674 matches
-
Editura Edict, Iași, 2004, 521 pagini. * Bucovina pământ românesc II - Presa din Rădăuți - 1893 - 2004, Editura Edict, 2005, 205 pagini. * Cu capul pe umărul meu... Jurnalistică împreună cu cititorii, cuprinzând parte din publicistica autorului, Edit ura TipoMoldova, 2005,319 p. * Mălin, vestitorul revoluției - antologie ziaristico-scriitoricească dedicată poetului Alexandru Mălin Tacu, obiec tiv informativ al securității din România într un fel de proces al postcomunismului, Editura TipoMoldova, Iași, 2006, 354 p., cu „În loc de prefață” de Cod ruț Liviu Cuțitaru. * Vaslui - Capitala „Țării de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
inem aprinsă cât mai îndelungat. Dar să i stimulăm flacăra. Amintind cele de mai sus, nu pot să neg că pr ezen ța unei astfel de creații în programul Salonului, mi-ar fi adus în actualitate propria-mi carte „Mălin - vestitorul revoluției”, închinată de mine fiului dizidentului Alexand ru T acu - Zeletin, aici de față, omorât de securitatea română, când copi lul din el deabea împlinise 17 ani. Lui Alexandru Tacu-Zeletin și familiei sale mulțumirile mele pentru că din veniturile lor de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
el deabea împlinise 17 ani. Lui Alexandru Tacu-Zeletin și familiei sale mulțumirile mele pentru că din veniturile lor de simpli pensionari, ca și mine, au sponsorizat mare parte din cheltuielile mele pentru realizarea volumelor „Bucovina pământ românes c” ș i „Mălin - vestitorul revoluției”. Fără ajutorul lor, cărțile pomenite ar fi ajuns mai greu în rafturile librăriilor. Gratitudine familiei Tacu mai ales pentru că prin gestul lor m-au ajutat ca măcar simbolic, prin literă tipărită să aduc bogata și frumoasa grădină a țării
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
fotografia, iar din ceea ce se scrie, cititorul află cauza plecării tânărului. Ulterior, despre tânărul în cauză, subsemnatul a strâns sute de mărturii ale cauzei trecerii lui „dincolo de Styx” și dintr-o antologie de texte ziaristico scriitoricești am scris volumul „Mălin vestitorul revoluției”, Editura TipoMoldova, Iași, 2006. În 2008, în volumul „Personalități moldave”, Editura PIM Iași un medalion l am închinat unui alt tânăr, tecucian la origine, Dan Alexandru Boureanu, încă un poet la 14-17 ani care, tot de tânăr pleca „dincolo de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
grav. Mai ales că întreaga presă română, după 1989, ca și în pre zent, se referă des la el, ca disident politic, la feciorul său și opera lor literară, în librăriile Iașilor și existând o carte cu titl ul „Mălin vestitorul revoluției”, antologie ziaristico scriitoricească , cu referiri la mai tot ce s-a scris, până atunci, despre ei de către scriitori și publiciști. În Dicționar, „un oarecare” A. Ștefănescu (profesor deosebit de important n.n.) a fost directorul publicației „Cronica Moldovei” (p.150), iar
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
în PSB, vol. 18, p. 162) „După cum fulgerul iese de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi și Venirea Fiului Omului. Că unde va fi stârvul, acolo și vulturii. Cum se arată fulgerul? Fulgerul n-are nevoie de vestitor, n-are nevoie de predicator, ci se arată într-o clipită de ochi și celor ce stau în case și celor din cămări, pe fața întregului pământ. Așa va fi și Venirea lui Hristos: se va arăta dintr-o dată pretutindeni
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Eliade; lui Blaga îi vorbește Cerbul cu stea în frunte, în ipostază magică; Mihai Ursachi invoca Moartea și viața căprioarei; Cerbul e prezent în lirica lui Ioan Alexandru. Cerbul (observă interpreții miturilor) ar fi o "imagine arhaică a reînnoirii ciclice", "vestitor al luminii", simbol al "rapidității", al "longevității", dar și al "melancoliei" (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, Ed. Laffont / Jupiter, 1982). Pe fundalul unei copilării scindate cu amintiri de război poetul din Țara de Sus își aliază sistematic cervideele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
consacrate embleme ale unei lumi de mult stabilizate ale cărei amintiri sunt un fel de armură. Ochiul scrutător privește concomitent spre Zamolxe și Decebal-crai, dar și spre înaintașii latini între care Traian și Ovidiu; urechea ascultă cântul "cocoșilor de zi", vestitori de bucurii solare; la masa amintirilor se adună figuri columnare: Mușatinul Stefan, Ion-Vodă, marii cronicari moldoveni, monumentalii Cantemir și Eminescu, alteori Creangă, Enescu, Brâncuși; e invocat Arghezi. La nivelul expresiei, elegia și frecventul lamento se prefac, nu o dată, în contrariul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
