406 matches
-
cum o apreciază unii, de a mai „spune o dată” ceea ce s-a mai spus și încă de voci enorm autorizate. Nu mai țin minte - n-o știam cu precizie nici atunci, în ’58 - alte grupuri literare, vorbesc de cele ale veleitarilor, ce „mișună” încă în „subsolul social” deoarece, după debut și în plină afirmare, grupurile de afinități și interese sunt mai mult sau mai puțin publice. Pe un singur astfel de grup, ce trăia oarecum „paralel” cu al nostru, îl rețin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
model pe care-l are în față ca o formă perfectă, spunea mai mult în acei ani, în acea „tensiune”, decât metaforele și „ticurile” sale de gândire și stilistice. Da, beam cu toții, așa cum beau și cele câteva zeci de tineri veleitari, în București și în marile centre culturale ale țării, unde se pregăteau „cazanele” noii promoții artistice și literare, dar numai unul dintre noi s-a îmbolnăvit cu adevărat de „boala alcoolului”, dipsomania: Grigore. Lui i s-a adăugat și Nicolae
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
face ca unii să niveleze, să amalgameze, să treacă cu tăvălugul peste aceste „nuanțe”, esențiale pentru a înțelege epoca și scriitorii ei. Dacă o fac unii scriitori expatriați care nu au cunoscut brutalele reguli și presiuni ale stalinismului sau unii veleitari de azi care, în graba de a-și face un nume în literatură, vor să arunce la coșul de gunoi al istoriei întreaga creație, bună-rea, de o jumătate de secol a unui popor aflat în plină efervescență națională și culturală
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vecine aflate sub jug comunist, România a ivit personalități și opere remarcabile, încă neegalate după mai bine de 15 ani de libertate politică și socială. Eugen Ionescu, marele dramaturg și cercul din jurul său, fiica sa Marie-France și soții Ierunca, precum și veleitarii care le cântau în strună, nu au crezut la fel: au „absolutizat răul”, cum o spuneam mai sus, și, intrând într-o justă luptă contra camarilei ceaușiste, au „aruncat copilul cu apa din căldare”, nu au fost capabili de calm
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mei, din grupul meu literar, să „creadă” în mine, așa cum și eu „credeam” în talentul și vocația lor - trei poeți și un critic! -, deși nici un semn „exterior”, social, major, nu ne conforta în opiniile noastre. Am mai spus-o, tinerii veleitari, debutanții - cei până la prima sau a doua carte! - se sprijină peste tot între ei la modul instinctiv, exagerându-și meritele și dovedind blândețe critică față de limitele inerente, mai mult sau mai puțin. În primele ore ale prieteniei noastre, în vara
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și, sunt aproape convins, dacă Nichita ar mai fi viu și azi, ar răspunde la fel! Sigur, a trebuit să „aruncăm lest” să ne maculăm primele scrieri, să ne „falsificăm”, măcar în parte, la primele volume, fapt pe care unii veleitari sau „radicali” de azi (precum un Grigurcu!Ă îl decupează cu răutăcioasă satisfacție, iar alții importă falsa teorie a „esteticului”. Pentru aceștia supremația eticului lua asemenea valori încât ele urmau să înăbușe orice vocație publicitară într-un regim care nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a vâna greșeli reale sau imaginare, aruncând săgeți de la distanță sau folosind pe „unii” în rol de berbece - precum un Goma, care a fost apoi îndepărtat (nu am zis aruncat!Ă după folosință, pe unii tineri sau mai puțin tineri veleitari din țară, propagând „ideologia vinei” tuturor acelora care au avut „succes” și au publicat „sub comuniști”, foști membri sau ne-membri de partid, în totala ignorare a valorii actelor și textelor lor majore. Da, am luptat și eu, și, în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au adus partidului în anii terorii celei mai brutale, când închisorile gemeau de elita administrativă, financiară sau culturală a României, iar din programele școlare erau extirpate numele cele mai prestigioase ale clasicității și modernității literare, un loc larg ocupându-l veleitari penibili, descoperiți și umflați valoric peste noapte sau unii dintre noii și vechii oportuniști ai literelor române, de la Stancu (țineți minte acel titlu gros din Gazeta literară - „N-am auzit de Pasternak”, când partidul bolșevic al URSS l-a obligat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
