KorAP: Find »[drukola/base=verandă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...42 >

1,039 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

nici o graniță, nici un gard. Tramvaiul nici măcar nu se opri când trecu peste bariera invizibilă, dar În același timp, pe parcursul unui cvartal, lumea se schimbase cu totul. Lumina păru să-și schimbe consistența, devenind cenușie, filtrată prin frânghii de rufe. Întunecimea verandelor și a apartamentelor fără curent electric părea să se prelingă pe străzi, iar norul de furtună al sărăciei care atârna deasupra cartierului direcționa atenția În jos, spre claritatea unor obiecte fără umbră, date uitării: cărămizile roșii care se fărâmițau de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
știut unde se duce. Își ținea privirea Îndreptată Înainte. Copiii săreau coarda pe trotuar. La o fereastră de la etajul al doilea, un bărbat rupse o bucată de hârtie, strigând: ― De acum poți să-mi trimiți corespondența la Paris, domnule poștaș! Verandele erau pline cu mobilă de sufragerie, canapele vechi și fotolii, oameni jucând șah, certându-se, arătând cu degetul și izbucnind În râs. Râd Întruna mavros ăștia. Râd și iar râd, de parcă totul e distractiv. Ce-i așa de amuzant, zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
apropiere, picioare de porc, mămăligă, cârnați prăjiți și mazăre. Dar și multe case În care nu se pregătea nici o mâncare, unde nimeni nu râdea și nici măcar nu vorbea, camere Întunecate, pline de chipuri istovite și câini hămesiți. Dintr-o asemenea verandă Îi vorbi În cele din urmă cineva. O femeie, slavă Domnului! ― Te-ai rătăcit? Desdemona arboră o expresie neutră, de statuie. ― Caut fabrică. Fabrică de mătase. ― Nu-s fabrici pe-aici. Dacă ar fi, ar fi Închise. Desdemona Îi Întinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Face frunzele merilor să foșnească și cocoșul de pe giruetă să Înceapă să se Învârtă. Cu ritmul ei rapid și melodia Învolburată, Begin the Beguine se ridică peste grădini și peste mobilierul de grădină, peste gardurile vii și peste leagănele de pe verande; sare gardul până În curtea din spate a pensiunii O’Toole, ocolind activitățile recreative ale chiriașilor, cu preponderență bărbați - o pistă de popice pe iarbă, câteva ciocane uitate de crichet - și apoi cântecul se cațără pe iedera rară de pe fațada de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Națională e altă poveste: luptători slăbiți, care au fost chemați de la casele lor Într-o luptă iscată brusc. Sunt lipsiți de experiență, speriați. Înaintează pe străzi, Împușcând tot ce mișcă. Uneori merg cu tancul până pe peluzele din fața caselor. Intră pe verandele oamenilor și le dărâmă pereții. Tancul din fața Casei Zebrei se oprise momentan. Aproximativ zece trupe Îl Înconjoară, ochind un lunetist aflat la etajul al patrulea, În hotelul Beaumont. Lunetistul trage. Cei din Garda Națională trag și ei, bărbatul cade, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
din spatele bucătăriei, se Întindea un coridor alb, translucid, cam ca tuburile prin care ies echipele de fotbal pe teren. Acest tunel ducea la o clădire anexă mai mică, În formă de cupolă - un fel de iglu imens -, Înconjurată de o verandă acoperită. Înăuntru era o piscină (care acum Își făcea Încălzirea, pregătindu-se să-și joace rolul În viața mea). În spatele piscinei mai era o curte, pavată cu pietre negre și netede. De-a lungul marginii estice a acesteia, contrabalansând tunelul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
drum. Ca și mine și Obiectul. Pudrate și rujate, cu părul cârlionțat cu fierul Încins, plecaserăm și noi spre petrecere. În fuste subțiri, de catifea reiată, și cu saboți În picioare, am apărut pe peluză. Dar Obiectul mă opri pe verandă Înainte să intrăm. Își mușca buza. Ești prietena mea cea mai bună, da? ― Da. ― Bine. Câteodată am impresia că-mi miroase gura. Se opri. ― Chestia e că nu-ți dai seama niciodată dacă-ți miroase gura sau nu. Așa că - făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Într-un trofeu de tenis. Majoritatea erau copii mai mari. Câteva cupluri urcau scările, dispărând În dormitoare. Și Obiectul Încerca să se comporte de parcă ar fi fost mai mare. Copia expresia superioară, plictisită, a fetelor de liceu. Se duse pe veranda din spate, mergând Înaintea mea, și se așeză la coada de la butoiul de bere. ― Ce faci? am Întrebat. ― Îmi iau o bere. Ce credeai? Afară era destul de Întuneric. Ca În majoritatea situațiilor sociale, Îmi lăsasem părul să-mi atârne În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