au abordat păstrând în memorie timpul fericit al șederii pe pământ iberic, cu momentele ei de glorie, atât sub musulmani cât și sub creștini, și în ciuda turbulențelor episodice. Iar în noile lor locuri de așezare, mitul măreției trecute din Peninsulă, vestitor al unui viitor mai fericit, i-a ajutat să-și revină după lungi perioade de tristețe. În secolul al XVI-lea, discursul sefard despre suferință o ia, cât se poate de firesc, pe calea speculației istorico-escatologice, cum face Isaac Abravanel
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
vrăjeală; vrăjitor; vremea; vulpe; zi; zicală; zîmbi (1); 783/276/86/190/6 ghiocel: primăvară (266); floare (140); alb (62); primăvara (56); puritate (22); plăpînd (20); firav (18); gingaș (18); gingășie (15); frumos (14); plantă (12); zăpadă (11); martie (7); vestitor (6); prospețime (5); fragil (4); lalea (4); mic (4); renaștere (4); fraged (3); frumusețe (3); început (3); miros (3); pur (3); simbol (3); trandafir (3); blînd (2); blîndețe (2); fericire (2); finuț (2); flori (2); floricică (2); iarna (2); iarnă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
plăpînd; plimbare; porumbel; potîrniche; prieten; privighetoare; privighetoarea; puișori; reîntoarcere; roșu; roz; sacru; sat; sensibilitate; sezonier; sfînt; simetrie; simplitate; stol; str. Turului în copilărie; străinătate; subțire; sunt melodios; timp; toamna; trestie; turturica; turturică; vara; vară; văzduh; veselă; veselie; a vesti; vestitoare; vestitor; vestitori; veveriță; vietate; viețuitoare; vioaie; zîmbesc; zvon(1); 899/178/52/126/0 rîu: apă (363); curge (22); fluviu (20); mare (14); pește (14); pietre (14); adînc (13); curgător (13); lac (13); pîrău (13); liniște (12); apă curgătoare (11); izvor
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
plimbare; porumbel; potîrniche; prieten; privighetoare; privighetoarea; puișori; reîntoarcere; roșu; roz; sacru; sat; sensibilitate; sezonier; sfînt; simetrie; simplitate; stol; str. Turului în copilărie; străinătate; subțire; sunt melodios; timp; toamna; trestie; turturica; turturică; vara; vară; văzduh; veselă; veselie; a vesti; vestitoare; vestitor; vestitori; veveriță; vietate; viețuitoare; vioaie; zîmbesc; zvon(1); 899/178/52/126/0 rîu: apă (363); curge (22); fluviu (20); mare (14); pește (14); pietre (14); adînc (13); curgător (13); lac (13); pîrău (13); liniște (12); apă curgătoare (11); izvor (10
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pământ bătătorit, numit "năsipală" care se reînnoia, la intervale de timp, cu muruială proaspătă. 71 Acoperișul în patru sau două "ape" pare a fi construit "în echilibru cu forțele naturale", în funcție de "respirația cosmică". 72 Motivele zoomorfe, caii și leii ca vestitori ai soarelui, de pe acoperiș, au rolul de a proteja casa de forțele răului. 73 Elementul cel mai important, specific arhitecturii interioare, în jurul căruia se desfășura întreaga viață materială și spirituală tradițională, este vatra. 74 Petru Caraman 75 a repartizat geografic
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și cu maramă, în formă de steag". În Banat, moartea unui tânăr este înștiințată de un om care merge prin sat cu un steag negru 346. În Bucovina, bradul, împodobit la moartea tinerilor, necăsătoriți, este dus de vătăjei (vornic sau vestitor) la înmormântare, "pentru a vesti nunta", apoi se îngroapă la capul mortului, lângă cruce, împreună cu "bățul de vătăjel". 347 La romani, exista același ritual al arborelui de moarte, reprezentat de chiparos sau de brad 348. Chiparosul era consacrat lui Pluton
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un vas cu apă neîncepută. O dată Vergelul început, fiecare participant la ceremonie aruncă în apa neîncepută un obiect cuțitaș, crucer, bumb, inel, cheiță, cercel). Apoi, un băiat, de 10-13 ani, scoate câte un obiect din apă și, împreună cu "vergelatorul" sau vestitorul de Anul Nou, prevesteau norocul fiecăruia, rostind, în același timp, urarea de Anul Nou: "Anul vechi, ici, se sfârșește / Și cel nou ni se ivește. / Mergeți măi, tăiați un bou, / Căci mâni este Anul Nou! / Și fripturi bune făcând, / Să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lumii, niște deschizături ale cerului care pot să fie în număr de 7, 9, 12 sau 15 (în mitologia nordică). Potrivit unei alte concepții, stelele au fost considerate bucăți ale oului cosmic (Kalivala). Cea mai importantă stea, luceafărul, este un vestitor al renașterii, un principiu al veșnicei reîntoarceri. Ca simbol al principiului vieții, Luceafărul a fost considerat fratele mai mare al Soarelui.139 În spațiul românesc, există obiceiul ca, în cele trei zile de Crăciun, să se umble cu "steaua" , cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cheile palatului, dându-le voie să intre în toate cămările, numai în chiliuța de către miazăză nu, că nu va fi de bine." ("Crăiasa zânelor"229). În continuare, ne propunem să ilustrăm "ordinea cosmică", instaurată de timpul sacru al sărbătorii, prin "vestitorii" zilelor consacrate, "pasărea" și "șarpele". III.3.2. ORDINEA