637 matches
-
față de realitate, faptul de a se prosterna în fața prezentului. Se ridică împotriva istoricilor realității, expresie prin care pot fi desemnați astăzi specialiștii în uman, în general. Renouvier recunoaște măsura iluzorie a demersului ucronic: istoria alternativă construită de călugăr nu este verosimilă. Mergînd însă pînă la capătul eșecului său, el întoarce critica. Cu ce drept ne-am arăta mai exigenți față de ucronist decît față de istorici, care întîmpină mari dificultăți în a construi firul coerent și unanim recunoscut a ceea ce s-a întîmplat
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
durate de timp îndelungate. Din punct de vedere descriptiv-explicativ, pe termen lung, modelul civilizațional are valoare. Pentru acțiunile pe termen scurt și mediu, el rămâne general și speculativ. Cu acest model se realizează, cel mult, "profeții", dar nu predicții prea verosimile. Comparativ cu unele ramuri ale științelor naturii, cunoașterea evoluției societăților rămâne la stadiul unor inferențe inductive cu concluzii probabile, a unor analogii și ipoteze. Trebuie să ținem seama de existența diferențelor naturale și culturale între țări și popoare, situate pe
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
abordarea uneori haotică a diferitelor probleme ale vieții spirituale, accentuează impresia de discontinuitate pe care o lasă atât conținutul cât și forma romanului. Fragmentarea excesivă este sesizabilă și la nivelul construcției dialogului, în încercarea autorului de a crea un roman verosimil. Astfel, dacă în fragmentele de monolog interior folosirea punctelor de suspensie marca timpii morți ai gândirii sau trecerea bruscă de la o idee la alta, în cazul părților dialogate ea este semnul clar al lipsei de coeziune a ideilor personajelor. Deși
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
spre Spiridon Vădastra trecând efectiv dincolo de zidul despărțitor și relatând chiar din interiorul acestui univers paralel în miniatură. Scriitorul reușește să dea relief admirabil în aceste prime pagini ale romanului caracterului haotic al întâmplărilor din viața comună a unor personaje verosimile, punându-l pe cititor în fașa unor serii de detalii legate de existența lui Spiridon Vădastra. Aflăm astfel despre relația lui Vădastra cu domnișoara Arethia, despre o oarecare afacere Voinea, despre existența ,în trecutul său a unei doamne Zissu. Toate
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
stil, o comparație simbolică. Or, iată, Cayce afirmă c ă e xpresia trebuie luată ca atare.“ Ideea că Adam, primul om creat de Dumnezeu, dup ă m ai multe încarnări a ajuns la perfecțiune ca Isus Christos, mi se pare verosimilă. Mai ales că în acest fel se poate explica și ac tul Mântuirii. Cel care a adus păcatul în lume, a avut și sarcina de ,,a lua păcatele lumii asupra sa“. Cum a făcut el acest lucru? Prin învățătură! Isus
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
ar fi pus ... cu totul altfel. De-a lungul istoriei s-au făcut multe profeții că vine sfârșitul lumii, dar care nu s-au adeverit. Chiar dacă nu s-a adeverit până acum, istoria aceasta cu ,,sfârșitul lumii“ mi se pare verosimilă. P ent ru că se știe, orice civilizație apare la un moment dat, evoluează o pe rioadă, după care dispare. Iată, se spune din nou, de această dată din trei surse diferite, calendarul mayaș, scrierile vechi chi nez ești și
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
în care se îmbracă pentru a merge la luptă, punîndu-și, pe rînd, diferitele piese ale echipamentului, într-o ordine "firească" a oricărui model de îmbrăcare (centironul, de exemplu, vine pus după platoșă). Astfel, nomenclatura tehnică "se naturalizează" conform unei imagini verosimile, în maniera "medie" de a se îmbrăca, despre care orice cititor mediu deține o competență (1981, pp. 22-23). Se observă aici că SCRIPTUL are drept efect facilitarea lecturii: este un factor de lizibilitate. În cazul îmbrăcării războinicului, chiar dacă vreun termen
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
tehnic limitat de administrația centrală poate atinge obiective financiare, dar cu tendința de a genera inegalități între zonele sărace și cele bogate. McGinn (2000: 449) conchide că efectele globalizării asupra educației vor fi filtrate de către actorii locali care, în mod verosimil, vor alege ceea ce le va plăcea și vor elabora propriile inovații. Globalizarea va aduce poate idei noi și deschideri care vor avea efecte minime acolo unde autonomia nu este tradițională, fiind impusă de către administrația centrală. Numai comunitățile locale cu o
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
Ovidiu 19. Trebuie să amintim aici și supoziția lui Voltaire că exilul poetului sulmonez s-ar datora faptului că acesta a surprins raporturile incestuoase dintre Augustus și fiica sa, Iulia 20. În sfârșit, trebuie să mai adăugăm și ipoteza, deloc verosimilă, a lui Deville 21, potrivit căreia Ovidiu, nou Acteon, a fost exilat pentru că a văzut goliciunile îmbătrânite ale Liviei: în acest caz, care i-ar fi fost vina? 2. Categoria soluțiilor de natură religioasă Aici trebuie să-l menționăm, în