fața Îi radia. ― Haide, i-am spus. Trebuie să mergem la chestia aia. ― Care chestie? ― Știi tu. Chestia aia. Până la urmă am reușit s-o iau de acolo. Lăsă În urmă zâmbete prelungi și priviri sugestive. De Îndată ce am coborât de pe verandă, se Încruntă la mine. ― Unde mă duci? mă Întrebă furioasă. ― Departe de cretinul ăla. ― Nu poți să mă lași În pace nici un minut? ― Vrei să te las În pace? am spus. Bine, te las În pace. Am rămas nemișcată. ― Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
fie prea târziu. ― Cum adică? ― Îți miroase gura. Acest lucru o blocă. Obiectul fusese lovită drept În inimă. Se pleoști. ― Chiar așa? Întrebă. ― Aduce ușor a ceapă, am spus. Eram acum pe gazonul din spatele casei. Copiii stăteau pe gardul de la verandă, cu jarul de la țigări strălucind În beznă. ― Ce părere ai despre Rex? șopti Obiectul. ― Ce? Să nu-mi spui că-ți place. ― N-am zis că-mi place. I-am sondat chipul, căutând răspunsul. Își dădu seama de asta și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
la cutie, Callie. Trăim În epoca minunilor. Cinci ore mai târziu, departe de a fi treaz, a luat-o pe drumul nepavat care ducea la casa de vacanță. Era deja ora zece. La lumina lunii, ne-am dus bagajele pe veranda din spate. Pe potecuța plină de cetină dintre pinii Înalți și cenușii răsăriseră ciuperci. Alături de casă, o fântână arteziană susura printre pietrele acoperite de mușchi. Când am intrat pe ușa bucătăriei, am dat peste Jerome. Stătea la masă și citea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
curea și de guler, da? Și-l ridică vreo juma’ de metru În aer - și lustruiește barul cu el! ― Să mor io! ― Nu glumesc. Îl Înmoaie pe Fridge În propria lui borâtură. În acel moment am pășit și noi pe verandă. Obiectul și Rex Reese stăteau unul lângă altul pe o banchetă albă de răchită. Afară era Întuneric, răcoare, dar Obiectul era Încă În costum de baie, un bikini cu trifoi. Avea un prosop de plajă Înfășurat În jurul picioarelor. ― Salut, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
c-ai putea s-o găsești pe Întuneric? ― Poate cu o lanternă. ― Hai să mergem. Rex se ridică. ― Să luăm niște beri și să facem o excursie până acolo. Se ridică și Obiectul. ― Stai să-mi pun niște pantaloni. Traversă veranda În costum de baie. Rex o urmări. ― Haide, Callie, spuse ea. Stai cu mine În cameră. Am urmat Obiectul Înăuntru. Mergea repede, aproape În fugă, și nu se uita la mine. Pe când urca scările Înaintea mea, o priveam din spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Ridicându-mi bluza, mi-am Îndesat câteva șervețele În sutien. Apoi mi-am dat părul pe spate, mi-am ridicat salopeta și m-am grăbit să ies afară, spre plimbarea noastră În pădure. Mă așteptau sub un felinar galben de pe verandă. Jerome avea În mână o lanternă argintie. Pe umărul lui Rex se afla un rucsac militar plin cu bere Stroh’s. Am coborât treptele până pe gazon. Terenul era neregulat, plin de rădăcini, dar cetina era moale sub picioare. Pentru câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
se Întâmplă cu lucrurile majore. Nașterea, adică, și moartea. Și dragostea. Și ce ne lasă dragostea moștenire Înainte de a ne naște. În dimineața de joia următoare era cald. Era una din acele zile umede când atmosfera e confuză. Stând pe verandă, simțeai: aerul Își dorea să fie apă. Obiectul era moleșită de orice fel de căldură. Susținea că i se umflă gleznele. Toată dimineața fusese o companie sâcâitoare, mofturoasă, ursuză. În timp ce mă Îmbrăcam, ieșise din baie ca să mă acuze din prag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
apărură riduri pe frunte, iar ochii i se muiară, implorând. ― Mă urăști? ― Mă mai gândesc. ― Ești așa de rea! Îmi spuse ea, strâmbându-se comic, și trase perdeaua dușului cu o smucitură. După micul dejun am stat pe balansoarul din verandă, bând limonadă și legănându-ne Înainte și Înapoi, ca să facem curent. Eu țineam picioarele pe barele de susținere, Împingându-mă În ele. Obiectul stătea perpendicular pe mine, cu picioarele Întinse În poala mea și cu capul sprijinit de unul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
