846 matches
-
deci peste nefericitul și lungul episod, de revăzut acum, în total primenita vilă, ce a însemnat, numai și prin reducție simbolică, vechea, frumoasa Românie. Cea în care geniul alături de Măruca își afla aici, aproape de Peleșul regal (unde era primit cu venerație) ceasurile de tihnă și de imaginare. Începînd cu scara ce duce spre odăile de sus, scară al cărei cuier mai păstrează încă bastonul de drumeție al stăpînului, și terminînd cu odăițele slujnicelor, totul emană în mic aerul irecuperabil al unei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și facilități pentru femei, existând multe state în care protecția femeii și facilitățile acordate acesteia sunt stipulate prin legislație clară. Datele deținute astăzi ne arată faptul că, în istoria omenirii, au existat diverse atitudini față de femeie, în diverse societăți, de la venerație, la ură, de la admirație pentru capacitățile ei, până întracolo încât unii teologi au ajuns să se întrebe, dacă aceasta ființă, are suflet. Contextul social existent astăzi și dezvoltarea culturii, a civilizației, a științelor, ne indică faptul că femeia a reușit
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3067]
-
supusă propriei personalități, în măsura în care ea aparține totodată lumii inteligibile; și atunci nu e de mirare dacă omul, aparținând ambelor lumi, nu trebuie să considere altfel propria-i ființă în legătură cu a doua și cea mai înaltă menire a lui decât cu venerație și legile acestei meniri cu cel mai înalt respect"64. Tocmai de aceea termenii persoană și personalitate pot fi socotiți coordonate ale proiectului antropologic kantian. De fapt, împreună, acești doi termeni se referă la om ca ființă rațională angajată în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
se datorează cunoscuta Carte a snobilor, scrisă În 1848. O Întreagă galerie de snobi, clasificați metodic: militari, mici burghezi, clerici, simpli frecventatori ai saloanelor, dar mai ales scriitori, cu toții trec prin baia acidă a satirei sale. Viciul imitației fără discernământ, venerația conformistă a falselor valori sunt biciuite fără milă de cel care știe un adevăr necruțător: că a face literatură Înseamnă cu totul altceva decât a frecventa cluburile „Wattier”, „Almack” sau „White”. Legătura dandysmului cu snobismul e dintre cele mai subtile
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Singurele oaze de liniște - somptuozitatea biroului, biblioteca, sala de conferințe, muzeul. 40 de ani de citit și de scris, o viață cvasimonahală, o operă de teoretician al artei adunată În peste 30 de volume. Un imens succes de public și venerația lui Proust, atunci când, la scurtă vreme după Începutul noului secol, În 20 ianuarie 1900, profesorul se stinge din viață. „Admirația mea pentru Ruskin dădea o asemenea importanță lucrurilor, Încât m-a făcut să le iubesc pentru că erau Încărcate cu o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Vechii prieteni, Disraëli și Bulwer, le sunt mereu aproape. Pe bogatul evreu contele d’Orsay Îl introduce În cele mai selecte medii, căci figura sa bonomă, trupul de uriaș, purtat Însă cu atâta grație și eleganță sunt primite pretutindeni cu venerație. Ținuta impunătoare, celebrele mănuși albe, de cele mai multe ori parfumate cu iasomie, gesturile seducătoare Îi cuceresc pe toți. Soții Carlyle sunt pur și simplu vrăjiți de prezența lui. Un „Phebus Apollon al dandysmului”, spune Thomas Carlyle, privindu-l sever, dar cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ajuns să aibă forma lor actuală. (A. Dundes, 1967, p. 117) Mitul este, mai Întâi, o povestire. În al doilea rând, el este o povestire care are legătură cu sacrul, În sensul lui Durkheim, adică persoane sau lucruri privite cu venerație și respect În acea societate. În al treilea rând, evenimentele descrise În această poveste sacră se petrec În vremuri trecute, care sunt calitativ diferite de vremurile actuale. (M.P. Carrol, 1996, pp. 827-828) Miturile sunt povestiri marcate de o largă aprobare
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Mai profundă este ambivalență care marchează relația dintre imolare și consacrare. Așa cum a observat J. Gernet ( În analiza ritului Bufoniei din Atena antică): „Orice sacrificiu comportă un sacrilegiu: actorii se acuză aici pentru faptul că victima este un obiect al venerației și interdicțiilor. Căci ea este un bou folosit la munca câmpului și o străveche tradiție, a cărei amintire nu s-a pierdut, solicită o atitudine de reverență religioasă În ceea ce Îl privește” (1968, p. 392). Continuând această direcție de analiză
