3,592 matches
-
în când, câte o frunză împreunată de boabele de rouă se desprinde, plutind ușor spre iarbă mirosind a răcoare. Din ce în ce mai des, cerul își plânge cu lacrimi mărunte și dese seninul pierdut al verii. În școli, răsună clinchetul zglobiu al clopoțelului, vestind elevii că pentru ei a început un nou an școlar. În livezi, merele zâmbesc rumene în obraji, îndemnând oamenii să le culeagă. Nucii își trimit către pământ roadele grele, care cad cu zgomot și își leapădă haina verde, iar în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
frunzele îngălbenite se confundă cu arămiul calcarului. Din scurta mea visare mă trezi clinchetul tălăngilor, semn că mândrele cornute coborau mânate de ciobani la iernat. Poate că un astfel de sunet dulce l-a inspirat pe creatorul minunatei Miorițe. Se vestea o toamnă bogată și sonoră, ce se întrezărea între ramurile pline de frunze îngălbenite ale copacilor de la poale, care păreau niște bătrâni ce își plecau capul și mâinile trudite în fața veșniciei și tinereții oceanului verde al coniferelor. În timp ce contemplam acest
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cort. Mi-am limpezit gândurile într-un mic golf. Ridicată în picioare, am rămas vrăjită de soarele care se înălța deasupra liniei orizontului. Săgeți de flăcări prinseseră viață în jurul meu. În apa de argint a canalului dunărean, peștii săreau zglobiu, vestind începutul unei noi zile. Aburi fantomatici se înălțau din apă spre cerul limpede ca lacrima. Din stufăriș ieșiră opt lebede, grațioase, ca niște prințese ale naturii. Numeroase viețuitoare își semnalau prezența prin foșnetul și ciripitul necontenit. De după un colț al
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și trăire sufletească, atât de cei mici, cât și de cei vârstnici; patria este marea, muntele, vacanțele; este grâul care se înalță mândru în soare, este câmpul pe care ai zburat în întrecere cu fluturii, este cântecul sonor al cucului, vestind primăvara sau concertul dat în pădure de către viețuitoarele codrului, este primul cântec cântat mamei de ziua ei cu emoție, cu teama că nu mai ai voce sau cântecul nu e duios, însă la sfârșit îți dai seama că, chiar dacă nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu acel stol, dar ne-am aruncat în gâtul lui ca să-l oprim. Aceste și-a luat zborul și noi am călătorit astfel pe deasupra întregii Suedii. Obosit, m-am întors la zmeii și balaurii noștri, căci Ileana Cosânzeana m-a vestit că Făt-Frumos l-a răpus pe zmeul cel spurcat retezându-i capul. Mă bucură nespus gestul lui Făt-Frumos și-mi dau seama că doar ea, cartea, mi-a oferit aceste plăceri de nedescris. De aceea cartea este cea mai bună
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Ea era legaté de o cu totul alté priciné și nicidecum cu ceea ce-l neliniștea atît de mult pe Nicolai Arsenievici. Așa cé neliniștea lui Nicolai Arsenievici era cu totul zadarnicé. 45tc "45" A doua zi se réspîndi prin sat vestea cé, În locul lui Alexandr Timofeevici, În funcția de șef al gospodériei a fost numit nu cumnatul lui Vasilii Gavrilovici, așa cum credeaun toți, ci Vasilii Ăduardovici Însuși. Aceasté veste, pe de o parte, Îi irité pe séteni, iar pe de alté
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
-i mai puțin important chiar decît numerele extrase în momentul ăsta, îl sîcîie Patru Ace, ia să vedem, își aruncă ochii cînd la ecranul colorat, cînd la talonul lui Roja, pufnește din piept, iar n-aveți noroc, dom’ Căpitan, îl vestește. — Mare pagubă, spune Roja cu gîndul aiurea, uitîndu-se în ochii celuilalt fără să-și dea seama. Necazuri în dragoste, în carieră? începe să turuie Patru Ace ca la interogatoriu, leafă mică, nu vă mai ajung banii, șomaj, v-au călcat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în jurul unor ferestre cu obloanele trase, luna s-a strecurat pe sub ușă, nu știe cum să mai iasă, stelele pe acoperiș, lipite precum insignele pe un piept de erou, norii s-au încâlcit în iedera cerdacului. O bătaie de clopot vestește disponibilitatea palatului de a primi oaspeți. Pe ușă, mușchii de copac indică asfințitul. Petre, cântecul curge și după ce adoarme orchestra. Cântecul este ca o apă limpede ce se leagănă între izvoare. Amintirile se repetă de unele singure în gând precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gata să se reverse și amenință să înghită lumea, este prudent să-i opui diguri și să oprești cursul furtunos al unui torent, atîta timp cît îl mai poți stăpîni. Vezi că se adună nori, se apropie furtuna, fulgerele o vestesc. Suveranul pe care acel pericol îl amenință, neputînd face față singur vijeliei, se va uni, dacă este înțelept, cu toți aceia pe care același pericol îi pune în aceeași situație. Dacă regii Egiptului, Siriei, Macedoniei s-ar fi aliat împotriva
