8,560 matches
-
De câte ori pieptul ei se ridică în sus și în jos deasupra mesei de marmură, poalele fustei ei se ridică în spate cu câțiva centimetri și dezvăluie scobitura dintre pulpă și mușchiul femurului, unde pielea e mai albă, brăzdată de o venă subțire, albastră. Personajele capătă încet-încet consistență, prin acumularea de detalii minuțioase și de gesturi precise, dar și de replici, frânturi de conversație, ca atunci când bătrânul Hunder spune: „Cel de anul ăsta nu te face să-ți sară căciula ca cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de la bocanci -, turuia nestingherit despre unde nocive, respirația pământului, nevoia de a rămâne în acord cu natura și de a te supune regulilor ei și alte teorii culese din broșurile la modă. Și pentru că îi păcăneau urechile și își simțea venele pulsând, pentru că undele i se încrucișau undeva prin corp, o luam de la capăt: saltele, rafturi, ficus, veioză, pește de sticlă cu botul căscat, pui de rață în jumătatea regulamentară de ou, statuetă primită la un premiu literar, o momâie gânditoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
e mai învechită, dar... - Fratele meu bun, personajul meu chintesență e-n burta, în plămânii, în sfincterele unei realități moi, ca o împerechere între Bugs Bunny și mumia lui Tutankamon... e acolo, fumează opium în China sau Taiwan, își taie venele-n în Franța, merge la curve-n Turcia! Se masturbează-n Grecia și borăște-n Brazilia... Slăbește-mă cu idioțenii raționale, e peste tot și de oricând! Pă’ ce? Ieream proastă să-l construiesc, XY, care are 48 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Mișto gradația! - Ce-i, te-apucă teoria literară? A, am pus la cale să fie răpită, să i se scoată din creier tot ce știe. Nu știe exact, dar crede c-a fost adormită, drogată, i-am băgat ceva în vene cu seringa, a văzut că are înțepături, multe înțepături pe brațe și pe picioare, a fost dusă într-un soi de laborator subteran, un beci în care am ascuns noi aparatură secretă și-acolo s-au întâmplat lucruri teribile. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să nu se păteze... - Da, a mirosit casa a doagă toată iarna și se umflaseră scândurile... - Plod de Voievod... dă-mi și mie un BT. Măcar Vlad a avut bunul-simț să se sinucidă. Bun, nu cu sfoară legată de lustră, vene tăiate în cadă cu lama de ras, cap băgat în cuptor sau curea prinsă de balustrada balconului sau de calorifer, n-a înghițit pastile, dar tot sinucidere a fost. În doi ani, turnând în el toate spirturile posibile. - Mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
al mâinilor, îmi prinde bărbia și întârzie în adâncitura de sub mărul lui Adam, pe urmă urmărește contururile mâinilor și marginea unghiilor și încheieturile falangelor, desenează cu vârful limbii linia vieții și muntele lui Venus, coboară și urcă pe brațe, urmărește venele care se umflă, alunecă pe piept, își lipește pe rând obrajii, cu un soi de curiozitate copilărească, merge mai departe, pe interiorul coapselor. Descoperă sexul, cu o lentoare care mă scoate din minți. Râde când nu-l mai poate cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de plictiseală... Nu văd. Asta e, eu nu văd altceva decât fața lui plină de vinișoare, nasul borcănat din care ies fire de păr, chelia cu pete și buzele strânse ca mărgelele la curcă. Ba nu, mai văd mâinile cu vene plesnite. Și privirile lui lăsând dâre ca melcii. Și niște arătări plicticoase ca tăițeii din supa ardelenească, căznindu-se să zică porcării, cât mai des, cât mai multe, dar o fac așa de împiedicat, așa de strepezit, după rețetă, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de ziduri... aerul nu-ți mai ajungea-n plămâni, de parc-ai fi primit un pumn în plex? Pentru ăsta nu puteai scăpa zile în șir de febră? Atingerea lui întâmplătoare făcea să-ți tremure carnea și să-ți pulseze venele-n tâmple? Pe insul ăsta îl visai cu ochii deschiși, imaginându-ți nerușinat că l-ai dezbrăca de haine? Pentru ființa asta ștearsă băteai străzile de nebună, doar-doar l-ai putea întâlni? - Povestea cu ramura înnegrită... - Da... te uiți acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la spital, s-a trezit dintr-odată și-a aruncat cu sticlele de la perfuzii după asistentă, pe urmă l-a pocnit cu sertarul de la noptieră și pe doctor, să nu se atingă nimeni de el, „ce mi-ați băgat în vene”, chiar așa striga, „jos labele de pe mine... jos...”