561 matches
-
șters? Suntem plecați sub greul anatemii De-a nu afla nimic în vecinic mers? {EminescuOpIV 377} Suntem numai spre-a da viață problemei, S-o deslegăm nu-i chip în univers? Și orice loc și orice timp, ori unde, Aceleași vecinice-ntrebări ascunde? {EminescuOpIV 378} STELELE-N CER Stelele-n cer De-asupra mărilor Ard depărtărilor, Până ce pier. După un semn Clătind catargele, Tremură largele Vase de lemn: Niște cetăți Plutind pe marile Și mișcătoarele Pustietăți. Stol de cocori Apucă-ntinsele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mărilor Ard depărtărilor, Până ce pier. După un semn Clătind catargele, Tremură largele Vase de lemn: Niște cetăți Plutind pe marile Și mișcătoarele Pustietăți. Stol de cocori Apucă-ntinsele Și necuprinsele Drumuri de nori. Sboară ce pot Și-a lor întrecere, Vecinică trecere - Asta e tot... Floare de crâng, Astfel viețile Și tinerețile Trec și se stâng. {EminescuOpIV 379} Orice noroc Și-ntinde-aripele, Gonit de clipele Stării pe loc. Până nu mor, Pleacă-te îngere La trista-mi plângere Plină de-amor. Nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
încarcă Edgar trece cu gândul prin veacuri ca-ntr-o barcă, Nimica nu oprește a gândurilor grabă, Din când în când în cale-i pe sine se întreabă: La ce folos că timpul și spațiul străbate Și ce folos că vecinic râvnind singurătate, El de nimic în lume viața-i n-o s-o lege, Că-nțelegînd deșertu-i, problema-i n-o-nțelege... Ce caută talentul în șirele-i s-arate? Cum luna se ivește sau vîntu-n codru bate? Dar de-o va
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
uscate a vremii-mbătrînite. Sunt limpezi pentru mine enigmele-ncîlcite: Nu-ntreb de ce în lume nu ne e dat de soarte Noroc fără durere, viață fără moarte. Am pus de mult deoparte acele roase cărți Ce spun, c-a vieții file au vecinic două părți... Cu-a lor înțelepciune nimica nu se schimbă. Cu deslegări ciudate și cu frânturi de limbă Ocupe-se copiii... Eu pun o întrebare Nu nouă, însă dreaptă... nu liberă, dar mare. Viața, moartea noastră noi le ținem în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
odată să te mai pui să minți, A urgisi pe-acela care ți-a făcut bine, A împle a lui nume de pete și rușine - Aceasta nu e nobil... Dar toți - și-n deosebi O fac ușor - tu numai stai vecinic să întrebi. Tu numai îți pui vorba și gândul la cîntari, Tu numai vrei a-ntrece caracterele mari, Privind peste mulțime cu multă nepăsare... Ei bine! P-astă dramă și soarta ta cea mare, Din astă cumpănire de drept și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
le vor sparge Vânturile, valurile? Dintre pasări călătoare, Ce străbat pământurile, Cîte-o să le-nnece oare Valurile, vînturile? De-i goni fie norocul Fie idealurile, Te urmează în tot locul Vânturile, valurile. Ne-nțeles rămâne gândul Ce-ți străbate cânturile, Sboară vecinic, îngînîndu-l Valurile, vânturile. {EminescuOpIV 397} CU PÎNZELE-ATÎRNATE Cu PÎNZELE-ATÎRNATE În liniște de vânt, Corabia străbate Departe de pământ. Iar stolul rândunelelor Trece-ntre cer și mare... O stelelor, stelelor, Nemuritoare, De ce și voi nu vă luați Pe-ale lor urme
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Numește-erou pe-un gâde ca fierul să-i ascuți, Pe cel viclean și neted numește-l înțelept, "Nebun zi-i celui nobil și simplu celui drept, "Din patimi a mulțimii fă scară la mărire "Și te-or urma cu toții în vecinică orbire. "Cu laude mîngîe deșertăciunea lor, "Din roiuri risipite vei face un popor Și sigur fii la rele de-apururea urma-va, "Cu sânge și cenușă pământul presura-va... "Ferește-te de una, să te păzească ceriul, "Să nu te-mping
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ascultă... se îmflă a lui nări, Aude glasuri multe și pași urcând pe scări Iar ușa de la mijloc dă aripele-n laturi De intră voievozii de țări și de olaturi, În fruntea lor c-un preot bătrân... Iară moșneagul, Cu laurul vecinic verde în păru-i alb, toiagul De aur și-l ridică: "Brigbelu, iată ora "Că-n numele mulțimii și-n fața tuturora, Venii să chem de trei ori pe rege-n gura mare Și dacă nici acuma din umbră-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
