790 matches
-
un text al lui Le Corbusier-Saugnier („Manual de locuință modernă“), alături de o ilustrație a lui Bruno Taut (Interior). Alte ilustrații foto (imaginile sînt lăsate să vorbească...) arată interioare cubiste, cu design modern, simplificat și funcțional: Interior de redacție, Birou, Redacția, Vestibul (M. Iancu), Cabine d’avion (E. Prampolini), Sală de lectură (Milița Petrașcu), Sanatoriu din Nordnijk (J.P. Oud și Theo van Doesburg), Bibliotecă, Dormitor (Miclescu), Cabinet de medic (C. Rietveld). Singurul text autohton care le însoțește este editorialul (succint, „pe puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
istoriei contemporane, cu toate ticurile ei mecanice, cu sufletul ei trepidant, cu nebunia ei portativă”. Nuvela omonimă va fi salutată, în consecință, ca o foarte promițătoare narațiune în „ritm de mare caricatură trepidantă”, „o modernă caznă a dracilor, pictată în vestibulul unei vaste întreprinderi din zilele de azi” (Mențiuni critice III, ed. cit., p. 319). Elogiul „fantaziei” moderne devine manifest în comentariul despre „Strofe pentru toată lumea” de Ion Minulescu, semnificativ cuplat cu cel despre volumul Priveliști al lui B. Fundoianu. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mijloace de care dispunea o făptură aflată în suferință. Drept care și-a luat vechea cutie de chirurg și săculețele cu doctorii și am pornit-o spre Augusteon. Odată ajunși la porțile de bronz, comandantul gărzilor ne-a introdus într-un vestibul cu cupolă. Astfel mi-am făcut eu intrarea în citadela imperială, un complex care, pe lângă palat, mai cuprindea casele patriarhale, un mare număr de biserici și paraclisuri, grădini, livezi, cazărmile garnizoanei, pretorii, biblioteci, arhive, cancelarii și tot felul de alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Boukoleon se aflau două încăperi importante: camera imperială a primei nopți, cu tavanul de aur, și cea de-a doua, unde împărătesele nășteau, în întregime îmbrăcate în porfir. De-aici și numele prinților, cărora li se spune porfirogeneți. Într-un vestibul, în fața camerei primei nopți, am văzut opt medici care, judecându-i după haine și giuvaiere, treceau drept foarte iscusiți. Heraclion, arătând spre o ușă, a spus: - Acolo înăuntru zac fiicele mele. Garibaldo s-a oprit în fața medicilor. - Aș vrea înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care-și ținea capul așa de aplecat că ar fi putut să ascundă o buză de iepure. Cum servitoarea nu s-a mișcat nici după ce Re-nefer și-a repetat cererea, Nehesi a trântit ușa de perete și a intrat prin vestibul în marele hol. Stăpânul casei își încheia afacerile de peste zi, cu papirusuri în poală și asistenți în jurul lui. S-a holbat la Nehesi, uimit și fără să înțeleagă nimic, dar când a văzut-o pe Re-nefer, Nakht-re s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Lea în mai bine de o lună. Mama nu știa că eram însărcinată. Mătușile mele nu știau nici dacă mai trăiesc. M-am înfiorat de singurătate. Herya m-a văzut tremurând și, luându-mă de mână, m-a dus prin vestibul înspre ușa de la intrare. Ne-am oprit la nișa din perete și a luat pentru mine micuța zeiță. Era un hipopotam care stătea pe picioarele de dinapoi, cu o burtă enormă și o gură imensă, zâmbind. - Taweret, a zis ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
copii, cinci cu toții, care se înșirau de la fata gata de măritiș până la țâncul în pielea goală care stătea la pândă. Familia s-a revărsat în stradă, scoțând vecinii pe la porți, de unde zâmbeau văzând agitația. Apoi Meryt a fost condusă prin vestibul în camera mare, o cameră modestă cu ferestre înalte care lăsau să intre lumina după-amiezii, cu rogojini deschise la culoare pe jos și pereți pictați cu un peisaj de grădină luxuriantă. Prietena mea a fost așezată pe cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o radiografie și, fără să-i lase timp să deschidă gura, cu o voce netă și ascuțită, o Întrebă pentru ce venise. Vocea prefăcută a lui Pierre-Marie de Kersaint se suprapuse atunci peste aceea a soției sale, răsunînd În austerul vestibul. - Marie Kermeur! Lasă, Armelle, e desigur pentru mine... Marie Înălță capul și-l zări pe PM În capătul scării de piatră. Armelle Își luă ochii de la Marie și Începu să-i dea ostentativ ordine lui Jeanne. - Nu pierde vremea! Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
