608 matches
-
convenea lui. Dar nici asta n-ar fi ceva de imputat. Ceva grav și ireparabil. Nici vorbă. Un roman tezist, bătut în cap. Asta aș vrea să scriu. Să preiau clișee de la Miorița. Că trăim într-o lume corcită de venetici buimaci și nu mai știm să apreciem oierii curați și colțuroși. Astea ar trebui să fie modelele noastre. Pe bune, nu știu ce ar trebui să scriu. Dar spre un roman din ăsta mărginit ar trebui să mă îndrept. Nu știu cum se făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ce ea nu înțelege. Experiența de viață a unei țațe e, inevitabil, limitată. Țața a ieșit rar din cartier. Universul ei se reduce la uliță sau la scara blocului. De aceeea tot ce vine din afară e resimțit ca amenințător. Veneticii sunt periculoși. Îți ia timp să-i înțelegi, trebuie să-ți pui mintea la contribuție pentru a-i pricepe și nu merită. Așa că mai bine zici că sunt toți niște proști, niște neica-nimeni. Numai că io nu spusesem așa ceva. Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
jignească unul de douăj’ de ani. Ziceau ca și când peste vreo zece-cinșpe ani orice jignire ar fi avut un oarecare fundament. - Tu ești periculos, mă! Suna din nou destul de flatant. Venea și din faptul că eu m-am înstrăinat, eram un venetic, de câțiva ani plecat la facultate. Eram un pericol. Alte norme îmi guvernau acțiunile și gândirea. Nu mai eram în discursul lor „ăla a’ lu’profesoru’“, cum îmi spuneau până atunci, ci „ăla“. Să-mi spună „a’ lu’ profesoru’“ ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și nedreptatea oamenilor nou veniți, care se cheamă creștini, înfiorau fără excepție pe toți oamenii simpli. Fără să-i fi văzut încă pe creștini, erau scârbiți de ei și nici nu doreau să-i vadă, nici să-i audă pe venetici. Cu deosebire doreau să-i alunge pe creștini din țară și să-i scoată morți din această lume" (op.cit., p.262). Pentru pedepsirea nesupușilor și răzvrătiților, Amiralul va organiza, la 25 martie 1495, o expediție de "pacificare", la care mobiliză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
patrie, sudul Basarabiei. Nu de români fugiseră ei, ci de teama că românii nu-i vor putea apăra dinspre turci, de care încă mai depindeau. Sau poate că și de români, care i-ar fi putut privi ca pe niște venetici, ceea ce și erau. În apărarea acelor coloniști (bulgari) și chiar a colonizatorilor lor (rușii) trebuie spus că bejenarii au fost așezați nu în părțile Basarabiei masiv populate de moldoveni, ci în Bugeacul rămas fără tătari, în parte pustiu. Familia tatălui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sau, mai bine zis, trecerea sub tăcere a poemei în perioada anilor socialismului, când regimul comunist a făcut din România un satelit al Moscovei, Doina lui Eminescu fiind trecută în rândul operelor interzise circulației, pentru că acuzațiile contra muscalilor și a veneticilor, în general exprimând, în fond, un adevăr indubitabil deranjau sensibilitatea națională rusă și nu doar. Semnificativ este faptul că două poezii ale scriitorului clasic ucrainean Taras Șevcenko, Caterina și Stă în satul Subotov, în care imaginea muscalilor este la fel de blamată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
bații, femeile și copiii localnicilor. Îi simt parcă și azi mirosul ei cald de etuvă. Viața În Bucureștiul de atunci era patriarhală, leneșă, de trai bun și lesnicioasă pentru toată lumea, iar orașul avea fața unui târg mai procopsit, infestat de venetici și, de aceea, mult colorat; și cu două lumi deosebite, care se ignorau reciproc și de departe: una, similievropenească prin gusturi, lux, maniere și petreceri, cosmopolită prin interese, viții și tradiții, purtându-și frivolitatea prin câteva localuri și cluburi exclusive
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cioarecilor și al opincilor de acasă, pălărie tare, cravată lavalieră și ghete de ghems cu gumilastic; bănuindu-l, până În ziua de azi, că va fi avut totuși, În sângele lui de munteni, câțiva stropi din cel al „grecului de la Mălureni“, veneticul despre care auzeam că l-a dat la școală și că l-a adus În București pe acest fecior mai mic al lui Moș Ghiță Beldie din Stroeștii Argeșului; de unde, poate, chipul lui, al meu și-al unora dintre nepoți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am văzut, curând de tot, atunci când Împrejurările s-au schimbat, pe acest ginere pricopsit al generalului bătându-se În piept și dovedind că este ovrei cușer! Asta ca să scape, credea el, de soarta care tot Îi ajunge cândva pe acești venetici fără Dumnezeu, fără neam și fără patrie, alta decât cea unde pot câștiga cât mai mult din orice și cu