preotul aprinde un vraf de mirodenii. De fumul lor albastru se împle bolta naltă, S-acopere mulțimea, iar flacările saltă, Toți în genunchi cu groază ascultă în tăcere Iar preotul începe cu glas plin de durere: "În numele Celuia, al cărui vecinic nume " De a-l rosti nu-i vrednic un muritor pe lume, Cînd limba-i neclintită la cumpenile vremii, "Toiagul meu s-atinge încet de vârful stemei "Regești, și pentru dânsa te chem? dacă trăiești, "O Sarmis, Sarmis, Sarmis! răsai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și-ar aduce aminte De-o veche povestire, cu jalnice cuvinte. Cu glasul lui ce sună adânc, ca de aramă El noaptea cea eternă din evii-i o rechiamă, Arată cum din neguri cu umeri ca de munte Zamolxe, zeul vecinic, ridică a sa frunte Și de cât toată lumea, de două ori mai mare, Își pierde-n ceruri capul, - în jos a lui picioare, Cum sufletul lui trece vuind prin neagră ceață, Cum din adânc ridică el universu-n brață, Cum cerul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
este Și când inima e tristă Și afară de-acel farmec Când nimic nu mai există: Părăsesc și veac și țară Pentru umeri de femee Și o rog astfel în jețu-i Dulce locului să stee, Să mă pierd privind-o vecinic De la creștet la picioare, Mândră ca o-mpărăteasă, Caldă, cu senin de soare, {EminescuOpIV 426} De pe ochi-i să ridice Languroase lunge gene Să-ngenunchiu naintea zânei Venus Anadyomene, Genele dând întuneric Voluptos căutăturii, Iar gropițele cochete Dulci râd la mijlocul gurii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din urmă sărutare Și încă una, dona Sol! Mă-ntrebi cu ochiul tău cuminte Unde mă duc și ce mă fac, Când de pe ceruri stele sfinte Pătrund în codru, bat în lac. ................................ Au nu ești tu la înălțime Ca steaua vecinicului pol?... Pe mine nu mă știe nime Nici chiar tu însăți, dona Sol. Ades când frunzele pe cracă Șoptesc ca sgomotul de guri Ce se sărută și se-mpacă În umbr-adîncă de păduri, Eu stau unde pătrunde luna Pe alb
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de toate, la viață abdicând, Să nu-mi rămînă-n minte de cât un singur gînd: C-am aruncat un sceptru, cu dânsul lumea-ntreagă, Păstrîndu-mi pentru mine durerea că-mi ești dragă Înamorați de tine rămână ochi-mi triști Și vecinic urmărească, cum, marmură, te miști. În veci dup-a ta umbră eu brațele să-ntind, De-al genei tale tremur nădejdea să mi-o prind,, Să-mi razim a mea frunte de zidurile goale, Atinse de-umbra dulce a frumuseții
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
veci departe... E steaua negrului trecut: Iubirea făr-de moarte, Ce mărginește-n orizon Și ocean și stepe Ș-al cărui farmec monoton Te-a-nvins făr-a-l pricepe. Căci a iubi fără să speri De-a fi iubit vr-odată: E semnul vecinicei dureri Ce cerul ți-l arată. {EminescuOpIV 446} ȘI OARE TOT N-AȚI ÎNȚELES... Variantă Și oare tot n-ați înțeles Cum nu mi-i lumea dragă, Când cu nimic nu m-am ales Din viața mea întreagă. Când al
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
A mea lumină E o femee. Să curgă sori Secoli la vale Pe a ta cale Ea plânse flori. Să cadă lumea În negre-abisuri - În mândre visuri Eu cânt un nume. Să treacă timpul Și lumi să moară, Copilă soră, Vecinic ți-e nimbul! Mă lasă, lasă, Să-ți mângâi fața S-ador frumsața Armonioasă. 23. O, DE AI ȘTI CUM ȘOAPTA TA DIVINĂ (cca 1872 ) O, de ai ști cum șoapta ta divină Deschide-al visurilor labirint, Că ce văd
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-a trie, C-am plecat de dimineață Cu un taler și doi groși... Și de gât cu blonda Milly, C-ochi albaștri, buze roși. Zice Brahma, tata Brahma, Cumcă lumea asta nu e De cât arderea-unei jertfe Într-o vecinică cățue. {EminescuOpIV 489} Am aprins și eu luleaua Și jertfesc lui tata Brahma, Lângă mine-un șip cu Kummel Ș-o bucată de păstramă. Zice Darwin, tata Darwin, Cumcă omul e-o maimuță - Am umăr de maimuțoi, Milly-nsă de pisicuță
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a fost Cărui amic să nu-i fi fost Și totuși nime n-a-ntrebat Cine la groapă fu cărat Și nu se mir-, cum de nu-l văd Mergând pe ulițe încet. Li-a dispărut din ochi o zi Din minte vecinic li peri. Dar în palat cu cariatide Stă în fereastă naltă, râde Un medic gras și pântecos Cu o țigară-n botul gros. Văzând sicriul de stejar Mustața și-o sucește iar, Flueră-ncet pin dinții săi: Desigur nu-i bolnav
