449 matches
-
obișnuiește să se Înveșmânteze, cu o pompă și o solemnitate mai mare sau mică, atunci când sosește momentul fatal. Un caz mai interesant decât toate celelalte, evident pentru că era vorba despre cine era vorba, a fost cel al foarte vârstnicei și veneratei regine-mamă. La ora douăzeci și trei și cincizeci și nouă de minute, În acea zi de treizeci și unu decembrie, nimeni n-ar fi fost atât de ingenuu Încât să parieze fie și o ceapă degerată pentru viața regalei doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
meșter de clopote. Pe marginea de jos a acestui clopot este scris: ,,Cu ajutorul lui Dumnezeu am vărsat acest clopot eu Andreas von Andrasovschi din Brașov - anul 1816. La returnare meșterul a păstrat vechea inscripție: ,,Prezentul clopot s-a afierisit la venerata și sfânta mănăstire Cetățuia, a sfinților slăviților și întru tot lăudaților și întâi stătători apostoli Petru și Pavel de către evlaviosul și prea ilustrul domn al întregii Moldove și ctitor, domnul domn Ioan Duca Voievod, spre veșnica pomenire în anul 1669
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
diebus nostris. Anno Domini 1669”; la mijloc în chenar: ,,Divino auxilis fudime Gehardus Benningk Gedani”; pe altă parte: ,,Stema cu inscripțiile I. D. V. G. Z. M” și la același nivel; inscripția în limba greacă: ,,Prezentul clopot s-a afierosit la venerata și sfânta mănăstire a sfinților slăviților întru tot lăudaților Petru și Pavel de către prea evlaviosul și prea ilustrul domn al întregii Moldovlahii și ctitor, domnul domn Ioan Duca Voievod spre veșnică pomenire”. Cel de-al treilea clopot, cel mai 138
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mașinația nu poate dura la nesfârșit, un trup neînsuflețit care n-a fost Îmbălsămat nu poate rămâne printre vii fără ca mirosul să nu-i trădeze existența. Terken hotărăște atunci să scape de el. Așa se face că Malik Șah, „sultanul venerat, marele Șahinșah, regele Răsăritului și Apusului, stâlpul Islamului și al musulmanilor, mândria lumii și a credinței, părintele cuceririlor, sprijinul neclintit al califului lui Dumnezeu”, a fost Îngropat noaptea, În mare grabă, la margine de drum, Într-un loc pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
găzduiască. De obicei, nu stăruie. De Îndată ce simte că atmosfera a devenit apăsătoare, simulează o boală ca să nu mai apară În public. Și nu Întârzie să-și vadă de drum. Spre un alt popas. Care va fi la fel de scurt, la fel de primejdios. Venerat și blestemat, fără alt tovarăș decât Vartan, se află veșnic În căutarea unui acoperiș, a unui protector și a unui mecena. Pentru că pensia generoasă pe care i-o alocase Nizam nu-i mai e plătită de la moartea acestuia din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
au țipat cât Îi ținea gura, cetățenii au rămas indiferenți. Din când În când, se oprea câte un om, asculta o parte din discursul lor, apoi se Îndepărta dând din umeri. La sfârșit, au venit trei ulema, dintre cei mai venerați În oraș, care, fără menajamente, i-au poftit pe predicatori să se ducă acasă pe calea cea mai scurtă și fără să-și ridice privirea mai sus de genunchi. De-abia Îmi vine să cred, fanatismul e mort În Persia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cinstea adoratei! Emilia nu auzea sau auzea altceva, continua să zâmbească, îngăduitoare. „Tu, tu ești diavolul! Nepăsarea și bucuria ta, nepotolite... Tu, nimfa răscoaptă, iapa în călduri. Perfectă, ca fructul oprit. Elementară, nesățioasă. Simplă, ca lumina și moartea. Tu, spurcăciune venerată, dorită de toți“... Profesorul se încovoiase, copleșit de vorbele ce nu se rosteau. Transpira, înnebunit de miracolul clipei care va pieri. „Emoție, atâta sunt. Emoție turbată, sorella. Emoția mă ruinează. Mă sălbăticește, mă anulează, amantissima“. Nu mai avea curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
animalele, plantele și toată Creația Divină. Inclusiv planeta pe care locuim și trăim, planetă care este un uriaș organism viu, o entitate separată și de sine stătătoare. Mama Gaia, cum este denumită, este o ființă spirituală care trebuie respectată și venerată. Ea este un fel de locuință cosmică pentru noi, pământenii. Un spațiu minunat unde ni se permite să fim (să existăm) și să evoluăm. Când suntem spirite întrupate aici, pe Pământ putem evolua mult mai repede. Toate catastrofele sunt create
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
