828 matches
-
aluminiu - metal otrăvitor În contact cu alcoolul - și vânduți, În cele din urmă, drept țuică naturală de prăștină; mai țineam eu minte oare acel vestit mutat de stupi când izbucniseră albine din toate cutiile, iar remorca era neagră toată de veninoasele insecte? Ei, bine, cu acel Înfricoșător prilej, tata Încercase, prin metode abrupte, să mă lecuiască de teama stupidă ce-o dovedeam față de micile vietăți („În toată nenorocirea aia, pe când nici măcar unul dintre oamenii tocmiți nu Îndrăznea să se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că acel băț de corn Îndruma Înălțarea și lățirea ciupercii. Îl mișca ușurel de colo-colo și umflătura o lua și ea când la stânga, când la dreapta, făcând să se unduiască grădinile, casele, gardurile cu uluci ascuțite - precum țepii vineți și veninoși de pe spinarea unui balaur. Dacă Împungea țărâna Într-un anume fel, putea - din legănările Întregii clopotnițe - să Înșire melodioase dangăte de bronz În tonuri grave. Abia când Începea a se obișnui cu mânuirea toiagului spre Înrâurirea tuturor alor firii, ciuperca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
limpede al cheliei acelui „cap de kumquat“, care nu făcea niciodată vreo greșeală - niciodată - emoțiile lui Nobunaga se îndreptau spre ceea ce simțea el a fi partea putredă a caracterului lui Mitsuhide. Și în sufletul lui se nășteau sentimente perverse, aproape veninoase. Prin urmare, nu s-ar fi putut spune că Nobunaga privea ostil pe cineva fără vreun motiv real, ci, mai degrabă, că Mitsuhide însuși provoca acea situație. Se putea observa că perversitatea lui Nobunaga se manifesta în cuvinte și expresii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe Nobunaga să ajungă mare cum e azi. Iar apoi, aproape imediat după ce fuseseră răsplătiți cu ranguri și castele, au fost arestați pentru te miri ce greșeală neînsemnată și condamnați la moarte sau alungați în surghiun. În final, acest senior veninos întotdeauna izgonește pe cineva. — Tăcere! Nu-ți permit să vorbești cu atâta lipsă de respect despre Seniorul Nobunaga! Ieși afară! Imediat! În momentul când Mitsuharu, înfuriindu-se în sfârșit, îl muștrului pe Dengo, din grădină se auzi un sunet slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
toate probabilitățile, mai trebuia să ia în considerare și alte consecințe teribile, dar deocamdată era mult prea suficient. Și pentru toate astea nu putea să se învinovățească decât pe el însuși. Sau pe Wilt. îi aruncă lui Wilt o privire veninoasă. Wilt îi zâmbi. Știu la ce vă gândiți, zise el. — Nu știi, răspunse inspectorul. N-ai nici cea mai vagă idee. — Că suntem cu toții creaturi ale contingentului, că lucrurile nu sunt niciodată ceea ce par, că aici se ascund mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pentru al doilea loc. De obicei mă ofer voluntară, pentru că îmi place să lucrez la clasa întâi. Dar azi clar nu vreau s-o fac. Nu aș putea suporta să lucrez pe timpul unui zbor așa de lung până la Boston alături de veninoasa aia, așa că las capul în jos și mă uit în pământ. Funcționează. Roagă o recrută destul de nouă să lucreze alături de ea, ca s-o poată instrui. Fata pare atât de terminată, că îmi e milă de ea. Și totuși sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și relații cu cercurile ostile din emigrație... A Încercat să evite subiectul, dar eu nu l-am lăsat... — Și cetățenia, În ce condiții i s-a luatcetățenia? — Spre deosebire de mine, el a refuzat să se Întoarcă, după război. — E Înrăit, e veninos, e resentimentar, nu-i așa? — ...Știu și eu? E drept, l-am regăsit reticent, suspicios. Dacă nu ai găsit ocazia să vorbiți Între patru ochi, aș zice că nici aici deplasarea nu prea și-a atins scopul! Acum are tupeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Întors, cum altfel? Dar acum mama și cu tata Îi așteptau pregătiți: cu harapnice cu curnuți. A-ha: curnuții-cornuții, fructele țepoase ale unor spini de cărare și de pășune, cât un bob de mazăre, cu ace-cârlige (de aici: cornute!) și veninoase. Așadar, bunicii de la Chiștelnița, ca să-și apere sărăcia-glia și nevoile și neamul..., prinseseră de șfichiurile harapnicelor curnuți; loveau numai În cai; și numai la părțile sensibile - asta sigur am citit-o. Dar nu În Creangă. Firește, caii, Înnebuniți, au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bine-bine, ca să am puteri, Îmi luam plosca și toporașul, apoi treceam