1,203 matches
-
luptă, îi promisese o recompensă pe măsură. Până în momentul acela, la drept vorbind, Balamber nu se preocupase niciodată de administrarea averilor sale și le risipise adesea fără nici o grijă. Monede de aur și de argint, bijuterii, covoare, blănuri, armuri și veselă nu rămâneau în yurta sa din Panonia suficient de multă vreme încât să creeze probleme legate de spațiu ori să-l îndemne să le inventarieze; totuși, avea mai multe cirezi de bovine, o sută de cai și multe zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o clipită, topindu-se-n văzduh odată cu femeia-ou În care zăcuse Mașa. Gazda răsuflă ușurată, privind cu luare-aminte În jurul ei. Evlampia și toate celelalte lucruri reveniră la Înfățișarea lor obișnuită. Cele două rândunici intrau și ieșeau pe ușa grajdului, ciripind vesele În aerul Încărcat de tot felul de miresme. Duceau lut și pene În ciocurile lor mici, consolidându-și cu migală cuibul clădit sub vechea grindă. Ciripitul lor Îi aduse gazdei În suflet bucurie și pofta de-a trăi. Pășind peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
picioarele pline de răni, din care Însă În loc de sânge supura alcool Royal. Ippolit stătea pe scaunul lui cu inima strânsă ca un purice. Aștepta ca din clipă În clipă veselia nevestei să se transforme Într-o furie greu de potolit. Vesela din dulap deja dădea semne de neliniște. Cuțitele se mișcau de la locul lor și lingurile așijderea. Farfuriile trepidau În dulap de parcă le-ar fi apucat strechea. Solnița plină acum de mucuri stinse de țigară creștea pe masă ca un aluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bine ales. Nu are rost să insist, spuse Extraterestrul, asupra scenei pe care i-a făcut consoarta după ce Ippolit a ajuns, Încă mahmur, acasă. C-un stoicism demn de o cauză mai bună, Subotin suportă toate ocările nevestei și toată vesela care i se sparse În cap. Nu Încercă să se dezvinovățească și nici nu făcu pe măscăriciul cum procedase altădată. În sfârșit, aș putea spune că până la urmă sobrietatea cu care Înfruntă toată furtuna de acasă dădu roade, iar Subotin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
voi trăi În America. La prima vizită. Am avut o intuiție. — Toată experiența dumneavoastră În America a fost așa? — Nu toată. Dar aproape. Cu mult zgomot În bucătărie, Margotte deschidea cutii de conserve, scotea castroane, trântea lada de gheață, zornăia vesela. Roboteala lui Margotte era În continuă transmisiune. — Aș putea lua trenul până la New York, spuse Lal. — Margotte nu știe să conducă. Ce-o să faceți cu mașina? — O, fir-ar să fie! Mașina! Mașinării nenorocite! — Îmi pare rău că nu știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
doi ani de când îl folosisem la o întrunire de profesori.) Sandalele mă îngrijorau însă. Le cumpărasem sâmbătă de la un mic magazin din Archway. Erau liliachii, cu niște fundițe în față și cu tocuri mai înalte decât port eu de obicei. Vesele? M-am întrebat uitându-mă la ele din diferite unghiuri. Sau doar ieftine? O să arate ridicol cu ciorapi? Și dacă da, oare aș putea să ies din casă cu picioarele goale? La ora 3 mi-am făcut o baie. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe Danny pe-un pietroi și, politicos, s-a prefăcut că avea tot timpul din lume la dispoziție ca să răspundă la întrebările unui copil de unsprezece ani, când, în realitate, el trebuia să descarce proviziile, să pregătească masa, să așeze vesela și să instaleze corturile. Condusul unei bărci pe cel mai turbulent râu din lume era ultimul lucru pe care-l avea de făcut un ghid. De ce nu mergeți cu toții în cabană ? le-a spus Ellis. Uitați-vă pe-acolo. Helena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
