406 matches
-
sau J.M. Guyau, despre care scriu comentarii prolix-metaforizante („H. Bergson și arta“, nr. 1, pp. 7-9, „Cetind «Versurile unui filozof»”, nr. 2). Referințe utile și la Dorina Grăsoiu și Emil Manu. Nu poemele publicate - unele, se pare, colective -, pastișe minulesciano-argheziene veleitare, monstruoase sub aspect estetic, interesează aici, cît rubricile de note intitulate programatic „Frondări“. Ele conțin, printre altele, delimitări față de miopia și exclusivismul Vieții noi. Toate cele trei numere ale revistei îi sînt, într-un fel sau altul, dedicate lui Arghezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tradiționaliști), și exclusivismul citadinist (clamat de Lovinescu, care - se știe - nu l-a agreat prea mult pe „liricul”, „ruralul”, „evocatorul” Sadoveanu), Vinea respinge panaceul artistic al „formulei singure”. Admirația postulată de adepții tradiționalismelor ideologice e asimilată unui parazitism mistificator și veleitar: „Scriitorii-ciuperci de prin codrul lui Sadoveanu au apucăturile acelor cameriști care fură batistele și cămășile din scrinul contelui pentru a purta blazon la complectul periferic”. Pe ansamblu, avem de-a face la Contimporanul cu un proces de acumulare progresivă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
umoristul moldovean va fi admonestat însă mai tîrziu - la rubrica „Revista revistelor“ - pentru „compromisurile” sale. Relațiile (și interesele) politico-literare ale lui Vinea au, adeseori, un cuvînt greu de spus în alegerea colaboratorilor. Prin paginile Contimporanului se perindă și numeroși versificatori veleitari, fără personalitate - de la St.I. Nenițescu și Petre Boldur la Vasile Savel și Horia Robeanu -, omagiind stîngaci marotele publicației (prezența „ortodoxistului” Nenițescu poate fi explicată prin faptul că era curatorul unui muzeu de artă din cadrul Librăriei Hasefer, unde expuneau colaboratorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trebui s-o suporți cînd aș apărea botezat de tine în limba franceză”. Înduioșătoarea implorare (de fapt, o adevărată cerșetorie...) face un apel disperat la solidaritatea de generație. Costin anunță, în plus, că va plăti bani grei și - ca un veleitar - îi promite lui Tzara o bucată literară cu dedicație: „Pentru înțelegerea acestei temerități, contez pe solidaritatea generației noastre, pe afinitățile noastre și pe tinerețea ta nedesmințită: pentru timp voi pune aur greu în talgerul celălalt, iar pentru rușine (...) nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deosebit de plăcută mi-a lăsat „descoperirea” versurile scrise de Mirela Briciu Atanasiu, Ottilia Ardeleanu, Cătălina Munteanu și Tudor Gh. Calotescu în care se etalează o sensibilitate poetică demnă de luat în seamă. Cititorul va descoperi în antologia aceasta nu doar veleitari ce cochetază cu versul, ci poeți autentici pentru care „relația” lor cu poezia e o predispoziție existențială. Reuniunea lor la „Confluențe lirice” nu are scopul formării unei comunități, ci al unui climat creativ ce se contrapune durității „realității imediate”, indiferent
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
publicate În reviste de largă recunoaștere locală. Visul său era să ajungă lector pe viață, dar se temea de Împlinirea lui ca de o oprire a liftului Între etaje. Se Înscrisese și el, ca tot omul după Revoluție, alături de alți veleitari, la Crosul tezarzilor, Încredințându-se astfel unui ritm care nu era al său dar care nu-l incomoda câtuși de puțin. Era, la urma urmei, o alergare pașnică, de amatori, patronată, după caz, de figuri legendare ale atletismului intelectual de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cânte din nou pe nas, apăsat popește, dumicând și călărind vorbele cu o voce caldă, motănoasă, de hepatită: -Borfalină, borfalină, Da-te-te-aș cu vaselină P-unde stai tu în mașină... ...Horla! 19 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI decât toți acești veleitari literari!... Care nici n-ar merita, nici ce știți voi, să mi-l pupe. ...Să continui... E, în general, cunoscut - și Fiorosul aici ezită, în căutarea unei expresii de o solemnitate misterioasă - că... în nevăzut... soarta unei comunități, a unei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dintre acei tinerei din lumea bună care suferă de literatură, de slăbiciuni elegiace, de mici nimicuri de eleganță și subtilitate, de tandreți vane, de flirturi, cu un stil prețios și pretențios”3. Așadar, un simplu dandy vanitos și ușuratic? Un veleitar fără leac? Chiar dacă atunci când Lorrain scrie cele de mai sus În Le Figaro, deci În 1896, Proust nu e Încă un nume În lumea literelor franceze, chiar dacă André Gide Își va reproșa mereu că a respins apariția În volum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că eram cel mai mizerabil absolvent al unei facultăți de istorie din lume: după Revoluția din decembrie `89, părăsisem catedra de la liceul rural unde