1,883 matches
-
far și-adăpost!Să-mi fii cărare și lună!... XXX. POATE, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017. Poate și-n clipa Ce-și cerne apusul, Au fost stropi de miere Și stropi de venin. Poate, lumina i-a Șters asfințitul, Și ceru-i doar cântec Și flori și senin. Poate, valul se Zbate năpraznic! Și marea-i furtună Și geamăt cumplit! Își plânge aleanul, Pe-un petic de plajă Și-și cerne nisipu-n Clepsidre
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Și aripi de îngeri! Un zâmbet sclipind Pe obraji de copil! O dulce-cireașă, O floare de lotus, Un fluture galben, Un spic auriu. Citește mai mult Poate și-n clipaCe-și cerne apusul,Au fost stropi de miereși stropi de venin.Poate, lumina i-așters asfințitul,Și ceru-i doar cântecși flori și senin.Poate, valul seZbate năpraznic!Și marea-i furtunăși geamăt cumplit! Își plânge aleanul,Pe-un petic de plajăși-și cerne nisipu-nClepsidre de-argint.Poate-i viață!Și aripi de
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
fond, la perpetuă nefericire. Incapabil să apreciezi, hulești. Superficial fiind, rămâi pe marginea drumului și dai cu pietre. Înțelegerea rostului nerostit îți e străină, dar tu crezi, despre tine, că e drept să judeci pe cei din vârf. Plină de venin îți este bâiguirea. Nefericită rostire. La colț de stradă, în spațiul virtual ori chiar prin gazete, sub acoperământul anonimatului, scrijelești și scâncești, dar ai impresia că sunetul tău e precum al tenorului. Oh, mon Dieu! Acolo e, de fapt, locul
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
le faci De-aceea eu mă plec doar dumitale Sărutul tău, e un buchet de maci Și-a fost atât de dulce, și divin ! Dar nu mai are rost să te prefaci Tu prin sărut de maci mi-ai dat venin. 13 prier 2016 undeva, în România sursa foto: internet. ... Citește mai mult SĂRUTUL TĂUautor, Bertoni D AlbertSărutul tău, e un buchet de maciPe care numai vara-l dăruieșteCând sentimentele le prinzi și le dezbraciDe tot ce-n ele mai sălășluiește
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
devenit petaleFrumoasă ești, prin toate ce le faciDe-aceea eu mă plec doar dumitaleSărutul tău, e un buchet de maciși-a fost atât de dulce, și divin ! Dar nu mai are rost să te prefaciTu prin sărut de maci mi-ai dat venin.13 prier 2016 undeva, în Româniasursa foto: internet.... IV. ÎN CRÂNGUL CU SALCÂMI, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2313 din 01 mai 2017. ÎN CRÂNGUL CU SALCÂMI versuri, Bertoni D Albert La marginea orașului, În crangul cu
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
să-mpiedice răspândirea Cuvântului, i-au tăiat limba. Ți-a rămas, nefericite copil, mâna - zise cu blândețe Radu Stoenescu-Balcâzu. Cuvântul e ca o albină: câtă vreme zboară, el numai bâzâie; când se-așază pe-o hârtie, abia atunci își lasă veninul sau dulceața. Scrie, copile, numai scrie: cu dreapta ține pana, cu stânga scutul. Și preafrumoasa domniță? — Pe mine mă cheamă Cosette - grăi țigăncușa. — De dumneata, drept să-ți spun, n-am auzit - zise boierul Radu Stoenescu-Balcâzu. — Pe drept cuvânt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să mă jignești cît vrei. Știu că ne consideri niște ratați care fac umbră pămîntului degeaba, știu că ne disprețuiești pentru că nu ne-am realizat, n-avem nici mașină, nici video, nici mixer, nici prăjitor de pîine țscorpia Își deșartă veninul dacă s-ar vedea roșie și nădușită cu ochii ieșiți din cap cu venele umflate criza femeilor la vîrsta critică bravează o virtute fără obiect masochismul autoumilirii) — ...nu oferim mese la Inter — Aha, acum Înțeleg unde bați. Suferi pentru semenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
percepeam cu toată ființa cum sapă adânc în el înspăimântătoarea forță a rusului care nu cunoaște opreliști, nici graniți, în avântul ei dur și întunecat. 6 Lupta dintre Burkeviț, Stein și Eisenberg, pe care Stein a numit-o, plin de venin, războiul celor două roze - albă și murdară -, această luptă în care toți vedeam superioritatea categorică a lui Burkeviț se termină imediat ce clasa își spuse părerea cu voce tare. Ocazia a fost dată de o întâmplare. Pe la începutul lui noiembrie, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