marele Valerius Asiaticus, pe care populares, naivi, îl respectau deoarece, datorită prezenței impunătoare, manierelor rafinate și culturii sale, frecventase multă vreme locuința Antoniei. Interesele sale economice nu aveau însă nici o legătură cu vechile prietenii. Prin câteva cuvinte îl distruse pe veneratul și ranchiunosul Lucius Arruntius. „Îți era teamă, îi aminti în plină Curie, de lipsa de experiență a tânărului nostru candidat? Te întrebai cine i-a inspirat discursul programatic? N-ai fi putut niciodată să afli, fiindcă l-a scris singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mâzgăleala unui intrus. Codexul fusese reprezentat deschis și gol tocmai pentru ca să se poată scrie în el ceva, poate o dedicație. Se puteau descifra numai fragmente, dar apărea, de cel puțin patru ori, cuvântul „Manes“. Iar așa-numiții Manes erau spiritele venerate ale morților familiei. A cui era acea grafie clară, cu consoanele lungi și colțuroase? Cine erau acei Manes cărora li se adresa? Micul teatru avea să fie acoperit cu pământ. Și continuă să fie îngropat și în ziua de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înapoi în patria lor, care ar fi putut să fie deznodământul?... Și dacă haitele acestea de lupi le-ar fi venit de hac ocupanților care se autointitulau eliberatori, oare nu s-ar fi cuvenit ca lupul să redevină cel mai venerat animal al țării, emblemă pe steag și totem, ca în timpurile străvechi?... Auzindu-l vorbind astfel pe doctorul Emanoil Rigani, în cursul unei discuții amicale și confidențiale purtate, se-nțelege, între patru ochi la cabinetul medical, Virgil aprobă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu mai era ceea ce fusese pe vremuri - peruzeaua Islamului -, ci o încăpere de sub cupolă, sprijinită de minarete și doar brâiele cu scriere riqa, albastru cu alb, mai vorbeau de vechea ei glorie. Aici toți erau altfel decât fuseseră: preotul zartosht venerat trecea drept șiit, pe când fiu-său văduv cu băiatul, Omar, împărțeau bazarchi- ul fostei piețe de chihlimbar, ca doi nou-veniți. Se mutaseră vara și răcoarea plăcută din Arg-e Tabriz le mersese la inimă, fiindcă nu bănuiau furiile viscolului de la mijlocul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
centru, Nobila Moschee, locuința lui Avraam; iar în inima moscheii, Kaaba, impunătorul edificiu în jurul căruia doream să mă învârt până la sfârșeală și ale cărui colțuri poartă fiecare câte un nume: Colțul Irakului, Colțul Siriei, Colțul Yemenului, Colțul Negru, cel mai venerat, îndreptat spre răsărit. Acolo este încastrată Piatra Neagră. Mi se spusese că, atingând-o, atingeam mâna dreaptă a Ziditorului. De obicei, atâția oameni se înghesuie aici, încât e cu neputință s-o contempli mai multă vreme. Dar marile valuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai întâi de emoție, apoi de teamă și, acum, de evlavie. În acel moment, Shimon Guttman știa că ținea în mână cea mai mare descoperire arheologică făcută vreodată. În strânsoarea mâinii lui se găsea ultimul testament al marelui patriarh, omul venerat ca părintele celor trei mari credințe, iudaismul, creștinismul și islamismul. În mâinile sale se afla testamentul lui Avraam. Capitolul 28 Ierusalim, joi, 12.46 a.m. Prima lor oprire a fost la secția centrală de poliție din Tel Aviv, unde l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Poate, continuă Yariv, vor arunca în aer vreo două terenuri de joacă arabe. Chiar și Moscheea. Nu era nevoie să spună care moschee. Știau cu toții că cei mai fanatici din Machteret visau să arunce în aer Domul Stâncii, cel mai venerat loc de pe pământurile sfinte al musulmanilor, făcând astfel loc unui Templu Evreu. — Dar atacurile astea? Nu au nici un sens. De ce ar ataca palestinienii un centru de vizitare din nord? De ce să o facă noaptea, când nu e nimeni acolo? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se înfățișează sacralitatea prin înseși structurile Lumii. Nu trebuie să uităm că, pentru omul religios, "supranaturalul" este strâns legat de "natural", că Natura oglindește întotdeauna ceva care există dincolo de ea, ceva transcendent. Așa cum am mai arătat, o piatră sacră este venerată nu pentru că este piatră, ci pentru că este sacră: adevărata sa esență se dezvăluie prin sacralitatea manifestată prin modul de a fi al pietrei. De aceea nu putem vorbi de "naturism" ori de "religie naturală" în înțelesul căpătat de acești termeni
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dat Dumnezeu”, după norma „bun sau rău, tot copilul meu este” ; în el s-a investit dorință pură și trebuie să fie pe măsura ei. Mai departe, dorit și planificat în detaliu, copilul va fi nu doar ocrotit, ci și venerat, respectat ca „individ” încă de la naștere. Anecdotic, dar simptomatic, această schimbare se exprimă, printre altele, prin anunțurile de naștere sau de botez scrise în numele bebelușului însuși sau prin camerele individuale care îi sînt dedicate încă de la naștere pentru a-i
