687 matches
-
în mai multe rânduri evocat aluziv, nu e înfățișat vreodată. Cititorul e confruntat cu situația paradoxală a unui epic cvasivid într-o carte densă în anecdotică și culoare: parcă nu se întâmplă nimic, deși se întâmplă o sumedenie de lucruri. „Vestitorul” este un cioban, alter ego decalat al lui Petrache Lupu, martor al unei teofanii opace, presupus „vestitor” ignorând sensul vestirii („Da’ ce pustia să vestesc?”, se tot întreabă el, nedumerit). Se disting otium-ul boieresc postfanariot, tratat în manieră mateină, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
unui epic cvasivid într-o carte densă în anecdotică și culoare: parcă nu se întâmplă nimic, deși se întâmplă o sumedenie de lucruri. „Vestitorul” este un cioban, alter ego decalat al lui Petrache Lupu, martor al unei teofanii opace, presupus „vestitor” ignorând sensul vestirii („Da’ ce pustia să vestesc?”, se tot întreabă el, nedumerit). Se disting otium-ul boieresc postfanariot, tratat în manieră mateină, și topos-ul complotului ocult, ilustrat de colonelul Vărzaru, întruchipare a „Securității” eterne. Cartea nu are un deznodământ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
de un patos omniprezent, venit dintr-o oximoronică jubilație decepționistă suscitată de confruntarea cu marasmul, și de un stil uneori de o verbozitate excesivă, cu derapaje ludice nu întotdeauna legitimate estetic, acest roman - ce pare să fi fost scris înainte de Vestitorul - e bogat în accente neoexpresioniste, dar și raliat la practicile textuale optzeciste. SCRIERI: Vestitorul, București, 1997; Epopeea celestă, Craiova, 1999; Șah orb, București, 1999. Repere bibliografice: Tudorel Urian, Clondirul cu cerneală și internetul, „Cuvântul”, 1997, 8; Ion Roșioru, Un roman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
marasmul, și de un stil uneori de o verbozitate excesivă, cu derapaje ludice nu întotdeauna legitimate estetic, acest roman - ce pare să fi fost scris înainte de Vestitorul - e bogat în accente neoexpresioniste, dar și raliat la practicile textuale optzeciste. SCRIERI: Vestitorul, București, 1997; Epopeea celestă, Craiova, 1999; Șah orb, București, 1999. Repere bibliografice: Tudorel Urian, Clondirul cu cerneală și internetul, „Cuvântul”, 1997, 8; Ion Roșioru, Un roman complex, TMS, 1997, 9; Evelina Cârligeanu, A noastră carte e uneori cu susul în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
Evelina Cârligeanu, A noastră carte e uneori cu susul în jos, TMS, 1997, 9; Octavian Soviany, Scriptorul care nu se teme de diavol, CNT, 1997, 44; Horia Gârbea, Cel ce vestește singur, „ArtPanorama”, 1997, 1; Peter Quince [Ioan Radu Văcărescu], „Vestitorul”, „Euphorion” , 1997, 4; Gabriel Dimisianu, Un nou romancier, RL, 1998, 6; Constantin Dram, Între alegorie și structură, CL, 1998, 4; Ioan Stanomir, Călătorie la capătul cărții, LCF, 1999, 6; Ion Roșioru, „Epopeea celestă”, TMS, 1999, 6; Tudorel Urian, Jocul vieții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
mod atît de neașteptat cu revelațiile soției. Criticii continuă să dezbată dacă, în aceste pasaje, Gabriel își depășește propriile limite și inadvertențe în concepție și înțelegere. Însă indiscutabil e faptul că aici spațiul preia rolul unui însoțitor și al unui vestitor, apoi rolul de catalizator, pentru ca, în final, în mijlocul zăpezii atotcuprinzătoare, să dețină rolul esențial. Desigur, pe măsură ce Gretta și Gabriel se apropie de camera de hotel, spațiul de care se apropie, adoptînd punctul de vedere al lui Gabriel, pare determinant
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