câte un meci al echipei Chicago Bulls transmis pe NBC. Când avea loc câte o partidă importantă, Ravelstein Îi invita În apartament pe foștii lui studenți. Comanda pizza. Doi comisionari, Încărcați de cutii cu pizza, băteau cu piciorul În ușă. Vestibulul era Îmbălsămat de arome de cimbru, tomate, cașcaval topit, ardei și fileuri de anșoa. Nikki oficia divizarea În felii, folosind un cuțit mare cu lamă rulantă. Feliile erau Înmânate pe farfurii de carton. Rosamund și cu mine Înfulecam sandvișuri preparate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Eliot, nu avusese o locuință mai bine plasată. În mod bizar, casa lui avea un aer monastic. Pătrundeai pe sub niște arcade joase. Holul era panelat cu mahon. Lifturile erau ca niște cabine de confesional. În fiecare apartament intrai printr‑un vestibul pavat cu dale de gresie și luminat de o lampă gotică, fixată În tavan. Pe palierul din fața apartamentului lui Ravelstein se găsea aproape Întotdeauna câte o mobilă gata a fi eliminată, Înlocuită de o nouă achiziție - câte un scrin, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
primul lor conflict. El se găsea la Paris când Vela și cu mine am sosit acolo ca să accept un premiu decernat scriitorilor străini. Am tras la hotelul „Pont Royal”. Impulsiv, exploziv, nerăbdător să mă vadă, Ravelstein m‑a strigat din vestibulul apartamentului și, fără să aștepte vreun răspuns, a dat buzna În cameră. Voia să mă strângă În brațe - pe mine sau pe Vela, dacă ar fi dat peste ea mai Întâi. Dar Vela era În furou și, când l‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și era unul din puținele lucruri pe care Mama Mare nu le modificase. În rest, poate din plictiseală, reorganiza periodic spațiul de locuit, adăugându-i an de an noi jaluzele, sau un tapet nou, sau o nouă mochetă. Intrând în vestibul, m-am descălțat, așa cum cereau insistent regulile casei. Eram sigur că Mama Mare ar fi remarcat orice urmă de praf pe gresia imaculată. Pe pereți agățase o serie nouă de fotografii, reprezentând nuduri de femei foarte slabe, aproape famelice, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Mie, una, n-o să-mi pară rău de ce fac. Nici mie. Sigur, mie, una, nu! La fel, sigur, nici mie, unul, nu! Ținându-se de mijloc, urcară treptele, una câte una, până sus, la etaj. Închiseră ușa, de la intrarea În vestibul, pe dinlăuntru. Câteva minute mai târziu, dacă cineva ar fi avut prilejul să privească, din stradă, la ferestrele de sus, ale vilei, ar fi văzut, cum, dincolo de cele de la dormitor, becurile electrice se sting clipind, ca stelele, care, de-acum
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mai mult mieunată decât rostită? Dacă vrei... neapărat... Da. Vreau. Neapărat! Că n-am mai văzut niciodată un pechinez atât de drăgălaș. Mulțumesc, pentru complimentul frumosului. Și nici un stăpân, de pechinez, ca mata, n-am mai văzut. După ce intrară În vestibul, bătrânul o Întrebă: de fapt, ce vrei? De ce mă Întrebi așa de răstit? Fiindcă mi se pare că vrei ceva anume de la mine. Nu vreau ceva anume de la tine. Vreau să se Întâmple ceva care să ne satisfacă, deopotrivă, pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pe o persoană înaltă. (Deși nimeni nu mai putea indica exact, cu scândurica brațului, cât de înaltă.) Dar un atât de adânc și tragic spirit de sacrificiu nu 185 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Asta pentru că, imediat ce pășeai în vestibulul surorilor Decilagata, domnișoarele își rășchirau pe reverele tale niște degete atât de înghețate, încît locul respectiv se alegea c-o pneumonie. De când însă le vârâse în sperieți, Decilagatele își ațineau, mereu și cu seriozitate, ghearele pe lângă vreo sobă, purtau vara
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
figura fundamentală a poeziei lui Alecu Văcărescu: lingă „dulcele laț”, există o varietate impresionantă de „dulce de rob nume”, de „patimă cumplită”, chinuri plăcute, pîrjoliri dătătoare de extaz, de petrecere cu necazuri etc. Iubirea este o Încăpere care are, ca vestibul, durerea. Nu este posibil accesul la marele festin fără a trece prin vestibulul În care ard toate focurile iadului. Alecu pare mulțumit să Întîrzie În acest limb. Cel puțin așa ne Încredințează el În stihuri: „Mă arz fără măsură ................................... Să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
