808 matches
-
știut de atunci că apa e cea mai prețioasă pe pământ. 6 ani și 4 luni Cum am spart noi Banca și ce s-a întâmplat Să-ți spun ceva - dar să nu mă spui lui mami! ...Eu și cu verișorul meu Andrei am plănuit ceva: să furăm niște bani de la Bancă. Dar eu am venit cu ideea să-i furăm pistolul lui Moșu lui Fili. Andrei a întrebat: Cine e Moșu lui Fili? Moșu este soțul lui Fili, adică cine
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
-l cred pe Boby - cine e de fapt un om f. enervant e un timp Încoace - mai bine zis de ieri, și cine, din cine știe ce motive - de nervi pe care-l crea durerea de măsea? și examenul de admitere? (e verișorul de grad I al lui Poly - gazda mea) pur și simplu a uitat să-mi zică ieri (doar azi mi-a spus) că m-ai căutat (nu știe exact cine, era Zare dar nu mai știe exact cum arăta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
îi populau mintea cu fizionomia acelui târgușor, pe caro spera să nu-1 vadă aievea niciodată. Cât mai lesne totuși de suferit erau acele povestiri decât vizitele la moșie, la două ore și jumătate numai de București - din nefericire și fericire. Verișorii locuiau Prundenii încă de mult și Mizilul era o legendă. Mini bombănea, înainte și după acele vizite, dar nu putea refuza pe buna Lhia. .. . Dar ce slăbiciune avea oare Lina pentru verișoară și plimbările la moșie? Afară de untul proaspăt pentru
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de alta a intrării principale, apoi încremeniră. Pentru că trăsurile și caii nu mai aveau învoire să circule pe străduțele din jurul hanului, amatorii de spectacol, becheri, văduvioare, conțopiști, tinere numai bune de măritat însoțite de servitori, guvernante, frați, mame grijulii sau verișori dichisiți, se tot plimbau prin fața chipeșilor militari ruși într-un du-te-vino colorat și zgomotos. La nivel de protocol avu loc o mică dispută, totul în termeni diplomatici, desigur. Nu se știa prea bine care din cele două delegații ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de oră, o oră, o oră jumătate. Nimeni. Maria a plecat să dea telefoane. Nu ne ardea să ne atingem nici măcar de feliile de salam de Sibiu clădite în formă de fântână arteziană. La ora nouă a apărut fetița unor verișori, cu un cadou în brațe. Orchestra a intonat câteva acorduri vesele. Am pus-o la masă, i-am umplut farfuria cu salam, cașcaval, ciorbă, sarmale. La nouă și un sfert a aterizat și bunica Sabinei, cu o broboadă pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în fața noastră. Și el ne-a părăsit, nu din cauza bolii, ci din motive politice. Securitatea comunistă i-a făcut sfârșitul. Asta aveam să aflu peste 15 ani, când am venit în vacanța de vară studențească din 1966. Nepotul tatălui și verișorul meu drept, pe nume Constantin Obreja, după ce a fost dat afară din funcția de activist de partid și numit primar al comunei Oltenești, apoi destituit și din această funcție, deoarece devenise alcoolic. Fiind în stare avansată de ebrietate, a intrat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
câmp. Seara de vară aducea un vânt slab și cald dinspre liziera care abia se zărea la orizont. Era încă lumină ca la amiază, norii erau trandafirii și lăcustei cosași și musculițe de toate felurile zburau capricios. Țineam mult la verișorul meu, care o luase înainte, cu mâinile la spate , șaten-blondiu, grăsuț, în bluză bleu cu elefanți și pantaloni scurți. Ne apropiam de clădirea cu turnuleț, cu totul ireală în peisajul din jur. Când am văzut acum câțiva ani Cenușă de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pârâtul Costică Albăstrel, așa cum animalul în discuție e Albăstrel Pufi. Păcat că-i interzis ca Pitbull. Și nu-i nici o soluție ? Ar fi una dar e pe bani...îl eutanasiați. Euta...? Da. În chestia asta vă poate ajuta personal un verișor după mătușă care lucrează ca funcționar public la morgă. Face și îmbălsămări foarte reușite. Din păcate astăzi, mai exact la această oră băncile nu lucrează. Păi, ce legătură are banca ? Banca n-are nici una dar banii da și eu am