complicitatea patrioților de români cu patriotismul În portofel! Bineînțeles, „omul de nădejde“ și-a divorțat fata atunci când ginerele, ajuns pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am auzit povestea, cu mintea mea de copil care nu uită. Ăstora ai mei le datoresc, desigur, complexul dificil de care am pătimit adesea În fața târgovețului pișicher, profitor de tot ce-i vine Înainte și pus pe pricopseală, sau a veneticului cu V În coadă și obraznic, de nu-mi pot nici astăzi ierta cum de nu i-am scuipat În ochi pe prietenii mei Nae Ionescu și Octav Onicescu atunci când Îmi propuneau să mă culc cu o băbătie din lumea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pășune, trâmbițatul Încrezut al cocoșilor, vesela Întrecere a cio canului pe nicovala meșterului, toată larma virgiliană a satului românesc, cu lumea lui gureșă la treabă și cu altfel de răsunete, În umanitatea timpurilor, decât cele ale gravilor posedați din Cetate, venetici pe aceste locuri de la anul 1200 și obosiți acum de vechea lor cultură și civilizație, de aspra lor austeritate mo rală și de preaexce lenta lor rânduială economică. Așa, prin urmare, am descoperit, curând după Unire, Sighișoara cea atât de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
căruia, ori de câte ori trec zilnic, Îi socotesc În gând cărămizile, care numai că n-au glas să ne spună câte cazne amoroase, câte oftaturi minci noase și câte false Îmbrățișări Închid În huma lor negrăitoare. Îmi povestea cu toată seriozitatea un venetic de armean, pri pășit pe la noi ca director al Întreprinderii publicitare americane Walter Thompson, despre superioara competență a surorilor Bădulea, care contribuiau cu experiența lor În moșitul deficien țelor virile ale mușteriilor boieri, spre salva rea bunei reputații a comerțului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
schimbă Ștefan vorba, cum stai cu tălmăcirea "Syntagmei", pravila de legi bizantine a lui Matei Vlastares? Aproape c-am terminat-o, spune Țamblac. Pravilele aistea ne-or învăța niște legi mai bune, mai drepte... Păi... ce-avem noi cu pravile venetice? rostește Teoctist iritat. N-avem pravila noastră din vechime? Cea scrisă și cea nescrisă, "obicei al pământului"? Preasfinte! Nu înseamnă că de-s vechi rânduielile-s și bune și drepte. Legea nu-i bătută-n cuie, ea se dă după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
răutăcioasă și invidioasă, nutrea ură puternică atât față de cumnată-sa Ileana, soția lui Ion, fratele lui Ghiță Ciotacu, că-și făcuse o casă mai mare, cât și în special pe cumnata Maria, nevasta fratelui Costache pentru că ea, o străină, o „venetică”, cum o numea ea furioasă, a izbutit să câștige dragostea părinților ei, Ruxanda și Ion Gheorghiu. Neputând să-și reverse furia și invidia ei asupra dușmancelor, se descărca asupra lui Ghiță, bărbatu-său, pe care îl ținea de molâu și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dea curs ea, cu ajutorul mototolului de Ghiță, bărbatu-său, căruia îi spuse: − Auzi tu, măi Ghiță, ăștia „didilavale” au vândut juncanii și vor să cumpere pământul lui Dohotaru, de pe dealul Teilor; da’ tu știi că nu au dreptul, că sunt „venetici”, așa că ce-ar fi să închei actele de vânzare cumpărare pe numele tău și te învoiești cu ei, că ei sunt adevărații stăpâni. Ghiță se gândește că nu-i chiar curată propunerea făcută de nevastă-sa dar Marița, care se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
au ținut să le ție doi din consilieri d-nii P. și A., că se pun în joc influențe și făgăduieli bănești. Mai apoi R.M.S. s-a transformat în C.A.M. și s-a adoptat organizația Discomului (propunere a unui armean venetic cu numele Zorab, care beneficiază de un venit de cinci milioane anual. Așa susține d. O. Han). La Academie, Andrei Rădulescu a vorbit despre influența italiană în legislația noastră. O conferință la care au luat parte toți membrii legației italiene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cca.1366 - 1464). Capitala acestui ținut, Făgărașul, era numită în 1393 «marele oraș românesc» de episcopul ardelean Gobelin. Încercarea oficială de a coloniza aici unguri și sași a mers foarte greu în marea de români recalcitranți. În contactul cu băștinașii, veneticii nu puteau rezista, și desele conflicte și amenințări grave îi determinau să plece în alte părți, unde puteau fi mai la adăpostul puterii de stat. Starea aceasta era determinată de faptul că străinul aciuat aci între români, găsea tot felul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