COSMICĂ: "PASĂREA", "ȘARPELE" 1. PASĂREA a. Imaginea a-temporală și a-spațială Arhetip al elevației, liant gnoseologic dintre pământ și cer, pasărea reprezintă o metaforă universală a sufletului. În majoritatea mitologiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu aripile deschise între soare și lună (luna-crai nou), între simbolul luminii și al întunericului. Simbolismul corbului este contradictoriu; fiind considerat o pasăre solară, mesager solar al cerului, o "pasăre divinatorie", corbul poate fi și pasărea care anunță nenorociri, un vestitor al morții. Corbul semnifică haosul, dar și ordinea, murdăria, dar și curățenia, demonismul, dar și sfințenia, este o pasăre a tenebrelor, dar și a luminii, cu rol apotropaic, dar și funerar, este o pasăre a vieții, dar și a morții
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la al doilea cântat, iar crăpatul de ziuă, când cântă mai des, când apune Găinușa și apare Luceafărul de dimineață. În Antichitate vestirea zorilor era considerată de origine divină, cocoșul, închinat diferitelor zeități Apollo, Minerva, Mercur, Marte era considerat un vestitor al răsăritului Soarelui, priveghetor al somnului și simbol al luptei războinice. În Evul Mediu, cocoșul era purtat de armatele de uscat, pentru a le da de veste schimbarea santinelelor, practică regăsită la stânele tradiționale, păstorii români urcau la munte și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe arborele vieții, apoi pe arborele cosmic. Coborârea din arborele cosmic pe coloana cerului, apoi pe crucea de pe mormânt transformă pasărea sufletului în pasăre cu aripi închise.240 În filosofia populară românească, fiecare pasăre are semnificație proprie: cocoșul este un vestitor al luminii, aduce ordine în dezordine, găina este un simbol al abundenței, un mediator între treptele existenței, porumbelul este pasărea-mesager, prin excelență, barza reprezintă un alter ego mitic al gospodarului și neamului, fiind "o pasăre augurală, vestitoare a renașterii firii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cei ce ciocnesc, zice că se văd pe cea lume. În ziua întâia ciocnesc numai în vârf, iar în celelalte zile și cu partea cealaltă; marți nu se mai ciocnesc, numai de Sfântul Gheorghe și de Ispas."260 Simbol solar, vestitor al luminii care risipește forțele întunericului, cocoșul purifică și sacralizează orice loc: "Cucoș dacă e la casă, el alungă toată necurățenia, tot răul. La casă nouă, când se sfințește, totdeauna se dă preotului un cucoș, ca să fie casa veselă (...), ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
aluat, bucățele și se pun în uncrop, cu mult zahăr și cu acesta se îndulcesc toți nuntașii, ca să fie traiul la tineri dulce; dar mai întâi gustă mirii. Tot așe, hulubii se scriu pe ouă la Paști."269 Pasăre augurală, vestitor al primăverii și mesager din alte lumi, cocorul este considerat un simbol al longevității și fidelității, purității și imortalității 270: Numai cucoșul și cucoara de demult, dacă-i fierbea, la loc înviau. Era o babă și avea o cucoară, care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
M. Beniuc: "Cucuvaie fost-am până ieri/ iar de astăzi iată-s ciocârlie." Poetul vestitor își comunică menirea socială apelând la simboluri cunoscute; nu se vrea decât un "toboșar" imagine desprinsă din universul rustic pe care o convertește simbolic, un vestitor al evenimentelor ce zguduie lumea veche din temelii, pentru a fi reclădită. Există și o poezie a sentimentelor care evită însă situațiile de intimitate, fiind atrasă în special de sentimentele cetățenești; ființa umană este urmărită mai puțin în dimensiunea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mare de oameni să privească „spe ctacolul supli ciului“: curtea Mitropoliei, târgul, biserica. Vizibilitatea pe depsei presupune umilirea condamnatului și implică colaborarea publicului care îi asigură un caracter moralizator. În acest mod „spectacolul pedepsei este integrat cotidianului“, iar condamnatul este „vestitorul propriei lui condamnări“. Cu toate acestea, în secolul al XVIII-lea are loc o îm blânzire a pedepsei, după cum remarca Michel Foucault. Ar trebui să facem aici o comparație între prevederile pravilei și aplicațiile ei. Judecătorii au o mare autonomie
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
pe șotii", suflete care "tresar la cea mai mica lovitură a vieții, la cel mai mic indiciu de fisură în soliditatea deja instituită. Se transformă astfel în santinele insomniace ale eșecurilor pe care fiecare vrea să le uite, în sarcastici vestitori ai falimentelor fundamentale"51. Acesta este Cioran, spune Savater, "vizionar prin deziluzionare, căruia pasiunea de a vedea limpede i-a ars ochii: un suflet alert, fascinat de dezvrăjire."52 Cioran nu face decât să mărească propriile spaime ale omului, el
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]