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și-a ucis tatăl și s-a căsătorit cu propria mamă, cât și cu cele două dorințe primordiale ale copilului, a căror insuficientă refulare sau a căror redeșteptare constituie probabil nucleul oricărei psihonevroze (S. Freud, 1991, p. 139). Amestecul de venerație și frică a fost rupt Într-o scenă care (după Freud) se va fi repetat de mai multe ori, În diferite hoarde, În trecutul primordial: pentru a-și putea satisface instinctele sexuale, copiii s-au unit, și-au atacat tatăl
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a creat sistemele de rudenie și, mai important, restricțiile privind relațiile sexuale cu membrii aceleiași familii - cu alte cuvinte, complexul cultural și social al incestului. Animalul totemic a fost considerat deținătorul unor puteri ieșite din comun, devenind astfel obiect de venerație - de aici, cultele și religiile primitive de tip animist. Respectul religios era exprimat prin numeroase interdicții referitoare la relațiile oamenilor cu acel animal, În special interdicția de a-l vâna și mânca - de aici, statutul lui de tabu. Totuși, În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Între Arafat și Mecca, ș...ț și de a azvârli trei pietricele În direcția fiecăreia din ele ș...ț Aceste pietre erau considerate În preislam divinități. Pelerinii politeiști aruncau un număr anume de pietricele În direcția lor, În semn de venerație (A. Guellouz, 1996, pp. 317-319). Aceste călătorii către locașuri sacre au fost clasificate de antropologi (S. Coleman, 2001, p. 11446; D.F. Eikelman, 1996, p. 423; E. Turner, 1987, pp. 328-330) după mai multe criterii: a) pe o axă geografică, putem
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o serbare care, la drept vorbiind, nu este dată poporului, ci pe care poporul și-o dă sieși”. De aceea, poporul nu se simte cu această ocazie ca unul ce a primit un dar și trebuie să-l accepte cu venerație și recunoștință. Nu i se dă absolut nimic, dar e lăsat În pace. Această sărbătoare nu are un obiect față de care s-ar cere uimire, evlavie, pietate și respect, adică Îi lipsesc tocmai elementele manifestate În orice sărbătoare oficială. ș
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dunărene nu rezistă criticii".14 După secolul al IV-lea, cultul Sf. Andrei se va amplifica-datele diferitelor tradiții din literatura populară, din apocrife, din Istoria lui Eusebiu au fost juxtapuse și substanțial îmbogățite. Însă cultul consacrat lui nu indică o venerație aparte acordată Sf. Apostol Andrei în zona Dobrogei (Sciția Minor). În teritoriile din nordul Dunării, cinstirea Sf. Apostol Andrei, în secolul al IV-lea, este pe deplin confirmată de un fragment de calendar gotic, redactat în Tracia, unde în 29
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și frenezie. „Revărsarea” în natură, voluptatea cufundării în biologic, exaltarea instinctelor vitale vin dintr-o arzătoare dorință de plenitudine, de conectare la ritmurile eterne ale vieții. Sensul complex al tradiției transpare în mai multe straturi. Matricea geografică este evocată cu venerație în largi tablouri ale împrejurimilor satului, ale câmpurilor și activităților agreste. Duhul ancestral al pământului, instinctul apartenenței la sat, perceput și în dimensiunea atemporală, ca o colectivitate eternă, cu un mod de a fi unic - sumă a tuturor vieților și
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
legic și nu un final ci o continuare, pentru noi): “Zeii, părăsind pământul, se vor înapoia în cer”, pentru că “obosiți de a mai trăi, oamenii nu vor mai privi lumea ca pe un loc de ședere demn de admirația și venerația lor”, ci “o vor considera o povară ”. Faptul că atât în regnul zeilor, cât și în cel uman, are loc un salt calitativ nu mai trebuie, credem, demonstrat. Există păreri, la care subscriem și noi, că alchimia nu a căutat
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
asemănătoare a comunității. "Familia este tratată printre psihologii și educatorii sociali contemporani ca o instituție venerabilă a cărei funcționare este de primă importanță atât pentru educația morală, cât și pentru fericirea oamenilor" (Ossowska, 1972: 67). Este relevantă maniera în care venerația pentru familie a crescut, respectiv a scăzut în timp. Deși unele dintre concluziile autoarei poloneze sunt mai degrabă forțate raportat la elementele ce au stat la baza lor, sublinierea implicită a diferenței dintre poziția supraordonată a familiei în imaginarul social
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și desigur, nici nu mi-am propus. Încerc o discuție despre Socrate și perioada sa doar plecând de la dictonul "Cunoaște-te pe tine însuți". Delfi (Pytho) era locul sfânt al Greciei, loc ce fusese consacrat de religie din vremuri imemoriale venerației popoarelor, într-un peisaj propice. Pythia (preoteasa de la Pytho) profetiza, transmitea oracole, dar celebritatea locului a fost dată de Apollo, zeul care întruchipează adevărul aplicat vieții pământene și ordinii sociale. Conform convingerilor socratice, virtutea este o știință a lumii interioare