primă sau ultimă a celui Unic! Sensul vieții?! Unde se află acesta, dacă... el, ca o măruntă și sâcâitoare zeitate, veșnic ridiculizată, dar insuportabil de prezentă în momentele cele mai surprinzătoare, dacă... el există? Capitolul IV (Luptele literareă Când unii veleitari sau oportuniști, frustrați dintr-un motiv sau altul pentru o ambiție nesatisfăcută a propriului lor destin sau mânați de simpla și josnica invidie contra unor creatori care și în vremuri de restriște - sau, mai știi, poate tocmai atunci! și-au
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și pe mulți tineri, crezând în „geniul” literaturii române și manifestând totdeauna - spre deosebire de Monica Lovinescu și Marie-France Ionesco - o atitudine nuanțată, obiectivă în măsura posibilului, neimpregnată de spiritul sectar care-i anima pe unii „vechi emigranți”, în marea lor majoritate veleitari literari, aducând în bagajele lor nu puține „credințe” de dinainte de război sau judecând după viziunea îngustă a cercului pe care îl frecventau. Dar despre „viața pariziană” a anilor ’70 și ’80, mai încolo!...Ă Mai ales Preda și Jebeleanu erau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prin Gând și Sentiment, dar și prin exemplaritatea, prin „statuia” propriei lor existențe. Astfel, un Shakespeare, un Goethe, un Victor Hugo sau un Cantemir ori Eminescu sunt ceea ce unii dintre noi simțim, adică: „poeți naționali” - sintagmă ce irită pe unii veleitari sau ignari de azi! -, adică prin arta și existența lor depășesc fruntariile, oricât de largi, de expresive ale artei lor și devin simboluri! Iar națiunile au nevoie, ca de aer sau de pâine, de copii sau de strămoși, de aceste
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
orice artă care-și declara primatul estetic. Și, cum o mai spuneam, lupta noastră nu a fost nici pe departe atât de simplificată cum au văzut-o - și au vrut neapărat s-o vadă - unii din exil sau unii tineri, veleitari sau nu, de azi, refractari la orice informație sau mărturie venită din partea noastră, a celor care am trăit și am făcut posibilă această „răsturnare a criteriilor”!, o parte a energiilor noastre se consuma și în lupta cu o „generație” deja
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pentru preluarea controlului și, eventual, a conducerii țării. Se lansa, astfel, concurența pentru succesiune. Au fost promovate, în sediul Comitetului Central, unde se încerca menținerea structurii comuniste, de la sediu până la numele unor persoane, din care nu lipseau o parte dintre "veleitarii" bine cunoscuți în acele timpuri: Constantin Dăscălescu, sau Ilie Verdeț. Era foarte dificil să reușească o astfel de tentativă, în mediul viciat al totalitarismului familiei Ceaușescu. În acele condiții, s-a detașat o inițiativă parțial ruptă, diferită de cele strict
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
poeți scriu atât de încîlcit, egali între ei, de parcă ar vorbi cu toții cu capul sub apă. Crezi că e o virtute să nu fii înțeles de cititori? Nu cumva sub această șmecherească și repetată aserțiune se ascund cel mai bine veleitarii? Cât de mult te interesează cititorul când scrii? Poți să faci un portret (robot) al cititorului tău? Nu am o imagine completă asupra poeziei române (actuale), ca un critic de profesie, însă, din experiența (limitată) de cititor consecvent de poezie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ori chiar apariția ei îi rămâne necunoscută. Președintele Uniunii Scriitorilor remarca, în urmă cu câteva săptămâni, că această situație constituie un pericol pentru însăși cultura națională. Alți observatori au atras de mai multă vreme atenția asupra "județenizării culturii" prin străduințele veleitarilor cu inițiativă, care organizează cenacluri și festivaluri județene, sau publică reviste și volume de circuit județean, ridicându-se în slăvi unii pe alții, ceea ce agravează confuzia valorilor și contribuie la dezintegrarea culturii naționale. Iar dezintegrarea culturii constituie în cele din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
adevărat, pe de altă parte, că acest criteriu colectivist a fost (totuși, numai până la un punct) în beneficiul scriitorilor mediocri, care se și țin de colacul de salvare al generației. Până se afirmă, o "generație" folosește tuturor; după afirmare, numai veleitarilor. Ați înaintat o mediatizată demisie din "generația '80". Nu vă e teamă că pierdeți "vechimea literară"? Dacă vă situați în afara generației, vedeți mai bine fenomenul care se dezintegrează? Poate că e doar reflexul celebrei ziceri: "Vrei să vezi un lucru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poeți scriu atât de încâlcit, egali între ei, de parcă ar vorbi cu toții cu capul sub apă. Crezi că e o virtute să nu fii înțeles de cititori? Nu cumva sub această șmecherească și repetată aserțiune se ascund cel mai bine veleitarii? Baudelaire ar fi spus că poetul își face un titlu de glorie din a nu fi înțeles. Se referea, probabil, la tipologia poetului facil, prea facil ca să fie individualizat, prea popular ca să nu dea de bănuit. Ermetismul, pe care unii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
