549 matches
-
În clipa în care rezoluția imaginii ajunge la un nivel realist telescoparea-ncetează și sonorul pornește, așa că o putem auzi pe cea numită "Eufrosina, ma mie" sau, mai des, doar "Frosico, puico" gângurind alintată -vehement totuși - către posesorul piciorului în pantalon vișiniu: "Dimpotrivă, dimpotrivă, domnule căpitan, eu sunt mândră că sunt româncă și crez din tot sufletul că Petrică are rezon. Ah! Atâtea sclifoseli auzi la damele din ziua de azi, cu pansioanele și pianul și franțozeasca lor de Dâmbovița... Io n-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca în prima zi de purtare, era impecabilă, de fapt aproape prea corectă, de parcă ar fi îmbrăcat o figură de dioramă. Sistemul osteo-muscular al căpitanului Badislav părea să funcționeze inefabil, fără să forțeze vreodată, în genunchi și în coate, materialul vișiniu al uniformei. Ca să spunem adevărul până la capăt, uniforma era doar una I de paradă, prevăzută, alături de faimoasa cască, și cu o sabie poleită, bună doar să zdrăngăne pe caldarâm. Când cele două dame l-au întîlmt plimbîndu-se îngîndurat prin fața grădinii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
usturoi. Coloana coborâse spre Podul Mogoșoaiei, de curând rebotezat Calea Victoriei - dar nimeni nu-i zicea încă pe noul nume - sub privirile holbate ale târgoveților. Fercheși, cu mustățile bine răsucite și unse cu unt, strânși ca niște viespi în mundirele lor vișinii, pompierii, de ale căror isprăvi de la '48 încă se vorbea, erau adorații damelor și puțini erau cei care nu aveau trei-patru amante dintre junele abia reîntoarse din Rusia, încărcate de blănuri, ruble și giuvaeruri, dar și de viții destule. Din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu bulgăroaica lui, muzica încetă și fata cea caldă și dulce se smulse de lângă el, repezindu-se la țăranul tînar de-alături, care o primi mușcîndu-i buzele subțiri și viclene. Altă fată, căreia-i putea vedea gurguiele ridicate și cercul vișiniu din jurul] lor prin borangicul străveziu, se lipi de el și lăutarii o luară de la capăt. Vasili nu mai știu dacă e-n rai sau în iad. Muierile și spirtul îl duseseră, oricum, pe ceea lume. La lumina posomorită a opaițelor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lapte era acum pestriță și coaja i se umfla spasmodic, de parcă fiifll schimbată dinăuntru ar fi-ncercat să rupă-nvelișul care-o ținea întemnițată. Și-ntr-adevăr, curând coaja crăpă în lături, lăsând să se zărească forme și-ncrețituri nedeslușite: semilune galbene, ochi vișinii, zdrențe de malachită. O ființă umedă și zbârcită se tîrî afară, bâțâind din membre încă indistincte, lăsând în urmă un imago uscat, se-ncolăci înfrigurata ca un fetus multicolor, zăcu așa multă vreme de parcă și-ar fi adunat puterile și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
transe plutește goală în mijlocul camerei, între podea și tavan, și că medicul, ghemuit sub ea, îi lipește de omoplați stetoscopu-nghețat... Că, privindu-se pe ecranul de la radiografie, și-a văzut oasele, și toate erau colorate, toate de altă culoare, clavicule vișinii, coaste de aur, vertebre pastelate ca o ghirlandă de flori, femure verzi pal, craniul bălțat ca o hartă politică și doar hioidul, singurul os nelegat de celelalte, transparent ca o agrafă de sticlă..." Mai povestea cum la sfârșitul consultației ea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
frunzelor și tulpinilor cum suie un lapte alb către inflorescențe. Distingeau în petale, ca prin niște pielițe fragede, vase capilare, nervi, glomerule sudoripare. Unele aveau creste papilare ca degetele, altele pleoape cu gene ca ochii, altele înălțau în miezul franjelor vișinii un pistil lung și erect, cu o boabă limpede, cleioasă în vârf. Femeia se ridică în genunchi și luă delicat, cu limba, picătura vâscoasă de pe cel mai apropiat pistil: "E dulce, e nectar", zise și se lăsă iar între flori
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cerul de deasupra posomorâtei primării de cărămidă, în ferestrele căreia se răsfrângeau deopotrivă azuriul și trandafiriul dinspre zona canalelor. Clădirile de dincolo de Amstelul încărcat de ambarcațiuni și case plutitoare străluceau în culori sărbătorești, fațade albastre lângă fațade gălbui și fațade vișinii, decupîndu-și acoperișurile zimțate pe cer. Pescărușii, care se rotiseră toată ziua deasupra râului și se-nșiraseră pe balustrade, așteptând turiștii ca să le coboare din zbor pe cap și pe umeri, somnolau acum pe apa ce frângea umbre colorate de șlepuri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