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
a treia (al-gh"’ib). Oamenii l-ar fi denumit inițial Hu, Huwa, apoi au prefixat acestui pronume așa-zisul l"m al-milk (= l ce indică posesia), căci ale lui sunt toate, ajungându-se astfel la forma lahu, iar apoi, din venerație, au adăugat articolul hotărât, lungind și vocală a72. Dar cei mai multi teologi sunniți, cu excepția mu‘taziliților, preferă să considere acest nume că pe un nume propriu. Oricum, cititorii și auditorii Coranului așa l-au perceput și îl percep. Din exemplele de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
YHWH ó mehull"l me’o: be-‘r ’ElohQynó (Ps 48/47,2; cf. 99/98,2): „Mare este Domnul și vrednic de laudă foarte, în cetatea Dumnezeului nostru.” (t.n.) În astfel de contexte, accentul cade pe importantă și venerația de care se bucură divinitatea în rândul poporului și în cetatea sfântă. c) 9Kol gÄyim ’ašer ‘"œÖ" y">Ä’ó we-yišetaƒawó le-p"neyk" ’A:on"y wkabe:ó li-šemek" 10k g":Äl ’att"h we ‘oœQh nipl
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
3.1.6.5.), Kabbr (3.1.6.6.), ’Addr (3.1.6.9.). Superioritatea absolută a divinității este exprimată în ambele cărți sacre și prin metaforă universală a măreției, a grandorii, care inspiră acea teamă amestecata cu venerație ce caracterizează sentimentul religios. Adesea sunt traduse la fel, cu „Marele”, „Mărețul”, „Cel mare”. 4.1.10. șal-ț′amd (2.1.5.13.) și Mehull"l (3.1.6.8.). Ambele sunt traduse și cu „lăudat”, si cu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nimb scânteietor. Însă privindu-l, aducerea-aminte a vizitiului este purtată către esența frumuseții, pe care el o vede iar cum, laolaltă cu înțelepciunea, stă așezată pe tronul sacru. Zărită deci cu ochiul minții, priveliștea aceasta îl sperie și, cuprins de venerație, se trage îndărăt; totodată, el e nevoit să smucească de frâuri cu atâta putere încât caii se lasă pe picioarele de dindărăt, unul de bunăvoie, celălalt cu multă silă”. Mult are de furcă vizitiul cu nărăvașul cal care se potolește
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
premisa oricărei hermeneutici „instaurative” și astfel, a recuperării arhetipalului pe care o operează. Puterea politică se abilitează sacral în orizontul unei simbolistici rituale. Între profetul care dă binecuvântarea și iartă păcatele și necunoscutul care dă onorul la drapel stă o venerație comună pentru ceea ce fiecare în parte consideră a fi autoritatea absolută. Imago-ul politic este o „icoană” (instaurativă de sens) și se deosebește radical de simpla imagine. Imaginea este putere și sens pentru că poate trimite la un indicibil aflat literalmente
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de femeie și era coborât în pământ de curtezana Timandra („Cea-care-îl-onorează-pe-om”), nu de Diotima („Cea-care-îl-onorează-pe-zeu”). În alți termeni, „teoria dublei fascinații” spune că într-o iubire sunt două componente: fascinația („un amestec de admirație, de stupefacție, de spaimă și de venerație nesfârșită; proveniența trebuie căutată în forța de revelație a lucrurilor dumnezeiești pe care o are frumusețea”) și dorința („«Fascinația» și dorința se echilibrează în mod fericit: în timp ce «fascinația» împiedică dorința să cadă într-o familiaritate care generează dispreț, dorința împiedică
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
efecte numai în cadrul unei relații, în cadrul interacțiunii conducător-conduși. Modelul interacțional (modelul interdependenței) al carismei susține că tipul de conducere carismatică se exercită atunci când o persoană posedând calități remarcabile este recunoscută astfel de către membrii grupului (interacțiune carismatică) care răspund prin respect, venerație, devotament și dependență emoțională (Steyers, 1998). DuBrin (1998) inventariază caracteristicile liderilor carismatici, într-un gest de integrare a concepțiilor promovate de-a lungul timpului în literatura de specialitate: Liderii carismatici își inspiră oamenii printr-o viziune, respectiv oferind acestora imaginea
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
principiu de existență dezideratul evaluării propriilor fapte și a situațiilor realității din perspectiva „binelui”, a „adevărului” și a „dreptății”.) „Omul nu se naște, ci devine om.” (A. Huxley) „Două lucruri Îmi umplu sufletul cu veșnic nouă și crescândă admirație și venerație, cu cât mai des și mai strălucit gândirea se Îndreaptă spre ele: cerul Înstelat deasupra mea și legea morală În mine.” (I. Kant) Omul cinstește haina, nu haina face pe om. (Desigur, „hainele nu-l fac pe om mai de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]