amândoi pârleazul la Moș Iacob. - Moș Iacob, Începea să-l dăscălească mama, să ai mare grijă de copil, să nu-l muște vreun șarpe, să nu mănânce vreo fructă veninoasă, să nu stârnească vreun cuib de viespi, să nu... - Da se poate, doamnă? Da cum nu, doamnă, doar e cu mine... - Să nu zici că nu ți-am spus! Că, dacă mi-l aduci mușcat ori Înțepat ori pișcat ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cuvântul lui Dumnezeu și o minciună, în fața ochilor mei se conturează imaginea lui Udi îngenuncheat între copaci, profețind, profețind distrugerea micii noastre familii, neștiind că o profeție mincinoasă îl așteaptă la ușa casei noastre, cu părul ei asemenea unui șarpe veninos, cu vorbe încurajatoare și liniștitoare despre necesitatea unei schimbări, te agăți mult prea mult de el, îmi spusese ea, îl strivești ca pe un bulgăre de pământ, trebuie să slăbești strânsoarea, dar, în clipa în care o slăbisem, îl prinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
gândeam la călugăriță, ciudata Mantis religiosa, care în timpul copulației își ronțăie, pur și simplu, amantul. Sau la femela scorpionului, care găsește în câteva secunde singurul loc vulnerabil al masculului, singura fisură a platoșei chitinoase, și îl înțeapă acolo cu ghimpele veninos din coadă... Dacă aș fi văzut pe bulevardul Magheru sau în Piața Romană uriașe, cleioase pânze de păianjen prinse de colțurile clădirilor, în mijlocul cărora ar fi pândit nemișcată câte o femeie goală cu sânii atât de asemănători chelicerilor, lucrul mi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
șerpilor uriași. Luă capul triunghiular al anacondei în palme și îl privi concentrată. Chiar și de sticlă fiind, ochii roșii, limpezi, ai reptilei erau fascinanți. De data asta a trebuit s-o trag eu pe Gina mai departe, printre șerpii veninoși și crocodilii turtiți, cu burțile moi, tolăniți pe mari postamente de scândură. Gavialul avea un bot lung și subțire, ca de rață, cu dinți de ferăstrău. Roșu ca mărgeanul, cu inele late, negre, șarpele surucucu se încolăcea în vitrină alături de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
chipul celui cucerit de răutate asemeni unei implozii crepusculare. Ce apare, în acest caz, este perspectiva unui eu demonizat. Desigur că nu asistăm la un caz de posedare asemeni celor evocate de tradiția sacră dar un om în care exacerbarea veninoasă a răutății stinge ultimul reflex al amintirii binelui a trecut de porțile infernului devenind și el purtător al acestuia. În esență, demonizarea implică o structură metafizică, ce intră sub incidența și controlul demonului. La rândul său, eul reprezintă resortul-esență, nucleul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spre ea, omul tentat trebuie să sfideze și apoi să ignore Divinitatea. Odată alegerea negativă împlinită, eul se demonizează în sensul unei intrări în deplin acord cu rezonanțele ce au escaladat infernul spre a se picura în rosturile omului. Voluptatea veninoasă a tentației alunecă cuceritor în pulsiunea conștiinței corupte care își disipează urmele cometice ale binelui deja abandonat. Acest eu întunecat este ecou al sunetului de triumf demonic peste câmpiile sumbre ale unui spirit înfrânt și adoptat întru negativitate. Farmecul porții
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
al meu, totul ! Să ajungem la biserică eram obligați ! Nu să mă expună la toate afronturile pe care le ai văzut... le-ai auzit... Ei, cum să nu observi ? Dar niciun cuvânt n-a fost rostit la întâmplare ! Numai înțepături veninoase... Lasă, stai jos, ce te scoli, te așezi ? Stai și te liniștește ! Și nu mai pune toate la inimă ! Să le fi pus io p ale mele - toate câte le am -, de mult eram la biserica Capra, lângă mămica ! Da
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atât de adâncă încât suntem tentați să o numim „originară“, orice sens ar avea acest cuvânt), o rană în care cea mai mică desconsiderare de care se izbea, cel mai mărunt handicap își revărsau veninul. Trufia și vanitatea și sentimentele veninos rănite îi întunecau soarele. Lumea îi apărea ca o uriașă conspirație împotriva lui, iar el însuși ca o victimă a unei injustiții cosmice. La vremea când se petrec aceste întâmplări, nu se cunoșteau prea multe despre legătura lui George cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trăiește în iad, nu greșeau: dar, ca toți cei care nu cunosc iadul, nu puteau înțelege că acesta e un spațiu vast, în care poți găsi și refugii și colțișoare familiare. În ultima vreme, în mintea Stellei încolțise o plantă veninoasă: gelozia. Desigur, știa de ani de zile că George o „frecventează“ pe Diane Sedleigh, ba chiar unii „binevoitori“ se grăbiseră s-o informeze pe Stella că George o „instalase“ pe mica prostituată într-un apartament pentru uzul său personal. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o întreb despre George, despre noaptea aceea“. Cam pe la ceasul când Tom, deghizat, ajunsese în dreptul colțului Crescent, John Robert luase, în sfârșit, hotărârea să se ducă la Papuc. Miercuri noaptea, la o oră târzie, îi scrisese lui George o scrisoare veninoasă, într-un limbaj necontrolat, în care-i cerea să nu-l mai vadă și să nu mai audă în viața lui de el. Scrisoarea conținea fraze de ură exaltată, ca de pildă: „Aș dori să te ucid!“ și cuvinte insultătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ea. Tiberiu n-a răspuns nimic. A ridicat doar din umeri, neutru, nedorind să-și contrazică rudele. Și totuși! Cum adică de pe la margine? I s-a părut ciudat că mătușa Magdalena, tocmai ea, se preta să facă o asemenea observație veninoasă. Diana, actuala logodnică a lui Teodor avea să-i devină, foarte probabil, în scurtă vreme, soție și deci avea să devină și ea membru al familiei. Casa mătușilor avea să devină și casa ei. Cum aveau s-o privească în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mergem la o țuică și, dacă tot mi-ai devenit simpatic, îți deschid cont că o cunosc pe nevastă-mea care s-a privatizat fără să mă anunțe. D-aia nici nu-i plătesc consumația. Da’ nici ăilalți... 154 URZICI VENINOASE Duminica e pentru mine ca pentru alți mulți cetățeni nativi ai scumpei patrii, una dintre cele mai obositoare zile nelucrative. De dimineață iubita consoartă m-a trimis să mă relaxez la cules de urzici, un produs de post, un produs
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Ea îi va vindeca atunci toate rănile și el nu va mai fi niciodată bolnav; Ea îi va da în plus viață lungă și totodată îl va proteja de toate chinurile: de foc, de apă și de mușcătura 86 șerpilor veninoși, pentru că Mama divină Natura v-a purtat, v-a născut și tot Ea este aceea care ține viața în voi. Ea v-a dat trupul Ei și nimeni altcineva decât Ea nu vi-l va putea vindeca. Fericit este cel
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
mangustă imperfectă. Bănuiesc că știți ce este o mangustă. Poate ați și văzut una, în vreun film, cum se luptă cu cobra. Stau față în față, cobra și pisica asta cu coada lungă și stufoasă care se hrănește cu șerpi veninoși. Cobra se ridică pe coadă, se leagănă în aer, parcă ar vrea să-și hipnotizeze victima, capul i se lățește, iar limba îi flutură ca un alt șarpe. În timpul ăsta, mangusta stă nemișcată și așteaptă clipa când va ataca. Ai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu totul necunoscută mie, unde nu fusesem niciodată. Uitasem oare? Priveam în jur cu atenție, dar nu recunoșteam nimic, nici un amănunt. Tot mergând așa, uimit la culme, am călcat pe un șarpe care m-a mușcat. Noroc că nu era veninos. Dar în clipa aceea n-aveam de unde să știu asta. M-am aplecat și mi-am supt sângele din rană până ce mi s-a făcut greață de gustul sângelui și mi-a venit să vomez. Peste puțin timp, am simțit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
O mâncătoare de cobre. El avea mereu senzația că se afla într-un cuibar de șerpi. Și că trebuia, deci, să omoare cobrele. Era, dealtminteri, la fel de felin, de șiret și de ager ca o mangustă care, cum știți, atacă șerpii veninoși repezindu-se la gâtul lor. Tot gâtul îl privea și Robespierre la un dușman când se hotăra să scape de el. Cu timpul, îmbătată de puterea ei, mangusta a prins însă chef să ia mișcările cobrei. Or, o mangustă trebuie
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
smulg anevoie din așternutul lor, cu gura amară, îndreptându-se către o muncă fără bucurie. Atunci, plutind cu gândul peste acest continent pe care-l stăpânesc fără ca el s-o știe, sorbind lumina de absint a zorilor, beat de cuvinte veninoase, sunt, în sfârșit, fericit, sunt fericit, v-o spun, și vă interzic să nu credeți că sunt fericit, sunt fericit de moarte! O, soarele, și plaja, și insulele bătute de alizee, o, tinerețe pierdută pentru totdeauna-n amintire! Iertați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]