730 matches
-
români, și complinește Ideologia..., aprofundând una dintre coordonatele gândirii lui Heliade - acest „jidov rătăcitor al spiritualității române” -, al cărui tip de personalitate e definit astfel: „Cu structura lui sufletească, Heliade, pelerin al ideii de mai bine, nu-și putea manevra veleitățile sale revoluționare decât între umanitarismul biblic și pacifismul fourierist. În felul acesta, poezia lui socială, care cuprindea prea mult cer și prea mult viitor, era ursită să nu fie niciodată ceea ce ar fi trebuit să fie poezia socială: o poezie
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
și mai ales porniri dezumanizante. Uri, spaime, complexe atavice răbufnesc în expresii paradoxale, demențiale, desfigurând caractere, impunând conduitei multora manifestări de neînțeles. Prin răsturnările sociale au ieșit la suprafață exemplare umane deformate moral sau incapabile să își domine înclinații și veleități nocive, ca brutalitatea, cruzimea, orgoliul exacerbat, arivismul, setea de putere. Parvenit într-o anumită funcție, un ins se comportă ca un satrap, consătenii ajungând să se teamă de el. În jurul micului despot s-a aciuat o clică de profitori, care
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
scrie articolul Transformarea agriculturii în Danemarca, iar D.A. Teodoru, G.M. Mironescu și I.G. Duca dezbat probleme agrare, sociale, educaționale, culturale. Începând cu numărul 5/1910 redacția face loc și literaturii. Colaborează D. Anghel și St. O. Iosif cu satira politică Veleitățile lui A. Mirea, Vasile Savel e prezent cu medalionul D.D. Patrașcanu, Marin Simionescu-Râmniceanu cu articolul Muzele și arta, N. Dunăreanu cu nuvela Sora. La rubrica „Autori români” V. Savel semnează articolul Delavrancea, N. Davidescu scrie Note și răspunsuri, iar cu
REVISTA DEMOCRAŢIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289205_a_290534]
-
țină frumoasele lor programe și promisiuni” - candidează, în 1921, chiar la alegerile parlamentare, înscris ca independent pe listele din circumscripția („cercul”) Oravița; nu obține însă decât 118 voturi, clasându-se ultimul și renunțând de atunci, nu fără amărăciune, la orice veleități politice. La 7 iunie 1919 îi apar, în „Sburătorul” lui Lovinescu, primele versuri din Ciclul morții, a cărui publicare va continua, de-a lungul mai multor numere, și în anul următor. Salutat cu căldură de Tudor Vianu într-o scurtă
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
și moarte, s-au justificat prin pretinsa admirație pentru romancierul și dramaturgul Camil Petrescu. Un soi de ticăloasă punere sub interdicție. Ceva nerod care se simțea obligat să protejeze, să apere cu orice preț pe «marele scriitor», împotriva capriciilor și «veleităților sale științifice», considerate ca o rătăcire, ca o risipă a unui bun, care ar fi aparținut, vezi bine, domnilor protectori. Ca să nu fiu dat afară dintr-o slujbă [...], directorul X m-a obligat să scriu un roman. Ca să pot să
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Române și a concertat pe scena Ateneului Român, însă a cântat și în corul Societății Carmen ori în câteva coruri bisericești. Cu înclinație spre aventură și boemă, atras și de poezie, și de gazetărie, având la un moment dat chiar veleități politice, a schimbat numeroase profesiuni. Ajutor de clovn și cântăreț în turnee balcanice, dar și la Paris, notar într-un sat ardelean, subprefect în câteva rânduri, profesor la Conservatorul din Brașov etc., după primul război mondial și-a potolit neastâmpărul
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
Dimisianu, Prozatori, 116-122; Stănescu, Cronici, 129-138; Protopopescu, Volumul, 206-211; Nicolae Manolescu, Două cărți de critică, RL, 1973, 9; Constantin, Prozatori-critici, 115-119; Petrescu, Scriitori, 109-112; Iorgulescu, Rondul, 160-163; Ungheanu, Arhipelag, 157-161; Laurențiu Ulici, Tensiunea lucidității, CNT, 1977, 42; Roxana Sorescu, Dincolo de veleitate, talentul, VR, 1978, 11; Iorgulescu, Scriitori, 219-220; Marcel Petrișor, Vitralii, București, 1978, 214-219; Ciobanu, Însemne, II, 110-114; Iorgulescu, Firescul, 205-209; Cristea, Faptul, 260-265; Ștefănescu, Jurnal, 44; Băileșteanu, Refracții, 231-238; Nițescu, Atitudini, 301-305; Ierunca, Dimpotrivă, 181-185; Petrescu, Studii transilvane, 203-209; Dicț
MUNTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
pe un ton ce alternează cinismul și jovialitatea, cum se întâmplă, de pildă, în Comunismu-i ca viagra sau Filosofia mațului plin. A doua temă, dezvoltată cu talent epic și cu umor, vizează inserția biograficului ce dezvăluie uneori nebănuite - și neconvingătoare - veleități paideice (Să devii ceea ce ești). În fine, al treilea compartiment privește poezia, care, pe lângă dimensiunea ei estetică, implică și conexiunea cu sinele și cu realitatea cotidiană: „Nu pot crede decât într-o poezie a vieții noastre de zi cu zi
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