suferința și senzația de vomă, mi-am făcut curaj și am tras puțin de pielițele julite. Maarten, rotula mea era de cristal! Scînteia-n soare ca dopul de sticlă de la carafa de-acasă! Apoi rana s-a acoperit de-o crustă vișinie, crusta s-a dus și ea curând și-a rămas în urma ei o pată roz de piele nouă. Dar am fost de-atunci sigură că fiecare os al meu e de cristal..." Și, după câteva clipe de tăcere: "Ai auzit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fir metalic, fluturi și mărgele. La gât și la mâneci era aplicată o broderie realizată în diverse tehnici: ajurul în cruciulițe, punctul bătrânesc, butucește, pe dos, punturește, în cheițe. Nu lipseau găurelele. Cromatica era diversă: nuanțe de roșu, galben, negru, vișiniu, albastru, verde. Toate acestea dădeau strălucire și frumusețe cămeșii. O altă componentă a costumului femeiesc, folosită atât la muncă, cât și sărbătoarea este catrința. Este țesută în patru ițe, făcută numai din lână sau cu urzeală de bumbac și băteală
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
acestea crez că poci răspunde pe capul meu că apa avea de la 60 până la 65 grade de căldură, atât numai, când ieșii îmi văzui pielea că se închisese și mai mult de roșală: din rumen mă făcusem stacojiu, pe urmă vișiniu. Procleții mei mă luară și iar mă întinseră peste rănichi și mă înfășurară cu un șal alb la cap, apoi mă duseră îndărăpt iar prin salele prin care intrasem, cu grijă ca la fiecare schimbare de atmosferă să-mi puie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să vă duceți la dracu’ amîndoi, înghite în sec. — îi mai așteptăm mult pe fanfaronii ăia? zice Roja dînd primele semne că începe să-și piardă răbdarea, privind în gol la pereții separeului îmbrăcați de sus pînă jos în pluș vișiniu. — Unde te grăbești? Doar nu-ți plîng țîncii acasă, zice Curistul ridicîndu-se greoi de pe scaunul său, îndreptîndu-se de șale. Mă scoate din minți cînd trebuie să aștept pe cineva, mai ales atunci cînd nu știu exact cînd o să apară, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o bicicletă stricată. Se simțea trăind în interiorul unui ceas, privindu-și propriul corp într-o mișcare stranie. Încercă să-și blocheze gândurile să țâșnească spre viitor. Lumina după-amiezii târzii tăie în continuare peretele Camerei Bujorului în patrulatere și triunghiuri. Covorul vișiniu mirosea a fum. Anticele picturi cu bujori semănau cu niște chipuri înfricoșătoare care se ițeau din perete. Zgomotul apei curgând într-o țeavă subterană era amestecat cu zgomotul unei tigăi pe care cineva o freca, pentru a o curăța, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Cafe, pentru masa de prânz. Patru ani n-aveau cum să schimbe lucrurile. Robert Karsh era întruchiparea rutinei. O minte de primă mână știe ce vrea. Restul era haos. Ieși din birou împreună cu doi colegi. Haină perfectă gri și cravată vișinie, pantaloni negri Brooks - un om de afaceri care supralicita, ca și cum Kearney urma să fie noul Denver. Ea se întoarse să cerceteze vitrina unei lăcătușerii, un carusel de chei brute. El o văzu de la o distanță de două cvartale. Ea-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
noroc!” De acum înainte, nu ni se mai putea întâmpla nimic rău. Bunica și Madonna vegheau amândouă asupra noastră. Tata m-a luat de mână și am pornit spre stația de autobuz. Ședeam pe niște scaune de lemn cu învelitori vișinii. Tata își sprijinise mâinile pe coapse și-și ținea spatele drept. A tușit puțin, cu timiditate, pe urmă s-a ridicat și s-a plimbat încolo și încoace, nu prea departe, fiindcă nu știa dacă funcționarul de la biroul cel negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
afectuos părul. Într-un târziu, fata se desprinde cu greu din brațele lui, parcă rupându-și din ea fiecare mișcare și apoi pornește grăbită pe aleea pavată cu piatră cubică ce duce la garajul în fața căruia este parcat un Plymouth vișiniu. Lângă cauciucul din față al mașinii, un ciobănesc românesc imens și lățos moțăie la căldura soarelui. Cu un ochi deschis alene o zărește pe stăpâna lui, ca imediat să pornească în întâmpinarea ei dând vesel din coadă la vederea mâinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
film unde văzuse vreun portar îmbrăcat în haine de general, cu epoleți aurii, păreau caraghioase. Arm sări dezinvolt din mașină, deschise portbagajul și scoase căruciorul lui Bart. Ploaia o udase rău. Părul ei lung și negru părea ireal. Fusta lungă, vișinie, i se lipise de picioarele care păreau și mai lungi. Bluza, de culoare maro amestecat cu negru, i se lipise și ea de bust... Bărbatul privea hipnotizat la formele care se întrezăreau prin hainele ude. Apoi, brusc, reveni la realitate