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vă urâți din leagăn, să v-omorîți în vain, V-am semănat în spațiu pe voi sămânța Cain, Să curăț am vrut sînu-mi de tot ce-i crud, spurcat Și pentru voi anume creaiu al vieții iad. Și să vă-nșele vecinic l-am îmbrăcat frumos Cu nopți senine-n stele, cu soare auros. În sâmburii durerii eu pus-am fericire, În vicii am pus miere și în păcat zâmbire. Tot ce-aspirați în lume toate-au același fine. În mantie de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei spurcată, Muncind în mine însu-mi voința-n orice nerv, Peirea cea eternă din mine să o serv. Dar vai! nici siguranța n-o am că mor pe veci. Și dacă oare-a morții mâni palide și reci În loc să sferme vecinic a vieții mele normă Ar pune al meu suflet sărman în altă formă? Dacă a mea durere, un vecinic Ahasver, La sorți va fi pus iarăși, de către lumi din cer, Ca cu acelaș suflet din nou să reapară Migrației eterne
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vai! nici siguranța n-o am că mor pe veci. Și dacă oare-a morții mâni palide și reci În loc să sferme vecinic a vieții mele normă Ar pune al meu suflet sărman în altă formă? Dacă a mea durere, un vecinic Ahasver, La sorți va fi pus iarăși, de către lumi din cer, Ca cu acelaș suflet din nou să reapară Migrației eterne unealtă de ocară? Nimic, nimic n-ajută - și nu-i nici o scăpare. Din astă lume-eternă, ce trecătoare pare, Gonit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
virtuți, Numește brav pe gâde și fierul i-l ascuți, Pe cel viclean și neted numește-l înțelept, Nebun zi-i celui nobil și simplu celui drept, Din poftele mulțimii fă scară, de mărire Și te-or urma cu toții în vecinică orbire; Cu laude mîngîe deșertăciunea lor, Din roiuri risipite vei face un popor... Ferește-te de una... Să te păzească cerul, Să nu te-mping-un demon a spune adevărul... A spune că nu-s vrednici decât de-adînc despreț, Că
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
antinomie, încît și contrariul e adevărat. Adecă, din contra, același râu oglindește în liniștita-i 25 {EminescuOpXV 26} adâncime aceleași umbritoare păduri, același cer. Materia numai - acest Ahasver neobosit al formelor - e pururi alta, formele însă aceleași încît în ape vecinic călătoare îți vezi chipul rămânând pe loc. Râul timpului pare a curge; suma de viață și de forme posibile coexistă într-un vecinic prezent. ["ACEL ENS LIPSIT DE TIMP"] 2255 Deși comparațiunile șchiopătează, totuși un analogon al acelui ens lipsit
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cer. Materia numai - acest Ahasver neobosit al formelor - e pururi alta, formele însă aceleași încît în ape vecinic călătoare îți vezi chipul rămânând pe loc. Râul timpului pare a curge; suma de viață și de forme posibile coexistă într-un vecinic prezent. ["ACEL ENS LIPSIT DE TIMP"] 2255 Deși comparațiunile șchiopătează, totuși un analogon al acelui ens lipsit de timp ar fi simțiciunea corpului omenesc - oricând l-atingi pe acesta, se manifestă simțirea - și, oriunde atingi istoria în timp și natura
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
număr determinabil de forme individuale. Toate acestea stau față c-un spațiu infinit și c-un timp infinit. Pentru a concretiza lucrul să ne-închipuim că fiecare din aceste forme individuale sunt reprezentate prin numerele unei loterii care se trage vecinic. Toate numerele vor trebui să iasă, să se sfârșească de tras, să se reînceapă de tras, să iasă din nou și așa mai departe. Tot ce se naște însă în lume și tot ce se-ntîmplă se naște în mod necesar
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
statelor de albine, că generațiile tinere au soarta roiurilor ș. a., pe de alta vedem în state tendența de a se osifica în forme, în umbre de legi - cum le-ar numi Mureșanu - și de a deveni principii * de forme, stabile, vecinic aceleași, prin care generațiile consecutive trec asemenea materiei fără de voință prin formele esistenței. S-ar putea spune prin analogie că, precum în corp este conținut idealiter forma sa in embrio numai *, // tocmai așa este conținută în societatea, privită din orice
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]