intrând apoi la Școala Militară de Cavalerie, pe care o va absolvi în 1920, cu gradul de sublocotenent. Va părăsi curând armata, pentru un post de inspector la Casa Centrală a Asigurărilor Sociale, căutând, desigur, un cadru mai potrivit realizării veleităților sale artistice. Debutul literar îi este găzduit, în 1923, de „Universul literar”, care îi publică intermitent și alte poezii. Colaborează cu versuri, articole, medalioane și cronici plastice, iscălite uneori G. N. Florești, la „Țara de Jos”, „Adevărul literar și artistic
NICHITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288431_a_289760]
-
unelte clasicizate ale romanului modern - sunt mânuite cu dexteritate pentru a compune profilurile celor trei Parce în mizerie, care nu prezic destinele, ci doar și le reamintesc, deformat și haotic, una dintre ele fiind chiar amnezică și o mitomană cu veleități literare. Ca și alți prozatori optzeciști, P. are o ureche bine exersată: radiografiile diverselor medii și grupuri sociale se bazează în mare parte pe înregistrarea de înaltă finețe a limbajului. Stilul este matur, polisat, într-un mod care îi pune
PALADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288625_a_289954]
-
cu un jind impersonalizat, melancolic - dețin un loc important în recuzită. Emblematice sunt câteva personaje cu care eul liric intră în comunicare: în universul casnic, Magdalina - cea „refractară față de poezie” (Eugen Simion), iar în cel public - impiegatul de mișcare cu veleități de poet, colegele de navetă, elevii amărâți de la țară (un poem, intitulat două codițe blonde, închipuie o microbiografie de „om năcăjit”), o doamnă Elfriede, posesoare a unui sortiment de bunătăți „refegiste”, cuprinzând, între altele, „această pastă de dinți disident pe
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
Dicționarul scriitorilor români (coordonat de Marian Papahagi, Aurel Sasu, Mircea Zaciu). În preambulul la Scriitorincul, căutând să-și circumscrie personalitatea, autorul se întreabă asupra preocupărilor ce ar defini-o: „Istoric literar sau critic de întâmpinare? Traducător, editor sau eseist cu veleități de one man show? Eminescolog, caragiolog, cioranolog, ionescolog ori simplu gazetar?” Răspunsul îl găsește în alcătuirea polimorfă a ornitorincului (de unde și derivatul pe care îl propune: „scriitorinc”). Dintr-un asemenea polimorfism a rezultat și savuroasa București.Carte de bucăți (2003
MIHAILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
renunța însă, dintr-un exacerbat sentiment al virilității posesive și dominatoare, și la favorurile acesteia) și se căsătorește cu frumoasa Zina, fire înclinată intuitiv spre temperamentele artistice, lipsită totuși de discernământ estetic. Lumea orașului de provincie este animată fie de veleități politice, subordonându-se, astfel, personalității lui Cornoiu, fie de imbolduri erotice (romanul este, din acest punct de vedere, un soi de nesfârșită vânătoare amoroasă), fie de amândouă la un loc. În afara acestui cadru se plasează Andrei Lazăr, obscurul profesor de
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
jos de vârful piramidei comuniste, în Comitetul Central, Marea Adunare Națională, în străinătate - sub control de partid și de stat -, sau măcar la Casa Scriitorilor, „din cuțite și pahare”. Desigur, diferențele generaționale, dincolo de aparent anistorica „fiziologie” a acestor scriitori cu veleități politice, sunt semnificative și se cuvin studiate în amănunt. Îi unește însă pe toți înclinația către ceea ce Tocqueville numea „politică abstractă și literară” în splendida sa analiză a originilor intelectuale ale Revoluției franceze, L’Ancien régime et la Révolution (1856
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
face să nu le poți lua în serios ca alternative la „corectitudinea politică”, fiind ele la fel de lipsite de un veritabil spirit critic (deschis prin definiție!). Am observat și în România, deja înainte de 1989, o raliere încruntată la diverse paradigme cu veleități de piatră filozofală, de la curente filozofice, logice și epistemologice analitice la ortodoxismul deja încercat, cu triste rezultate, între cele două războaie mondiale. Ca și în alte părți, asemenea conversiuni, chiar la doctrine laice, au o nuanță agresiv-defensivă, când nu de-
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
la București primul Congres al femeilor consiliere, care a făcut bilanțul activității lor1. S-a subliniat cu acest prilej că femeile ajunse în consiliile comunale au dovedit competență și spirit gospodăresc, demonstrând că se înșelau cei care le contestau orice veleitate în conducerea treburilor publice. Domeniul care le-a fost rezervat aproape în exclusivitate a fost asistența socială. Reușita lor se datora și progreselor evidente făcute de România întregită pe tărâmul organizării științifice a asistenței sociale. Dacă o atare activitate a
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
