4,259 matches
-
pe firul acesta bun de trifoi cu patru foi, sădit în grădina ta, atât ai de făcut, nu trebuie să faci și curat, să speli și vasele, să îți și clătești părul tău lung și negru în lacul kanas, cel verde spre seară, acum doar prelinge o picăturică din sudoarea frunții tale pe firul de trifoi cu patru foi și o minune se va întâmpla, dacă persiști și faci tu azi lucrușorul ăsta. șase în al doilea loc: dacă vreun conducător
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și o guști. de-acum încolo, steaua gustată de tine va fi denumită de către ceilalți stea căzătoare. casa de la țară casa mea de la țară a fost conac, apoi școală, apoi numai locuința bunicii în curtea ei, cu mișcări ușoare de verde, nu se mai joacă nimeni cu excepția pisoilor și roiurilor de amintiri, pe care le auzi zbârnâind când intri pe poartă. la capătul scării lungi, podelele strâmbe îmi amintesc de primii pași, nesiguri dar, destul de mult, și de viața mea de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
apăsați sau zguduiți, pentru ca armatele inamice să nu afle. pașii trebuie să fie felinicioși. armatele inamice, chiar dacă stau ascunse, sunt ușor de recunoscut: sunt formate din broaște râioase cu berete mov așezate strâmb pe cap, deci unde vezi combinația de verde sclipicios cu mov pătat ferește-te sau atacă, fight or flight. liniște, urechile ciulite la culori. stiloul cu penița pe hârtie, în poziție de tragere. ochiul pe cartea de căpătâi a dra gostei tale, în atitudine de descifrare. șase în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
inimă și peste remușcările dureroase, până la urmă îți treci mâna prin desaga fără fund și scoți tubul cu capac albastru, desfaci capacul albastru și prinzi unul dintre paramecii putrinicioși de păruțul lui, de cilișorii lui, îl scoți din apa lui verde din tubul cu capac albastru, nu îl poți privi în ochii lui mari de motan, îi rupi unul dintre cilișorii lui și îl arunci înapoi în apa verde, răsucești capacul la loc, pui tubul pe fundul desagii și aprinzi cilișorul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tău, ai ajuns să ai un pătrat mare de grădină cu trifoi cu cinci foi, pe care acum nu trebuie să uiți să îl uzi, acești trifoi trebuie să trăiască, să crească și să aibă culoare verde-închis, să plesnească de verde sănătos. nouă în al patrulea loc: nunta este peste două luni și jumătate, nu te pripi, mai este foarte puțin de așteptat, prăvălește secundele mari cât china, una câte una, în abisul dintre cerul tău și cerul tuturor, nu fi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
zărești vreun țărm către care ai putea înota sau vreun catarg de vas portughez, cine știe pe ce mări navighează acum prietenul tău abílio, pe aici nu crește nici un copac, aproape dincolo numai flori înmiresmate și plante scunde plesnind de verde, cu forme geometrice, sunt pe tot locul, nu îți poți folosi nici aripa subțire de liliac-cu-nas-de-frunză fără să știi cât ai de zburat, are și ea puteri limitate, fiind primită în dar de la un biet pui. șase în al treilea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tânăra din salonul 6. Doctorul urcă scările în grabă. O nouă viață bătea la ușa omenirii. Era un eveniment care întrecea în dimensiune toate mărunțișurile și nimicurile lumii... 3 E ra o seară superbă de mai. Primăvară deplină. Pretutindeni un verde viu, neprihănit împodobea pomii și parcurile. Prunii, merii, caișii își etalau fără rezerve splendorile buchetate în florile de mătase alb-roz, strălucitoare, sidefii. Oamenii le savurau cu setea celor veniți din deșertul iernii. Erau atât de apetisante, încât le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
liceu și nu ducea casă bună cu limba engleză. Și iarna aceea trecu greu, dar trecu. Ieșirea din acest anotimp însemnă o adevărată sărbătoare nu numai pentru Simona, ci și pentru majoritatea locuitorilor acelei așezări. Optimismul intră în case o dată cu verdele ierburilor, al grădinilor cu pomii înfloriți. Zarzării se grăbiră să-și etaleze minunatele flori roz-albe, demonstrând prin acest gest că sunt niște învingători. O dată Răducu vindecat Simona a început să-l ia cu ea la școală, neavând cu cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