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
semnificativă, în forma reminiscențelor mitice inconștiente (după cum am văzut, criticul american apropie tipologic melodrama de expresionism). Astfel, dacă imaginația melodramatică are nevoie atât de document cât și de viziune ("needs both document and vision"), atunci în melodramă caracterul non-mimetic (dar "verosimil" în sens aristotelician) dat de "viziune" trebuie receptat drept ecou al conștiinței că această "realitate" ("documentul"), "notată cu acribie de grefier (s.n.), nu e decât o metaforă pentru semnificații morale (adică psihologice) latente"102. Și, cum în melodramă totul trebuie
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
înainte de a fi gustat puțin, atât cât să nu-și piardă stima de sine, din iluzia libertății. După cum era de așteptat, atunci când se vede constrâns să descrie călătoria eroului său, prozatorul nu inventează nimic, nu imaginează situații sau scene noi, verosimile, mulțumindu-se să toarne în text ample fragmente, uneori bucăți întregi din notele de călătorie și din nuvele (Cetatea morții e preluată tale quale din Scenete și fantezii), revenind chiar la unele "subiecte" ori motive epice ("dragostea florentină") într-o
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de intermediari selectivi ,,dezinteresați'' joacă atunci rolul de ,,persoane-resurse'', pe care ,,se poate conta'' pentru a-ți face o idee despre o anumită chestiune. Zvonurile prezintă și caracteristica de a corespunde constructului cultural al grupului în care se dezvoltă. Sînt verosimile în măsura în care reactivează voința de a crede în ele și memoria grupului care le primește. În fine, lipsa de familiaritate cu conținutul și personajele implicate într-un zvon favorizează proiecția de ,,fantasme'' sau de ideologii care exprimă căutări reziduale de sens
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
simboluri). Totodată, simbolul uzitează capacitatea de intuiție și de sinteză a psihicului uman, permițând nesfârșite abordări conceptuale. Spre deosebire de acesta, așa cum remarca René Guénon, fiind complementar simbolului, limbajul necesită un nivel de înțelegere mai anevoios 118. Ca argument, Guénon oferea o verosimilă descriere a calității simbolurilor, evidențiind caracterul lor utilitar și recunoscând, totodată, faptul că acestea nu sunt strict necesare, utilitatea lor fiind mai curând legată de condițiile specificului uman. Referindu-ne tot la simbol, în concepția lui Mircea Eliade, substraturile trăirii
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în originea lui țărănească. În preocupările artistice, da, s-ar fi gândit, eventual, la asemenea legătură. Nicidecum, însă, la sănătatea fragilă. Nu știa nimic despre sănătatea lui fragilă, nu vedea relația. Deși, rememorându-și-l, toate păreau posibile, deveneau, cumva, verosimile. ...Nu mai vorbea ? Amuțise, în tot acest timp, picotea, ca și dânsa, obosise și el ? Nu îl mai auzise de mult, nici nu îi percepea, în vreun alt fel, prezența. Așteptase, în fiecare clipă, chiar dacă încercase să-și tot abată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
următoarea: "Dacă eu făcusem toate astea, atunci ce se întâmplase cu adevăratul Joseph Maynard? Nu cumva singurul fiu al străbunicilor mei murise, pe la vreo margine de Americă, neștiut de cei între care copilărise?" Mi s-a părut explicația cea mai verosimilă, de la bun început M-am dus la înmormântare și orice îndoială s-a risipit. Dintre toți cei prezenți acolo am fost singurul purtător al numelui Maynard, în afară de răposata mea bunică. După aceea, am discutat cu avocatul familiei și am devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
mântuie conflicte de ordin, interior cât și exterior. Povestiri precum ,,Un Liceu la malul Mării’’, ,,Anii mei apocaliptici’’ și ,,Dincolo de absolut’’, unde perspectiva narativă este prezentată de autorul omniscient la persoana a III-a, influențează și scot în evidență întâmplări verosimile și desigur fără verbozitate în formă neutră. Cartea, scrisă dintr-un amestec de sublimată, nobilă și tainică nebunie, are de toate, de la iubiri inocente până la viol, dar și descrieri extraordinare de istorie, ori pagini superbe de reportaj. Aurel Avram Stănescu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și eu, când va, în Arcadia. 73 Poezia. O previziune Poezie fără lirism, literatură fără poezie, arte fără literatură, cultură fără arte și civilizație fără cultură - să exprime această telescopare (cam prea simetrică și coerentă ca să fie și cu totul verosimilă) una dintre cele mai importante "megatendințe" ale noosferei actuale? Eticismul nostru, reflex inconștient al omului de cultură, ne face să respingem cu oarecare angoasă teza aceasta, dar dezavuînd-o pe criterii etice - e bine sau nu e bine să fie așa
