445 matches
-
slujitoarele Vestei pot să o facă numai cu ocazia ceremoniilor de cult și a solemnităților oficiale. Altminteri, când apare în public în interiorul Cetății, ce tățeanul este nevoit fie să meargă pe jos, fie să stea în picioare. Rex Sacrorum și vestalele se suie pe rând. Acoperișul boltit îi protejează în parte de privirile indiscrete. Fără voie, Tiberius urmărește silueta fiecărei vestale. Care dintre ele o fi fata Vipsaniei? Îl cuprinde mânia. Pe unde umblă? Putea veni măcar să-și vadă fiica, dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
public în interiorul Cetății, ce tățeanul este nevoit fie să meargă pe jos, fie să stea în picioare. Rex Sacrorum și vestalele se suie pe rând. Acoperișul boltit îi protejează în parte de privirile indiscrete. Fără voie, Tiberius urmărește silueta fiecărei vestale. Care dintre ele o fi fata Vipsaniei? Îl cuprinde mânia. Pe unde umblă? Putea veni măcar să-și vadă fiica, dacă de el nu-i pasă. În acest moment, lada uriașă pe două osii se hurducă din loc, precedată de lictorii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dacă de el nu-i pasă. În acest moment, lada uriașă pe două osii se hurducă din loc, precedată de lictorii cu fascii. Deasupra sa, o Victorie își ține aripile desfăcute, gata parcă să-și ia zborul. Însă nu toate vestalele au reușit să se așeze pe perne, și prin ferestrele cu perdeluțe suspendate la colțuri se vede cum câteva cad unele peste altele. O voce ascuțită țipă dinăuntru la vizitiu să se oprească. Se aude chiar un crâmpei de înjurătură
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
crâmpei de înjurătură de care nu s-ar rușina nici o precupeață. În timp ce carul se îndepărtează, ochii lui Nero zăbovesc înde lung asupra ornamentelor de la spate: fulgerul lui Jupiter, păunul Iunonei și cucuveaua Athenei. Imediat ce lanțul de oameni se închide în urma vestalelor, Marcia trece din nou la atac: — Scrisul i-o fi fost scabros, cum pretinzi tu, dar viața îi era castă alături de femeia iubită. — Care dintre ele? face sarcastic Augustus. Ochii Medullinei aruncă sclipiri reci, de un luciu metalic. Până și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în mâna dreaptă a omului. Familia imperială, înconjurată de câteva personaje de seamă, ajunge acum lângă gărdulețul de fier din jurul incintei sacre. Au așteptat în interior ca alaiul prece dent să se îndepărteze. — Împărăteasa nu trebuia să meargă cu carul vestalelor? șoptește uimit Paterculus. Da, într-adevăr, se minunează și Nero. Augustus i-a conferit soției sale multe onoruri, chiar dacă încă nici un titlu oficial. Printre altele, deține privilegiul de a sta oriunde printre slujitoarele Vestei. În mulțime se deschide un nou
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vezi pe mine tulburată de castitatea ta... căci ești cast, nu? Au mă-nșel? Broanteș făcu semn că nu. — Din păcate nu același lucru se poate spune despre mine - suspină Cosette. în ciuda unor prejudecăți, o cadână nu e - vai! o vestală. Cadâna este, dacă-mi pot permite pentru ca să zic așa, acea vestală pentru care Roma s-a mutat în Bizanț și până să fie ea repusă în drepturi, au venit turcii, popor mai practic. De toate acestea mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Au mă-nșel? Broanteș făcu semn că nu. — Din păcate nu același lucru se poate spune despre mine - suspină Cosette. în ciuda unor prejudecăți, o cadână nu e - vai! o vestală. Cadâna este, dacă-mi pot permite pentru ca să zic așa, acea vestală pentru care Roma s-a mutat în Bizanț și până să fie ea repusă în drepturi, au venit turcii, popor mai practic. De toate acestea mi-am dat seama în haremul de încercări. Fără falsă modestie, nu cunosc în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Și nu numai în Florile dalbe, ci și în Graiul nostru (1925-1927), Țara de Jos (1924-1927), Scrisul nostru (1929-1931), reviste ale Academiei. Prin 1925, pe când Tutoveanu conducea revista Graiul nostru, scrie Florentin Popescu în volumul «Viața lui V. Voiculescu» (Editura „Vestala”, București, 502008, p. 105), V. Voiculescu îi adresa o epigramă, preluată de la Ion Apetroaie, vizând volumul Albastru, semnat de prietenul său : Deprins c-o singură culoare Oricând e-n joc cer, zare, astru, Mă prinz că pentru Tutoveanu Și cerul
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Nu le dau nimic! Ai grijă că sunt mai perverși decât crezi tu !” Se referea la Securitate și perversitatea acesteia. S-a stins imaculat, ca o lacrimă ori ca un prunc, spune Florentin Popescu în „Viața lui V. Voiculescu”, Editura Vestala, București, 2008. Și-a dat spiritul și sufletul în seama lui Dumnezeu, în care a crezut toată viața cu toată puterea inimii lui. După dorința exprimată, a fost înmormântat în hainele cu care venise de la închisoare, 1884-1963. La ceremonia de la