face și o strategie pentru exterior. Hai să vedem ce se întâmplă de fapt cu traducerile... După Revoluție, traducerile care s-au făcut din poezia română au fost, în general, făcute aiurea. Fără nici un fel de criteriu. O serie de veleitari au parazitat scriitorii de valoare traducând și publicând scrierile lor insipide, în diverse reviste din străinătate, fie prin Belgia, fie prin Franța, unele dintre ele mai mult decât obscure. Traducerile slabe, precum și "aranjamentele" după care s-au făcut selecțiile, au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poeți scriu atât de încâlcit, egali între ei, de parcă ar vorbi cu toții cu capul sub apă. Crezi că e o virtute să nu fii înțeles de cititori? Nu cumva sub această șmecherească și repetată aserțiune se ascund cel mai bine veleitarii? Cât de mult te interesează cititorul când scrii? Poți să faci un portret (robot) al cititorului tău? Probabil vorbești de poetul Ștefan Baștovoi, a cărui poezie am urmărit-o cu interes și despre cărțile căruia am scris la timpul potrivit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
critic? El l-a recunoscut pe prozator? Primii critici i-am întâlnit în cenacluri. Puține cenacluri am frecventat, dar acolo am găsit câțiva critici buni, nu doar critici de cenaclu, aceștia fiind de obicei scriitori adevărați în devenire, dar critici veleitari. Prin 1975, la Casa Studenților din Iași, conducea un cenaclu stufos Virgil Cuțitaru, redactor-șef la Editura Junimea. Ca redactor de editură era un funcționar pe linie care-i aburea pe tinerii scriitori și-i publica la Sfântul Așteaptă, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
siguranță, dintr-un fel de instinct de conservare. Eu nu fac critică propriu-zisă. Dar, primind la redacție în medie o carte pe zi, încerc să citesc cât mai mult din ce primesc. Acum, știi și tu cum e. Cartea unui veleitar o miroși de la primele zece versuri. Ai putea-o desființa, cu argumente, cu tot ce trebuie. Dar, care ar fi rezultatul? Ți-l faci dușman pe autor și, mai rău, el nu învață nimic de aci, nu se îndreaptă (ăla
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
motiv al tămâierii, că domnii critici nu-și mai bat capul cu cărțile proaste, citindu-le doar pe alea bune, lăudându-le, desigur, și lăsând citirea și critica celor proaste în seama lui Alex Ștefănescu, colecționar masochist de dușmani literari/ veleitari. Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dumitru Chirilă, colaborau sistematic Doinaș, Negoițescu, colaborau scriitori de primă-mână. Ce e "Bucureștiul literar"? Eu mă gândesc că nu există o entitate unică, organică, compactă cu numele acesta. Nu există scriitorul bucureștean, există scriitori bucureșteni, mai exact există scriitori sau veleitari în București, ca și în Oradea. Nu, nu m-am simțit ca scriitor, precizez provincial în raport cu colegii "capitaliști", dar așa ca om, ca ins, m-am simțit uneori timorat de dezinvoltura, tupeul, mobilitatea, aciditatea, "savoir faire"-ul unora de pe-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poeți scriu atât de încâlcit, egali între ei, de parcă ar vorbi cu toții cu capul sub apă. Crezi că e o virtute să nu fii înțeles de cititori? Nu cumva sub această șmecherească și repetată aserțiune se ascund cel mai bine veleitarii? Cât de mult te interesează cititorul când scrii? Poți să faci un portret (robot) al cititorului tău? E o tristețe să nu fii înțeles de cititori, mă refer la cititorii de talent, nu la cei care n-au depășit instrucțiunea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cititori, mă refer la cititorii de talent, nu la cei care n-au depășit instrucțiunea căpătată pe băncile școlii. M-am străduit să fiu, în ce scriu, cât mai clar și direct fără a fi simplist. Refuz să citesc pe veleitari. N-am timp. Scriu totdeauna cu gândul că textul, odată publicat, va fi citit de cineva, de acel cititor interesat de gândurile și emoțiile pe care reușesc, aș vrea să reușesc să i le transmit cât mai complet. Și acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]