mea și picioarele mele pe bară, Împingând balansoarul. A durat trei minute sau cinci sau cincisprezece. N-am idee cât. Timpul pierise. Într-un fel, Încă nu eram prea conștiente de ce făceam. Senzațiile se topeau direct În uitare. Când podelele verandei au scârțâit În spatele nostru, am sărit În sus. Mi-am scos degetul mare din chiloții Obiectului și m-am ridicat. Am văzut ceva cu coada ochiului și m-am Întors. Cocoțat pe balustradă, În dreapta noastră, stătea Jerome. Era Îmbrăcat În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
era o fetiță. Se făcuse roșie la față și dădea frenetic cu pumnii, ca, până la urmă, să alerge În casă. În acel moment activitatea fioroasă a lui Jerome Încetă. Își potrivi haina. Își netezi părul și, rezemându-se de balustrada verandei, privi liniștit la apă. ― Fii liniștită, Îmi zise. N-o să spun la nimeni. ― Ce n-o să spui? ― Ai noroc că sunt un tip așa de liberal și de deschis la minte, continuă el. Cea mai mare parte din tipi n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
căzu exact Între ochii lui Jerome. Și apoi se căscă pământul sub noi. Cu un răget, Jerome se ridică, aruncându-mă pe spate. Supremația mea fusese de scurtă durată. Acum era vremea să fug. Am luat-o la goană prin verandă. Am sărit peste trepte și am fugit pe gazonul din spate, În picioarele goale. Jerome venea după mine În ținuta lui de Dracula. S-a oprit ca să-și arunce haina și am mai câștigat teren. Am fugit prin curțile din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
mine de parcă aș fi fost un copil. Mă lăsa să-mi fac propriul orar. Mă ruga să contribui la chirie. Ne petreceam majoritatea zilelor plimbându-ne prin casă În chimonouri. Z. avea o figură severă atunci când lucra. Eu stăteam pe verandă și citeam cărți din biblioteca ei: Kate Chopin, Jane Bowles și poezii de Gary Snyder. Deși nu ne asemănam deloc, Zora sublinia Întotdeauna solidaritatea noastră. Ne luptam cu aceleași prejudecăți și neînțelegeri. Mă bucura acest lucru, dar Zora nu mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

Doctorul se ridică și-și puse pușca la loc, În colțul din spatele dulapului. — Ieși, dragă? — M-aș duce să fac o plimbare. Dacă-l vezi cumva pe Nick, dragă, te-aș ruga să-l trimiți până la mine. Doctorul ieși pe verandă. Ușa batantă se trânti În urma lui. O auzi pe soție răsuflând zgomotos când ușa se trânti. — Iartă-mă, Îi zise prin fereastra cu storurile trase. — Nu-i nimic, dragă. Ieși pe poartă În zăpușeala de afară, apoi o luă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
de toamnă sufla printre copacii dezgoliți. Se opri și culese de lângă drum un măr Wagner, strălucind după ploaie În iarba maronie. Puse mărul În buzunarul hainei sale de lână. Cărarea ieșea din livadă În vârful dealului. Acolo era casa, cu veranda goală și fumul ieșind pe horn. În spate erau garajul, cotețul găinilor și copacii noi, care păreau niște boscheți În fața pădurii din spate. Privi copacii mari care se legănau departe, În vânt. Era prima furtună din toamna asta. Cât traversă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
noi, care păreau niște boscheți În fața pădurii din spate. Privi copacii mari care se legănau departe, În vânt. Era prima furtună din toamna asta. Cât traversă terenul deschis din fața livezii, ușa casei se deschise și Bill ieși afară. Stătea pe verandă, privind În jur. — Ei, Wemedge. — Salut, Bill, spuse Nick urcând treptele scării. Rămaseră În picioare, privind amândoi ținutul, livada, dincolo de drum, peste câmpiile joase și pădurile de pe promontoriu, apoi lacul. Vântul bătea direct spre lac. Se vedeau valurile de-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
fost mereu foarte frică, Înfiorător de frică. Astfel a pierdut totul. În perioada asta, când se sfârșea vara, dormea până târziu, se scula ca să meargă până-n oraș și să ia o carte de la bibliotecă, mânca de prânz acasă, citea pe verandă până se plictisea și apoi se ducea la sala de biliard, răcoroasă și Întunecoasă, ca să-și petreacă acolo cele mai calde ore din zi. Era nebun după biliard. Seara exersa la clarinet, hoinărea prin oraș, apoi mai citea ceva și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
privească. Erau atâtea fete drăguțe. Cele mai multe se tundeau scurt. Când plecase el, doar fetițele sau fetele precoce Își tundeau părul așa. Toate purtau pulovere și bluze cu guler rotund, olandez. Era ca un tipar. Îi plăcea să le privească de pe verandă când traversau strada. Îi plăcea să le privească mergând la umbra copacilor. Îi plăceau gulerele olandeze, rotunjite, ale puloverelor. Îi plăceau șosetele de mătase și pantofii fără toc. Îi plăcea părul tapat și felul În care mergeau. Când se plimba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]