renașterea; ca și Dumnezeu, el nu are istorie și tot ceea ce îi stă în putere este să povestească istoria celorlalți. Iată o ars narrativa demnă de Jean d'Ormesson. Este contemporan cu Alaric, barbar creștin și arian, distrugător al trecutului, vestitor al lumii viitoare, dar și cu Sf. Augustin, părinte al Bisericii, cel ce la anul 426 e.n. va scrie cartea "Despre cetatea lui Dumnezeu", nu alta decât Roma care a avut norocul de a fi învinsă de creștini, deosebiți de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
hotărâre de a înființa, sub conducerea și prin activitatea lor, o nouă revistă săptămânală, în jurul căreia nădăjduim că se vor aduna de la sine toate elementele rodnice, doritoare de muncă, ale generației tinere. Noi cei de la «Curierul literar» - în fața acestui eveniment, vestitor al unei faze de reculegere și de însuflețire în mișcarea noastră culturală - ne simțim datori să alergăm la chemarea celor doi aleși. În vederea acestei contopiri, «Curierul literar» încetează de a mai apărea.” Alți colaboratori: Badea Gheorghe, Virgil Cioflec, I. Ciocârlan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286597_a_287926]
-
Practicii dominației i se opune, în viziunea lui Augustin, modelul pacifist al comunității ecleziale, în care abandonarea pulsiunilor de putere face loc „lucrării mântuirii”. Prin mărturisirea păcatelor și dăruirea iertării, Trupul mistic al lui Hristos devine, precum un mesager angelic, vestitor al păcii (Mt. 10,12-13). Căci „așa cum actul creației nu ia nimic din Dumnezeu, tot astfel dăruirea noastră de sine nu implică nici o pierdere, ci mai degrabă o nouă primire de ființă, care constă în mod fundamental în orientarea către
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
închipuie românul pe Crăciun? Întotdeauna, românul îl vede pe Crăciun sub înfățișarea unui om bătrân, cu barba albă ca zăpada, care acoperă câmpiile și coastele dealurilor în ziua sărbătorii. Iar dacă moș este Crăciunul, apoi moș trebuie să fie și vestitorul sosirii sale, adică Ajunul (Moș Ajun). Odinioară, în noaptea Ajunului, ulițele strâmte ale Bucureștilor ori Iașilor răsunau de glasurile colindătorilor și la toate ferestrele boierești, negustorești, mitocănești vedeai lumină și veselire. Cete de copii se duceau din casă-n casă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
s-o dus! Și să faci cu voiciune, Iute, câte-o plecăciune, La toți cei ce te privesc Și bacșiș îți pregătesc! Noi vă urăm la mulți ani, Sănătate, gologani! Jocul ursului Personajele: Ursul, Vestirorul, Țiganul, Doboșul, Draci (doi, trei). Vestitorul intră în casa gospoarului în timp ce restul trupei așteaptă la ușă. Dacă gazdele răspund afirmativ la propunerea vestitorului de a prezenta jocul ursului atunci trupa intră în casă, unde se desfășoară spectacolul. Vestitorul: Am venit la dumneavoastră Să ne primiți fața
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
privesc Și bacșiș îți pregătesc! Noi vă urăm la mulți ani, Sănătate, gologani! Jocul ursului Personajele: Ursul, Vestirorul, Țiganul, Doboșul, Draci (doi, trei). Vestitorul intră în casa gospoarului în timp ce restul trupei așteaptă la ușă. Dacă gazdele răspund afirmativ la propunerea vestitorului de a prezenta jocul ursului atunci trupa intră în casă, unde se desfășoară spectacolul. Vestitorul: Am venit la dumneavoastră Să ne primiți fața noastră, Dacă bine și voiți Ursul nostru să-l primiți Gazda casei: Da, poftiți în casă! Țiganul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Personajele: Ursul, Vestirorul, Țiganul, Doboșul, Draci (doi, trei). Vestitorul intră în casa gospoarului în timp ce restul trupei așteaptă la ușă. Dacă gazdele răspund afirmativ la propunerea vestitorului de a prezenta jocul ursului atunci trupa intră în casă, unde se desfășoară spectacolul. Vestitorul: Am venit la dumneavoastră Să ne primiți fața noastră, Dacă bine și voiți Ursul nostru să-l primiți Gazda casei: Da, poftiți în casă! Țiganul: Vin cu ursul din pădure C-amu s-o hrănit de mure; Ș-am venit