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
nr. 43/26 octombrie Oprișan, I., Prezența multiplă a culturi populare în literatura română contemporană, în vol. Temelii folclorice și orizont european în literatura română, Editura Academiei RSR, București, 1971, articol reluat în vol. Oprișan, I. Redescoperirea culturii populare, Editura Vestala, București, 2008, p. 143-162 Ornea, Z., Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, Editura Eminescu, București, 1980 Papadima, Ovidiu, Peisajul interior în poezia lui V. Voiculescu, în „Gândirea", an. XII—XXII, 1943, nr. 7, august— septembrie Papadima, Ovidiu, Scriitorii și
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
lui, Editura Colibri, București, 1993 Popescu, Florentin, Vasile Voiculescu la Pârscov, Biblioteca județeană „V.Voiculescu" — Buzău, Buzău, 1996 Popescu, Florentin, V. Voiculescu, contemporanul nostru, Biblioteca județeană„V. Voiculescu" — Buzău, Buzău, 1997 Popescu, Florentin, Detenția și sfârșitul lui V. Voiculescu, Editura Vestala, București, 2000 195 Popescu, Florentin, Aminti- rea care ne rămâne, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2002 Popescu, Florentin, Viața lui V. Voiculescu, Editura Vestala, București, 2003 Rădulescu, Mihai, „Rugul Aprins". De la mănăstirea Antim la Aiud, Editura Ramida, București, 1998 Rebreanu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Biblioteca județeană„V. Voiculescu" — Buzău, Buzău, 1997 Popescu, Florentin, Detenția și sfârșitul lui V. Voiculescu, Editura Vestala, București, 2000 195 Popescu, Florentin, Aminti- rea care ne rămâne, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2002 Popescu, Florentin, Viața lui V. Voiculescu, Editura Vestala, București, 2003 Rădulescu, Mihai, „Rugul Aprins". De la mănăstirea Antim la Aiud, Editura Ramida, București, 1998 Rebreanu, Liviu, Jurnal, I, II, text ales și stabilit, studiu introductiv de Puia Florica Rebreanu. Addenda, note și comentarii de Niculae Gheran, Editura Minerva, București
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
pe care le reproducem: În plin război se succed: Caravana lumiinilor și Porunci domnești (ambele În 1941); Țară de martiri și de profeți și Buciumă sângele (1942); Protiv - Verboten (1943ă și Ereditate (1944). Va urma câte un volum sau două: Vestala neagră (1945), Potirul profanat și Nu-s drumuri În apoi? (1946) În cumpăna de fiecare seară și Spre oază În marmură neagră, poeme. În intervalul 1940-1947 apar paisprezece titluri de volume și plachete de versuri. Apoi Întemnițat politic În diverse
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
plachetă Ereditate găsim Baladă pentru fluiere și buciume; un Psalm (cu ecouri din Cotrușă „țăran român cu bundă, cămeșă și șerpar; trecutul se materializează În „icoane vechi de doine și basme românești””. O relativă schimbare de optică se manifestă În Vestala neagră Însumare de momente reflexive vehiculând o simbolistică decorativă, dar neexcluzând radical clișeele. ...Pretutindeni poetul duce cu sine mâhniri și esențe amare, aceleași la Calatis, și Drinova, la Gâvojdia și Tapia; el vegheză lângă Cetatea Neamțului și exultă la Codrii
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
la Codrii Cozminului, niciodată ajuns la pacea cu sinele Înviorat. În categoria poemelor intră pagini precum: In extremis, Sunt frate, Părere de rău. În ciclul Buciumă sângele un fel de recviem amintind de eminesciana Mortua est! Dedicație amintirii unei adolescente. Vestala neagră ține de iluzionismul căutărilor; singurătatea și meditatia - punctează Potirul profanat unde „Nu ne găsim nici Înainte/Nici În apoi/Ne resipim căutândune. Mirajul alinător se regăsește În Spre oază În marmura neagră. Acad. C. Ciopraga exprimă regreul că puține
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
cu acest dialog strălucit începe vesela carte. - Mai întîi că nu e veselă, i-am răspuns. E străbătută de sinceritate, tânărul latin își povestește degradarea sa și a altora, cu sentimentul că a pierdut ceva, dovadă formidabila scenă din templul vestalelor unde se dusese să se vindece de viciu. Râdem, e adevărat (cum să nu râzi când citești ceea ce i se face acolo), dar nu uităm că e nefericit. Da, e adevărat, cunoaștem scriitori care, în viața obișnuită, priveau foarte filosofic
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
strânseserăm, toți elevii săi, eu și Reiko fiind cele mai noi din clasă, să ajutăm la marele eveniment. Trei zile și trei nopți avea să ardă focul, neîntrerupt, vegheat în permanență de echipe care făceau cu schimbul, bizare și anacronice vestale (de fapt, aproape o săptămână dura întregul proces, însă eu îmi repetam cu fior "trei zile și trei nopți" ca pe o formulă magică, gata să conjure demonii adâncurilor). Demonii adâncurilor, dar și domnița din pin, pe care o rugam