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Ca procedeu artistic complex, alegoria vorbește simultan pe două planuri. Ea uzează, ca orice text literar, de toate figurile de stil consacrate (metafore, personificari, comparații etc.) pentru a descrie lucruri si fapte concrete sau pentru a nara Întîmplări reale sau verosimile. Toate acestea Însă trebuie să sugereze permanent un alt plan, de cele mai multe ori acesta fiind acela al noțiunilor abstracte sau al simbolurilor moral religioase. Rostul unor astfel de scrieri este acela de a sensibiliza pe calea mai accesibilă a concretului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
univers de fapte, săvârșite după primul mare război, cu o sălbatecă preferință și cu un ritm accelerat și complex, care a tăbăcit sensibilitatea"146. În fond, puntea explicativă, din unghiul deschis de noi, nu face altceva decât să imprime nuanțe verosimile unui scenariu de o violență grotescă și, evident, un plus de credibilitate. Tot astfel ea poate fi privită ca o strategie de disculpare, atâta vreme cât relatarea nu e rodul imaginației pure. Oricum ar fi, iată cum ficțiunea se insinuează sub aparența
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
iscat de distonanța dintre formă și conținut. E o strategie prin care imitația în sine devine suficientă pentru a denunța, fără nici un alt demers argumentativ sau demonstrativ, obiectul vizat. Este binecunoscut modelul pastișei jurnalistice, în care informația fictivă devine reportaj verosimil, ilar însă tocmai prin faptul că reproduce "maimuțărindu-se" stilul și limbajul presei de senzație (Groaznica sinucidere din stada fidelității, Înfiorătoarea și îngrozitoarea și oribila dramă din strada Uranus, Boborul! etc.). La fel, sub pretenția emfatică a redactării unui studiu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Necesitatea polemicii", în Simțul practic, Editura Cartea Românească, București, 1974, pp. 140-143 66 Gilles Declercq, în La parole polémique, pp. 327-367. 67 Sintagma perelmaniană relevă faptul că argumentul ad hominem se sprijină pe propoziții pe care auditoriul le admite ca verosimile. 68 Barbara Warnick, Edward S. Inch, Critical Thinking and Communication. The Use of Reason in Argument, Macmillan Publishing Company, New York, 1989, p. 126. 69 G. Călinescu, "Duelistul", în Gâlceava înțeleptului cu lumea, I, Editura Minerva, București, 1974, pp. 131-132. 70
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de a le pune întrebări despre lucruri pe care nu le cunosc", cum adăuga Valéry, fiindcă telespectatorii sondați știu acum cu ce și cu cine au de-a face. Scurte, dar parțial întemeiate, toate aceste observații alcătuiesc discursul cel mai verosimil al sociologului acreditat doxa majoritară a momentului. Antiteza nu pare mai puțin lipsită de argumente. Totul se petrece ca și cum vremea pseudo-spațiului nostru public ar fi trecut și trebuie de acum, cel puțin în țările dezvoltate, să conjugăm progresul mediatic și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
devenite obligatorii, care au condus la amplificarea formelor impozitului și a proporțiilor prelevărilor obligatorii, denumite și fiscale, la dispoziția autorităților statale 1. O asemenea evoluție era posibilă chiar pe căi pașnice de instituire a impozitului În viața socială, dar este verosimilă și o altă cale; ca aceea de transformare a jafurilor de război În tribut, impus populațiilor cucerite de către Învingător.2 1 Sub aspect etimologic, termenul „impozit” Își are rădăcinile În limba latină În care circula „impositu” cu Înțelesul de obligație
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
căruia toponimizarea unui apelativ (sau antroponim), care constituie ținta finală a demersului etimologic în legătură cu numele de locuri, trebuie să fie corectă lingvistic (să respecte legile evoluției fonetice și regulile devenirii semantice apelativ toponim), dar, în același timp, trebuie dovedită ca verosimilă din punct de vedere sociogeo grafic (referentul geografic denumit trebuie să justifice asocierea cu apelativul sau cu antroponimul, ținînd seama de eventualele restrîngeri, extinderi sau transferuri ale raportului de desemnare) și probabilă din punct de vedere socioistoric (să concorde cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
variantă estică (-jadi) a sufixului sudic -ad, în care l din *birljadi a fost depalatalizat pe teren romînesc (la fel ca în ucr. bljudu > blid, ucr. kljućăr > clucer). Așadar, proveniența dintr-un slav *brlad sau birljadi se dovedește posibilă lingvistic, verosimilă geografic (dată fiind înfățișarea văii rîului respectiv și a afluenților săi) și probabilă istoric (prin trecerea numelui de la rîu la oraș și la ținut), înlăturînd totodată obsedanta asociere a populației romînești cu tîlharii berladnici. Aceștia, de altfel, au fost identificați
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]