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Păcat. Cafeaua este oferită de cabinet total gratuit, pe când apa pe care ați băut-o se plătește separat. Este un hașdoio tonic, special preparat de dom’doctor din argile de cea mai bună calitate, alge oceanice mediteraniene, că are un verișor acolo, și plasmă vegetală înmugurită. Dacă n-ar fi prețul de producere atât de ridicat am exporta-o dar, din fericire, avem și aici nababii noștri indigeni. Chiar așa: mai serviți un pahar de apă vitalizantă sau un wisky ? Personal
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
auzit că și-a mai luat o vilă cu haleșteu dar fără pește. S-o fi ...de necaz. Dumneata ești de-a dreptu glumeț. Dânsul are 3 hectare de baltă moștenită de la o bunică de-a doua de-a unui verișor dea unuia venit din Australia, așa că are pește și acum se antrenează cu halterele. Cu ce? Cu greutățile. În general,un primar are foarte multe greutăți. Dar eu vă rețin cu prostiile astea și dumneavoastră aveți treabă. Nu-i așa că
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cumva aveți icter? Eu în locul dumneavoastră... Vreți să-mi arătați limba? ...Așa. E roșie. Iar roșu cu verde dă galben, de unde mai mult ca sigur că aveți gălbenare. Să chem salvarea? De ce salvarea? Ca să vă ducă gratis. Noi avem un verișor pe salvare și la două săptămâni ne duce la țară tot pe gratis. Păcat că n-are pașaport. Am vedea și străinătatea tot pe gratis. Vă comand o salvare cu pașaport? Îmi pare rău dar singura mea salvare e primarul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
așa de desconsiderat de Rim pe timpul când nu-i cunoștea meritul de a fi tatăl Siei... O haimana acel Lică, pentru care Lina avea slăbiciune! Doctorul Rim credea chiar că pe vremuri urâta de Lina o fi făcut ochi dulci verișorului care, desigur, nu-și bătuse capul cu ea, dar o găsea și acum bună de jumulit. - O serenată! O serenată! rânjea Rim batjocoritor, în lăcașuri adăpostite din el. O serenată, pe care însă și el, Rim, o persoană așa de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
casa de marmoră. Ordinile erau precise: domnul Marcian să fie primit orieînd. Spre norocul ei, Ada era acasă. în interior nu prea era elegantă și Marcian o găsi cu 0 rochiță de casă foarte simplă. Era un bun debut, deoarece verișorul celebru avea idei și apucături modeste, pe care gloria nu 1 le schimbase. Boala lui Maxențiu pusese de la început conversația pe un ton familiar. Ada nu ascunsese lui Marcian grija ce-i da prințul. Știa să fie cordială; era, de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Vă puteți bucura!" Era, ce e drept, un stil cam confuz. Altele erau și mai alegorice și mai obscure. Drăgănescu, căruia amabilul bolnav îi inspira o nespusă milă, neputând înțelege, lua de tălmaci pe Marcian, care citea proza aiurită a verișorului cu un profil grav și cu cellalt malițios. Pasiunea bietului Maxențiu pentru Elena îi procura ocazia unei permanente și inofensive tachinării. Interpreta frazele obscure și se prefăcea a fi un amic, desigur mai recent, dar foarte gelos pe acele privilegii
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sărbătoare și se apucă să strige: doamnă! doamnă!, pînă cînd veni doamna și totul se opri cînd Începură să răsune poruncile ei: să coboare Rafaelito! să coboare În clipa asta! că era insuportabil! că nu știa să se poarte cu verișorii lui! că atunci de ce-i mai invita!... că la anul n-o să-i mai serbeze ziua numelui!... și tot așa, cu mult dramatism, pînă cînd Rafaelito a coborîte Încet, cu zîmbetul pe buze, triumfător, cu mîinile murdare de pămînt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Prinț del Curtin. Doar n-ai de gînd să ții numai pentru tine această bucățică splendidă de bîrfă. Presupun că și asta provine tot din dosarele ilustrate ale Arsenalului. Hedrock tăcu. Zîmbetul de încuviințare păru să fie îndreptat către acest verișor al Împărătesei, dar de fapt aproape că nu-l vedea. Privirea și atenția i se concentraseră asupra singurei persoane din încăpere care conta. Împărăteasa Isher ședea la locul ei, îmbujorarea feții cedînd treptat locul furiei. Se ridică în picioare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
sînt de fapt niște hoți. Pentru că bineînțeles tot ar mai avea nevoie de bani ca să-și întrețină organizațiile. Făcu o pauză, căci își pierduse răsuflarea, și-și aminti ce spusese anterior Prințul Del Curtin. Se încruntă la el: ― Și așa, verișorule, zici că vorbesc ca o nevastă cicălitoare? După ce am cheltuit banii soțului meu iubitor, acum... Se opri brusc. Tresărind, își aminti expresia de ușurare care se așternuse pe fețele miniștrilor după comentariul prințului. Deodată o fulgeră revelația pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