deschidea până la dealurile șterse de culoare. Din noiembrie până în martie, timpul se târăște leneș ca un șarpe în deșert. Decorul alb și obositor al iernii, fu schimbat în sfârșit o dată cu venirea primăverii. Noul anotimp veni cu toate încântările lui de verde și flori, cu soare și păsări cântătoare. Și viața de zi cu zi a pacienților dobândi un plus de optimism, de parcă și-ar fi primenit cu toții sufletele îmbrăcând haina primăverii. Plimbările prin parc erau mai dese și mai lungi acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
un băiat bălan, cu plete lungi și figură de comediant. Aveau cu ei un tablou ( 40/ 40) Înrămat În lemn, din care privea o tânără cu umerii dezgoliți, părul negru prins la ceafă, pielea fină și albă, Înconjurată fiind de verdele pădurii. De fapt, era o pictură În ulei. Artistul se afla acolo, printre ei, poate chiar blondul cu figură de comediant. Dincolo de aparențe, se putea ghici limpede rafinamentul și profunzimea detaliilor din pictură, delicata combinare a culorilor, trasarea și accentuarea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
s-a transformat într-un abur lăptos, spectatorii în obiecte imponderabile, pluteau prin văzduh ca vedeniile, Zinzin s-a înfipt cu picioarele în podea și a cântat ca o apucată, soarele alb se ridica pe cer ca o lună palidă, verdele se amesteca în roșu, din înaltul cerului curgeau picuri de lumină, sunetele pluteau în albastru, dincolo de simțuri cineva povestea învierea, femeia, vioara, un singur trup, durerea contorsionată, cineva murea în univers, e greu pe pământ, e greu și în ceruri
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de după sticla groasă era o umbră a lui, nu-i mai recunoștea nici mâinile, atât de subțiri și atât de expresive, umbra de după sticla groasă avea ochii uscați, mâinile moarte, soarele alb se ridica pe cer ca o lună palidă, verdele se amesteca în roșu, din înaltul cerului curgeau picuri de lumină, sunetele pluteau în albastru, dincolo de simțuri cineva povestea învierea, femeia, vioara, un singur trup, durerea contorsionată, cineva murea în univers, e greu pe pământ, e greu și în ceruri
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
umilită, murdară, îl ura și îl adora, voia să-l uite, să-l șteargă din creier, imaginea lui i se înfigea mai tare în carne, îi era greață și scârbă, soarele alb se ridica pe cer ca o lună palidă, verdele se amesteca în roșu, din înaltul cerului curgeau picuri de lumină, sunetele pluteau în albastru, dincolo de simțuri cineva povestea învierea, femeia, vioara, un singur trup, durerea contorsionată, cineva murea în univers, e greu pe pământ, e greu și în ceruri
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
puturoasă, se îneacă, alunecă în tunelul abrupt, băiatul, băiatul din Clădirea Albastră, n-o să-l mai vadă niciodată, alunecă în tunelul abrupt, întunericul e deplin și tăcerea albă, e singură, soarele alb se ridică pe cer ca o lună palidă, verdele se amestecă în roșu, din înaltul cerului curg picuri de lumină, sunetele plutesc în albastru, dincolo de simțuri cineva povestește învierea, femeia, vioara, un singur trup, durerea contorsionată, cineva moare în univers, e greu pe pământ, e greu și în ceruri
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
arși de un soare ca un cărbune de foc încins. Au străbătut prin vreme și prin lume până au ajuns aici unde suntem cu toții astăzi, dar nu și-au uitat zestrea de suflet. - Viața noastră este agățată de soare, de verdele luncilor, de drumurile colbăite, fără capăt, de dealuri și văi, încălzită de cântecul strecurat prin site de jale și de nădejdi. Oricâte necazuri s-au abătut peste șatre, niciodată nu am îngenuncheat sub stele, fiindcă mândria noastră e mai înaltă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de sticlă, cu o cruce roșie pe el. Ajuns la rând, Întrebă pe un domn cu mustață dacă aici trebuia să stea pentru a-l vedea un doctor. Domnul, după ce Îi studie ținuta curioasă, remarcă uimit ochii săi de un verde foarte intens și buzele roșii, Înconjurate de o barbă stufoasă, În valuri, pieptănată Îngrijit. Domnul celmustăcios Îl Întrebă dacă are trimitere și-i spuse că trebuie să se prezinte cu ea la triaj, apoi, de acolo, va fi direcționat spre
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
strânși și cu un sentiment de vină și de rușine contopite pe chip. Se Întâmplă, Însă, ceva uimitor pentru noi: cu mișcări sigure, aproape teatrale, Ana Maria coborî din leagăn și veni foarte aproape de el. Îl privi larg, inundând cu verdele ochilor săi minunați aerul din jur, și-l sărută enigmatic pe obrajii uzi de lacrimi și pe buze. După aceea, Îl luă de mână și trecură amândoi Încet, cu pași ușori, ca de vals, printre băieții care se retrăseseră câțiva