funcționam, intrând În presa bucureșteană care, Într-un avânt fără precedent, se deschisese atunci puzderiei de veleitari amatori de notorietate ieftină și imediată. Prins În vâltoarea senzaționalistă a tot felul de evenimente - fiindcă, slavă Domnului, România postdecembristă a dus lipsă de orice, nu Însă și de evenimente senzaționale - am pierdut, practic, legătura cu știința istoriei, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rîde” niciodată de oameni ! într-o lume al cărei temei este derizoriul, Mitică este astfel actorul vital care se ridică prin joc deasupra acestuia. Ceea ce nu înseamnă că, în jurul său, vizionarul Caragiale nu recunoaște o sumedenie de Mitici ratați, ipocriți, veleitari, frustrați și așa mai departe... Din această perspectivă și în consens cu cele menționate mai sus, trădarea lui Caragiale vine, probabil, din confuzia cu iz de perversiune dintre derizoriu și derîdere : noi luăm în derîdere ceea ce Caragiale prezintă ca derizoriu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
între om și mister. Dar e pe cale să se dizolve. Jurnalul cinstit este un important act de identitate. În majoritate, idealurile umane sunt centrate pe plăceri. Trebuie să ceri foarte mult de la viață, ca să obții totuși ceva. Așteptăm să obosească veleitarii. Când vrei cu adevărat ceva, universul se concentrează și lucrează în favoarea ta. Scriu ca să-i apropii pe oameni de vis și să-i îndepărtez de gândul morții. Absolutul este marea escaladă a spiritului uman. Intelectualii autentici sunt circumscriși încrengăturii utopicilor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Artistul - un pelerin al absolutului. Puternice sunt doar culturile intens polemice. Deviza imposturii : când nu poți să - convingi, enervează - i ! Arta poate contribui la împingerea existenței spre conștiință. Criza lecturii constă fie în absența cititorului, ori în superficialitatea prestației lui. Veleitarii sunt un soi de ciocoi rătăciți în artă. Unele jurnale literare sunt mai mult denunțuri, decât artă. Muzica - această arhitectură a eterului. Vâna esențială a artei rămâne fiorul transcendental. Arta nu trebuie să râvnească la impactul mediatic al reclamelor. Este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
încercare de umanizare a naturii. Nu va muri arta, ci profeții care îi prevestesc sfârșitul. Cititorii de literatură s - au împuținat, dar nu vor dispărea nici cu amenințarea Inchiziției. În generoasa rețetă a postmodernismului încape atât plagiatul cât și impostura. Veleitarii - acești talibani ai artei. În artă nu este mereu soare. Oricând poți intra în ceață. Cititorii sunt mai puțini, dar mult mai mofturoși. Tinerii poeți par întotdeauna ca niște exploratori fără hartă. Hamlet citește în craniul lui Yorik ca într-
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
instrumente cu care explorăm abisurile umane. Lectura te ajută să - ți vitaminizezi gândurile tale cu vorbele altora. În fața colii albe de scris mă simt ca într-un confesional. Inspirația - acest orgasm al creativității. Întotdeauna arta a fost împânzită de corturile veleitarilor. Dumnezeu a turnat în artiști nemărginiri de gând și de simțire. Ca scriitor, fă - l pe cititor să te înjure ! Altfel, nu te mai ține minte. Scrie numai când vei fi convins că, fără cartea ta, va pieri lumea. Numai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
crucificat. În artă, înving cei care fac din perseverență o obsesie. Creația - o voluntară logodnă cu zbuciumul. Sărăcia a manifestat întotdeauna o infinită tandrețe față de creatorii de artă. Cu o modestie care frizează indiferența, valorile lasă de multe ori podiumul veleitarilor. Artiștii i - au brodat omenirii zările. Marele dușman al actorului este micul cabotin ascuns în el. Orice capodoperă emană ceva din aerul fabulos al marilor începuturi. Citind cronicile literare, constat cu satisfacție că, prin puzderia de genii, se mai strecoară
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este copilăria. Și în artă s - a schimbat proporția dintre grosier și suculent. Muzica - o compensație, poate, pentru raiul pierdut. Până la un punct, destinul creației se află la mâna receptării. Postmodernismul - un clișeu împotriva clișeelor. Se înmulțesc în proporție geometrică veleitarii și purtătorii de fumuri culturale. Arta este încă generatoare de substanță activă. Pentru scriitor, coala de hârtie are valori magice. E ca un medium. Arta incită la un dialog fertil. Chiar dincolo de bariera timpului. Actul creației poate duce până la suprimarea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