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
noastre în spațiul îngust ce desparte viața de moarte. Oare nu ne avertizează Cerimon că un nimic ar putea-o azvârli din nou în brațele morții? De altfel, la sfârșitul actului, Thaisa se va refugia în templul Dianei-Artemis, luând vălul vestalei și marcând astfel ea însăși apartenența dorită la un tărâm al marginilor, al alterității sălbatice, acea alteritate aflată și ea la jumătatea drumului dintre viață și moarte. Așadar, atât în Pericle, cât și în Poveste de iarnă, magicianul își alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pășit... țiganca, ducând un fund de lemn pe care aburea o mămăligă ca un boț de aur. Au așezat totul pe masă și fără să privească în jur s-au întors în bucătărie. Într-o clipită, au reapărut ca două vestale ce săvârșeau un ritual. Fata ducând la sân o garafă, iar țiganca purtând un ulcior cu vin. Chipul bătrânului radia de bucurie... Fata a umplut paharele cu lichior, și țiganca a așezat ulciorul cu vin pe colțul mesei, între cele
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și-Ți este mamă și tată în clipele supreme; că el Ți-i leagăn și mormânt; nădejde și reînviere!... Moartea Ta, Erou Necunoscut, fu învierea unui neam întreg, care astăzi și-ntotdeauna smerit se-nchină înaintea mormântului Tău, și ca vestalele neadormite, de-a pururi va priveghea, să nu se stingă flacăra sacră și lumina nădejdilor noastre de la căpătâiul mormântului Tău, mormânt singuratic și modest precum a fost și viața Ta!... În Tine stau ascunse suferințele și bucuriile noastre. În tine
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
civilizație. Ce proces sufletesc se va fi petrecut în conștiința ei, de fată tânără și entuziastă, ca după puțin timp părăsește arta și se devotează în totul carierei didactice, unde funcționează timp de 35 de ani, jertfindu-se ca o vestală, pe altarul nevinovăției acelor prunci, cărora le-a fost mamă iubită, sprijin și mare mângâiere. Înlăturând vorbăria și născocirile nereale ale unor mari pedagogi, Eliza Conta și-a adus aminte de cuvintele Marelui Dascăl și Mântuitor Christos, care spusese: "Lăsați
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
p. 4. Pocitan Ploeșteanu, Veniamin, Biserica Ortodoxă Română din Paris, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1941. Popescu Mălăesti, Ion, Ardem sau îngropăm morții, România Mare, București, 1932. Predescu Lucian, Enciclopedia României. Cugetarea. Material Românesc. Oameni și înfăptuiri. Ediție Anastatica, Saeculum IO, Vestala, București, 1999. Prelipceanu, Vladimir, "Incinerarea morților și teologia ortodoxă", în Studii Teologice, II, XIV, 7-8, august 1962, pp. 414-428. Prelipceanu, Pr. Prof. Vladimir, În legătură cu problema incinerării, în Biserica Ortodoxă Română, LXXXV, 11-12, noiembrie-decembrie 1967, pp. 1189-1193. "Preoții rurali și răscoalele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
culturală, Cluj Napoca, 2001, pp. 99; 241. Cel care a vehiculat ca date de activitate la Crematoriul Cenușa, ca preot a lui Șerboianu, a fost Lucian Predescu. Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea. Material Romanesc. Oameni și înfăptuiri. Ediție Anastatica, Saeculum IO, Vestala, București, 1999, p. 686. Năstasă și Varga au preluat această informație de la Predescu. 4 Preotului francez, doctor în teologie, Michel Riguet i se atribuie o scrisoare din 1953 adresată Papei Pius al XII-lea, redactată în numele Federației Cremaționiste din Franța
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
stăpânii ca sclavi, alții, sclavi aduși din Orient spre vânzare, erau la discreția doritorilor. Statutul bărbaților care se prostituau era același cu al femeilor. Preotesele romane prestau și ele sacerdoții pentru Vesta, veche divinitae a căminului și a focului domestic; vestalele erau educate În familii bune, rămâneau fecioare, erau alese prin tragere la sorți; prima vestală era amata, iubita, probabil veșnic tânăra protectoare a focului. Dacă Își Încălca jurământul era Îngropată de vie În campus celeratus; vestalele participau la ceremonia parilia
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
bărbaților care se prostituau era același cu al femeilor. Preotesele romane prestau și ele sacerdoții pentru Vesta, veche divinitae a căminului și a focului domestic; vestalele erau educate În familii bune, rămâneau fecioare, erau alese prin tragere la sorți; prima vestală era amata, iubita, probabil veșnic tânăra protectoare a focului. Dacă Își Încălca jurământul era Îngropată de vie În campus celeratus; vestalele participau la ceremonia parilia, Lupercalia, Forticidia, purtau o coafură severă, aveau un văl alb, erau Înconjurate de venerație. Încă
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]