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
i s-au Înfățișat lui Bailey. Acesta a făcut cum a făcut de i-a ferit de orice căutătură mai curioasă, de la amiază pînă seara. Pe la ora opt, și-a umplut restaurantul de prieteni și de clienți mai de seamă, vestindu-i că vor lua parte la o Întîmplare nemaivăzută și nemaiauzită pe Întinsul Americii, din Noua Anglie pînă la Rio Grande și din Manhattan la Pacific. Marea sală ardea cu toate cristalurile aprinse În plafon, pe mese cu fețe scrobite
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
părea că nu se mai oprește din lenta-i revărsare un gol istoric hărțuitor, atîta doar că, acum, pustiul răsuna mult mai tare. Întîi, de la bătăile noastre de inimă, apoi, de la Congresul al XIV lea al Partidului Comunist care-și vestea iminența din toate trîmbițele și din toate răsuflătorile de hrubă, În fapt, un festival, ca multe altele Înainte, al lui Ceaușescu. Spre mirarea mea, fusesem trimis În misiune În Maramureș de Asociația Națională a Nevă zătorilor să supervizez un concurs
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Galileea. Despre personajul nostru aflăm că se numea „Maria Magdaleana”, adică „originară din Magdala”, o localitate de pe malul Tiberiadei. Numele aramean este Migdal Nunaiya, însemnând exact „Turnul peștelui”. Orașul actual, Migdal, se află la 5 kilometri de Tiberiada și era vestit în Antichitate pentru comerțul cu pește proaspăt și conservat. De pe urma acestui tip de comerț magdaleenii deveniseră prosperi, chiar bogați. Ce se mai știe despre Magdala? Că împăratul Titus, cucerind-o, a masacrat toți locuitorii refugiați pe corăbii (Flavius Josephus, Războiul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
zice: Nu mă cuprinde/reține, căci încă n-am urcat la Tatăl. Du-te la frații Mei și spune-le șcăț Mă urc la Tatăl Meu și Tatăl vostru și Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru. Maria Magdalena vine să-i vestească pe ucenici că L-a văzut pe Domnul și că i-a spus aceste șcuvinteț. Câteva lucruri se cuvin remarcate pentru tema noastră. În primul rând, singurătatea personajului 6. În versiunea ioaneică, Maria Magdalena vine la mormânt neînsoțită de vreo
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se produce viziunea. Un înger al Domnului i se înfățișează lui Baruh, smulgându-l din istorie prin cuvintele: „Nu-ți mai face atâtea griji pentru salvarea (soterias) Ierusalimului, fiindcă ș...ț Dumnezeu atotputernicul m-a trimis înaintea ta ca să-ți vestesc cele de sus și să-ți arăt toate cele dumnezeiești!”. Așadar viziunea (apokalypsis) constituie un leac pentru boala istoriei: cel întristat din pricina unui dezastru pământesc este consolat prin revelarea tainelor cerești. Taine „de nespus” (în preambul se folosește cuvântul arreton
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu bănuiește nimic. Urmează ospățul îmbelșugat, într-o încăpere pregătită anume de către Isaac. Arhanghelul însă, scuzându-se pentru o nevoie „firească”, omenească, iese afară și urcă direct la Domnul pentru a-i cere de două ori sfatul: o dată, cum să vestească moartea unui asemenea om neîntinat sufletește și pentru care întâmplarea morții ar constitui o negare pură și simplă a credinței sale în bunătatea absolută a lui Dumnezeu; a doua oară, cum să se înfrupte din hrana materială, el, o ființă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