că nu orice val de ceață devine curcubeu. În lumea artelor, insultele sunt preferabile tăcerii. Pentru a curta durabilul, arta trebuie să dialogheze cu esențialul. I - am savurat cartea ca pe o ciorbă de potroace. Sentimentul tragic dă profunzimi gândirii. Veleitarii se deconspiră în preajma acordării premiilor. În privința artei, piața poate asigura succesul, nu valoarea. Pragmatismul exacerbat este imun la cultură. Cărțile vin pe lume ca și autorii lor : neîntrebate. Filosofia revitalizează lucrurile grave, în timp ce poezia atribuie semnificații majore tuturor banalităților. Multe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ține mai ales de ingeniozitatea viciului. În opinia unora, succesul altuia înseamnă șansă, iar eșecul lui - ghinion. La orice nivel, superioritatea celorlalți este foarte greu de suportat. Revoluțiile îi găsesc pe oamenii cu o mare cantitate de ură nefolosită. Arma veleitarilor este tupeul. Depărtează-te de șarlatanii lăudați ! Cei care au nostalgia altor regnuri confundă bucuria cu plăcerea. Fără violență, omul actual s-ar simți probabil mutilat. La orice nivel, superioritatea celorlalți este foarte greu de suportat. Voluptatea ține mai ales
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
renunță omul la cota lui de beznă. Indiferența este humusul mai tuturor ereziilor. Exacerbarea sexualității înseamnă că un mare rut se află în apropiere. Nu există șansa împielițării unui concubinaj între sexualitate și spirit. Fără cenzura valorii, arta rămâne împărăția veleitarilor și a impostorilor. Avocatul invocă binele și când slujește răul. Obediența este condamnabilă oriunde. În artă însă, miroase a sconcs. Nonvalorile știu să iasă rapid din anonimat. Dezamăgirile repetate duc spre mizantropie. Umilința pactizează foarte repede cu adversarul. Pe unii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vrea să audă. Ne înveselim eul, caricaturizându-i pe cei din jur. Crima apare în punctul de fierbere a urii. Omul contemporan este marcat tot mai mult de sindromul indiferenței dobândite. Toate frustrările duc spre ură. Nu ne deranjează că veleitarii scriu. Dar ne somează să - i citim. Orice monolog are încorporat în el și o oarecare doză de plictis. Misoginii cred că toate femeile au probleme de „ ortopedie ”. L - a apucat de mână, dar l - a dus de nas. Morala
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fertilizează creația. La radio, paraziții se aud. La televizor, se și văd. L - a rugat pe prieten să aibă grijă de soția și de mașina lui. Mașina nu o mai dăduse nimănui. O fi răutatea stupidă, dar e și eternă. Veleitarii au ambiții pentru trei schimburi pe zi. I - am spus medicului ce mă doare, dar onorariu l - a luat numai el. Bărbații preferă marea. Pentru că e lichidă. Tatăl își urcă fiul pe umerii săi. Iar el uită să mai coboare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este un soi de convorbire între soț și soție. Medicii ne interzic alcoolul, considerându-l o otravă lentă. Vor, oare, să trecem la cianură? La lansarea unei cărți e ca la înmormântare. Toate discursurile au parfum de tămâie. În cazul veleitarilor, lipsa de talent este compensată de impertinență. Când te înfigi la masa celor puternici, ori te aruncă în ciorbă, ori te îngurgitează ca desert. Ne guvernează doi monștri suverani : egoismul și intoleranța. Târâm egoismul cu noi încă din peșteri. Ucenicii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Artiștii mediocri lingușesc gustul publicului. Există hedoniști vulgari, dar și adevărați boieri ai spiritului. Uneori scriitorul nu rămâne decât cu orgoliu. Nepăsarea împuținează necazurile, dar și bucuriile. Bogații sunt precum puii de cuc. Vor să rămână numai ei în cuib. Veleitarii trăiesc sentimentul că scriu capodopere ... persecutate. Deosebirea dintre scriitor și cioară este că ilustra cârâitoare ar putea depune ceva pe strada băncilor. Orgolioșii plâng dimineața, precum maimuțele africane, de necaz că noaptea nu le - a sporit harul. Amantul imbecil și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
respinși de femeile frumoase urăsc și pietrele din jurul lor. Viciile anesteziază procesele de conștiință. În exces, și prudența poate fi ticăloasă. Vanitatea proștilor este pur și simplu superlativă. Radicalizarea anunță rinocenizarea. Prea multe dintre cărările pădurii duc spre casa vrăjitoarei. Veleitarii sunt mârlanii cocoțați pe gard ca să - i vadă lumea. Suntem niște cerșetori de omagii. Pragmatismul exacerbat ne poate duce spre o demență deloc teoretică. O urâtă nu iese în societate decât în compania unei cocoșate. Orice imitație are ceva caricatural
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
gândirea se zaharisește. O anecdotă potrivită frăgezește expunerea. Timpul este cel mai mare umorist. El știe să râdă de toți și de toate. REFERINȚE CRITICE V. Ghica este unul dintre puținii care ilustrează la noi specia dificilă a aforismului. Spre deosebire de veleitari, acest profesor tecucean cultivă aforismul dintr-o evidentă necesitate interioară, și nu pentru a cuceri aplauzele asistenței. O parte din colecția sa de reflecții asupra condiției umane vede acum pentru prima oară lumina tiparului într-o carte de o nespusă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]