influențele politice. Prin intrarea femeii s-ar introduce un element de constanță, de cuviință, de bună creștere, pe care prezența femeii o impune întotdeauna. 17. D-l Vasilescu Valjean nu concepe existența unui grup feminin în afară de partide decât doar cu veleități de conducătoare a anumitor persoane în căutare de piedestal. Crede că aceste grupări ar seconda rând pe rând diverse partide politice, după avantagiile oferite. Rolul important social al femeii nu-i poate îngădui să se preteze la acest oportunism. D-
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
se lasă influențați de concepția mic-burgheză, reacționară, care consideră socialismul ca o egalizare absolută a tuturor oamenilor, prin transformarea lor într-o masă cenușie, prin nivelarea cerințelor la standardul cel mai jos, pe bază de asceză și renunțare la orice veleități personale spre mai bine, spre mai frumos (...). Scriitorii care distribuie însușirile pe clase sociale după acea listă tacit acceptată de care pomeneam mai sus, nu-și dau seama că prezența unei anumite însușiri nu constituie definitiva clasare a personajului într-
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și studiilor sale este profund străină acea contemplativitate care mai caracterizează scrierile unor critici ai noștri, călăuziți - se vede - în munca lor nu de convingerea că au de îndeplinit o misiune precisă în cadrul luptei generale a poporului, ci de cine știe ce veleități de savant de cabinet ori de estet. (...) Patosul participării la lupta pentru o cultură nouă constitue o altă însușire fundamentală a scrisului lui Traian Șelmaru. El însuflețește fiecare rând al articolelor și studiilor sale, oglindindu-se nu numai în pasiunea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
scrieri aparținând mai multor autori. Nereușite, prolixe sunt și impresiile de călătorie, „epistole familiale” trimise în lume prin volumele Flori de la Tușnad (1872), O preîmblare pe munți sau Lumea reală și lumea ideală (1872), O escursiune pe munți (1878). Cu veleități de dramaturg, A. include în repertoriul teatrului pe care îl înființase la Câmpulung și comedii proprii: Coconul Panaiotache, Neaga rea sau Găina cântă, nu cocoșul, Boierul Vlăduță sau ș-a spart dracul opincile, Pețitorul (Samsarii de căsătorii). I se mai
ARICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
pesimistă, sumbră. Dintre scriitorii consacrați, cel mai frecvent publicat era V. Alecsandri. De o popularitate aproape egală se bucura D. Petrino, ale cărui versuri erau reproduse, probabil, din volumul Lumini și umbre (1870). Gr. Petrovanu și C. Camiliu aveau și veleități de critici literari. Primul, într-un studiu cam didactic, dar deosebit de informat, consacrat fabulei, urmărea istoria speciei în Antichitate și în clasicismul francez. Articolul Fabula „Curcile” de V. Alecsandri, al celui de-al doilea, pleca de la analiza fabulei cu acest
ATHENEUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285490_a_286819]
-
Emil Constantinescu, nu fără motiv, venea Împreună cu ideea: „Votăm schimbarea! Votăm un alt fel de politică”. Părea a fi, În multe privințe, asemănător cu figurile importante ale disidenței ajunse la conducere În alte țări din Europa de Est; nu părea să aibă veleitățile unui lider regional. Îmi amintesc corespondența cu un distins intelectual din Timișoara, redactor-șef al revistei Orizont, imediat după alegerile din 1996, când multă lume era foarte excitată, inclusiv eu. Comunicam pe e-mail și țin minte că-mi scriai: „De
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
de fapt apărarea intereselor sociale, justiție socială, fără nici o Îndoială. Mircea Mihăieș: Unde e justiția socială În polarizarea sălbatică din România acestui moment, unde ai un Top 300 de milionari, dintre care covârșitoarea majoritate sunt membri ai unui partid cu veleități de protecție a celor săraci, iar sub ei, 99,99% din populație Își duce viața de azi pe mâine? Unde sunt justiția socială și proiectul descendenței iluministe?! Vladimir Tismăneanu: Ca să vorbesc În limbajul pe care l-a folosit mult de-
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
o tinerețe presărată cu flirturi de salon, însă umbrită de convalescența și, apoi, moartea lui Ștefan Mironescu, Sophie se va căsători cu colonelul Ioaniu și va sfârși în senilitate, zgârcenie și manii olfactive, ca o figură tipică burgheziei bucureștene cu veleități și eșecuri aristocrate. Profesorul Ștefan Mironescu asigură, pe de o parte, romanul geloziei bine temperate și al suferinței nobile, pentru ca, de cealaltă parte, să exprime sentințele cvasiclișeizate ale specificului național. Situat, într-un fel, între opțiunea Marghiloman și opțiunea Ionel
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
un proces inexact, bazat mai mult pe anticipări rezultate dintr-o combinație de inputuri empirice, științifice și psihologice. De aceea, strategia este mai mult o artă. Am văzut ce se Înțelege prin politică de securitate și prin strategie, care sunt veleitățile strategiei și cum se poate formula o strategie de securitate națională. O strategie este mai vizibilă și mai ușor de apreciat În timp de război, dar rolul ei În câștigarea războaielor sau eficiența sa În timp de pace sunt mai
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]