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nemernicul, pus pe confidențe ca sub poala popii, pe mărturisiri incomplete harapului. Care harap ar fi călărit-o pe stripteuza Viviana, dar În general se culca cu o altă blondă, după cum ați citit deja: mai frumoasă și Îndelung de mine venerată, să-i spunem Diafana. Femeie fatală, băgase deja un bărbat În mormânt alcool și diazepam, cam feminin suicidul, dar good for him!, bine că n-a supraviețuit, adică. Iar eu Îi mărturiseam lui Alexi toate astea și Încă multe altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
că dacă în România tot s-a întors vreo orânduire, aceea este cu siguranță comuna primitivă. Dar diferența este foarte mare, fiindcă față de primitivismul extrem de manifest din ziua de azi, pe atunci Mama Natură, era mult mai respectată. Ba chiar venerată, divinizată! Schuman vs România Adevăr, adevăr grăiesc vouă „Când mai toată lumea va avea o singură țară, o singură voce, o singură conducere, o singură voință, Antichrist o va avea la picioarele lui și o va putea stăpâni în totalitate. Manifestările
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
origine și filiație circulă mai multe legende; stăpânul său ar fi Mihail (arhanghelul), care l-ar fi dăruit pe pământ unei domnițe (v. Graal, Lady of the Lake), care la rândul ei îl conferă unui erou strămoș al dinastiei Basarabilor; venerat timp de secole la Cozia, nedatat; mâner încrustat, lamă de oțel, teacă de argint, legătură de aur; dispărut în vremea supremației sovietice, domiciliul său actual nu e cunoscut, nu a mai fost expus public din 1939. Propunem achiziționarea artefactului contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
din lume: Carn egie , prin așa de îndrăznețele lui vorbe: «Cel care moare bogat, moare fără cinste». La 8 iunie 1932, I.Bianu deschizând ședința ordinară a Academiei, anunța că „într-un timp așa de scurt, instituția a pierdut trei venerați colegi: Iacob Negruzzi, membru activ, P.S.S. Episcopul Iacov al Hușilor și Constantin Hamangiu, membru onorariu.” „Cea mai neașteptată pierdere este însă a colegului onorariu Constantin Hamangiu, Ministrul Justiției, care s-a stins ieri dimineață la vârsta încă tânără de 65
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
făcut datoria și poate să plece mai departe, să pacifice și alte sate până diseară. Ca să încheie vizita cu mai multă solemnitate, se crezu obligat să le mai tragă un mic discurs cu "iubita noastră patrie", "țărișoara noastră scumpă", "regele venerat", "datoria cetățenească", "guvernul vă poartă de grije", sfârșind jovial și mulțumit: ― Și acuma rămâneți sănătoși, copii!... Eu am încredere în voi, precum și voi să aveți încredere în mine! Așa, copii!... Liniște, ordine și muncă!... Așa!... Aidem, căpitane!... Noroc și sănătate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
terenul de joacă. Am reușit să iau legătura cu Kelly, să-i Întreb pe Leo și Skye dacă au nevoie de ceva, să-i fac cu mâna Elisei care se giugiulea cu Davide, să mă prezint unor potențiali clienți (foarte veneratul designer Alvin Valley și cineva pe care Kelly l-a descris ca „cel mai căutat stilist de la Hollywood“) și să-i aduc lui Philip un gin tonic, și totul În mai puțin de o oră. Cam asta era tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
singur popor de frați", vocea răsună din adîncuri: Sînteți un popor de fii complotînd împotriva tatălui și ucigași ai lui". Astfel se pot explica trăsăturile pe care Tarde și Freud le atribuie mulțimilor artificiale, motivul supunerii acestora față de un șef venerat și divinizat. Rezultă de aici că relațiile dintre membrii acestora, fraternitatea, se bazează pe de o parte pe un fundal de matriarhat, temelia legii, iar pe de altă parte, pe religie, profană sau sacră, creată de fii în jurul tatălui pentru
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
viața în această aventură 476. Toate elementele intrînd în analiză și în compunerea arhetipului sînt luate de la omul de acțiune, de la marele om și de la făuritorul unui popor. Nu este suprimat nimic care l-ar reduce la rolul de profet venerat al unei religii. Nu trebuie să uităm, ne avertizează Freud, că Moise nu era doar conducătorul politic al evreilor stabiliți în Egipt, el era totodată legislatorul și educatorul lor și i-a constrîns în slujba unei noi religii care și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]