impresionantă de „dulce de rob nume”, de „patimă cumplită”, chinuri plăcute, pîrjoliri dătătoare de extaz, de petrecere cu necazuri etc. Iubirea este o Încăpere care are, ca vestibul, durerea. Nu este posibil accesul la marele festin fără a trece prin vestibulul În care ard toate focurile iadului. Alecu pare mulțumit să Întîrzie În acest limb. Cel puțin așa ne Încredințează el În stihuri: „Mă arz fără măsură ................................... Să-mi pară focul viață, Și moartea o dulceață! ..................................... În piept purtîndu-ți focul să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Doar de plecat... În cele din urmă reuși, o luă înainte și ea porni, tulburată, în spatele lui. Cum bărbatul, urcând, tot căuta legătura de chei, la ușa apartamentului lucrurile merseră ceva mai repede. O pofti să intre, fata rămase în vestibul, lipită de perete. El încuie, de fapt trase un zăvor, îi observă neliniștea și se întoarse spre ea, așteptând. — Să mă lași puțin, șopti Cosmina. Să mă obișnuiesc... Ce e atât de neobișnuit ? întrebă Iacob, îndepărtându-i cu mâna o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un petic nefolositor. S-au rupt, șopti, făcându-i ghem la piept. Nu spusese „i-ai rupt“, era un fel de a refuza să vorbească despre cele întâmplate. Cum între timp ochii i se obișnuiseră cu întunericul, porni încet spre vestibul. El se ridică în urma ei. — Nu trebuie, șopti ea amețită. Merg singură. Chiar am nevoie să fiu singură, nu cred că am înțeles prea bine tot ce mi s-a întâmplat. Aerul nopții păru să o trezească, atâta cât să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
grave. Îi trebuiră câteva săptămâni pentru ca, atingându-și umerii și obrazul, să reintre în propriul trup. Și mult mai mult timp ca să se reîntâlnească cu imaginea ei din oglindă. — Ce faci ? pufni, amuzată. Bărbatul se ștergea întruna pe covorașul din vestibul, privindu-și, din când în când, tălpile găurite și continuând apăsat. — Ai să stai toată ziua acolo ? — Nu vreau să fac deranj... spuse el, în timp ce se lăsa dus spre ușa bucătăriei. — O să stăm aici, hotărî ea. În felul ăsta o să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
silința să evoce sufletul său de la vârsta respectivă, se simțea intimidat. Luase totuși o hotărâre și trecîndu-și palma dreaptă peste capul ras își constitui o ținută solemnă. Câteva ciocănituri precipitate în ușa de la intrare îl făcură să se îndrepte spre vestibul, deși mirat că Doru intra prin față în loc să vină din interior. Deschise ușa și, plin de surpriză, se trase doi pași înapoi, perplex, în fața Sultanei. - Dumneata, bâigui el, la mine, așa de dimineață? Ce s-aîntîmplat? Niciodată Sultana nu îndrăznise a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu ne împiedică nimeni să cultivăm aceleași sentimente și aici... Du-te acum, te rog, aștept pe cineva, lasă-mă să studiez problema... Sultana păru mai calmată și se lăsă trasă și împinsă spre ușa odăii și spre aceea a vestibulului, în pragul căruia se mai întoarse o dată, cu brațele către umerii lui Ioanide. Acesta G. Călinescu răsuci ușurat cheia, simțindu-se combătut de două senzații contrare: una de rușinea de a fi profanat spațiul său casnic, alta de voluptate. Indignat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
stimate coleg? Îl întrebă. - Pe dumneata! Ioanide, fără a vădi vreo uimire, redeschise poarta de fier și făcu loc musafirului neprevăzut, căutând să ghicească motivul ce-l determina să-l viziteze, după ce în seara precedentă se întîlnise. Descuie ușa de la vestibul, apoi pe cea de la birou. Dan Bogdan, modest în gesturi, șovăitor de prea multă supraveghere, deși făcând de departe impresia stăpânirii de sine, datorită redusei sale emoționabilități, privi cu interes pereții, tavanul, mobilele. Nu cunoștea noua locuință a lui Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
frumos, ceea ce produse plăcere vădită aceluia. Biroul lui Ioanide era de altfel nu se poate mai simplu, într-o casă economică, ridicată de el pentru un proprietar care îi cedase folosința pe câțiva ani, în schimbul unui rest de cont neachitat. Vestibulul avea tavanul în butie, ornat cu desene în stuc alb, pereți în roșu pompeian și un dalaj de plăci de travertin. Biroul izbea printr-un tavan pătrat, în mijlocul căruia se înălța o ușoară boltă, acoperită cu mozaic bizantin, avea pereți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
periculoasă. Ioanide plănui un moment de a-și lua repede pălăria din cuier și a fugi în direcția apucată de Bogdan, pe urmă se răzgândi, închise poarta cu cheia (fiecare din casă avea o cheie proprie), închise și ușa de la vestibul, trase în birou o mică, scurtă cortină de velur roșu peste cristalele ferestrei și, cu pălăria pe cap, ieși în fundul curții. Aici, ziduri de doi metri înălțime despărțeau locuința lui de construcțiile laterale și din fund, ridicate tot de el
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]