reușesc să-mi aduc aminte. No, și cum crezi tu că te-ar putea ajuta domnița? întrebă Calistrat cu limba împleticită. Tu ai văzut ceva și vrei ca ea să-ți spună ce? Ileana îi aruncă o privire plină de venin dar nu spuse nimic. N-avea rost să-l mai repeadă pe bătrân, acesta mai avea puțin și se îmbăta de tot, iar o discuție în contradictoriu cu el era inutilă. Vrei să te ajut? Atunci hai să mergem acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, cînd trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de pojghița vîrtoasă a negurii vremurilor, ce iese prin pori, jilavă și nepieritoare, era o sîngerare epidermică, precum veninul șarpelui cînd intră În trup, În carne, pînă la oase, pînă la măduvă, pătrunzînd aievea ca lumina caldă a soarelui. Oare și ăsta era vis? Îmbăierea la soare, care stîrnise bezna din măduva oaselor, sudația trupului prin care eliminau, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cînd intră În trup, În carne, pînă la oase, pînă la măduvă, pătrunzînd aievea ca lumina caldă a soarelui. Oare și ăsta era vis? Îmbăierea la soare, care stîrnise bezna din măduva oaselor, sudația trupului prin care eliminau, prin pori, veninul verzuliu al șarpelui, pentru ca trupurile să se primenească la lumina vieții de seva dătătoare de viață, pentru ca sîngele iarăși să se Împurpureze. Oare și ăsta era vis, clipa În care În fața lor se deschiseseră stîncile greoaie ale grotei, așadar, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
unele pagini din Clepsidra. Așadar, prin intermediul unor dovezi istorice și a unor exemple mai mult sau mai puțin cunoscute, pun la Îndoială opinia prestabilită cum că o carte ar sluji numai binelui. Deși cărțile sfinte sînt, ca opere canonice, aidoma veninului de șarpe, izvor de moralitate și de nelegiuire, de milostivenie și de crimă. „Multe din cărți nu sînt periculoase. Periculoasă e doar una.“ Acest eseu imaginar despre Protocol se va destrăma de la sine În momentul În care am Încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe cineva la ușa ziarului, dar preferă să meargă pe jos. Curios, se simțea ușor, înseninat, ca și cum i s-ar fi extras dintr-un organ vital corpul străin care-l rodea puțin câte puțin, spinul din gât, cuiul din stomac, veninul de la ficat. Mâine toate cărțile din pachet vor fi puse pe masă, jocul de-a v-ați ascunselea se va termina, întrucât nu are nici cea mai mică îndoială că ministrul, în cazul în care știrea va ajunge să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și pietre, poate alte hârtii cu harta Europei mă așteaptă înăuntru... Din când în când, trăgea spre Împăratul Kogaion, spre vârf, cu arcul făcut din corn de cerb și curbat cu vână de cal, lua câte o săgeată înmuiată în venin de viperă și trăgea în sus, vroia să-l enerveze pe zeu și să-i deschidă Moșul poarta peșterii. — Vei intra, dar vei fi judecat!, tuna zeul, accepți? — Pentru comorile peșterii accept orice, vreau să fiu tânăr și bogat, auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lui Rainer și ale Annei, care ies aici mai mult în evidență decât de sub îmbrăcămintea de fiecare zi. Dar în ambele cazuri par destul de pipernicite. Ca în toiul unui uragan, se agață frățește unul de altul și‑l împroașcă cu venin pe un tip care face paradă de mușchii lui și nu știe cine sunt Sartre și Camus și unde trăiesc (în Franța). În capătul opus, unde‑i apa adâncă, Sophie înoată craul, îmbrăcată într‑un bikini alb, impecabil, care ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu se mai uite În jos când dansează. Ușa se Închise În urma lui. În mintea mea, silueta lui din spate și imaginea scorpionului zdrobit se suprapuneau. Mi-am adus aminte ce am Învățat mai demult, la un curs de cibernetică: veninul scorpionilor nu dispare nici măcar după ce au murit. De la hubloul Îngust al avionului Concorde am putut să văd ziua și noaptea. Timp vreo două ore după ce am decolat de pe aeroportul JFK, În jumătatea de jos a câmpului meu vizual se Întrezărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de-amurg, în țara șvabă. Pentru că tonurile erau, pe rând, vesele, / Solemne, îngrozitor de triste. Longfellow (Sclavul cântând la miezul nopții) (engl.). Scări, unghiuri, porți! În prag de ușe. O troli domoli, o troli cu gușe, La ce vărsări, ca de venin, Vis crud striviți și gând cretin! Stângi cuburi șubrede, intrate, De case roșii, zaharate; Verzi investiri, prin cîte-un gang, Sub ceasuri largi - balang, balang! RIGA CRYPTO ȘI LAPONA ENIGEL Baladă Menestrel trist, mai aburit Ca vinul vechi ciocnit la nuntă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