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
timpul în cameră cu toate minunile lui. Să dormi cu geamul deschis și să te trezești săgetată de razele blânde ale soarelui, să asculți concertele în primă audiție ale diverselor păsărele, să sorbi cu sete aerul tare, ozonat, filtrat prin verdele cetinei de brad, ce poate fi mai minunat! - gândea Ina în clipele ei de reflecție. În zilele mai calde Ina s-a bălăcit ca un copil năstrușnic în apa de cristal a ștrandului din incinta stațiunii, s-a plimbat seară
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
au devenit tot mai scurte din cauza numărului mare de bătăi în ușă; acum ajunseră la doar două-trei minute. Unii veneau să-și amintească cum a fost, alții nu văzuseră o pădure în viața lor, dar majoritatea veneau din nevoia de verde. În fața apartamentului tău se făcu o coadă până la lift, apoi până la parter, până în stradă, în stație, dincolo de stație, dincolo de mall și de intrarea în oraș. Iar tu nu îi puteai refuza pe cei veniți să mai simtă cum e pădurea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
aveau câte ceva de recuperat. Nu îndrăzneau să ducă vechiturile înapoi acasă, dar nici să le lase acolo. Fiecare le strânsese pe cele personale sau ale familiei în jurul său și aștepta. Era destul de greu să le curețe de mâl și de verdele ce crescuse pe ele, dar era și mai greu să plece și să pretindă că nu sunt ale lor. Stăteau în fiecare noapte și le păzeau, iar ziua făceau cu schimbul, așa că viața lor se mutase pe malul râului. Cum
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
un amestec de bucurie și curiozitate ce se declanșează uneori în preajma necunoscutului. Nu-și vorbeau. Ea privea în dreapta și în stânga la alte case din zonă, bine gospodărite, cu grădinițe de flori la intrare, cu viță de vie urcătoare. Peste tot, verdele, ca o cortină între lumea de afară și cea din interiorul gospodăriilor, asigura liniștea și tihna locatarilor. - Dar casa noastră unde e, dragule? făcu Ina pe neștiutoarea, deși trecuse cândva pe lângă aceasta. Mai ajungem la ea? - Am și ajuns, Ina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sau reci exprima starea ei de spirit din ziua respectivă. Coexistența albastrului cu galbenul, o culoare rece și o culoare caldă, o anunța mai întotdeauna bine dispusă, îngăduitoare și încrezătoare în ceea ce făcea; interceptarea însă, a culorilor eclatante, bunăoară a verdelui extrem de deschis cu a galbenului țipător sau cu a roșului aprins trimitea, în cazul ei, parcă la nemulțumire, la nevoia de autodepășire. Nu mai vorbesc ce se întâmpla dacă venea îmbrăcată în haine în care predomina negrul. Atunci întreaga ei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu? D-ta ești secretarul meu, domnule replic constatând că dormitam cu ochii întredeschiși, în timp ce fâșia asfaltată urca tot mai rebelă printre pâlcuri de arbuști, într un vârf de hulă sau intra brusc sub bolți de frunze, muiate într-un verde tumefiat, ca să țâșnească apoi, la orizontală spre incendiul de lumină ce lărgea treptat deschizătura spre orizont. Peisajul, tot mai cuceritor, mă transpunea de-a dreptul. Mă vedeam în ziua decisivă a vânătorii punctată de narator. Mirosul amar al frunzelor îmi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca să scape de istoria acestei mobile, de istoria lucrurilor, de istoria casei lor. Să scape de istorie. Ramolite și boțite de ploaia sufocantă și parcă vâscoasă, sloiurile de nămeți, rămase în picioare pe porțiunea destul de lată dintre zona așa-zisă verde și trotuar, așteptau cu sete, parcă o nouă fulguială, ca să se învioreze. În lumina sugrumată a amurgului, cu cer muiat în sânge, umbrele nămeților începuseră să mânjească pe alocuri, trotuarul. O boare rece de vânt îl izbi brusc, drept în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
contrasta teribil cu originalul Încruntat, expus În cabină, la nici un metru distanță. Înaintam de vreo jumătate de oră În ritmul unei coloane de condamnați legați cu același lanț și totul părea să se ridice În calea evadării. Câteva secunde, cât verdele flutura ca un steag al speranței peste carapacele lucioase, patru-cinci mașini reușeau să scape, apoi deasupra se reaprindea ochiul injectat. Privirea lui sângerie părea că-și bate joc de tot regnul omenesc. Uneori, clipea jucăuș și se stingea, lăsând semaforul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]