asta o căutam. Dar Împărăția Lui Dumnezeu, e aproape, e atât de aproape... fiindcă e aici, în sufletul meu și eu sunt acum în Împărăția Lui Dumnezeu. Pentru totdeauna. De asta mâine, în zori, am să merg cu tine, să vestesc Răsăritul cel de sus în inima tuturor. Fiindcă așa se poate intra în Împărăția Lui Dumnezeu: cu inima. Și, cine știe, dacă odată și odată i-o fi sete Lui Iisus, cu care vorbeai tu, să aibă cine să-I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cercetașul... ― Bună dimineața, domnule Petrică. M-ați luat prin surprindere. Eram plin de gânduri... ― Așa se cade unui tânăr asistent universitar. Ce vești mai ai de acasă? ― Ai mei sunt sănătoși. Astăzi le-am trimis o scrisorică prin care Îi vestim că sunt bunici. Au un nepot. N-am uitat să le povestesc că ne-am cunoscut la domnul profesor Hliboceanu În cabinet și că abia așteptați să vă reîntâlniți. Le-am spus că la toamnă, când nu mai au treburi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pământ, pe care le ai dincolo de cimitir, spre Obedeni, ca să-și facă o casă... Că așa e bine... Dacă ai măritat-o cu dascălul, să-i dai acum și zestre!... Atunci rămâi sănătos, cuscre, că eu am plecat, am treabă!... vesti grăbit Grigore Gospodin și ieși afară din curte. Amintindu-și în ultima clipă că îi promisese mai demult cuscrului său niște bani, mai zăbovi câteva clipe ca să-i spună că putea veni pe la el pe acasă peste vreo săptămână, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bine la inimă ca astea? Culae dădu din cap în semn că nu, iar bătrânul îl bătu pe spate, ca pe un prieten mai tânăr al său. E-hei, ia să-i mai zicem noi ceva!... Ține-te bine,, nepoate!... vesti bătrânul și se pregăti de o nouă cântare, încercând coardele mai întâi cu degetele sale tremurătoare și apoi cu arcușul. Dar arcușul cu care cântase până atunci nu-i mai plăcu și scoase la iveală altul, mai bun, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
însoțească pe bătrân până în stradă. Dar, mai înainte de a ieși din casă, bătrânul se opri în prag, de unde îi mai cuprinse o dată pe toți cu privirea. Eu am să mă duc acum să stau de vorbă cu prietenii noștri..., le vesti el. Vă sfătuiesc să fiți liniștiți și să vă duceți să vă odihniți, fiindcă o să aveți nevoie. Și nu vă temeți, că nu peste mult o să călcați cu toții pe pământul făgăduinței!... Amin și Domnul fie cu voi!... Puțin mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
câțiva copii jucându-se și doi-trei pensionari liniștiți. După ce lăsară în urmă parcul, o apucară pe niște străzi lăturalnice. Traversară mai multe intersecții și în cele din urmă ieșiră într-o piațetă pustie, luminată de câteva felinare anemice. Am ajuns, vesti Fănel Trifu, oprindu-se în fața unei case cu etaj. Dincolo de gard era liniște și pace și, împingând cu băgare de seamă poarta de fier, ca să nu facă zgomot, păși urmat de prietenul său într-o curte îngustă, despărțită printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-și soția. Gândul său nemărturisit până la capăt era, de fapt, că n-ar fi fost deloc rău dacă întreaga familie s-ar fi putut muta la mănăstire, într-o casă care să fie numai a lor... Dar maica Agripina le vesti cu părere de rău că așa ceva n-ar fi fost cu putință, fiindcă n-ar fi făcut decât să toarne din nou gaz peste focul neînțelegerilor cu stăreția. Mai stătu la ei vreun ceas, apoi se grăbi să plece, cerându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Cu înțelepciunea din bătrâni mori de foame! pufni Sever cu dispreț. Și ce crezi c-o să faci, dacă o să-ți ieși din pepeni? vru să știe Norica. Sever trânti cu palma în masă: Ce-o să fac?... Uite ce-o să fac, vesti el precipitat, retezându-și parcă vorbele cu securea. Am să mă duc la minister și-o să le cer să-l mute pe Lulea la cimitir, în interes de serviciu!... Așa!... Că pentru asta e tocmai bun un neica nimeni ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
era numai ochi și urechi și își ținea mâna dreaptă vârâtă în buzunar, în timp ce cu cealaltă se scobea încet în nas. Pe-aia cu căprioara nu v-o zic, că mai trebuie s-o perii și s-o descânt oleacă, vesti tânărul poet, cuprinzându-și cu privirea ceata de admiratori. Brusc, el începu să se caute prin buzunare, apoi prin rubașcă, și din nou prin buzunare, de data aceasta întorcându-le pe dos și cercetându-le cu de-amănuntul, să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
curtea casei și-l purtă pe o alee de cărămizi, străjuită de-o parte și de alta de tufe de liliac alb de curând înflorit. În fața ușii de la intrare stătea ghemuit un cățeluș pekinez, care se porni să latre ascuțit, vestindu-le sosirea. Felicia îi porunci să tacă, dar nu mai apucă să apese pe clanța ușii. Le deschise domnul Măgureanu în persoană, care parcă stătuse în antreu și pândise momentul venirii lor. El îi întinse afabil și zâmbitor mâna musafirului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]