care acesta crescuse; când era sincer, Ellis dădea vina pe el însuși. În urmă cu aproape patruzeci de ani, fosta soție a lui Ellis s-a săturat de săptămânile petrecute de el pe râu, așa că l-a luat pe Drew, vesela cea bună și toți banii din contul comun și-a plecat în L.A. Fără îndoială că femeia îl vorbise de rău în fiecare minut din următorii treizeci și cinci de ani, până când Drew și-a făcut apariția la ușa lui Ellis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe birou în fața noastră. - Iată, să-ncepem! vorbi. După o scurtă pauză, adăugă: Serviți, domnule judecător, altfel nu putem vorbi despre sociologia culturii. E mai plăcut așa. Se uită spre doamna Pavel. Râse. Începurăm să mâncăm sub luminarea de cuvinte, vesele, ale doamnei Pavel, aproape fericită de pofta noastră de mâncare, ce povestea pentru ea prețuirea de către noi a calităților ei de gospodină cu faimă. În timp ce frazele-i curgeau fără oprire, ca mătăsurile desfășurate de pe mari suluri anume mânuite, iar dulciurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ți-a murit soțul, când poți? Am ținut-o așa o bună bucată de vreme. Am observat cu coada ochiului un schimb de priviri între Gaz și Rachel, dar abia când ea s-a ridicat și a zis, nefiresc de veselă, „Anna, vin la tine. N-am apucat să stăm de vorbă ca lumea toată seara“, am înțeles că le trezeam tuturor mila și că oamenii mai că dădeau mită să nu stea lângă mine. Îmi pare nespus de rău, Gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
istorisească nenorocirile lor, întocmai cum le înfățișez și eu în cartea mea Descrierea Africii. Suveranul acestei țări avea niște foarte ciudate obiceiuri. Simțea o asemenea plăcere să-și etaleze bogăția, încât harnașamentul cailor lui era din aur, la fel ca vesela palatului. Lanțurile care-i țineau câinii legați erau la rândul lor din aur fin, am verificat cu propriii mei ochi! Atrași de atâta lux și confundând, spre nefericirea lor, mărinimia cu ostentația, negustorii ăștia veniseră din Fès, din Sousa, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
capitală de provincie. Fără îndoială, niciodată nu-și va mai regăsi apusa glorie. Dumnezeu a voit ca eu să fiu martor la această decădere, cât și la năpastele care au precedat-o. Pluteam încă pe Nil, visând la aventuri și vesele cuceriri, când nenorocirea și-a vestit apropierea. Numai că eu nu învățasem încă s-o respect, nici să-i descifrez mesajele. Întins alene în djerma largă, cu capul ușor înălțat pe o bârnă de lemn, legănat de flecăreala marinarilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Rattray-Potter, numite Toby, Jamie și Harry; mari, cu fețe cărnoase, roz, cu bărbiile deja coborând pentru a se transforma în fălci, atârnând spre corpul durduliu, roz, ce se împrăștia sub costume. Câteva dintre fete erau într-adevăr grase și țopăiau vesele cu bentițele lor de catifea și bluzele bej, dar, în marea lor majoritate, destul de nedrept, erau mai drăguțe și mai subțiri decât bărbații; aveau părul drept, cenușiu cu tentă de blond, ca al Belindei Fine, bând vodkă și limonadă, îmbrăcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dea rezultate, dar măcar aveam impresia că fac ceva. Soarele mă bătea în cap, apa era caldă și aveam mâinile pline de spumă; mi-am suflecat mânecile tricoului peste umeri, în stilul celor de la sala de fitness, și am privit veselă către soare. Era ceva pervers de satisfăcător în faptul că apa devenea din ce în ce mai murdară. De partea cealaltă a acoperișului se târa în silă Shirley cea grasă, pisica gardianului care păzea depozitul de lângă mine. Cu siguranță credea că e la vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
bucătărie. Sebastian a apărut în prag și s-a oprit încremenit, de parcă intrase într-un perete. —Sam, fața ta... L-am văzut trecând de Dominic, care zăcea la picioarele mele, de masa pe care o răsturnase el în cădere, de vesela de pe ea care era spartă pe jos, cu mirosul de cafea în jurul nostru din cauza cafetierei zdrobite și cioburi de sticlă amestecate cu zaț de cafea aruncate pe podea. Apoi a văzut-o pe Belinda, care stătea înghețată lângă peretele depărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
au fost gata. Erau de o frumusețe uluitoare și erau Creații din Început ce purtau în ele toate chipurile cunoașterii, toată evoluția planetară. Aveau trup de raze, ochi de safire, guriță mică de cireașă coaptă. Prinseră să sară, să zburde vesele de arta vieții. Puteau, când voiau, să se transforme în piatră, cristal, apă, vânt, cântec, foc, plante, pește, pasăre, veveriță, căprioară, copil, bătrân, și în tot felul de forme ale naturii. Cuvântul Lor era iubitor, ziditor, creator și împlinitor a
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
Victorița: Și n-o să scrii nici de parc? Dana: Nu, dacă ștergi și tu că n-am învățat poezia pentru serbare. Victorița: Dar ștergi și tu că sunt egoistă și că am nasul borcanat. Dana: Și cum să scriu? Victorița (vesela): Știu: potrivit. Dana: Și despre față? Victorița: Potrivită. Dana: Și despre ochi? Victorița: Potriviți. Dana: Bine, șterg, dar... scrii și tu la fel? Victorița: Mai încape vorbă? Uite, scriu. Dana: Să-ți citesc ce-am scris eu: ,,Colega mea, Victorița