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Că de nu-ți fac pielea scrum! Ursul meu, când l-am adus, Se urca pe lemn sus Să mănânce cucuruz. Joacă, joacă, ursule, Că s-or coace murle Și mai tare te-I-ngrășa Și prin case îi juca. Vestitorul: Foaie verde de săcară, S ă ieși, ursule, afară! Țiganul: Foaie verde, baraboi Hai, ursule, înapoi! Vine-o babă-n răsărit C-un colac mare-mpletit; Taie două, dă și nouă, Taie-n trei, dă și lui Andrii, Taie-n patru
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
S ă ieși, ursule, afară! Țiganul: Foaie verde, baraboi Hai, ursule, înapoi! Vine-o babă-n răsărit C-un colac mare-mpletit; Taie două, dă și nouă, Taie-n trei, dă și lui Andrii, Taie-n patru, dă și lui Marcu. Vestitorul: De jucat am mai juca Da afară-i noapte grea, Noapte grea și fără lună, Ieși, ursule, noapte bună! (pe dialog, ursul joacă în ritmul tobei și al butucului, a gălăgiei ritmate făcută de draci). La Anul Nou de Natalia
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
cu Steaua, colindele au rămas cam aceleași: Steaua sus răsare, Trei crai de la răsărit, Velerim și veler Doamne, O, ce veste minunată! ș.a. Îmbujorați și voioși, copiii se străduiesc să cânte cât mai frumos, animați de convingerea că ei sunt vestitorii nașterii lui Hristos. La puțină vreme după ce colindătorii au încetat să mai sune la ușă, înfășurat în mantia singurătății, am dat curs îndemnului de a așterne pe hârtie aceste rânduri, ca o încercare de defulare a unor întâmplări și trăiri
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
Pe vasul regelui, stârnind uimire / La prova, înăuntru, în cabine, / Pe punte; uneori mă dumicam / Și-ardeam și ici, și colo, pe catarg, / Pe vergi și pe bompres, apoi din flăcări / Mă-ntorlocam; mai iute și năprasnic / Ca fulgerul lui Zeus, vestitor / Al trăsnetului crunt; jurai că focul / Și trosnetul și fumul de pucioasă / L-înfruntă pe Neptun și, marea-nvolburând, / Îi scutură tridentul.“ Virtuozitatea execuției se răsfață în virtuozitate verbală. Curios, deși adesea improvizează cu o ingeniozitate și cu o inventivitate care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
faptul istoric capătă astfel aura profeției sau, cu un termen din prologul epistemo critic, amprenta „autenticității“. Gestul colecționarului de antichități este unul de asemenea profetic: în economia sa, obiectul își pierde valoarea de marfă, pentru a-și recăpăta calitatea de „vestitor“ viu al lumii care i-a dat naștere. Imaginea dialectică, alegoria secolului al XIX lea, aduce astfel ideea barocă a unei lumi „ruinate“, fragmentate, discontinue din domeniul limbajului poetic în cel al condiției concrete a obiectelor istorice. Negativitatea liberă, infinită
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
tocmai din caracterul lor subiectiv, intenționat și aflat, așadar, în afara câmpului experienței. Limba este văzută, dimpotrivă, ca mediu al experienței, iar cuvintele, prin posibilitatea de a fi traduse, își dovedesc caracterul viu, istoric. Traducătorul, ca salvator al limbii și ca vestitor al sfârșitului mesianic al acesteia, are ca sarcină „die reine Sprache gestaltet der Sprachbewegung zurückzugewinnen“, deci să disloce limbile din contextul care le determină, pentru a le reasuma din perspectiva originii lor în limba adamică. Libertatea traducătorului, arată Benjamin, este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