că mă ascund În vreun depozit de prin New York, ca teroriștii islamici. Mi-am sunat avocata, am rugat-o pe ea să se ocupe de asta până mă Întorc. Telefonul suna din ce În ce mai des, erau apeluri fie de la avocată, fie de la verișorii ei din L.A., care auziseră de cearta cu Charlie și-i ofereau sfaturi. Kitty se uită la ceasul din restaurant: 8:05. 9:15. 10:20. 11:50. Își aminti că Ted o invitase să viziteze orașul și-i spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mă înțeleg cu familia mea, stau cu chirie acuma, la mine nu-i nevoie de chirie...am luat-o acasă, era pe 23 februarie 2000, m-am dus să-mi iau șomaj, am venit acasă cu încă doi veri, un verișor și ce le zic, duceți-vă și voi că am o lucrare, nu trebuie să stați să vedeți voi ce lucrare am eu. Dar ei zic ce lucrare bă, că și noi avem nevoie de bani...dar eu zic, lucrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
duminică dimineața. Camilla nu eliminase pe nimeni din listă. Lista ei de invitați cuprindea șaizeci și unu de copii - toți colegii de clasă, colegele de la cursurile de gimnastică ritmică, echitație și pictură. La aceștia se adăugau fiii prietenilor lui Elio, verișorii și alți copii cu care se Înrudeau. În total, o sută douăzeci și trei de copii. Chiar dacă saloanele de la Palazzo Lancillotti erau destinate Întâlnirilor În număr mare - aici Își sărbătoarea aniversările chiar și regele Juan Carlos și Lady Diana - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Însă jura că peste câtva timp, nu știa când, ochiul strâmb avea să se vindece, iar el urma să vadă foarte bine. El ar fi preferat să fie orb și să nu poarte bandaj. — Ești prieten cu Camilla? Îl Întrebă verișorul Camillei, purceluș roșu Încins În smoching. Da, răspunse Kevin. Ar fi vrut să precizeze că era ceva mai mult: soțul ei. De câteva ore doar, Însă pentru totdeauna. Așa stabiliseră. De fapt, la ea acasă Camilla nu făcuse altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Mause lung, de tir, cu țeavă grea, și un Sprinfil american cu pat de lemn pe care o folosește Efbiaiul și corpurile speciale antiteroriste și are chiar și un akapa pa-patruzeci și șapte, vechiul Kala, care ar fi un Calașnicof. Verișorul Camillei, Carlotta și băiețelul cu ochii albaștri păreau curioși, iar Kevin se simți Încurajat să continue. — De-de Anul Nou mergem la b-bunicii din partea tatălui, la țară, și tata trage pe-pe plajă În pescăruși. Și Îi omoară Întotdeauna, că-că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În-Începe baby-dansul. Camilla, Îmbrăcată În roșu, clipea mărunt, Îngrozită de brutala Întrerupere a celor doi sălbateci. Îl imploră să revină lângă monitor, căci acum dădeau cântecelul de la Digimon, și ea ceruse acea melodie anume pentru el. — E tatăl tău? șopti verișorul Camillei la urechea lui Kevin. Îl privea pe Antonio cu teamă, dezamăgit totodată. Nu mai văzuse niciodată un asasin În carne și oase. Se gândea că asasinii erau niște monștri care semănau cu Freddy Krueger sau cu Hannibal the Cannibal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sălbatic, a început să povestească fără oprire despre străinul care se oprise la fântână. Cuvintele ei curgeau ca un izvor în deșert. Un sălbatic fără sandale în picioare. Cu părul încâlcit. Murdar pe față. A sărutat-o pe gură, el, verișorul, fiul mătușii lor, apoi i-a scos apă din fântână să dea la oi și la capre și i-a gonit pe răii care se învârteau pe acolo. - Ce tot spui? a întrebat Laban, tatăl ei. Cine e la fântână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ei. Doamna de paisprezece ani a casei lui Laban avea un ton matern, superior cu sora ei: - Ce e cu toată povestea asta? Și cum de te-a sărutat? Era o mare încălcare a obiceiurilor - chiar dacă era vorba de un verișor și chiar dacă Rahela era atât de mică încât putea fi tratată ca un copil. Rahela și-a strâmbat boticul într-un fel care ar fi fost foarte copilăresc cu câteva ore înainte. Ceva se întâmplase însă în dimineața aceea, de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]