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
un militar încercat. Și n-am să mai fac erori. Sunt un intelectual, nu o brută. Mângâindu-se astfel, coborî capul în piept și tresări. Din sertarul pe jumătate deschis al biroului se iveau un soldat de plastic și coperta vișinie a unei cărți de Sven Hassel. Închise sertarul, privind neliniștit în jur. Cine știe de câtă vreme stă deschis? Poate l-au văzut și soldații, la întrunire. Mă fac de râs. Coborî picioarele de pe birou și scoase din alt sertar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
păr castaniu, de optsprezece ani la față, de douăzeci și cinci la trup, cu o floare roșie în păr, cu un șorț alb care o cuprindea pe după gât cu bretelele, îi strângea talia accentuîndu-i cei douăzeci și cinci de ani și-i acoperea rochia vișinie - o slujnică frumoasă și mai cu seamă picantă, care ceru încă de la ușă, cu un fel de impertinentă dezinvoltură, "o chilă de zahar". Negustorul, rubicond și stacojiu de ani și de "comestibile", își pierdu cumpătul, începu să joace pe cele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fetiță?... zahar?... zahar?" Adela se îneca, "murea" de râs, cu batista pe față. Eu cugetam că pretențiile omului de cincizeci de ani, exagerate față cu cei optsprezece, erau încă și mai exagerate față cu cei douăzeci și cinci ai nimfei cu rochia vișinie. Slujnica aștepta cu aerul impertinent cu care intrase. (Desigur că nu venea în magazie pentru întîia oară.) După ce negustorul înțelese, în sfârșit, sensul cuvântului "zahar", își îndeplini oficiul prozaic de a cântări marfa, și slujnica îi întoarse partea rochiei fără
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nici tuleele pe sub nasul lung, borcănat la început, în continuare subțire, ca apoi să se termine cu un fel de bilă, ca acelea pe care le poartă clovnii pe la circuri. Numai că nu era roșie, ci puțin vineție, bătând spre vișiniu. Era îmbrăcat într-un costum ca de cioclu, adică negru, iar cravata, musai roșie, era sucită trist spre dreapta; părea așa, ca o bănuială nedusă până la sută la sută. Înalt și subțire ca un plop canadian, călca puțin săltat și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
marcanți ai societății de dezbateri care se forma În fiecare săptămână pe canapelele noastre negre. Burlac de-o viață, nu avea nici un fel de familie În America, așa că se atașase de a noastră. În fiecare duminică, sosea În Buickul său vișiniu un bărbat Înalt, cu fața scofâlcită, având o Înfățișare tristă și un cap ridicol de vioi, acoperit cu păr ondulat. Nu-l interesau copiii. Susținător al seriei de „Cărți fundamentale“ - pe care le citise de două ori - unchiul Pete era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Întâlnise regulat de ani și ani, și ne-am dat seama că, În ciuda bonomiei sale, Milton nu avusese niciodată prieteni, ci numai parteneri de afaceri. Au venit, În schimb, membrii familiei. Peter Tatakis, chiropracticianul, s-a ivit În Buickul lui vișiniu Închis, iar Bart Skiotis și-a prezentat condoleanțele În biserica a cărei fundație o pusese, folosind materiale proaste. Gus și Helen Panos s-au prezentat și ei și, pentru că era o Înmormântare, traheotomia lui Gus făcea ca vocea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bărbat Îndesat de vreo patruzeci de ani, care bea o bere la barul de stejar, ridică privirea și le măsură din cap până-n picioare pe când se Îndreptau spre piscina de afară. Kitty purta o pereche de pantaloni stilați, de catifea vișinie, un tricou asortat și o eșarfă În aceeași nuanță de vișiniu și tot acest vișiniu era neobișnuit În L.A., unde toată lumea se Îmbrăca În culori pastelate, de vară. Femeile se așezară la o masă rotundă de lângă piscină. Aproape instantaneu, Diane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
la barul de stejar, ridică privirea și le măsură din cap până-n picioare pe când se Îndreptau spre piscina de afară. Kitty purta o pereche de pantaloni stilați, de catifea vișinie, un tricou asortat și o eșarfă În aceeași nuanță de vișiniu și tot acest vișiniu era neobișnuit În L.A., unde toată lumea se Îmbrăca În culori pastelate, de vară. Femeile se așezară la o masă rotundă de lângă piscină. Aproape instantaneu, Diane sări de pe scaun. — Ce s-a Întâmplat? Întrebă Kitty. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]