dat o mare importanță „...cunoașterii perfecte, În amănunt, În nuanțe, a dispozițiilor de muncă, revederii și reîmprospătării lor periodice În timpul schimbului de experiență făcut cu colectivul de la Iași”. Din frazele următoare reiese că Petru (Petrache) Necula nu era vasluian ci venetic ca mulți alții vărsați de partid pe aceste meleaguri pentru a-i Învăța pe oameni ce este comunismul și la câte „binefaceri” trebuie să se aștepte cei cu gura căscată pentru primirea cu sârg a perii mălăiețe, atâta timp cât el, cenzorul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
orice lucru nepredat scrisului trece cu totul desăvârșit în uitare, (...). ” <footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed.Deisis, Sibiu, 2002, p.87. footnote> Scrisul este mărturie a clipei, căci nu ar dori, ca venetici sosiți mai ales din țări neortodoxe să spună neadevăruri despre locul în care s-a născut, despre nașterea, creșterea sa și intrarea sa în monahism, și despre toate câte s-au întâmplat, semănând în felul acesta îndoiala în rândurile obștei
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
nefaste ale aditivilor de orice natură. (foto 6-8) Locuitorii satului, nu prea mulți la număr, sunt descendenți ai celor mai vechi băștinași, dacii. Condițiile aspre de viață, depărtarea surselor de apă în verile secetoase, spiritul de autoconservare au făcut ca "veneticii" să evite instalarea lor în aceste locuri, unde peșterile erau adesea locul de refugiu în fața pericolelor năvălitorilor. Pământul nu era prea generos pentru agricultură, dar destul de darnic pentru crescătorii de vite, cu toate că, în anumite perioade ale anului, îi îndemna la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
apoi, după decretarea suveranității Republicii Moldova la 1991 într-o manieră și mai feroce să intervină în viața politică, financiară, teritorială, culturală a Rusiei Federative. De cele mai multe ori toate atentatele la independența Basarabiei s-au făcut prin mâna mancurtă a tuturor veneticilor care, fără cruțare, au sfidat limba, istoria, credința, școala, biserica națională românească instituită între Prut și Nistru. Dacă de la proclamarea independenței la 27 august 1991 până în 2001 în Basarabia s-a simțit o efectivă apropiere de Țară, atunci, după 23
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valeriu Ostaş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1708]
-
Că astăzi o face o specie, iar mâine o alta, mai bine adaptată unui mediu care Între timp s’a mai schimbat puțin n’are, așa cum cred eu cel puțin, nici o importanță. Paralela de mai Înainte, dintre autohtonul stuf și venetica zambilă de apă, a fost menită tocmai sublinierii acestui aspect. Și aceasta pentru că există o evoluție, mai precis o lege care nu permite existența unei stări staționare a Universului și prin el a Pământului. Că uneori această evoluție se reflectă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
face un stup pentru un roi de albine fără adăpost, ia cu el niște personaje grotești: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă, personificări ale forțelor elementare ale naturii. Socotind o mare îndrăzneală faptul că fata lui e cerută de niște golani venetici, împăratul Roș îi supune la probe în urma cărora ar trebui să piară, dar nu se întâmplă așa. Gerilă îi scapă din casa de aramă încinsă ca un cuptor, cu ajutorul lui Flămânzilă și Setilă dovedesc bucatele servite de împărat, aleg o
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Mark Taplin 121, diplomatul american care revine în pe teritoriul fostei URSS în 1992, după ce se confruntase cu intoleranța față de străini a oficialităților sovietice în 1984, marchează prin culorile folosite zonele permise (cu verde) și cele interzise (cu roșu) pentru venetici. Harta era din perioada anterioară deschiderii imperiului. O hartă strategică demonstrând vigilența sistemului, lipsa totală a transparenței, a toleranței, și nicidecum slăbiciunea pe care o deplângea Hobsbawm. O hartă a unui regim polițienesc, o hartă a interdicțiilor care lăsa să
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
Anne173, nu vedea nimic venind. Atîtea deziluzii în șir, după atîta doliu și mizerie, semănau disperarea și nemulțumirea în rîndul maselor. La Paris, devenit mai mult ca oricînd un centru cosmopolit unde se întîlneau numeroase naționalități, elitele intelectuale suportau asalturile veneticilor, a căror origine incertă nu era decît un popas întîmplător pe calea care-i aducea din orienturi îndepărtate. Dadaismul se etala, în plină ofensivă împotriva clarității și a bunului simț, al cărui joc suspect urmărea în taină o politică dizolvantă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]