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
care apasă pe buton și nu cu genele!) obiectele din juru-mi Îmi par câteva secunde altfel. Pânza fotoliului, deși o știu murdară, strălucește misterios, are patină și personalitate; zgârieturile de pe ușa șifonierului nu se mai văd, praful de pe vitrina cu veselă s-a și șters singur sau s-a ascuns; tancul de jucărie al copilului gazdei pare mai adevărat (Închipuirea mea Îl face să salte peste ape și gropi); culorile covorului nu mai sunt șterse ci vii; perdelele, foste cândva albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
monștri care, ca înfățișare se apropia întrucâtva de om, dar avea gât,urechi și bot de câine, a început să latre cu furie la Rogero, pentru a-l face să se întoarcă spre dreapta și s-o apuce pe drumul veselei cetăți; dar viteazul cavaler exclamă: Asta n-o s-o fac atâta vreme cât pot mânui sabia, și i-a vârât vârful spadei sub nas. Monstrul a încercat să-l lovească cu unțăpoi, dar Rogero fiind mai iute decât el îi și vârî
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de tine întrebându-te: 79 „Nu-i așa că nu mă poți recunoaște?“ „Nu“, i-ai răspuns timid. Atunci ea a prins să cânte, zâmbind: Ala, bala, portocala... „Ioana, tu ești?“ ai exclamat, neve nindu-ți să crezi. „Da“, am răspuns, clipind veselă din ochi. „Unde-ai fugit?“ te-ai năpustit să afli. „Am cutre ierat lumea, dar m-am întors“, ți-am spus cu glas de taină. Tu te-ai repezit să mă iei în brațe, beată de bucurie, dar eu am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
apropiat de tine întrebându-te: „Nu-i așa că nu mă poți recunoaște?“ „Nu“, i-ai răspuns timid. Atunci ea a prins să cânte, zâmbind: Ala, bala, portocala... „Ioana, tu ești?“ ai exclamat, neve nindu-ți să crezi. „Da“, am răspuns, clipind veselă din ochi. „Unde-ai fugit?“ te-ai năpustit să afli. „Am cutre ierat lumea, dar m-am întors“, ți-am spus cu glas de taină. Tu te-ai repezit să mă iei în brațe, beată de bucurie, dar eu am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Satul meu e amintirea mamei, Năframa împănată legată înapoi, Caru-ncărcat mânat în pragul toamnei, De tatăl meu pășind pe lângă boi. Și ce miros era în sat atunci, Din vii plutea aromă a-busuioacă, Glumeau țărăncile tăind tuleii-n lunci Și vesele cântau când era clacă. în pragul iernii își torceau fuiorul, La șezători în serile brumate, Iar doina suspina să le aline dorul De soțul sau iubitul dus departe... Și iarăși înfloreau cireșii-n primăvară, Iar albul lor părea ca un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Miguel aruncându-i un bol de cereale. Mănâncă chipsuri și nu te mai uita așa la mine. Muzica pe care-o pusese Carlos era sudamericană, cu un ritm îndrăcit, genul cântat de orchestrele cu douăzeci de trompetiști. Era violent de veselă, aducându-ți pe retină soarele, nisipul, Rio, fetele din Ipanema și băieții ciocolatii cu ochi strălucitori. Bărbați cu cămăși cu mânecile cu volane, pălării mari de paie, cravate din șireturi de pantofi, care agitau niște maracas. Genul de muzică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fără apă caldă, un coșmar, doar știți. Avea dreptate bețivul, bine că eram înăuntru, acolo, la cofetăria Corfu, doar o știți. Eram înăuntru și era cald, nu simțeam iarna, avea dreptate bețivul. Deci, înaintam, încet încet. Fetele de la cântar, drăguțe, vesele. Mătușica ținea mâna pe clanță. Tolea se aranjase comod pe taburet. Câinele negru Dingo lungise mult gâtul, capul atingea botul pantofului galben. — Tavi, stai cuminte... Tavi retrase botul negru de pe botul galben, dar rămase atent, la pândă. Tanti Venera avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
duble, grele, pe culoar. Azi e de ales între pui și miel. Aș vrea vită, spune femeia care mai devreme dorea ceai. Mă tem că nu puteți să alegeți decât între pui și miel azi, îi spun cât pot de veselă. Capul începe din nou să-mi pulseze. Tot aerul ăsta reciclat nu e bun pentru mahmureală. Aș vrea să pot deschide o fereastră. La zborul cu care am venit încoace am mâncat vită. Da, dar meniul se mai schimbă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]