. L-au prins abia lângă poartă, l-au legat de pat și i-au făcut o injecție care pune jos și-un cal, dar el tot se mai zbătea, „dați-mi drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-ai venit, în sarmale te-ntorci, fie numele sarmalei lăudat! Îmi înfig o pâlnie în gâtlej și încep să mă îndoape ca pe gâște, scutur din cap, dar frunzele mă țin strâns, să înghit tot. Nu mai am scăpare, prin vene îmi curge deja borș și tocătură, mă tot afund în asfaltul de orez, nu-mi mai pot mișca picioarele, m-a prins până la brâu, îmi strânge pieptul... Alunec într-o mămăligă moale, pe suprafața căreia navighează cocoloașe și mă transform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sticlă presată în chip de cristal tăiat. Pielea nu e vinilin. De jur-împrejurul nostru sunt pâlcurile alea de scaune-divane-scaune Ludovic al XIV-lea. În fața noastră e un alt agent imobiliar inocent, o femeie, și Brandy întinde mâna: încheietura numai oase și vene, lanțul muntos al articulațiilor degetelor, degetele ofilite, inelele învăluite în ceața verde și roșie cu tăietură marquise, unghiile de porțelan vopsite-n roz scânteietor, și zice: — Încântată, sunt sigură. Dacă trebuie să-ncepi cu vreun detaliu anume, acesta e neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
salvează-mă, scriu, și i-l flutur lui Brandy în față. Scriu: te rog. Sari la mâinile lui Brandy Alexander. Întotdeauna se începe cu mâinile ei. Brandy Alexander întinde o mână, una dintre mâinile alea păroase, cu încheieturi porcine, cu venele brațului îngrămădite și sugrumate la cot de brățări de toate culorile. Singură-singurică, Brandy Alexander e o asemenea schimbare a standardului de frumusețe, încât nimic nu sare-n ochi. Nici măcar tu. — Deci, fato, zise Brandy. Ce-ai pățit la față? Păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Se încruntă și-și aruncă părul roșcat pe spate, dezvelind ceea ce par a fi niște cercei de perle. — Când ajung la închisoare, își spune Gwen în monitor, sau când nu mai sunt atrăgătoare, unele fete folosesc lama-unghie ca să-și taie venele de la încheietura mâinilor. O fac din nou mută pe Gwen Lucrează Ca Târfă. Schimb canalele. Schimb canalele. Schimb canalele. La distanță de șaisprezece canale, o tinerică frumoasă într-o rochie cu paiete zâmbește și aruncă reziduuri organice într-o Fabrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în față. Bum, și-a intrat în casă clătinându-se pe picioare, cu fruntea deja înnegrindu-se și albăstrindu-se. Lungul drum spre spital cu un ochi umflat și închis și cu fața din jurul lui devenind din ce în ce mai mare, cu toate venele dinăuntru sparte și sângerându-i sub piele, Shane n-a spus un cuvânt. N-a fost vina mea că oamenii de la serviciul social al spitalului au aruncat o privire la fața lui Shane și au tăbărât pe tata. Suspiciune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
faci fericiți, dar tot îți dorești să-ți creezi propriile reguli. Chirurgii au zis, nu poți să tai pur și simplu o gâlmă de piele dintr-un loc și s-o lipești în altul. Nu altoiești un copac. Fluxul sangvin, venele și capilarele pur și simplu n-ar fi legate, ca să poată menține grefa în viață. Gâlma ar muri și-ar cădea. E înfricoșător, dar acum, când văd pe cineva roșind, reacția mea nu-i: o, ce drăguț. O îmbujorare îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o mănușă de mărime șapte și-un inel de mărime cinci. Un pedo-manechin trebuie să aibă degete perfecte la picioare și să poarte treizeci și șase la încălțăminte. O gambistă nu poate să facă nici un sport. Nu poate avea nici o venă vizibilă. Cu excepția cazului în care degetele de la mâini și picioare încă-ți arată bine după ce-au fost mărite de trei ori într-o revistă sau de două sute de ori pe un panou publicitar, a scris el, nu te baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cucuta visului, nu se Întrezărea semiluna verzuie a ochilor pieriți, căci bezna era deplină, bezna jilavă a timpului, negura veșnică a grotei. De pe ziduri și din bolta peșterii se prelingea apa veșniciei, susurând lin pe vâna stâncii, precum sângele În venele adormiților, iar uneori stropii cădeau pe trupurile lor trudite, pe chipurile lor Încremenite, râurind printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu‑se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile În găvanele străvezii ale ochilor, ca apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
