nu mor. Iar dacă totuși mor, mor de plictiseală. Multe dintre povestiri par produsul indiscreției autorului. Ca o vecină curioasă care trage cu urechea pe la uși, el face cronica vieții intime a câte unei familii. Iată-l, de exemplu, descriind relația dintre doi soți, Nae și Mărioara: „Mărioara îl cicălea și-l boscorodea de cum intra pe poartă. Din dement
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și pălăria în semn de salut. Cu aceeași admirație este evocată perioada de maxim randament din viața sexuală a poetului, numită de Ion Roșioru, pompos, „îmbogățirea palmaresului donjuanesc“: „Poetul avusese prima experiență sexuală la vârsta de 13 ani cu o vecină, Manda [...]. Agronomul din Băltița [Arthur Porumboiu, n.n.] se consumă frenetic în dragoste fizică, femeile rele de muscă și domnișoarele cu intenții matrimoniale roind în jurul lui ca fluturii de noapte în jurul lămpii.“ Analiza propriu-zisă a poeziei este, la fel, ridicol-encomiastică: „Poetul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pus la păstrat un kil de precauție, / două de prudență, / o litră, doar, de răbdare“ etc. Cu aceeași neglijență, el relatează scene din viața de fiecare zi, nesemnificative și plictisitoare:„— nu mai parcați pe trotuar, ați stricat / bordurile! / iar strigă vecina, / nu recunoaște că-s mâncate din veacul / trecut. / să mă întorc la gândurile mele / dar întâi să rezolv cu grijulica trotuarului, / că nu vreau s-o am pe conștiință“. Ultimele două versuri sunt remarcabile prin folosirea fără grație a limbii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Sfinților, Grațiile Epitalamurilor justificări ale lașități de a rămâne pe o margine de șotron. Iluziile antrenau bătăile inimii. Ermetică ca o cutie de chibrituri, povestea lui Petru, căsuță cu zăvoarele trase pe dinăuntru; lumina bătea la ușă; lumina, ca o vecină bună, bătea de trei ori, nefericirea de dincolo răspundea că nu este acasă, nefericirea dădea bună dimineața ferestrelor, apoi trăgea obloanele. Petru ieșea din casă în lume (pe ușa din spate) ca o iluzie șchioapă, desena borduri între zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o ducem pe țața Lențuca și vă sloboade tata în șură până trece potopul! Înfiptă până la brâu în lutul proaspăt, crucea pocnea muguri. Bunica Lențuca a urcat spre cer în genunchi, ca o sfântă. Când au ajuns acasă, în tindă, vecina Varvara a pus masa: borșul era sleit, sarmalele crude, mămăliga aburea la fel în fiecare porție. Un scaun a rămas stingher: tată-său a uitat-o pe mamă-sa deasupra mormântului cu pântecele desfăcut, acolo s-a născut cel de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
calitățile nămolului din acea mare. Bineînțeles că mama ne-a Întrebat de vreo trei ori despre ce vorbim În engleză și a nimerit peste cheful meu de a-i declara că-l bîrfim pe Harun al-Rașid. În trei zile, toate vecinele știau că am discutat cu evreica politică despre regele Harmon Și-Nu-Mai-Știu-Cum. Iar despre Edna și Zoli n-am aflat cine știe ce. În treacăt, am dedus că aveau o mașină Subaru. Ei nu știau, dar Îmi ridicaseră mingea la fileu și cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cum că...., să nu se spună altceva. Mă mai pusese o dată să-i citesc În braille unui prieten de-al lui, dar, cum nu găsisem altceva decît scrisoarea unui coleg de școală În care ăla povestea că e Îndrăgostit de vecina sa Jenica, cu un an mai mare, mi-a fost rușine să citesc una ca asta cu amănunte cu tot și m-am plîns că punctele sînt șterse pentru că au fost prea tare presate În timpul transportului poștal. — Nu simt nimic
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Caița, unde urma să rămîn peste noapte. CÎnd ne-am Întors noi spre seară, tanti Emma mă aștepta. La Caița o adusese cineva, fiindcă ea Își pierduse vederea de cîțiva ani. Pe Matthias Îl pierduse chiar mai Înainte. O Îngrijeau vecinele, era tare mulțumită de ele. Una dintr-Însele o Însoțea și se minuna mereu țîțÎind din buze cum de pot exista doi orbi care mai și stau față În față și conversează de parcă nimic nu li s-ar fi Întîmplat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
rece după ploaia de astă-noapte. Ce liniște ! Am să ies să mulțumesc vecinilor, să-mi văd cunoștințele, prietenii... În curtea casei de alături, o fetiță de vreo 5-6 anișori cu figura serioasă dădea de mâncare câinelui. Ce bine seamănă cu vecina mea! Nu știam că are o nepoată așa de mare!... Cum mă uitam la ea, fetița ridică privirea : "Bună dimineața... și-mi spuse pe nume (probabil mă cunoștea de la mama ei). Ai dormit bine ? A fost cald în casă? Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Bătrânul a izbucnit în râs : Da, da, haideți, mergeți în oraș ! Să veniți înainte de căderea nopții !" "Sărut-mâna", i-am spus, cum se obișnuiește. "Eu vă sărut mâna, mătușică !" răspunse bătrânul, se strâmbă la mine (hm ! așa făcea mai demult băiețelul vecinei ce l-aș mai fi tras de urechi !), o luă pe fetiță de mână și intră în casă. Ce obiceiuri au mai căpătat și vecinii mei ! mi-am spus și am plecat în oraș. Ca un făcut, nu întâlneam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
rece după ploaia de astă-noapte. Ce liniște ! Am să ies să mulțumesc vecinilor, să-mi văd cunoștințele, prietenii... În curtea casei de alături, o fetiță de vreo 5-6 anișori cu figura serioasă dădea de mâncare câinelui. Ce bine seamănă cu vecina mea! Nu știam că are o nepoată așa de mare!... Cum mă uitam la ea, fetița ridică privirea : "Bună dimineața... și-mi spuse pe nume (probabil mă cunoștea de la mama ei). Ai dormit bine? A fost cald în casă?..." Spicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și ne vedeau tot felul de oameni care vroiau să ne înfieze, dar numai pe câte unul din noi, de parcă am fi fost flori de pe câmp, că numai acolo rupi câte o floare de ici, alta de dincolo... așa că o vecina spusese că are grija de noi, că e rudă cu noi și deocamdată ne lăsaseră în casă... (bătaie în "ușă", ușa se deschide și intră o bătrâna "ca în povești" , gârbovită, cu basma de lână, îmbrăcată în maro-negru, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
șerpuit, de lângă icoană, în sus și spre dreapta; restul camerei rămâne în întuneric, dispar patul, scaunul, masa; rămân numai icoana, candela, drumul) Copilul face un pas pe cărare: se luminează în jur, copacii. Pe margine cărării, bătrâna care seamănă (este ) vecina, îmbrăcată la fel. Bătrâna: Știam c-ai să vii. Rămâi lângă mine (și-i arată o casă albă, frumoasă, printre copaci): o să stai aici, o să-ți fie cald și bine, n-o să-ți fie niciodată foame, niciodată n-o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]