se multiplică și elementele care sugerează lipsa de consistență a imaginarului, a lumii descrise, prin termeni ca "legănându-se", "se aruncau năvoade (...) într-o zonă din străfunduri cu lumini", "miraj", interogații " Mă întrebam ce puteau fi decât Satane vâslind/ ori vestitori de tragedii pe aripi cu luciri de cuțit?". E aceeași veșnică pendulare între tragedia care înspăimântă și cea care aduce cu ea o fascinație imposibil de evitat. Limitele temporale sunt și ele fluide, tranziția se face cu ușurință, "pluteau în
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu prilejul festivităților școlare. Aceste discursuri, însuflețite de simțăminte și elanuri nobile, au o elocvență caldă și convingătoare. A publicat în „Curierul românesc”, „Muzeu național”, „Gazeta Teatrului Național”, „România”, „Cantor de avis și comers”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Vestitorul românesc”, „Trompeta Carpaților”. Articolele lui conțin, îndeobște, sfaturi practice pentru lucrarea pământului, învățăminte folositoare în gospodărie sau sunt rapoarte școlare, cuvântări festive ș. a. La 1 octombrie 1843 P. scoate foaia „Învățătorul satului”, cea dintâi publicație, gratuită și oficială, destinată mediului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
vedere spre Troiță. Toți preoții noștri împreună cu cei oficiali, ortodox și greco-catolic, care încă funcționau, au pregătit slujba Învierii. La strigarea: „Veniți de luați Lumina!”, adresată celor „patru Răsărituri ale lumii” de părintele Ion Marinescu cu un timbru de adevărat Vestitor ceresc, s-au aprins făcliile tuturor, chiar și ale celor din Celular. Imnul Hristos a înviat a spart lumina dimineții, izbucnind ca un strigăt din morți din piepturile celor osândiți pentru credința în Învierea neamului românesc. Părintele, în afara tipicului, a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
absolvent a 4 clase gimnaziale Fălticeni (1884) apoi Învățător la Lămășeni (1893-1900) și Rădășeni (1900-1925). În paralel Învățător agricol ambulant (1915), iar după 1925 consilier pomicol pe lângă Camera agricolă județeană Fălticeni (trăsurica cu cal alb). Colaborator la publicațiile „Albina”, „Câmpul”, „Vestitorul satelor”, „Cunoștințe folositoare” ... semnând V. Lovinescu Rădășeni. și-a popularizat realizările În domeniul pomicol prin conferințe, broșuri și lucrările: Monografia centrului pomicol Rădășeni (În rev. „Câmpul”, 1/1908, București, p. 11-30); Părul - pere de vară, pere de toamnă (1915), Pepinierele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Liceul Pedagogic „Vasile Lupu” din Iași - Contribuții la istoria Învățământului românesc, 125 de ani (1855-1980), În 19.IX.1970 lui Gh. N. Rădășanu, la Bogata. Dorind să scrie despre vrednicul Învățător, Îl Întreabă la ce reviste a mai scris, În afară de „Vestitorul Satelor” și „Lamura”. Are articolul Grazielei Vântu despre Gh. Rădășanu, din „România liberă” (9.VI.1967). 819 din Iași, din 1895(?) coleg de clasă cu N. Stoleriu. De mare deșteptăciune și mare vrednicie, a luat parte alături de N. Stoleriu, la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și „Lamura”. Are articolul Grazielei Vântu despre Gh. Rădășanu, din „România liberă” (9.VI.1967). 819 din Iași, din 1895(?) coleg de clasă cu N. Stoleriu. De mare deșteptăciune și mare vrednicie, a luat parte alături de N. Stoleriu, la tipărirea „Vestitorului Satelor”, a „Calendarului Sătenilor”. După ce a murit N. Stoleriu a condus „Vestitorul Satelor”. A fost revizor școlar de mare Înțelepciune și vrednicie. El a decedat de mult. Doamna lui, Raveica P. Gheorgheasa trăiește f. bolnavă cu piciorul drept, de 8
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]