trezeau. Surzi, cu auzul pecetluit de plumbul somnului și de catranul beznei, zăceau neclintiți, privind În bezna lăuntrică, În bezna vremii veșnice care le Împietrise inimile adormite, care le oprise respirația și contracția plămânilor, care le Înghețase susurul sângelui În vene. Numai că, dăinuind În jilăveala grotei și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa uitării și În vâltoarea vedeniilor, lor le creștea părul, ca și barba, ca și puful de pe trup și de la subsuori, iar pe nevăzute, așa cum doar apa zidește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lume fusese acela de a-l scufundă în apa mării. Încă de la trei ani, de la moartea mamei lui în urma unei nașteri pe uscat, Miti Matái își însoți tatăl în lungile lui călătorii și nu era de mirare că, având în vene mai multă apă sărată decât sânge, era omul care era și pășea pe punte în felul în care o făcea. Cu el alături, simțeai că acea fragilă coaja de nucă devenea locul cel mai sigur din lume și că cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Inima îmi bate tot mai tare și mai iute în cap. Prin fața ochilor îmi roiesc scânteile strălucitoare, mă întorc și mă uit în jos... și nu mai înțeleg nimic. O funie groasă, un fel de șarpe alb-albăstrui și brăzdat de vene a ieșit din gaura de scurgere și m-a prins de cur. Din unele vene se scurge sânge, sânge roșu care pare negru sub apă, și se împrăștie din micile rupturi ale pieii palide a șarpelui. Sângele se răsfiră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
scânteile strălucitoare, mă întorc și mă uit în jos... și nu mai înțeleg nimic. O funie groasă, un fel de șarpe alb-albăstrui și brăzdat de vene a ieșit din gaura de scurgere și m-a prins de cur. Din unele vene se scurge sânge, sânge roșu care pare negru sub apă, și se împrăștie din micile rupturi ale pieii palide a șarpelui. Sângele se răsfiră și dispare în apă, și sub pielea subțire, alb-albăstrie, a șarpelui se zăresc cocoloașe de hrană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
explicație rezonabilă. Un groaznic monstru marin, un șarpe marin care n-a văzut niciodată lumina zilei, stătea ascuns în gura de scurgere întunecată, așteptând să mă înfulece. Așa că... dau cu piciorul în pielea lui alunecoasă, elastică, plină de gâlme și vene, și pare că iese și mai mult din gaura de scurgere. Acuma e lung cam cât piciorul meu, dar tot se ține strâns de găoază. Cu încă o lovitură, am mai avansat câțiva centimetri spre o gură de aer. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
chiar acum sau peste un minut. Ce-o să găsească ai mei când se întorc de la lucru o să fie un fetus mare și gol, încovrigat. Plutind în apa tulbure a piscinei din spate. Priponit de fund cu o frânghie groasă de vene și mațe răsucite. Opusul unui puști care se spânzură în timp ce și-o freacă. Bebelușul pe care l-au adus de la spital cu treisprezece ani în urmă. Puștiul care sperau să prindă o bursă de fotbalist și să-și ia masteratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
din vecini. Skip, puiul meu, e alb cu pete mari negre și cu o zgardă roșie, exact ca la televizor. Singurul remediu pentru antigel e să-i golească stomacul. Apoi să i-l umple cu cărbune activat. Să găsească o venă și să-i pună o perfuzie cu etanol. Alcool pur de cereale ca să-i deblocheze rinichii. Ca să-mi salvez cățelușa, puișorul meu, trebuie s-o îmbăt turtă. Asta înseamnă o nouă vizită la Doctorul Ken, care spune, sigur, săptămâna viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Ea, răbdătoare și delicată. Madonă și târfă. Cu picioarele ei lungi, antrenate la yoga, desfăcute în fața acestei aschimodii despuiate și ridate. Ea, altarul și ofranda. N-a arătat niciodată la fel de frumoasă ca atunci, lângă pielea lui îmbătrânită, pătată, brăzdată de vene. La fel de puternică nu s-a simțit niciodată ca atunci, în timp ce el saliva și tremura deasupra ei. Și să fie a naibii dacă, pentru un virgin, n-a durat surprinzător de mult. El începuse în poziția misionarului, apoi îi ridicase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]