De partea umbrei moi, să treacă... Dar soarele, aprins inel, Se oglindi adânc în el; De zece ori, fără sfială, Se oglindi în pielea-i cheală. Și sucul dulce înăcrește! Ascunsa-i inimă plesnește, Spre zece vii peceți de semn, Venin și roșu untdelemn Mustesc din funduri de blestem; Că-i greu mult soare să îndure Ciupearcă crudă de pădure, Că sufletul nu e fântână Decât la om, fiară bătrână, Iar la făptură mai firavă Pahar e gândul, cu otravă, Ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
definească pe adevăratul creștin. Astfel, despre șopârlă, Petru Lascău ne spune: „Unul din cele mai mici animale, dar cu limba ucigătoare. Este ușor de neglijat prin micimea ei, dar periculoasă prin otrava limbii sale. Lovește fulgerător cu exactitate și cu venin. Nu are alte resurse. Corp mic și vulnerabil. Își lasa coada ruptă și fuge la cel mai mic zgomot. Doar limba ucide... Nu se cade omului lui Dumnezeu să se hrănească cu obiceiurile șopârlei. El este chemat să dea viața
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
ceva pe dos. Iubire și cald era mamă lângă tine În universul casei în amintire rămas, Dar o chemare încolțea, pe-atunci, în mine, Destinul îmi pregătise-un Pegas... De-atunci colind prin păduri înșelătoare Tezaur de invidie, ură și venin. Am mai venit la casa albastră pe-o cărare Iar tu în ochi aveai lumină mai puțin Așteptai tăcută cu fruntea de fereastră Aveai în ochi așchii de întuneric Iar gându-ți trimis spre mine-pasăre măiastră Doar el mă cuprindea
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
când te duci Cu pas neauzit, șovăitor, Te-ntâmpină puzderie de cruci Impunătoare-n nemișcarea lor. E somnul întru moarte-al răstignirii, E vălul moale al căderii serii. Narcisele, cicoarea, trandafiri Închipuie o masă a tăcerii. Potirul cu otravă și venin, Cât de fierbinte ne-am ruga, nu trece, Iar prin văzduhul de miresme plin - O-nfiorare tainică și rece. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Masa tăcerii / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 340, Anul I, 06 decembrie 2011. Drepturi
MASA TĂCERII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364495_a_365824]
-
pași Mi se păreau fascinanți, strălucitori, uriași. Priveam spre coloana bogată de lume ilustre. O voce de taină părea să înceapă să mustre. Idolii au început să se clatine câte puțin, Să fie ochiți cu săgeți cu vârful muiat în venin. Valurile se urmează tot mai necruțătoare - Se finalizează inventarul petelor din Soare. „Rondeluri”, „Nopți de Noiembrie, Decembrie” - nu există; „O umbră cântă depresivă prin cartiere, tristă”; „Cuvinte potrivite” - drept operă de ceasornicar, „Flori de mucegai” - o putrefacție lipsită de har
NEMURIREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361298_a_362627]
-
morale și fizice, și nu pentru el, pentru binele și mântuirea altora. Și un stoic ar fi suferit chinurile lui Iisus Hristos, dar le-ar fi suferit cu mândrie și dispreț de semenii lui; și Socrate a băut paharul de venin, dar l-a băut cu nepăsarea caracteristică virtuții civice a Antichității. Nu nepăsare, nu dispreț: suferința și amărăciunea întreagă a morții au pătruns inima mielului simțitor și, în momentele supreme, au încolțit iubirea în inima lui și și-au încheiat
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > UMILINȚĂ Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Pe drumul umilinței mai plâng o simfonie Doar, ce uitasem gustul amar plin de venin În urma mea doar pașii scriu urma cea târzie A lumii-ntunecate din care astăzi vin. În drum o floare albă bocește pe un ram, Un trandafir de aur s-a preschimbat în fum Grădina-n care ieri regină mă aflam
UMILINŢĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361415_a_362744]
-
era necesar profiluri cu înfățișare de zeu; alții își spală mâinile în zadar, își spală mâinile murdare mereu. Cezarul eternul tot altul se plimbă, Cu sufletul netulburat, senin. Atâtea se schimbă...nimic nu se schimbă! Pocalul cu ambră...și cu venin... Adrian Simionescu Referință Bibliografică: TRibală / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 385, Anul II, 20 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
TRIBALĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361401_a_362730]